Întârziere

Dacă iubirea noastră ar fi fost un ceas,

aș spune c-am ajuns târziu:
când se făcuse moarte-n timp.
Dac-ar fi fost un anotimp,
aș spune c-am ajuns toamna
și te-am găsit cu frunzele în părul alteia
și roua sărutării în alte buze prinsă.
Dac-ar fi fost o zi a săptămânii
aș spune c-am ajuns într-o luni…
dar tu m-așteptai duminică,
atunci când era liniște-n tine
și-ai fi putut să mă primești,
să-ți faci sufletul pat și să m-adormi
în așternuturile tale.
Dac-ar fi fost o dată din calendar
am ajuns într-un 29 februarie,
într-un an cu 365 de zile.
Dac-ar fi fost un tren,
aș zice c-am avut întârziere și tu
cu altul ai plecat spre nu știu unde…
Și zbor dac-ar fi fost,
mi-am învățat mult prea târziu aripile
să zboare către tine.

Adevărată de-ar fi fost, toate ceasurile lumii

ar fi ticăit același timp ca noi să prindem veșnicia
prin iubire.