ROLUL GUVERNULUI IN REALIZAREA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

Guvernul reprezinta organul central al puterii executive care potrivit programului sau de guvernare,
acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii externe si interne a tarii si exercita conducerea generala a
administratiei publice pe intreg teritoriul Romaniei

Componenta.

Potrivit art.102 alin3. din Constitutie Guvernul este alcatuit din primul ministru, ministrii si alti membri stabiliti
prin legea organica.

Actele Guvernului.

Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii

care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage
inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor
interesate.

Atributii de natura politico-administrativa

Dintre atributiile de natura politico-administrativa enumeram:

▪ Guvernul exercita conducerea generala a administratiei publice, asigurand realizarea politicii interne si
externe a tarii, el reprezentand autoritatea suprema a puterii executive. In acest sens se impun cateva
precizari:
o in aceasta materie, din textul constitutional in conformitate cu care guvernul exercita conducerea
generala a administratiei publice, respectiv a activitatii executive pe intreg teritoriul tarii, rezulta
ca actele sale sunt obligatorii pentru intreaga administratie publica.
o calitatea guvernului de a exercita aceasta conducere in mod diferentiat dupa cum respectivele
autoritati sunt sau nu in subordinea lui (de pilda, ministerele, pe de o parte, comparativ cu
consiliile locale si judetene, pe de alta parte).
o atributul guvernului de coordonare si, dupa caz, control al intregului sistem executiv, inclusiv a
autoritatilor locale, il exercita avand in vedere structura unitara a statului nostru, cu respectarea
autonomiei locale specifica consiliilor locale si judetene, a descentralizarii serviciilor publice
din teritoriu care apartin autoritatilor centrale si a cooperarii cu organismele publice si sociale
interesate
▪ Initiaza proiecte de legi si le supune spre adoptare Parlamentului, dezbatand acele propuneri legislative
care privesc activitatea executiva primite din partea Parlamentului. In acest sens guvernul este principalul
titular al dreptului de initiativa legislativa, putand cere dezbaterea proiectelor sale in regim de urgenta. El
initiaza proiecte de legi in ramurile sau domeniile activitatii executive pe care le conduce sau le
coordoneaza, iar daca asemenea proiecte provin de la un alt autor parlamentul nu le supune, de regula,
dezbaterii sale pana nu le trimite guvernului spre analiza, iar daca o asemenea initiativa legislativa de
natura extraexecutiva vizeaza bugetul de stat sau bugetul asigurarilor sociale de stat, o asemenea sesizare
a guvernului de catre parlament este obligatorie, urmand ca executivul sa prezinte, in aceasta problema,
o informare legislativului.
 ▪ Emite hotarari pentru organizarea executarii legilor, ordonante in temeiul unei legi speciale de abilitare
si ordonante de urgenta, potrivit Constitutiei.
▪ Guvernul asigura executarea de catre administratia publica a legilor si a celorlalte dispozitii normative
date in aplicarea acestora, prin acte de aplicare normativa sau individuala, indiferent ca exista sau nu o
imputernicire expresa din partea legislativului.
▪ Guvernul conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte organe centrale de specialitate din
subordinea sa. In realizarea functiei sale de conducere generala a administratiei publice el exercita
controlul ierarhic asupra ministerelor, organelor de specialitate din subordinea sa, precum si al prefectilor.
In exercitarea controlului ierarhic Guvernul are dreptul sa anuleze actele administrative ilegale sau
inoportune emise de autoritatile administratiei publice din subordinea sa, precum si ale prefectilor.

In realizarea programului sau de guvernare Guvernul exercita anumite functii:

1. Functia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere in aplicare a Programului de
guvernare.
2. Functia de reglementare prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si institutional necesar in
vederea realizarii obiectivelor strategice.
3. Functia de administrare a proprietatii statului, prin care se asigura administrarea proprietatii publice si
private a statului, precum si gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;
4. Functia de reprezentare, prin care se asigura, in numele statului roman, reprezentarea pe plan intern si
extern;
5. Functia de autoritate de stat, prin care se asigura urmarirea si controlul aplicarii si respectarii
reglementarilor in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, precum si in domeniul
economic, social si al functionarii institutiilor si organismelor aflate in subordinea sau autoritatea
Guvernului.

Fiind o autoritate publica statala Guvernul pentru indeplinirea atributiilor sale coopereaza cu
organismele sociale interesate: sindicate, patronate, partide, organizatii ale minoritatilor.

Raporturile dintre autoritatile administratiei publice centrale si cele locale

Relatii (raporturi) intre autoritatea de varf a administratiei publice si autoritatile locale ale
administratiei publice cu competenta generala - consilii locale si primari - sunt raporturi de autoritate ierarhica,
generate de competenta generala pe care o are Guvernul de a conduce intreaga administratie publica la nivel
national. Expresia acestui tip de relatii este dreptul de control al legalitatii pe care il are prefectul, ca reprezentant
al Guvernului in teritoriu, precum si dreptul Guvernului de a adopta acte juridice obligatorii pentru aceste autoritati
locale. Autoritatea Guvernului asupra consiliilor locale si a celor judetene trebuie exercitata strict in limiele legii
si cu respectarea autonomiei functionale a acestor autoritati.

Relatii intre autoritatea de varf a administratiei publice si autoritatile locale de specialitate ale
administratiei publice sunt relatii de autoritate ierarhica care rezulta din dreptul de control general pe care il are
Guvernul. In practica administrativa, relatiile de autoritate ierarhica, de tip general, nu se realizeaza intotdeauna
direct, avand in vedere ca intre Guvern si serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe
centrale de specialitate exista o treapta ierarhica intermediara - prefectul sau ministerul de resort. Relatiile de
autoritate ierarhica se stabilesc doar atunci cand Guvernul adopta masuri generale privind functionarea acestor
structuri (acte normative).

Relatii intre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pe de o
parte, si autoritatile locale sau teritoriale ale administratiei publice cu competenta generala (consilii locale si
consilii judetene), pe de alta parte.
 Relatii dintre autoritatile administratiei publice locale autonome, precum si cele dintre aceste structuri si
serviciile publice deconcentrate sunt raporturi de colaborare, participare si coordonare.

Controlul de tutela administrativa.

Aceasta forma de control este o consecinta a principiului centralizarii si descentralizarii administrative. Tutela
administrativa intervine intre autoritatile administratiei publice intre care exista raporturi de subordonare ierarhica.
Asa cum s-a aratat, prefectul exercita un control de tutela administrativa asupra consiliilor judetene si locale,
precum si a primarilor. Acest lucru este determinat de situarea prefectului ca reprezentant al statului, calitate prin
care exercita un control privind legalitatea actelor administrative emise de autoritatile locale. Controlul de tutela
se exercita numai in cadrul unui termen care prezinta importanta pentru exercitarea actiunii in contencios
administrativ.

Guvernul este autoritatea publică colegială alcătuită din prim - ministru, miniştri şi alţi membrii
stabiliţi prin legea organică. El este format de către partidul care are majoritatea absolută în Parlament,
rezultată în urma competiţiei pentru putere iar dacă nu există o asemenea majoritate, de către partidele
reprezentate în Parlament.

Atribuţiile generale ale miniştrilor

Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate următoarele atribuţii generale:

a) organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a ordinelor
şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale a
instituţiilor publice şi a agenţilor economici;
b) elaborează şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în condiţiile stabilite prin
metodologia aprobată de Guvern;
c) acţionează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrata celei de dezvoltare economico-socială
a Guvernului;
d) fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
e) urmăresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat;
f) reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în conformitate cu acordurile şi
convenţiile la care România este parte şi cu alte înţelegeri stabilite în acest scop, şi dezvolta relaţii de colaborare
cu organe şi organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale ce interesează domeniul lor de
activitate;
g) iniţiază şi negociază, din împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului, în condiţiile legii,
încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau propun întocmirea formelor de aderare la
cele existente;
h) urmăresc şi controlează aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte şi iau
măsuri pentru realizarea condiţiilor în vederea integrării în structurile europene sau în alte organisme
internaţionale;
i) coordonează şi urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în domeniile de activitate ale
ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;
j) avizează, în condiţiile legii, înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi cooperează cu acestea în
realizarea scopului pentru care au fost create;
k) colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a
personalului din sistemul lor;
l) aprobă, după caz, editarea publicaţiilor de specialitate şi informare.

Organizarea şi funcţionarea ministerelor privind apărarea naţională şi ordinea publică sunt reglementate prin legi
speciale.

In conformitate cu legea Nr. 115 din 28 iunie 1999,republicată ,privind responsabilitatea ministerială ,
Guvernul, în întregul său, şi fiecare dintre membrii acestuia sunt obligaţi să îşi îndeplinească mandatul cu
respectarea Constitutiei şi a legilor ţării, precum şi a programului de guvernare acceptat de Parlament. Astfel in
conformitate cu art2,al. 1 si 2 Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului, ca urmare a votului de
încredere acordat de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic în mod
solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.Deasemenea Guvernul răspunde
politic numai în faţa Parlamentului, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul
învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic în mod solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea
Guvernului şi pentru actele acestuia.(art3)

Motiunea de cenzură

Camera Deputatilor si Senatul, in sedintă comună, pot retrage increderea acordată Guvernului prin adoptarea
unei motiuni de cenzură, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor.Motiunea de cenzură poate fi initiată de
cel putin o pătrime din numărul total al deputatilor si senatorilor si se comunică Guvernului la data depunerii.
Motiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cand a fost prezentată in sedinta comună a celor două
Camere. Dacă motiunea de cenzură a fost respinsă, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in
aceeasi sesiune, o nouă motiune de cenzură, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajează răspunderea.
Angajarea răspunderii Guvernului
Guvernul isi poate angaja răspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedintă comună, asupra unui
program, a unei declaratii de politică generală sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă o motiune de
cenzură, depusă in termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politică generală sau a
proiectului de lege, a fost votată . Dacă Guvernul nu a fost demis , proiectul de lege prezentat, modificat sau
completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a
declaratiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern. In cazul in care Presedintele Romaniei cere
reexaminarea legii adoptate , dezbaterea acesteia se va face in sedinta comună a celor două Camere.

Pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde şi civil, contravenţional, disciplinar sau penal,
după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziţii
derogatorii.(art5). `
Răspunderea penală

Răspunderea penală este personală şi ea priveşte pe fiecare membru al Guvernului în parte, pentru faptele
comise în exercitarea funcţiei sale.(art10). Membrii Guvernului răspund penal pentru faptele săvârşite în
exerciţiul funcţiei lor, de la data depunerii jurământului şi până la încetarea funcţiei, în condiţiile prevăzute de
Constituţie.(art11)

ART. 7 (1) Intră sub incidenţa prezentei legi faptele săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor
şi care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni.

(2) Pentru săvârşirea altor infracţiuni, în afara exerciţiului funcţiei lor, membrii Guvernului răspund potrivit
dreptului comun.

(3) Persoanele prevăzute la art. 6 răspund penal pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, potrivit
normelor de procedură stabilite prin prezenta lege.

ART. 8 (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 12 ani următoarele fapte săvârşite de
membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor:

a) împiedicarea, prin ameninţare, violenţă ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitării cu bună-
credinţă a drepturilor şi libertăţilor vreunui cetăţean;

b) prezentarea, cu rea-credinţă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la

activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere
intereselor statului.

(2) Constituie, de asemenea, infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani următoarele fapte
săvârşite de către un membru al Guvernului:

a) refuzul nejustificat de a prezenta Camerei Deputaţilor, Senatului sau comisiilor permanente ale acestora, în
termenul prevăzut la art. 3 alin. (2), informaţiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităţii de
informare a Parlamentului de către membrii Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) din Constituţia României,
republicată;
 b) emiterea de ordine normative sau instrucţiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă, naţionalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, vârstă, sex sau orientare sexuală, apartenenţă politică, avere
sau origine socială, de natură să aducă atingere drepturilor omului.

(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) se pedepseşte.

ART. 9 (1) În cazul săvârşirii de către membrii Guvernului a unor infracţiuni în exerciţiul funcţiei lor, altele
decât cele prevăzute la art. 8, se aplică pedeapsa prevăzută de legea penală pentru acele infracţiuni.

(2) În cazurile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi la art. 8, pe lângă pedeapsa principală se va aplica şi pedeapsa
complementară a interzicerii dreptului de a mai ocupa o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de
conducere pe o perioadă de la 3 la 10 ani.

ART. 12 Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a
membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în ex Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele
săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se efectuează, după caz, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie sau de către Direcţia Naţională Anticorupţie, iar judecarea acestora, de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, potrivit legi.

ART. 20

În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului, Preşedintele României poate
dispune suspendarea acestuia din funcţie.

ART. 21 În cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului, ministrul justiţiei
sau, după caz, primul-ministru comunică Preşedintelui României data la care a fost sesizată Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, în vederea suspendării din funcţie a acestuia.

erciţiul funcţiei lor.

ART. 24 (1) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoanele prevăzute la art. 6
sunt considerate nevinovate.

(2) Hotărârea definitivă de condamnare a unui membru al Guvernului se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.

(3) Membrul Guvernului, condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, va fi demis din funcţie de
Preşedintele României, la propunerea primului-ministrului.

De asemenea în cazul când un membru al Guvernului a creat o pagubă printr-un act administrativ sau printr-un
refuz nejustificat de a de a da o soluție unei cereri intervine răspunderea patrimonială conform regulilor comune
de drept administrativ.