SCURT ISTORIC AL AFECŢIUNII

Glomerulonefrita acută poststreptococică este una dintre cele mai frecvente

nefropatii întâlnite la copil, în special în a doua copilărie.
Incidenţa acestei afecţiuni este mai frecventă la copilul şcolar şi este strâns
legată de infecţiile streptococice. Este considerată în unanimitate de toţi autorii, ca
fiind o boală poststreptococică, a cărei patogenie este legată de conflictul dintre
antigenele streptococice şi anticorpii antistreptococici ai organismului. Boala este
considerată o afecţiune ce determină formarea de complexe imune.
Progresele marcate ale medicinei moderne impun o reactualizare permanentă
a cunoştinţelor în diverse domenii , care trebuie să se îmbine cu datele
fundamentale existente. În perioada revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale , accesul la
mijloacele de informare , în special prin intermediul internetului, permite
menţinerea unui nivel informaţional satisfăcător.
După infecţiile cu streptococi beta hemolitici grup A pot apărea, în unele
cazuri, după un interval de 2-4 săptămâni, aşa-zisele afecţiuni poststreptococice;
cele mai periculoase sunt reumatismul articular acut şi glomerulonefrita acută.
Aceste boli sunt mai frecvente la copiii între 5 şi 15 ani şi sunt produse printr-un
răspuns imun inadecvat. Concret, printr-un mecanism autoimun, organismul îşi
atacă propriile structuri, din cauza unei similarităţi între proteinele microbiene şi
cele ale ţesuturilor umane. Se formează autoanticorpi care iniţiază o agresiune
asupra unor organe (articulaţii, creier, inimă, rinichi, piele etc.), procesul
inflamator declanşat putând duce la alterarea sau distrugerea acestora.