CONTRIBUTII ROMANESTI LA DEZVOLTAREA STIINTEI SI

TEHNICII

Extinderea revoluţiei industriale şi organizarea învăţământului superior, care au

impulsionat, oriunde în lume, cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnicii, au avut, în spaţiul
românesc , o altă cadenţă decât în ţările occidentale, românii s-au dovedit competitivi şi chiar
deschizători de drum în multe domenii ale ştiinţei şi demonstrează, şi astăzi, creativitate
tehnică.
Universităţile şi cercetarea ştiinţifică
Universităţile româneşti, cu efervescenţa ştiinţifică specifică, dar şi cu
laboratoarele lor, au făcut posibile cercetări şi descoperiri ştiinţifice remarcabile.
Profesorii formaţi la cele mai bune şcoli superioare europene nu s-au mulţumit doar să
transmită studenţilor ceea ce ştiau, ci au aprofundat domenii ale cercetării.
Matematica românească, ilustrată de Traian Lalescu, Alexandru Ghika şi Miron
Nicolescu, au contribuit la dezvoltarea teoriilor asupra ecuaţiilor complexe sau a funcţiilor şi
mulţimilor. Dimitrie Pompeiu a introdus noţiuni importante în matematica modernă, în vreme
ce Grigore Moisil a fost un promotor al introducerii tehnicii de calcul în România, iar
Gheorghe Ţiţeica a fost creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină,
unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă
numele.
În anii 1920, profesorul Dimitrie Voinov s-a ilustrat în domenii de mare
fineţe, cu ar fi histologia (ştiinţa care se preocupă cu studiul ţesuturilor organice),
genetica celulară şi citologia (ştiinţa care se ocupă cu studiul celulelor). Profesorul Paul Bujor
s-a remarcat în domeniul morfologiei, în vreme ce doctorul Gheorghe Marinescu s-a
apropiat de studiul celulei nervoase, contribuţia sa în domeniul neurologiei fiind recunoscută
pe plan mondial. Ca atare, în 1963, când se împlineau 100 de ani de la naşterea lui Gheorghe
Marinescu, acesta a fost omagiat simultan la Paris şi Beijing. De mare notorietate pe plan
mondial s-a bucurat şi Ana Aslan (1897-1988), cu importante contribuţii în domeniul
geriatriei. Aceasta a preparat vitamina H3 (Gerovital), un produs farmaceutic folosit şi astăzi.
Emil Racoviţă, participant, în calitate de naturalist, pe vasul Belgica, la
expediţia în Antarctica, a studiat peste 1000 de plante şi animale la Polul Sud şi a pus
bazele biospeologiei. Grigore Antipa a iniţiat cercetări în biologia marină.
Cercetători români peste hotare
Unii cercetători români s-au stabilit peste hotare, atraşi de posibilităţile oferite de
laboratoare din Europa sau din Statele Unite ale Americii. Printre aceştia se numără fizicianul
Alexandru Proca (fizica particulelor elementare), Henri Coandă şi George Emil Palade.

Acesta din urmă, absolvent al Facultăţii de Medicină a Universităţii din

Bucureşti, după un doctorat strălucit în ţară, s-a stabilit în SUA (1946). A lucrat la Institutul
Rockefeller, apoi la Universitatea Yale, unde a beneficiat de dotările care au făcut posibile
cercetările în domeniul celulei vii, în special cea pancreatică. El a pus în evidenţă ribozomii
(„granulele lui Palade”), particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora de
realizează biosinteza proteinelor.
Cercetările lui George Emil Palade au contribuit la cunoaşterea mecanismelor
prin care virusurile afectează celulele – victime, dar şi a metabolismului acestora. Drept
urmare, în anul 1974, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie.