Mai demult , in zilele frumoase mergeam cu Mihai si alti prieteni in padurea

densa din spatele casei mele.In acest loc exista o mica casuta din lemn.Aici
era centrul activitatilor mele din copilarie.Nimic mai mult decat patru pereti ,
acoperis si un etaj.Tot aici era locul meu de singuratate , evadarea mea din
viata cotidiana.Casuta era asa de importanta pentru mine deoarece era
construita intr-un copac.Din interiorul ei ma simteam rege al padurii aceasta
fiind regatul meu.
Pe-atunci insa aveam doar 7 ani iar odata cu inceperea scolii nu am mai avut
timp sa merg acolo.Timpul a trecut dar mica casuta in inima mea a
ramas.Intr-o zi de duminica eram cu prietenii afara , radeam , ascultam
muzica , discutam.In timp ce discutam un prieten a zis sa mergem undeva sa
ne gasim alta ocupatie iar in acel moment le-am propus sa mergem in casuta
din padure.Cand am intrat in padure totul ramasese neschimbat.Am inceput
sa mergem pe cararile serpuite catre casuta copilariei adancindu-ne tot mai
tare in umbra copacilor.Ajunsi in fata copacului batran am ramas placut
impresionat de acum arata casa.Inca era intacta , cu crengile copacilor
atarnau pe acoperisul acesteia.Momentul asteptat a sosit.Am intrat in casa si
am zabovit la povesti pana in miezul noptii ascultand in acelasi timp simfonia
placuta a insectelor ascunse in faldurile noptii.Mihai ne-a impresionat cel mai
mult cu povestile de groaza
Din ziua aceea am inceput sa merg mai des in casuta , fie singur sau cu
prietenii deoarece atmosfera de acolo imi aminteste de copilarie.