René Descartes

René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, Franța. Acesta era foarte educat, mai întâi
frecventează cursurile unui colegiu iezuit de la vârsta de 8 ani, apoi obține o diplomă de drept la vârsta de
22 de ani. Un profesor l-a îndrumat să urmeze un curs de matematiciă aplicată și unul de logică pentru a
înțelege lumea naturală. Aceaste cursuri l-au ajutat pe filosof să înțeleagă mai bine natura existenței
umane și să formuleze faimoasa sa observație:„Gândesc, deci exist”.
René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, un mic oraș din centrul Franței. Acesta s-a născut
într-o familie cu trei copii, iar mama sa, Jeanne Brochard, a murit în primii ani de viață ai lui René. Tatăl
său, Joachim, membru al consiliului în parlamentul provincial, și-a trimis copii sa locuiască împreună cu
bunica maternă, unde au rămas chiar și după ce Joachim s-a recăsătorit câțiva ani mai târziu. Cu toate
acestea Joachim era foarte preocupat de buna educație a copiilor săi, așa că îl trimite pe René la vârsta de
8 ani, la școala cu internat, Colegiul Iezuit al lui Henri al IV-lea din La Flèche, la câteva mile spre nord,
pentru o perioadă de șapte ani.
Descartes era un bun elev, cu toate acestea se crede că ar fi putut fi bolnăvicios, din moment ce nu trebuia
să se supună programului riguros al școlii și era lăsat, în schimb să se odihnească în pat până la jumătatea
dimineții. Disciplinele pe care le studia, precum retorică, logică și „arte matematice” printre care erau
incluse muzică și astronomie, dar și metafizică, filosofia naturală și etica, l-au înzestrat cu abilități pentru
cariera sa de filosof. Așa, și-a petrecut următorii patru ani pentru a dobândi specializarea în drept la
Universitatea din Poitiers.
Tatăl filosofiei moderne
Descartes este privit de mulți oameni ca fiind părintele filosofiei moderne din cauza ideilor sale foarte
diferite fațp de curentul de la începutul secolului al VII-lea, care era bazat mai mult pe simțiri. În timp ce
elementele filosofiei sale nu erau cu totul noi, abordarea sa asupra acestora era nouă. Descartes credea în
înlăturarea tuturor noțiunilor preconcepute și transmise din generație în generație. Trebuia să o iei de la
capăt, punând cap la cap lucrurile certe, care pentru el începeau cu propoziția „Eu exist”. Așa a apărut
faimosul său citat:„Eu gândesc, deci exist”.
Din moment ce Descartes credea ca toate adevărurile sunt legate între ele, el a căutat să descopere sensul
lumii printr-o abordare rațională, prin știință și matematică – în cateva aspecte fiind o extensie a abordării
lui Sir Francis Bacon pe care acesta a susținut-o cu câteva decenii mai devreme.Pe lângă „Discurs asupra
Metodei” Descartes a publicat și lucrarea „ Meditații asupra filosofiei și principiilor filosofiei” printre alte
tratate.
Cu toate că studiile sale în filosofie au atras cel mai mult atenția în secolul XX – în fiecare secol se punea
accent pe diferite aspecte ale muncii sale – cercetările sale în fizică teoretică i-au făcut pe mulți savanți să
il considere, mai întâi, un matematician. El a inventat geometria carteziană care includea algebra;prin
prisma legilor sale ale refracției, a dezvoltat o înțelegere empirică a curcubeielor;și a propus o abordare
naturalistică a formării sistemului solar. Cu toate acestea, Descartes, deși era încrezător în ideile sale a
simțit că trebuia să suprime multe dintre aceste teorii îngrijorat fiind de soarta lui Galileo care era urmărit
îndeaproape de Inchiziției. Grijile sale nu erau nefondate deoarece Papa Alexandru al VII-lea a adăugat
lucrările lui Descartes în Indexul Cărților Interzise.
Viața, moartea și moștenirea lui Descartes
Descartes nu s-a căsătorit niciodată, dar a avut o fiică, Francine, care s-a născut în Olanda în anul 1635.
Acesta s-a mutat în Olanda în 1628 deoarece viața sa în Franța era prea zbuciumată pentru el și îi afecta
concentrarea asupra muncii, mama lui Francine fiind servitoare în casa în care acesta locuia. El plănuise
ca fetița să studieze în Franța, aranjase deja pentru ea să locuiască cu rudele acestuia, dar fetița a murit de
febră la vârsta de 5 ani.
Descartes a locuit în Olanda mai bine de 20 de ani, dar a decedat în Stockholm, Suedia la 11 februarie
1650. Se mutase acolo cu mai puțin de un an înainte, la cererea reginei Christina, pentru a-i fi meditator la
filosofie. Starea precară pe care o avea încă de mic persista. El petrecea, deobicei, diminețile în pat, dar
insistențele reginei de a avea lecții la 5 dimineața au dus la o criză de pneumonie din care nu și-a mai
revenit niciodată. Avea 53 de ani.