Seminar Devianță și control social, 24.10.

2016

Regulile metodei sociologice – Emil Durkheim

Odată cu apariţia "Regulilor" metodei sociologice, prin intermediul lui Emile

Durkheim,sociologia se obiectivează, devine o ştiinţă distinctă şi autonomă. Societatea va fi
cercetată asemenea ştiinţelor naturale, prin experimente, cu metode, privind faptele sociale
calucruri exterioare conştiinţei individuale.Autorul îşi bazează cercetarea pe analiză
comparativă, analiza datelor şi a documentelor.În introducerea lucrării se vorbeşte despre
filosofi precum Spencer, Comte şi Mill, pe care autorul îi consideră importanţi pentru
sociologie, însă, din păcate doar un singur capitol din lucrarea Cours de philosophie positive a
lui Comte merită a fi numit cu adevărat esenţial în privinţa studiului faptelor sociale. Date
fiind acestea, Durkheim îşi asumă responsabilitatea de a elabora o metodă mai clară adaptată
mai exact la natura particulară a fenomenelor particulare, sperand că astfel va putea fi mai
bine judecată direcţia pe care încearcă să o dea studiilor sociologice.
Capitolul I – Ce este un fapt socil ?
În acest capitol ne e prezentată definiția și caracteristicile unui fapt social.Astfel aflăm că un
fapt social e imposibil de definit prin generalitatea pe care o are în interiorul societății
deoarece el „se generalizează fiindcă este social, nicidecum el nu este social fiindcă este
general.”.În concepția autorului un fapt social reprezintă „orice fel de a face, fixat sau
nu,susceptibil să exercite asupra individului o constrangere exterioară; sau, mai mult, care este
general pentru o întreagă societate dată, având în același timp o existență
proprie,independentă de manifestările sale individuale”. Nu e suficient ca o gândire sau o
mișcare să fie generală (în toate conștiințele individuale), pentru a deveni fapt social.În plus,
un fapt social poate fi recunoscut după amploarea difuziunii în interiorul grupului; el există
independent de formele individuale pe care le capătă difuzându-se. Cea mai importantă regulă
atunci când vrem să studiem faptele sociale e după părerea autorului tratarea lor ca pe niște
lucruri. Prin lucru se înțelege tot ceea ce este dat, ce se impune observației, din el rezultă idei;
nu putem modifica un lucru printr-un simplu act de voință.O altă regulă importantă în
realizarea unei cercetări este detașarea de pre-noțiuni (provenite din cunoașterea comună, fără
baze științifice). Cercetătorii se debarasează cu greu de acestea datorită atașamentului față de
anumite idei. În studiul moralei, economiei politice, caracterul ideologic este și mai accentuat,
partea de investigație științifică este și mai restrânsă.Autorul consideră că faza ideologică
caracteristica tuturor științelor ar trebui redusă astfel că optează pentru înlăturarea noțiunilor
din știința și gruparea faptelor în funcție de caracteristicile lor comune într-un mod cât mai
obiectiv. Mijlocul de a realiza acest lucru constă în surprinderea faptelor sociale prin latura
prin care se prezintă separate de manifestările lor individuale. Reducerea fazei deologice este
susținută de mai multe argumente.E necesar să tratăm faptele sociale ca pe niște lucruri pentru
că ele sunt datele imediate ale științei având astfel toate caracteristicile lucrurilor.

Capitolul III – Reguli cu privire la distincția dintre normal și patologic

Regulile cu privire la distincţia dintre normal şi patologic sunt obiectul acestui capitol. Ştiinţa
este obiectivă, din perspectiva ei nu există bine şi rău; nu poate să ne spună ce scopuri să
urmărim, pentru aceasta trebuie să ascultăm sugestiile inconştientului, să ne folosim de
gândire.Distincţia dintre normal şi patologic o vom gandi prin analogie cu aceea dintre
sănătate şi boală. Considerăm sănătatea ca fiind adaptarea perfectă a organismului la mediul
său şi boala ca fiind tot ce tulbura această adaptare. Ne bazăm pe raţionamente
deductive.Fenomenele sociologice pot imbrăca forme diferite, ele ramânând in esenţă
aceleaşi. Există doua tipuri de forme: generale, care se întalnesc la majoritatea indivizilor, le
vom numi normale şi excepţionale, se intâlnesc la o minoritate, le vom numi morbide sau
patologice.Tipul normal se confundă cu tipul mediu.Un fapt poate fi calificat drept patologic
decât in raport cu o specie dată. Starea de sănătate sau boală poate varia şi in cadrul aceleiaşi
specii, dacă aceasta este in transformare. Un fapt social nu poate fi numit normal pentru o
specie socială determinată, decât în raport cu o fază a dezvoltării sale. Autorul constată că
formele de organizare cele mai raspândite sunt şicele mai avantajoase.După ce a stabilit că un
fapt este general, sociologul trebuie să gasească condiţiile care au determinat această
generalitate în trecut şi să vadă aplicabilitatea lor în prezent. În principal, un fapt social
normal este şi util, dar nu şi reciproc.În orice societate exista indivizi care se abat de la tipul
colectiv, iar printre abateri pot exista unele care lezează conştiinţa morală a societaţii. Putem
spune că aceste abateri au caracter criminal. Crima este necesară şi utilă cu condiţia de a fi
urâtă. Criminalul apare ca un agent reglator al vieţii sociale.Nu trebuie să tindem spreo utopie
socială, ci să păstrăm starea normală sau să ajutam la restabilirea ei dacă este tulburată.

Student: Boitor Larisa

Grupa: C – Teologie Ortodoxă