Ingineria Traficului Rutier

CURS 1
Noţiuni introductive;
Clasificarea arterelor de trafic;
Elemente IT în traficul rutier
 Conţinut disciplină:
• Noţiuni introductive; terminologie
• Culegerea datelor de trafic
• Indicatori statistici şi probabilităţi specifice
Ingineriei Traficului Rutier;
• Parametrii microscopici de trafic;
• Parametrii macroscopici de trafic;
• Diagrama fundamentală de trafic;
• Fire de aşteptare;
• Determinarea capacităţii de circulaţie a arterelor
rutiere
 Bibliografie
• Filip, N., Ingineria traficului rutier. Ed.
Mediamira, Cluj-Napoca, 2010.
 Traficul rutier - reprezintă mişcarea dirijată de vehicule şi persoane,
organizată pe spaţii special amenajate.

Prin drum se înţelege porţiunea de teren amenajată pentru desfăşurarea

organizată a circulaţiei vehiculelor. Din drum mai fac parte integrantă de
asemenea: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcţiile
de apărare (protejare) şi consolidare, locurile de parcare şi staţionare,
precum şi lucrările anexe necesare asigurării funcţionalităţii drumului.

Drumul situat în interiorul localităţilor este denumit stradă, iar elementele

componente ale drumului din punct de vedere al suprafeţelor care fac parte
din amenajarea acestuia sunt: zona drumului, ampriza drumului, platforma
drumului, zona de siguranţă, rigolă, acostament, partea carosabilă.

Drumurile fac parte din sistemul national de transport

Fac parte integranta din drum:
 ampriza si zonele de siguranta,
 podurile,
 podetele,
 viaductele,
 pasajele denivelate,
 zonele de sub pasajele rutiere,
 tunelurile,
 constructiile de aparare si consolidare,
 trotuarele,
 pistele pentru ciclisti,
 locurile de parcare, oprire si stationare,
 bretelele de acces,
 indicatoarele de semnalizare rutiera si alte dotari pentru siguranta
circulatiei,
 spatiile de serviciu sau control,
 spatiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersectii,
 spatiile cuprinse între autostrada si/sau drum si bretelele de acces,
 terenurile si plantatiile din zona drumului, mai putin zonele de
protectie.
 Clasificarea drumurilor
Din punct de vedere functional si administrativ-teritorial, în ordinea
importantei, drumurile publice se împart în urmatoarele categorii:
a) drumuri de interes national;
b) drumuri de interes judetean;
c) drumuri de interes local.
Drumurile nationale, care asigura legaturile cu capitala tarii, cu resedintele de
judet, cu obiectivele de interes national, între ele, precum si cu tarile vecin, si
pot fi clasificate ca:
a) autostrazi;
b) drumuri expres;
c) drumuri nationale europene (E);
d) drumuri nationale principale;
e) drumuri nationale secundare.

(2) Clasificarea drumurilor de interes national se face de catre Ministerul

Transporturilor, cu exceptia drumurilor nationale europene, a caror
clasificare se stabileste potrivit acordurilor si conventiilor internationale la
care România este parte.
 Clasificarea drumurilor

Drumurile de interes local apartin proprietatii publice a unitatii

administrative pe teritoriul careia se afla si pot fi clasificate ca:
a) drumuri comunale, care asigura legaturile:
(i)între resedinta de comuna si satele componente sau cu alte sate;
(ii)între oras si satele care îi apartin, precum si cu alte sate;
(iii)între sate;
b) drumuri vicinale - drumuri ce deservesc mai multe proprietati, fiind
situate la limitele acestora;
c) strazi - drumuri publice din interiorul localitatilor, indiferent de
denumire: strada, bulevard, cale, chei, splai, sosea, alee, fundatura, ulita
etc.
Strazile sau drumurile din localitatile urbane constituie un element de
organizare al oraselor.

Trasarea lor din punct de vedere al proiectarii trebuie realizata tinand cont
de multiplele functii pe care o strada trebuie sa le indeplineasca intr-un oras.

Functiile strazii sunt:

-satisface necesitatile de circulatie prin asigurarea deplasarii oamenilor si a
bunurilor materiale dintr-un punct in altul al orasului;
-reprezinta elementul major de sistematizare in reteaua de strazi dintr-o
localitate materializand structura orasului, asigurand o impartire
administrativa a orasului;
-asigura patrunderea aerului si a luminii la cladirile orasului;
-servesc pentru asezarea (sub ele sau deasupra lor) a retelelor si instalatiilor
tehnico-edilitare necesare asigurarii confortului locuitorilor si salubrizarii
orasului;
-au un rol estetic (prin structura lor, prin fatadele cladirilor care le marginesc
precum si prin plantatiile care le marginesc);
-agrement, recreere si de destindere a locuitorilor;
-un rol strategic.
 Clasificarea strazilor din localitatile urbane:

Categoria I: magistrale – care asigura preluarea fluxurilor majore ale

orasului pe directia principala de legatura cu drumul national care
traverseaza orasul, avand sase benzi de circulatie, inclusiv linii de
tramvai si alte mijloace de transport in comun;
Categoria II: de legatura – asigura circulatia generala intre zonele
functionale si de locuit, avand patru benzi de circulatie, inclusiv liniile de
tramvai si alte mijloace de transport in comun;
Categoria a III-a: colectoare – care preiau fluxurile de circulatie ale
orasului din zonele functionale si le dirijeaza spre strazile de legatura
sau magistrale, avand doua benzi de circulatie;
Categoria a IV-a: de servire locala – asigura accesul la blocurile de
locuit, in curtile interioare ale acestora, precum si in zonele cu trafic
foarte redus, avand o singura banda de circulatie.
 Clasificarea strazilor dupa functiile lor:

Artere de circulatie;
Strazi de acces;
Strazi de agrement;
Strazi comerciale;
Strazi cu destinatie speciala (expozitii, monumente, stadioane);
Strazi pentru manifestatii;

Strazi si piete administrative;

Strazi interioare (in incinta unitatilor economice).
 Clasificarea strazilor dupa importanta lor:

strazi magistrale de ordinul I (delimiteaza de regula marile

sectoare ale unui oras);
strazi magistrale de ordinul II (delimiteaza cartierele unui oras);
strazi colectoare (se dezvolta in interiorul cartierelor);
strazi locale (fac legatura cu cele colectoare);
strazi secundare (asigura accesul la locuinte);
alei carosabile si alei pentru pietoni.

Clasificarea strazilor dupa pozitia lor:

Strazi de penetratie;
Strazi de rocada;
Strazi inelare;
Strazi secante, diagonale.
Concomitent cu traficul populaţiei, se derulează un trafic de mărfuri
susţinut, detaliat în următoarele componente:

trafic pendular, de aprovizionare a unităţilor comerciale (preferabil a fi

derulat în zone urbane conform unui grafic orar şi în afara orelor de vârf
ale traficului populaţiei);
traficul de servicii, efectuat de autovehiculele companiilor de
salubrizare şi ale altor companii ce execută servicii publice de
întreţinere - administrare urbană;
traficul de intervenţii, cu un caracter aleatoriu profund, efectuat de
echipaje ale unităţilor de ordine publică, pompieri şi SMURD
În analiza traficului urban pe lângă caracteristicile fluxurilor rutiere:
componenţa din punct de vedere al participanţilor la trafic, viteza, nivelul
serviciilor, distanţe etc. trebuie să se ţină cont şi de indicii de dezvoltare
exprimaţi în funcţie de momentul de transport astfel:

•gradul de motorizare (numărul de autovehicule raportat la mia de

locuitori);

•nivelul de motorizare, înţelegând prin aceasta vechimea medie a

parcului de autovehicule participante la trafic, detaliată pe grupe,
exprimate în principal după criteriul poluării (autovehicule non-Euro,
Euro 1, Euro 2, etc.);

•indicele de mobilitate, coeficientul de utilizare a mijloacelor de

transport în comun;

•ponderea deplasărilor cu autoturisme personale;

•ponderea deplasărilor detaliată în intervalele: zi, seara şi noaptea.

 Gradul de motorizare
Na
Gm  1000 auto / 1000 loc.
Ps
Na – număr autovehicule înmatriculate / localitate;
Ps - populaţia stabilă a localităţii
 Nivel motorizare
k
j
j q j
Nm 
Na
j reprezintă norma Euro în vigoare la data evaluării;
kj numărul de autovehicule care se încadrează în clasa de poluare j
Qj reprezintă coeficientul asociat clasei de poluare având valorile:
q1=1 auto non euro
q2=2 Euro 1
Q6=7 Euro 6
Exemplificare:
Înmatriculările auto dintr-o localitate însumează 12500 autov.
Detaliat pe norme Euro de poluare parcul are următoarea structură:
1000 aut non Euro; 2000 auto Euro 1; 2000 auto Euro 2; 3000 Euro 3;
4000 Auto Euro 4; 500 Euro 5
1
Nm  11000  2  2000  3  2000  4  3000  5  4000  6  500  3.68
12500
 Capacitatea de trafic a arterelor rutiere

Distanţa Viteza de proiectare

Nr. benzi de între [km/h]
circulaţie intersecţii
[m] 60 50 40 25
Circulaţie în regim normal, flux continuu
5000
3500 3800
Circulaţie în regim normal, flux discontinuu
6 benzi 800 2800
4 benzi 800 2000 2200
500 1500 1800
2 benzi 500 - 1000 1200
300 700 900
200 600 800
1 bandă 100 350
Rolul IT în traficul rutier modern
În arhitectura sistemului de monitorizare a traficului se va ţine cont de o
serie de cerinţe operaţionale, atât în privinţa alegerii componentelor hard -
ware cât şi alegerea platformei soft-ware necesare în:

Monitorizarea centralizată a traficului rutier (algoritmi de estimare,

predicţie, evaluare şi prognozare a fluidizării traficului);
Monitorizarea parametrilor de mediu;
Managementul tratării incidentelor
Supravegherea parametrilor critici pentru un tronson de drum prin
tehnici video;
Alarmarea automată în cazul înregistrării unor anomalii în trafic
(accidente, căderi de reţele de alimentare a semafoarelor şi/sau a
sistemelor informaţionale de trafic, blocaje în noduri de reţea, etc.);
Elaborarea de rapoarte şi prognoze specifice, menite să asigure un
management continuu al evoluţiei traficului;
Informarea în timp real despre starea curentă, intervenţii de urgenţă,
raportări statistice on line.
 Clasificarea autovehiculelor ECE 78/ Amendam. 2/16
Apr.1999
Anexa 7 a ordinului menţionat, stabileşte definirea şi categoriile de autovehicule,
clasificarea fiind însuşită şi de către constructorii de automobile europeni (inclusiv Rusia).
Cate Sub ca Definiţia autovehiculului
goria tegoria
L Vehicule cu mai puţin de patru roţi
L1 Vehicul cu două roţi, având capacitatea cilindrică sub 50 cm3- în cazul echipării cu
motor cu ardere internă sau orice alt sistem de propulsie a cărui viteză maximă (de
proiectare) nu depăşeşte 50 km/h
L2 Vehicul cu trei roţi – indiferent de poziţionarea relativă a acestora, având capacitatea
cilindrică sub 50 cm3- în cazul echipării cu motor cu ardere internă sau orice alt sistem
de propulsie şi a cărui viteză maximă (de proiectare) nu depăşeşte 50 km/h
L3 Vehicul cu două roţi, având capacitatea cilindrică peste 50 cm3- în cazul echipării cu
motor cu ardere internă sau orice alt sistem de propulsie şi a cărui viteză maximă (de
proiectare) depăşeşte 50 km/h
L4 Vehicul cu trei roţi, dispuse asimetric faţă de planul longitudinal median al caroseriei,
având capacitatea cilindrică peste 50 cm3- în cazul echipării cu motor cu ardere internă
sau orice alt sistem de propulsie şi a cărui viteză maximă (de proiectare) depăşeşte 50
km/h (motociclete cu ataş)
L5 Vehicul cu trei roţi, dispuse simetric faţă de planul longitudinal median al caroseriei,
având capacitatea cilindrică peste 50 cm3- în cazul echipării cu motor cu ardere internă
sau orice alt sistem de propulsie şi a cărui viteză maximă (de proiectare) depăşeşte 50
km/h (motociclete cu roata a III-a sau ataş în spate)
O Remorci şi semiremorci

O1 Remorci a căror masă maximă nu depăşeşte 0,75 tone.

Remorci a căror masă maximă este peste 0,75 tone dar nu

O2
depăşeşte 3,5 tone
Remorci a căror masă maximă este peste 3,5 tone dar nu
O3
depăşeşte 10 tone

O4 Remorci a căror masă maximă este peste 10 tone

Semiremorca este vehiculul tractat la care axa (ele) roţilor

sunt situate în spatele centrului de greutate şi care este
◘
echipat cu un sistem de cuplare ce permite transmiterea
forţelor verticale şi orizontale vehiculului tractor
Remorca este un vehicul tractat cu cel puţin două axe,
echipat cu un sistem de cuplare ce se poate mişca în plan
◘
vertical şi care controlează mişcarea roţilor din faţă, în acelaşi
timp nu transmite încărcări statice tractorului
Remorca cu axe centrate are caracteristică bara de cuplare
care nu se poate mişca în plan vertical (relativ la remorcă),
◘ axele fiind echidistante faţă de centrul de greutate şi numai o
mică încărcare statică verticală se transmite tractorului (în
limitele 10% din încărcarea totală)
Ambulanţa: vehicul special echipat pentru transportul
◘
bolnavilor, fiind încadrat în categoria M
 Tractoare agricole şi forestiere: Vehicule propulsoare cu cel
puţin două axe destinate să tragă sau să împingă sau să
T
transporte maşini speciale (maşini agricole sau echipamente
forestiere)
Vehicule tot teren: OFF ROAD sunt vehicule din categoria M
sau N1 care satisfac următoarele condiţii:
-cel puţin o punte faţă şi cel puţin o punte spate pot fi cuplate
simultan
-sunt echipate cu cel puţin un diferenţial sau un echipament
G
cu efect similar;
-rampa maximă este de 30% calculată pentru vehiculul
neîncărcat;
- design-ul caracteristicilor geometrice al vehiculelor trebuie
să respecte normele impuse şi verificate în cadrul omologării.
 Echivalarea vehiculelor funcţie de categoria din care face parte
Pentru a se efectua calculele privind eficienţa şi gradul de deservire a arterelor
de trafic, vehiculele sunt echivalate funcţie de gradul de ocupare a arterei rutiere
şi a vitezei de circulaţie, după criterii standardizate (STAS 7348-86), astfel:
Nr. Categoria/tipul de vehicul Coeficient de echivalare în vehicule
crt. etalon
În parcurs În parcurs urban
extraurban
1. Bicicletă, motocicletă, scuter, motoretă, etc. (clasa L) 0.5 0.5
2. Autoturisme cu sau fără remorca (M1) 1.0 1.0
3. Microbuz, autofurgonetă, autocamion cu sarcina de transport 1.0 1.2
< 15kN
4. Autocamioane transport cu sarcina utilă între 15 kN şi 50 kN, 2.0 3.0
tractor, vehicule speciale (clasa N)
5. Autocamioane cu sarcina > 50 kN, autobuze 2.5 3.5
6. Autotractor cu şa şi semiremorcă, tractor remorcher sau 3.5 4.0
trailer
7. Vehicul agabaritic - 8.0
8. Remorcă autocamion şi/sau tractor 1.5 1.5
9. Tramvai, troleibuz - 4.5
10. Remorcă tractată sau articulată la vehicule de transport în - 2.0
comun