2017

Teologia vieții
Revistă de Teologie în actualitate

„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele
înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele
tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă
lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt; pentruca nimeni să nu se
laude înaintea lui Dumnezeu”. (I Corinteni 1,27-29)

Constantin Pughineanu
Facultatea1de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iași
5/4/2017
 Cuprins

ACTIVITATEA DE CATEHIZARE A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL ÎN EPISTOLA CĂTRE

ROMANI ..................................................................................................................................................... 3
Introducere ................................................................................................................................................ 3
Conţinutul epistolei ................................................................................................................................... 4
Concluzii ................................................................................................................................................... 5
UN SECOL DE CERCETARE A PICTURII MURALE MEDIEVALE DIN MOLDOVA ....................... 6
Introducere ................................................................................................................................................ 6
Dezvoltarea interesului pentru cercetarea picturii murale medievale din Moldova.................................. 6
Concluzie .................................................................................................................................................. 9
MEDITAŢII DUHOVNICEŞTI ASUPRA TEOLOGIEI - UN OMAGIU ADUS PĂRINTELUI
DUMITRU STĂNILOAE .......................................................................................................................... 10
Introducere .............................................................................................................................................. 10
Teologia academică şi studentul teolog din perspectiva Părintelui Dumitru Stăniloae .......................... 11
Concluzie ................................................................................................................................................ 13
Despre autor ................................................................................................................................................ 15

2
 de acolo”3. La începutul epistolei, Sfântul
Apostol se prezintă astfel: „Pavel, rob al lui
Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit
pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu”
(Romani 1, 1), „prin Care am primit har şi
apostolie” (Romani 1, 5) şi-şi prezintă
intenţiile („ca să aduc, în numele Său, la
ascultarea credinţei, toate neamurile, întru
care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus
Hristos” (Romani 1, 5-6), epistola având şi
statutul unei «scrisori de acreditare» pentru
comunitatea creştină din Roma. „Domnul
nostru Iisus Hristos însuşi spune că
Apostolii Săi s-au remarcat, mai presus de
orice, prin dragostea lor”4.
ACTIVITATEA DE
„Epistola către Romani este una din
CATEHIZARE A SFÂNTULUI
cele mai importante cărţi didactice ale
APOSTOL PAVEL ÎN
Noului Testament. Ea s-ar putea intitula
EPISTOLA CĂTRE ROMANI
drept primul tratat de dogmatică creştină,
căci aici este interpretată şi sistematizată

Introducere magistral învăţătura Mântuitorului. Epistola

Epistola către Romani este „epistola
cea mai însemnată a Sfântului Apostol Pavel
şi este situată în fruntea Epistolelor sale”1. A
fost scrisă din Corint „la sfârşitul anului 57
2
sau începutul anului 58” şi are un scop
„personal-misionar: de a întări comunitatea
1 4
Pr. Prof. loan Constantinescu, Studiul Noului
Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, p. 195.
2
Ibidem, p. 197.
către Romani, ca şi cea către Galateni [...],
lămureşte marea problemă a mântuirii
omului prin credinţă. însă în timp ce această
chestiune în epistola către Galateni este
tratată într-un cadru mai redus al relaţiei
dintre iconomia mântuirii şi iconomia Legii
iudaice, dintre Legea creştină şi cea iudaică,
3
Ibidem, p. 199.
Părintele Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu
în inima omului, trad. Prof. Paul Bălan, Editura
Cartea Ortodoxă, Alexandria & Editura Agapis,
Bucureşti, 2005, p. 31.

3
Epistola către Romani îmbrăţişează întreg
trecutul omenirii, cu cele două religii,
păgână şi iudaică, arătând că istoria întregii
omeniri duce, după planul Divinităţii, la
mântuirea creştină”5.
Conţinutul epistolei
Conţinutul acestei epistole este
structurat în 16 capitole, în care Sfântul
Apostol Pavel tratează diferite teme pe care
le consideră utile pentru destinatarii
epistolei, a căror credinţă „se vesteşte în
toată lumea” (Romani 1, 8).
Evanghelia arată îndreptarea din
credinţă, pentru neamuri, judecata lor,
pentru că nu păzesc legea firii. Sfântul
Apostol Pavel îşi arată dorinţa de a-i
cunoaşte pe creştinii romani,
totdeauna” lui Dumnezeu „să aibă cumva
5
Pr. Prof. Ioan Constantinescu, op. cit., pp. 211-212.
[...] vreodată bun prilej de a veni la ei pentru
a avea vreo roadă, ca şi la celelalte neamuri”
(Romani 1, 13) în a le vesti Evanghelia care
„este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a
tot celui care crede” (Romani 1, 16). „Căci
dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea
din credinţă spre credinţă, precum este scris:
«Iar dreptul din credinţă va fi viu». Căci
mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer
peste toată fărădelegea şi peste toată
nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea
drept adevăr. Pentru că ceea ce se poate
cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de
către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea
lumii, înţelegându-se din făpturi, adică
veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei
să fie fără cuvânt de apărare. Zicând că sunt
înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat
slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu
asemănarea chipului omului celui stricăcios
şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi
al târâtoarelor” (Romani 1, 17-23).
Aici se referă la închinătorii la idoli
pe care „Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după
poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească
trupurile lor între ei, ca unii care au
schimbat adevărul lui Dumnezeu în
„cerând minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii,
în locul Făcătorului, Care este binecuvântat
în veci” (Romani 1, 24-25).
4
 În continuare, Sfântul Apostol
explică motivul căderii în „patimi de ocară”
atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor, care „au
schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva
firii”, fiecare „luând cu ei răsplata cuvenită
rătăcirii lor” (Romani 1, 26-27), deoarece „şi
Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără
judecată, să facă cele ce nu se cuvine”
(Romani 1, 28). „Plini fiind de toată
nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de
lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de
ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări
rele, bârfitori, grăitori de rău, urători de
Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi,
lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi
părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt,
fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au
cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu,
5
că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici
de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le
şi încuviinţează celor care le fac” (Romani
1, 29-32).
Concluzii
„Există cumva un receptor special
pentru a primi descoperiri de la Dumnezeu ?
Da, într-un anume sens, există un
astfel de senzor, deşi, în mod obişnuit
noi îl închidem şi nu-1 lăsăm deschis
spre a putea funcţiona: revelaţia
dumnezeiască este conferită unui
receptor numit o inimă plină de iubire.
Noi ştim din Sfintele Scripturi că
Dumnezeu este iubire; creştinismul
este religia iubirii”6. Iată de ce
„Domnul nostru Iisus Hristos însuşi
spune că Apostolii Săi s-au remarcat
mai presus de orice prin dragostea
lor”7. Şi prin dăruire, am adăuga noi.
Oare cum ar fi putut fi altfel, când au
avut un învăţător care le-a predicat dăruirea,
răstignindu-Se pe cruce între doi tâlhari, ca
jertfă pentru răscumpărarea lumii din păcat?
„Pe omul adevărat îl recunosc şi îl respectă
chiar şi duşmanii lui”.
6
Părintele Serafim Rose, op. cit., p. 31.
7
Ibidem.
UN SECOL DE CERCETARE A PICTURII MURALE MEDIEVALE DIN MOLDOVA

Introducere

În cei peste o sută de ani de existenţă (1905-2012), cercetarea picturii murale medievale din Ţara
Moldovei a făcut progrese rapide şi mari, ajungând azi la stadiul unei discipline perfect constituite, care
nu numai că are obiectul precis delimitat, dar şi-a pus la punct metodele de investigaţie, şi-a creat
organele sale speciale de publicitate şi dispune de un număr din ce în ce mai mare de cercetători
competenţi, care au îmbogăţit literatura acestei discipline cu numeroase opere de o seriozitate şi o valoare
ştiinţifică remarcabile.

Mănăstirea Voroneț, „Judecata de apoi”-pictură exterioară

Dezvoltarea interesului pentru cercetarea picturii murale medievale din Moldova

Valoarea europeană a sintezei moldoveneşti în arta medievală a fost de multă vreme

recunoscută de specialiştii străini, care au avut ocazia să studieze la faţa locului monumentele
ridicate în epoca Sfântului Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. În diferite lucrări de specialitate,
bizantinologi de peste hotare, oameni de cultură şi specialişti din ţara noastră demonstrează, în
spiritul unei înalte rigori ştiinţifice, că arta moldovenească medievală nu este, aşa cum unii mai
înclină să creadă, un fenomen provincial şi secundar al artei bizantine.

6
 Frescele postbizantine ale
bisericilor bucovinene au fost redes-
coperite de istorici începând cu sfârşitul
secolului al XlX-lea şi prima parte a
secolului XX, întâi de cercetători
amatori locali, apoi de istoricul de artă
vienez Josef Strzygovski8, al cărui elev
polonez, Wladyslaw Podlacha, a realizat
prima monografie a acestor picturi9.
Studierea istoriei bizantine a luat
amploare prin activitatea unor bizantinologi, ale căror opere rămân şi astăzi lucrări de referinţă:
francezii Charles Diehl10, Louis Brehier11, Henri Focillon12, Paul Henry13, Andre Grabar14,
arhitectul spaniol Puig i Cadafalch15 şi istoricul de artă britanic David Talbot Rice.
În ţara noastră, picturile murale datorate meşterilor lui Ştefan cel Mare, Petru Rareş,
Alexandru Lăpuşneanu sau Ieremia Movilă au atras atenţia şi pasiunea unor personalităţi de
prestigiu, precum Vasile Grecu, Nicolae Iorga, Gheorghe Balş, I.D. Ştefănescu, George Oprescu,
Virgil Vătăşianu, Petru Comamescu. La toţi aceştia se cuvine adăugat Grigore Nandriş, un nume
de prestigiu al istoriografiei şi filologiei moderne, insuficient cunoscut în ţara noastră.

8
Josef Strzygowski, Die Schiksale des Hellenismus in der bildende Kunst, Leipzig, 1905; Die Bildende Kunst des
Ostens, Leipzig, 1916; Asiens bildende Kunst, Augsburg, 1930. Josef Strzygowski este autorul cunoscutei afirmaţii:
„Mai presus de toate care pot fi văzute în Moldova sunt curioasele biserici, care, prin policromia faţadelor, se pot
compara cu Biserica San Marco din Veneţia sau cu Domul din Orvieto (...) ceva asemănător nu ne oferă o a doua
ţară din lume”.
9
Wladyslaw Podlacha, Malowidia scienne w cerwiach Bukowiny, Lwow, 1912, în româneşte: Wladyslaw Podlacha,
Pictura murală din Bucovina, în Umanismul picturii murale bizantine, voi. I, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985.
10
Charles Diehl, Etude bizantine, Paris, 1925.
11
Louis Brehier, Civilizaţia bizantină, traducere de Nicolae Spincescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994, pp. 351-
383.
12
Henri Focillon, Moyen Age. Survivances et reveils, Paris, 1943.
13
Paul Henry, De l’originalite despeintures bucoviniennes dans l’application des principes Byzantionantins,m
„Byzantion”, 1, 1924, în limba română sub titlul Monumentele din Moldova de nord - de ta origini până la sfârşitul
secolului al XVl-lea. Contribuţie la studiul civilizaţiei moldave, traducere de Constanţa Tănăsescu, prefaţa şi note de
Vasile Drăguţ, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984.
14
Andre Grabar, Les Croisades de l’Europe orientale dans l’Art, în Melanges offerts a Charles Diehl, voi. II, Paris,
1930, pp. 19-27
15
Josep Puig i Cadafalch: Les eglises de Moldavie. Contributions ă Vetude de l’origine de leurforme decorative, în
„Bulletin de la Seczion historique de l’Aca- demie Roumaine”, 1924; Vasile Drăguţ, Josep Puig i Cadafalch et l’art
roumain, în „RRHA-BA”, 1982, pp. 49-56.

7
 Un bogat tezaur de informaţii asupra picturii murale medievale din Moldova îl cuprind
numeroasele articole şi studii mai mici, răspândite în revistele noastre bisericeşti, mai ales:
„Biserica Ortodoxă Română”, „Glasul Bisericii”, „Mitropolia Moldovei”18.

În cea de a doua parte a secolului al XX-lea, se constată la istoricii de artă nu numai o

dezvoltare a interesului acordat picturii murale medievale româneşti, dar şi un spirit nou de justă
înţelegere şi preţuire a acestor valori ale artei bizantine. Unul dintre cele mai semnificative
exemple îl constituie profesorul Vasile Drăguţ16. Într-o vreme când alţi cercetători s-au mulţumit
să se realizeze mai puţin sau deloc, invocând că nu se pot exprima liber din cauza opresiunilor
ideologice, Vasile Drăguţ a realizat o operă creatoare de mare întindere, diversitate şi
originalitate17, contribuind semnificativ la întemeierea unei adevărate şcoli de o longevitate
deosebită şi cu mare ecou naţional şi internaţional. Contribuţiile acestei „şcoli” sunt materializate
în articolele şi studiile publicate18, în comunicările susţinute la diferite manifestări ştiinţifice19,

16
Lucrările simpozionului Vasile Drăguţ - 75 de ani de la naştere -2003 în „BCMI”, anul XII-XVI, nr. 1, Bucureşti,
2005.
17
Tereza Sinigalia, Bibliografie selectivă a operei profesorului Vasile Drăguţ, în „Ars Transsilvaniae”, VIII-IX, 1998-
1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999, pp. 13-15.
18
Monumentele istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei (Monografie), în colaborare cu Corina
Nicolescu, în „MMS”, 1974; Anca Bratu, Monica Breazu, Ion Istudor, Maria Mocanu, Maria Irina Popescu, Liana
Tugearu, Repertoriul picturilor medievale din România, sec. XIV - 1450, în „Pagini de veche artă românească”, voi.
V, cuvânt înainte şi coordonator Vasile Drăguţ, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985.
19
Spre exemplu, Consideraţii generale privind conservarea şi restaurarea picturilor murale medievale ale României,
în „Colloque sur la conservation et la restauration des peintures murales. Suceava, Roumanie, juillet 1977”,
Bucureşti, 1980, pp. 7-20.

8
albumele dedicate monumentelor din nordul Moldovei, re-editarea unor texte de cercetare
istoriografică la interval de mulţi ani de la elaborare, utilizând un impresionant aparat critic şi, nu
în ultimul rând, cursurile de ghizi organizate pentru muzeografii din Moldova.

Concluzie

Pe fundamentul moştenit din

secolul al XlX-lea, Istoria artei
medievale din Principatele dunărene s-
a constituit ca disciplină de sine
stătătoare, a ajuns la maturitate şi a
reuşit, pe parcursul unui secol de
existenţă, să obţină mai multe succese
importante, printre care aş menţiona, în
primul rând, promovarea pe arena
europeană şi mondială a patrimoniului
artistic medieval. Şapte biserici pictate
au fost înscrise, începând cu 1993, pe
lista patrimoniului cultural mondial
UNESCO (în ordine alfabetică):
Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi,
Probota, Suceava, Voroneţ. În 2010, a
fost inclusă în listă şi Mănăstirea
Suceviţa, iar pentru „originalitate şi
unicitate”, România a primit trofeul „Mărul de aur” (aflat împreună cu diploma-certificat în
muzeul Mănăstirii Moldoviţa).

9
 MEDITAŢII DUHOVNICEŞTI ASUPRA TEOLOGIEI - UN OMAGIU ADUS
PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE

Introducere

Cine suntem noi cei care ne aşezăm în scris gândurile şi meditaţiile proprii? Simpli
speculanţi, sau teologi? Simplu speculant pare a fi cel care-şi dă cu părerea, care, indiferent dacă
este sau nu în cunoştinţă de cauză, interpretează totul în lumina raţiunii sale. Acesta este singurul
său criteriu de judecată: propria-i raţiune şi propriile-i experienţe. în schimb, teologul este cel
care mai mult tace şi se roagă, iar când scrie, scrisul vine ca un reflex necondiţionat al tăcerii, al
rugăciunii continue, care-i scaldă întreaga viaţă.
Sfântul Simeon Noul Teolog s-a revoltat împotriva oricărei teologii abstracte şi de literă,
lipsite de temelie duhovnicească, căci, potrivit lui, nu prin studii se dobândeşte cunoaşterea lui
Dumnezeu. însă el nu respinge orice studiu intelectual în domeniul teologiei, ci îi opune acestuia
o contemplaţie intelectuală săvârşită prin Duhul Sfânt. Astfel, nu numai studiile profane, dar nici
chiar o lectură a Sfinţilor Părinţi, când nu este făcută în duhul lor, nu duce la adevărata

10
cunoaştere de Dumnezeu20. Sfântul Simeon se opune prin aceasta chiar şi celor care citesc pe
Sfinţii Părinţi doar în scopul de a străluci prin vasta lor cultură.

Teologia academică şi studentul teolog din perspectiva Părintelui Dumitru Stăniloae

În tradiţia patristică, conceptul de „teologie” are o dublă conotaţie: pe de o parte,

semnifică starea de comuniune cu Dumnezeu, cea mai înaltă treaptă a vieţii spirituale, pe de altă
parte, teologia este şi cunoaşterea obiectivă a învăţăturii creştine. Fidel acestui spirit patristic, Pr.
prof. Dumitru Stăniloae va defini teologia ca „o sinteză de ştiinţă şi evlavie, de doctrină
riguroasă şi de mărturisire cutremurată”21, a cărei realizare este posibilă numai prin comuniunea
în cunoaştere şi trăire creştină. Astfel, „îndeletnicirea cu cunoaşterea lui Dumnezeu, fiind
susţinută de iubirea lui Dumnezeu, niciodată nu poate obosi. Dacă cineva oboseşte în această
sublimă ocupaţie, dovedit este că n-are iubire pentru Dumnezeu. Iar dacă n-are iubire, n-a
cunoscut nimic”22.

Deşi nu a realizat un anume tratat sau studiu pe tema studentului teolog, parcurgând
articolele semnate de Pr. prof. Dumitru Stăniloae putem întrezări, într-o oarecare măsură, câteva
linii definitorii despre ceea ce s-ar putea numi un profil al studentului teolog.
Părintele Stăniloae vede o educaţie a tineretului făcută pe temelia moralei creştine, o
educaţie care să conducă la creşterea în spirit duhovnicesc, altfel, neputând fi vorba despre o
educaţie autentică. O anume pregătire a spiritului în anumite credinţe şi concepţii va duce la o
disciplină exterioară corespunzătoare. Accentul educaţiei cade, aşadar, asupra influenţării directe

20
Arhiepiscopul Vasili Krivoşein, În lumina lui Hristos. Viaţa şi învăţătura duhovnicească ale Sfântului Simeon Noul
Teolog, traducere din limba franceză de Preot. prof. dr. loan-Vasile Leb şi Ierom. Gheorghe Iordan, EIBMBOR,
Bucureşti, 2005, p. 210.
21
Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Cuvânt către studenţii teologi la început de an academic, în Telegraful Român,
anul XCI, 1943, nr. 40, p. 1.
22
Idem, Încreştinarea învăţământului, în Telegraful Român, anul LXXXVI, 1938, nr 21, p. 2.

11
a sufletului, iar nu asupra unor tehnici sau reguli ce privesc prioritar trupul. însă, această
pregătire a sufletului trebuie să ţină cont de un fapt esenţial, şi anume suveranitatea sau libertatea
acestuia, în sensul că nu există o putere care să-l poată sili la ceva. în aceste condiţii, se re-
comandă două moduri de educaţie: prin exemplul personal şi prin sădirea în suflet a unei
credinţe înalte. Dacă primul mod de educaţie recomandat se prezintă ca o „atracţie magnetică
pentru oameni”23, cel bazat pe credinţa religioasă, „o credinţă ancorată în metafizic”24, va duce la
apariţia unui tineret disciplinat de forţa valorilor creştine.
Pe lângă aspectul eficienţei unei educaţii axate pe morala creştină, Părintele Stăniloae
mai particularizează şi o altă faţetă a acesteia, şi anume satisfacţia maximă în procesul
cunoaşterii. Vorbind despre felul în care tinerii aleg să studieze la anumite şcoli, Părintele Stăni-
loae afirmă că ei au în vedere cel puţin două aspecte: aspectul utilitarist, oportunist al societăţii,
şi aspectul superiorităţii specializării respective, în sensul că aceasta se ridică peste aspectul
tehnic, la ceva superior, la cunoaşterea adevăratei realităţi. în acest sens, el afirmă: „Adevăratele
infinituri ale realităţii, ca veşnică realitate şi surpriză, nu se regăsesc în direcţie fizic-
longitudinală şi verticală, ci în suportul metafizic al lucrurilor, în spirit şi în viaţa spirituală. (...)
Setea de cunoaştere o satisface mereu şi o ţine mereu trează, mai mult decât oricare alt studiu, cel
al teologiei”25.
Dar, ce se înţelege prin „studiul teologiei”? Este studiul teologiei asemenea studiului
oricărei alte ştiinţe? Părintele Stăniloae ne dă răspunsul la această întrebare cu o fermitate
patristică: „Teologia nu e o ştiinţă ca scop în sine. Când tinde să devină aşa ceva, ea nu mai are
nici o legătură cu religia”8. Teologia este „reflexiune asupra vieţii religioase creştine, cu scopul
de a intensifica şi de-a planta această viaţă şi unde nu e. E concepţie trăită, e expresia unei expe-
rienţe religioase şi tinde să producă experienţă religioasă”26. Din această definire a Teologiei
desprindem direcţia spre care trebuie să se îndrepte studiile şi preocupările dintr-o şcoală
teologică, şi anume spre clarificarea şi intensificarea vieţii religioase creştine. În acest sens,
Părintele Dumitru Stăniloae se exprimă radical: „Cine n-are experienţă religioasă nu e nici

23
Idem, Disciplina tineretului, în Telegraful Român, anul LXXXII, 1934, nr. 4, p. 1.
24
Ibidem.
25
Idem, Cătră tinerii dela răscruce, în Telegraful Român, anul LXXX, 1932, nr. 58, p. 2.
26
Idem, Reorganizarea Facultăţilor de Teologie, în Telegraful Român, anul LXXXI, 1933, nr. 53, p. 1.

12
 teolog; pentru că nu înţelege cuprinsul formelor
pe care le mânuieşte”27. Pentru atingerea acestui
ideal, educaţia teologică se foloseşte de un mijloc
pozitiv: viaţa spirituală.
Pornind de la acest prim aspect, viaţa
spirituală, putem începe conturarea unui profil
ideal al studentului teolog, în percepţia Părintelui
Stăniloae. Dacă şcoala teologică este văzută ca
„loc de cunoaştere sau de vedere comună a lui
Dumnezeu, iar Dumnezeu e duh şi lumină, şcoala
aceasta e şi loc în care cei ce vieţuiesc trebuie să
se pătrundă prin cunoaştere, până în fiinţa lor, de
lumina şi de duhul dumnezeiesc”28. Se vorbeşte,
aşadar, despre deplina înduhovnicire a studentului teolog, înduhovnicire ce trebuie pusă în
strânsă legătură cu idealul urmărit de acesta: idealul de preot.

Concluzie

Scopul unei educaţii teologice, realizate în spiritul idealului de preot, este acela de a
„arăta lumii că, creştinismul este un factor capabil de o puternică transformare a omului şi a
societăţii. Şi numai aşa creştinismul va fi prin voi o forţă transformatoare a lumii”29. „O societate
de oameni adevăraţi este o societate de inşi care se aseamănă cât mai mult cu Hristos. Voi, cari
veţi avea nobila misiune de-a face pe oameni să samene cu Hristos, trebuie să vă năzuiţi înşişi a
semăna cât mai mult cu El, ca prin toată fiinţa şi lucrarea voastră să-L înfăţişaţi cuceritor”30.
Sfatul oferit de Părintele Dumitru Stăniloae studenţilor teologi, de o impresionantă
actualitate, trebuie să devină idealul preotului contemporan: „Unde intraţi, să intre Dumnezeu,
cine vă întâlneşte să întâlnească puţin şi pe Dumnezeu. Aceasta să vă fie maxima vieţii. Să vă

27
Ibidem, p. 2.
28
Idem, Cuvânt către studenţii teologi..., p. 1.
29
Ibidem, p. 2.
30
Ibidem.

13
întrebaţi după fiecare contact cu un om: Făcut-am de astădată să se întâlnească acest om puţin cu
Dumnezeu?”31

31
Idem, La încheierea anului şcolar în Academia teologică, în Telegraful Ro mân, anul LXXXV, 1937, nr. 3, p. 1.

14
 Despre autor

Constantin Pughineanu

M-am născut în Piatra Neamț, Jud. Neamț și am crescut în Satul Vaduri, Com. Alexandru
cel Bun. Am urmat Școala Generală cu clasele I-VIII „Elena Cuza”, Piatra Neamț, apoi
Seminarul Teologic „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, Piatra Neamț, iar în prezent urmez
cursurile Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași. Din totdeauna am fost impresionat de viața Bisericii. Frecventând Mănăstirea
„Sihăstria Tarcăului”, din Jud. Neamț am înțeles că locul meu e aici, în mijlocul naturii, dar în
același timp într-o strânsă comuniune cu Dumnezeu și cu lumea. De aceea, sper să reușesc ce mi-
am propus, nu numai prin implicarea în proiecte ca cel de față, ci și prin multe alte lucruri pe
care le fac cu multă dăruire.

15