Conjuncţia

Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care are rol atât la nivelul propoziției cât și la
nivelul frazei.
La nivelul propoziției leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel.(elementele subiectului
multiplu, nume predicativ multiplu, atribute, complemente)
La nivelul frazei leagă propoziţii de acelaşi fel (principale sau secundare) sau diferite.

Clasificarea conjuncțiilor

Conjuncţiile sunt: a) coordonatoare

 copulative: şi, nici
 adversative: iar, dar, însă, ci, ba
 disjunctive: sau, ori, fie
 concluzive: deci, aşadar

b) subordonatoare: că, să, ca… să, dacă, deoarece, fiindcă, întrucât, încât,
deşi, căci…

După structură conjuncțiile pot fi:

 Simple: și, iar, sau, ori…

 Compuse: însă (în+să), fiindcă (fiind+că), deoarece (de+oare+ce), deși (de+și)
Alte cuvinte și locuțiuni cu rol de conjuncție:
 Locuțiuni conjuncționale: pentru că, ca și când, ca și cum, odată ce, ….
 Pronume relative: care, cărui, căror, cine, cui, ce, cât, câte, …± prepoziția
 Pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice…± prepoziția
 Adverbe relative: unde, când, cum…
 Adverbe nehotărâte: oriunde, oricând, oricum…