Povestitorul:

Judecătorul:
Procurorul:
Ilie Cuţui:
Vitoria Lipan:
Avocatul Apărării:
Martorul :
Maria:
Părintele Daniil Milieş:
Juraţii:
Juratul nr. 1:
Juratul nr. 2:
Juratul nr. 3:
Minodora:
Toma: IONUŢ FRANDEŞ
Gheorghiţă: ANDREI DOGARU

1
 Povestitorul: S-au adunat toţi la tribunal. Era ziua când Ilie Cuţui trebuia
să fie judecat pentru moartea lui Nechifor Lipan. În sala de judecată s-au
adunat: judecătorul, procurorul, avocatul apărării şi juraţii. Oamenii făceau
gălăgie, aşteptând începerea procesului. În cinci minute va începe procesul...

Judecătorul: Linişte! Vă rog să vă ocupaţi locurile!

Povestitorul: Toţi se aşează la locurile lor. Procurorul îl cheamă în boxa

acuzaţilor pe Ilie Cuţui şi îl pune să jure că va spune doar adevărul.

Procurorul: Este adevărat că l-aţi cunoscut pe Nechifor Lipan?

Ilie Cuţui: Da, l-am cunoscut. Am fost prieteni.
Vitoria (care se ridică şi ţipă revoltată): Prietenii se omoară între ei?

Povestitorul: Atunci toată lumea începuse să discute. Doamna Judecător se

arătă nervoasă.

Judecătorul: Linişte! Linişte în sală! Putem continua, doamnă Procuror.

Procurorul: Mulţumesc, doamnă Judecător. Iar dumneata, Ilie Cuţui, ştiai
despre intenţia lui Nechifor Lipan de a cumpăra oi?
Ilie Cuţui: Da, ştiam.
Procurorul: Ştiind că avea bani asupra lui, l-aţi urmărit pe Nechifor Lipan în
drumul său împreună cu domnul Calistrat Bogza?

2
Ilie Cuţui: Da...De fapt, am mers împreună, nu l-am urmărit.
Procurorul: Atunci este adevărat că l-aţi omorât?
Avocatul Apărării (se ridică şi spune revoltat): Obiectez! Doamnă Procuror,
nu aveţi dreptul să faceţi această afirmaţie fără nicio dovadă!

Povestitorul: Toată sala începuse să fie neliniştită. Vitoria şi Maria se arătau

nemulţumite.

Judecătorul: Linişte! La următoarea abatere evacuez sala! Se respinge.

Doamnă Procuror, te rog continuă!
Procurorul: Doamnă Judecător, vă rog să-mi permiteţi să chem martorul.
Judecătorul: Martorul să vină!

Povestitorul: Martorul s-a ridicat de la locul său şi a venit în boxa martorilor.

Procurorul: Juri să spui adevărul şi numai adevărul?

Martorul: Jur!
Procurorul: Este adevărat că i-ai văzut pe cei trei mergând împreună pe
drumul spre Suha?
Martorul: Da, i-am văzut, dar am văzut doar doi oameni.

Povestitorul: Atunci Procurorul s-a întors la Ilie şi l-a întrebat:

Procurorul: Este adevărat că cei doi oameni eraţi voi?

Ilie Cuţui: Da, este adevărat.
Procurorul: Dar ce s-a întâmplat cu Nechifor?
Ilie Cuţui: Nechifor a alunecat şi a căzut în râpa din apropierea Văii
Talienilor.
3
Procurorul: Doamnă Judecător, aceasta este o minciună. Îl voi chema pe
Gheorghiţă cu probele de la INL.

Povestitorul: Gheorghiţă se ridică şi vine cu probele luate de pe craniul

tatălui său. Începe Procurorul:

Procurorul: Doamnă Judecător, probele arată că Nechifor Lipan a fost

omorât de o singură lovitură de baltag, baltag care-i aparţine lui Calistrat
Bogza.
Avocatul Apărării (se ridică şi spune revoltat): Obiectez! Calistrat Bogza a
fost omorât de către Gheorghiţă şi de către câinele lui, Lupu. De unde ştiţi că
într-adevăr a fost baltagul lui?
Procurorul: Pentru că pe baltagul său au fost descoperite două tipuri de
sânge, unul aparţinând lui Calistrat Bogza, iar celălalt lui Nechifor Lipan.
Avocatul Apărării: Obiectez! Calistrat Bogza a fost omorât de către
Gheorghiţă. Consider că trebuie să plătească pentru fapta lui.
Procurorul: Obiectez, doamnă Judecător! Gheorghiţă a făcut acest lucru în
legitimă apărare din cauză că el a fost atacat de domnul Bogza.
Avocatul Apărării: Obiectez! Aveţi martori?
Procurorul: Da! Am martori. Permiteţi-mi să-i chem pe părintele Daniil
Milieş şi pe doamna Maria, care au fost de faţă la înmormântarea lui
Nechifor Lipan.

Povestitorul: Părintele Daniil Milieş şi Maria vin în faţa judecătorului.

Procurorul: Este adevărat că domnul Calistrat Bogza a sărit la bătaie la

Gheorghiţă?

4
Ilie Cuţui: Prietenul meu, Dumnezeu să-l odihnească, a fost sărit la bătaie
din cauză că a fost provocat de însuşi Gheorghiţă.
Judecătorul: Linişte! Acuzatul nu are voie să vorbească fără să i se permită.
Avocatul Apărării: Doamnă Judecător, clientul meu are dreptate.
Judecătorul: Doamnă Avocat, vă rog să mă scuzaţi, dar probele sunt mult
prea clare. Vă rog să aşteptaţi şi să-i ascultăm şi pe cei doi martori. Vă rog să
continuaţi, doamnă Procuror.
Procurorul: Aş dori să mi se răspundă la întrebarea anterioară.
Maria: Da, doamnă Procuror. Am văzut cu ochii mei cum domnul Bogza a
sărit la bătaie.
Părintele Daniil Milieş: Dumnezeu să-l ierte, eu sunt un părinte oarecare,
dar consider că cei care au greşit trebuie să plătească pentru faptele lor. Cei
doi nu au ştiut să preţuiască ce le-a dat Domnul nostru Iisus Hristos, iar
acum unul dintre ei a plătit cu viaţa, iar celălalt se zbate să nu ajungă la
închisoare. Dumnezeu îi bun şi îl va ierta, dar doar dacă se căieşte şi
mărturiseşte adevărul. Iar Calistrat Bogza, Dumnezeu să-l ierte şi să-l
primească în împărăţia Sa.

Povestitorul: Atunci Vitoria, aducându-şi aminte de soţul ei, a izbucnit în

plâns. Judecătorul împreună cu juraţii se ridicară şi plecară în camera de
judecată ca să se sfătuiască şi să delibereze.

5
ÎN CAMERA JURAŢILOR...

Juratul nr. 1: Eu cred că trebuie pedepsit cu viaţa.

Juratul nr. 2: Să nu ajungem la măsuri atât de grave, dar să-i dăm o pedeapsă
pe măsura faptelor lui.
Juratul nr. 1: Şi nu ţi se pare că o crimă şi mai ales această crimă ar trebui
pedepsită cu viaţa? Soţia lui a fost foarte necăjită în tot acest timp. O
frământau toate gândurile negre. Iar acum, după câteva luni, îşi găseşte soţul
mort şi aruncat într-o râpă de mult timp. Ţi se pare normal, domnule Jurat?
Juratul nr. 2: Nu am ce comenta. Aveţi dreptate, dar totuşi eu rămân cu
părerea mea.
Juratul nr. 3: Eu consider că merită o pedeapsă destul de mare.
Dumneavoastră ce spuneţi doamnă Judecător?
Judecătorul: Aveţi dreptate doamnă Jurat. De fapt, toţi aveţi dreptate!

Povestitorul: Sfaturile au mai continuat timp de o oră, după care Judecătorul

şi juraţii au revenit în sală.

6
Judecătorul: Doamnelor şi domnilor, m-am sfătuit cu juraţii mei şi am decis
să dăm o pedeapsă de treizeci şi cinci de ani, fără eliberare pe cauţiune.

Povestitorul: Vitoria avea lacrimi în ochi. Era fericită că se încheiase

procesul şi Ilie Cuţui fusese pedepsit.

Minodora: Vezi mamă că totul s-a încheiat cu bine? Ţi-am spus eu.
Toma: Vitorie, acum poţi fi liniştită! Până la urmă s-a făcut dreptate.
Vitoria: Aşa şi trebuia să fie.
Gheorghiţă: Să mergem mamă. Minodoro, hai odată! Avem drum lung până
acasă la Măgura. Mitrea s-o fi plictisit deja acolo singur.

Povestitorul: Ilie Cuţui este încătuşat şi dus de doi jandarmi la închisoare, iar
oamenii se îmbrăţişează şi ies fericiţi, mergând spre casele lor.