ANUL 2, NR.
6, MARTIE 2009, 12 PAGINI, 1,5 LEI
- SUFERINÞÃ SAU FERICIRE
Suferinþã ºi fericire! Doi termeni care se
cautã unul pe celãlalt, douã stãri care se aflã
la poluri opuse.
Suferinþa vã face sã simþiþi cã existaþi, cã
hãlãduiþi în aceastã lume ºi nu v-aþi gãsit
rostul, cã tânjiþi dupã ceva, cã vã sporesc
dorinþele, cã nu vã mulþumeºte nu ºtiu cine
sau nu ºtiu ce. Fericirea în schimb, vã face sã
nu mai existaþi. Sunteþi disipaþi în univers, vã
dezintegraþi.
Abia acum faceþi parte din Creaþie,
împreunã cu copacii, cu pãsãrile, cu
animalele, cu florile, cu apele, cu munþii etc.
ªi de ce sã nu recunoaºtem, nouã oamenilor
(unora), ne place sã suferim. ªi nici nu se
poate altfel, atâta timp cât are cineva grijã de
noi, ne alinã, ne oferã simpatia ºi atenþia, ne
iubeºte. Atunci primim vizite, suntem
consolaþi ºi mângâiaþi. Aceºtia sunt prietenii,
colegii, vecinii. Când bãrbatul din casã se
îmbolnãveºte, toatã familia suferã – soþia,
copiii, rudele - , toþi sunt în jurul lui, pe
mimica tuturor se citeºte îngrijorarea. Acum
bãrbatul nu se mai simte singur, are în jur o
armatã de ajutoare ºi asta îi dã o mare alinare.
Dacã sunteþi fericiþi, aceeaºi oameni care la suferinþã roiesc în jurul dumneavoastrã, vã
invidiazã. Veþi constata cã toatã lumea vã întoarce spatele sau mai rãu se poate întoarce împotriva
dumneavoastrã.
Puþini oameni suportã un om fericit (numai acei care sunt ei înºiºi fericiþi).
Ceilalþi care se aflã într-o perpetuã suferinþã, vã blameazã, vã pizmuiesc.
De ce? Pentru cã nu ºtiu sã trãiascã. Nu ºtiu ce este viaþa ºi cum se consumã fiecare clipã
existenþialã. Se simt înºelaþi, cã voi aveþi ceva ce lor le lipseºte.
Dragii mei, viaþa este un festin la care toþi suntem invitaþi sã luãm parte. Nenorocirea este cã
unii preferãm hrana moartã, iar alþii hrana vie. Nu oricine se poate hrãni cu roadele pãmântului
însorit. Nu oricine poate deosebi adevãrul de minciunã ºi de aceea tot mai mulþi sunt conduºi de
instinctul vãzului ºi al mirosului ºi, mai puþin de creier.
De ce sã alegem ca alimentaþie legume, fructe, cereale sau seminþe, când putem sã ne
îmbuibãm cu carne, prãjeli, lactate, pâine, sare, zahãr, afumãturi, tutun, alcool etc.?
Oriunde vezi cu ochii, oferta morþii în culori þipãtoare, reclame ademenitoare, sloganuri
ameþitoare. Cine este interesat sã analizeze câte ºi ce fel de E-uri conþin alimentele din raft sau
vitrinã ºi care dintre ele sunt cancerigene?
Cine poate auzi cã produsele colorate, aromate, gustoase, crocante, atrãgãtoare ºi care, vai,
aºa de mult încântã ochiul, sunt îmbâcsite cu substanþe chimice cancerigene, rebotezate cu
coduri comerciale? Câþi îl putem înþelege pe Paracelsus, Leonardo da Vinci, Isaac Newton sau
alþi oameni de geniu care au ales o alimentaþie în exclusivitate vegetarianã?
ªi atunci de ce sã nu vã întrebãm: „vreþi sã suferiþi sau sã fiþi sãnãtoºi ºi fericiþi?”
De ce atunci când ne îmbolnãvim, începem vãicãreala: „de ce Doamne, tocmai eu?”, „de ce
Doamne tocmai pe mine?”, „de ce eu?”, „de ce acum?” etc.
Pentru cã suntem „mici”, alergãm dupã facilitãþi, dupã lucruri ieftine, dupã reclame ºi
standarde, dupã obiceiuri ºi sfaturi tendenþioase.
Pentru cã uitãm de noi ºi de cel de lângã noi. Cel de lângã noi este bun atâta timp cât noi am
fost valizi, amabili, serviabili, parteneri în toate, dar ºi creatori de nãzbâtii. Ne doare când
asistãm la lamentãrile pacientelor care au fost pãrãsite de soþi. Cum adicã „domnule”, atunci
când soþia îþi stãtea la dispoziþie 24 de ore din 24 era bunã ºi, acum dupã ce s-a îmbolnãvit nu mai
este?
Cât de hain îþi poate fi sufletul, ca sã renunþi la un OM atunci când are poate cel mai mult
nevoie de ajutor, de confort psihic, de balsam mental?
Nu vã judecãm noi, are cine sã vã judece!
Noi atât vã spunem:”sã nu ajungeþi niciodatã în situaþia de a fi pãrãsiþi, abandonaþi sau
izgoniþi”. Aceea va fi palma Dumnezeiascã.
În urmã cu douãzeci ºi cinci de secole, pe insula Cos, în Grecia, un profesor de medicinã
purtând o barbã lungã – Hipocrate – aºezat la umbra unui platan oriental, de pe vârful unei coline
încântãtoare, adresa discipolilor sãi un aforism substanþial ºi profetic: „Hrana ta va fi leacul
tãu”.
Nimeni pânã în ziua de azi nu a fost mai elocvent pentru a preda un mod de a trãi.
Atunci, vã putem întreba:”Ce hranã alegeþi?”
În 1883 deja, John Show Billings, eminent specialist în sãnãtate publicã, spunea: „Este
important sã reþinem cã simpla introducere de microbi într-un organism viu nu provoacã în mod
automat înmulþirea sau boala. Condiþia organismului însuºi are o foarte mare influenþã asupra
rezultatului...Pasteur a generalizat în pripã atunci când a declarat cã singura condiþie care
determinã cazul patologic este mai marea sau mai mica abundenþã de germeni”.
În ciuda dovezilor contrare, mulþi medici se încãpãþâneazã încã, sã susþinã teoria germenilor
ºi necesitatea medicamentelor pentru combaterea microbilor. Refuzã sã se îndrepte - dacã nu
forþat, mãcar treptat, spre teoriile lui Hipocrate, conform cãrora boala este consecinþa unei
dezordini în mediul ambient. Dar esenþialul mediului ambient este de naturã chimicã ºi
graviteazã în jurul hranei consumate de om. Aºadar, oricând putem incrimina prezenþa în
regimul omului a alimentelor improprii ºi/sau contrare nevoilor sale.
Este limpede pentru toatã lumea, cã, medicina, în zilele noastre, merge pe bâjbâite în
întuneric.
Ignoranþa ºi lipsa de interes de care dau dovadã mulþi medici faþã de problemele de dieteticã
MÃRÞIªORUL, PE FIRUL VREMII
1 Martie, prima zi de primãvarã, prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi. Bucurie pe care o vom
împãrtãºi cu toþi cei apropiaþi cãrora, dacã nu le-am pregãtit din timp un mãrþiºor sau o floare, mãcar le vom
oferi un zâmbet plin de speranþã. Aºa-i tradiþia, pe care inclusiv dacii o respectau. Se crede cã ºi pe vremea
lor simbolurile primãverii erau realizate iarna, dar se purtau doar dupã prima zi de martie. Pe vremea dacilor,
micile amulete de primãvarã nu erau mãrþiºoare, ca astãzi, ci pietricele albe ºi roºii. Tot în vechime, în unele
locuri, mãrþiºoarele erau monede atârnate de fire subþiri de lânã, în cele douã culori naturale ale lânii, alb ºi
negru. Moneda era, dupã rangul celui ce o poartã, de aur, argint sau bronz ºi se purta pentru a avea noroc ºi
pentru a aduce vreme bunã în tot timpul anului. Dacii credeau cã aceste amulete aduc fertilitate, frumuseþe
ºi previn arsurile cauzate de soare. În vechime, mãrþiºoarele se purtau pânã înfloreau pomii, iar apoi se
atârnau de crengile acestora, pentru a le feri de îngheþ ºi a favoriza roade bogate. Despre mãrþiºor au apãrut
ºi multe legende care s-au transmis din generaþie în generaþie. Multe sunt legate de baba Dochia, personaj
din mitologia popularã. Una dintre aceste legende spune cã o femeie bãtrînã, care se numea Dochia, avea o
fiicã vitregã pe care o chinuia cu munci grele. Într-o zi de iarnã, Dochia i-a dat fetei o hainã neagrã ºi i-a cerut
sã o spele la râu pânã devine albã ca zãpada. S-a chinuit degeaba fata ºi a cuprins-o disperarea, cãci, cu cât
spãla mai tare, haina se înnegrea. Atunci a apãrut un bãrbat care se numea Mãrþiºor ºi i-a dãruit fetei o floare
fermecatã, roºie ºi albã, care a fãcut o minune ºi haina cea neagrã s-a fãcut albã ca neaua. Se spune cã, de
ciudã, baba a plecat în lume, iar pe drum ºi-a aruncat furioasã cojoacele... Mãrþiºorul, ca sãrbãtoare
popularã româneascã, celebreazã venirea primãverii. În cea mai mare parte a þãrii se oferã persoanelor
apropiate mãrþiºoare, ca mici semne de preþuire ºi dragoste . Dupã tradiþie, mãrþiºorul este alcãtuit dintr-o
fundiþã de mãtase roºu cu alb, care semnificã împletirea dintre iarnã ºi primãvarã, ºi la care se adaugã alte
simboluri ale norocului. Mãrþiºoarele se poartã la vedere o sãptãmînã sau douã. Mãrþiºorul (martu la
români) este un obicei specific românesc moºtenit de la daci ºi romani, inexistent la alte popoare. Numele
popular al lunii martie - "mãrþiºor" este de origine latinã (martius). La 1 martie, dupã vechiul calendar roman,
este prima zi din an ºi se celebra sãrbãtoarea "Matronalia". În aceastã zi se desfãºurau serbãrile lui Marte,
zeul forþelor naturii, al primãverii ºi agriculturii. Fetele ºi femeile primeau diferite cadouri. Pentru strãmoºii
noºtri, anul nou de la 1 martie însemna reînvierea naturii. Mãrþiºorul, simbol al primãverii, se confecþiona din
fire de cânepã sau lânã (mai târziu din bumbac), albe ºi roºii, care se leagã în forma de 8. De acest ºnur se
atârnau monede din aur sau argint, dar ºi fire de iarbã, muguri sau flori. În zonele româneºti strãvechi,
mamele prindeau copiilor mãrþiºorul la gât, la mânã sau la picior, obiceiul pãstrându-se ºi astãzi în unele
sate. Mãrþiºorul se poartã toatã luna martie. Cu alb ºi roºu se împodobesc primele oi care intrã în stânã ºi
primul plug ieºit la arat. Între 1 ºi 9 martie, în "Zilele babelor", primãvara se luptã cu iarna alungând-o. În cele
nouã zile, baba Dochia apare torcând pe lângã oi, îmbrãcatã în nouã cojoace, scuturând în fiecare zi câte
unul. La înmânarea mãrþiºorului de 1 martie, ritual arhaic la aromâni, copiii vin din locurile însorite de pe
munte pânã în pragul casei cu brazdele de iarbã ºi cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece
de trei ori pragul peste brazdã, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gurã în gurã, pentru ca oamenii sã
devinã tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poartã legatã împreunã cu cele douã fire, alb ºi roºu,
pânã la sfârºitul sãrbãtorilor. În ultima zi a lunii martie, înainte de rãsãritul soarelui, are loc ritualul scoaterii
mãrþiºorului ºi predãrii lui cãtre naturã. În localitãþile de câmpie mãrþiºorul se pune pe un pom înflorit sau în
crengile viºinilor, cireºilor, prunilor etc. În satele de la munte ºi deal, mãrþiºorul se pune pe cornul sau
mãceºul înflorit. Existã credinþa cã mãrþiºorul este ridicat de rândunele ºi purtat spre soare, binecuvântând
astfel norocul celui care l-a pus în pom.
(Revista Planeta Albastra, nr. 36 / 2001)
Petre Anca
se numãrã printre cauzele acestui obscurantism.
Hipocrate ºtia cã natura este cea care vindecã ºi rolul medicului este sã asiste natura; ºtia cã
organismul bolnav are nevoie de repaus nu numai fizic, dar mai ales chimic. Iar acesta nu poate
fi obþinut decât alegând hrana adecvatã.
Analizaþi atunci, ce rol mai au vaccinurile?
Dragi semeni, suferiþi pentru cã sunteþi plini de deºeuri toxice provenite dintr-un regim
prost ales, compus din alimente prea bogate, sintetice, sterilizate, pasteurizate, asezonate cu
arome artificiale, hranã ce conþine prea puþine vitamine naturale, legume ºi fructe.
ªi totuºi alegeþi: „suferinþa sau fericirea?”
Nu trebuie sã fii psiholog pentru a-þi da seama cine suferã ºi cine este fericit, cine este un
„mort viu” ºi cine este un „om viu”.
A, mai este ceva ce nu
vreau sã omit. De ce îl luaþi
peste picior pe cel care
danseazã sub luna plinã
scãldându-se în lumina ei?
Credeþi cã este ciudat, sãrit
de pe „fix”, „dus cu
pluta?”.
Nu etichetaþi, dacã nu
ºtiþi nimic. Când danseazã,
omul este fericit, deschis,
iubitor. Natura îl îmbatã
sub clar de lunã ºi îl
contopeºte cu ea. Razele
lunii vor deveni esenþa
fiinþei lui. Acest om este cu
adevãrat fericit.
Dumneavoastrã, iubiþii
noºtri semeni, pentru ce
optaþi: „Sã suferiþi, sau sã
fiþi fericiþi?”
Dacã vreþi sã suferiþi, vã putem ajuta, dacã vreþi sã fiþi fericiþi, vã aºteptãm în familia
noastrã, dacã nu vreþi nici una, nici alta, vã respectãm dorinþa.
Noi, oricum vom fi, aici ºi acum!
NOI SUNTEM FERICIÞI!
ªi...
Aºteptaþi cu nerãbdare primãvara, ºi poate suferinþa se va transforma în fericire. Sau mai
bine, fiþi primãvarã. Fluieraþi sau sãriþi într-un picior, chiar dacã aveþi noroi pe pantofi ºi trebuie
sã mergeþi la bal. Împodobiþi-vã grãdina sufletului cu cele mai frumoase flori, compuneþi
melodii pe clape de petale ºi frdonaþi-le în clinchetul clopoþelului de ghiocei. Pãstraþi vã rugãm
primãvara în suflet pânã toamna târziu. Va fi capitalul de fericire pe perioada iernii. Vã dorim o
primãvarã seninã ºi plinã de bucurii!
Petre Anca

M-am confruntat cu o serie de întrebãri, care în esenþã se refereau la rolul de mamã, relaþia mamã-copil, cum
afecteazã relaþia de cuplu venirea la viaþã a unui copil, cum trebuie abordat actul educaþional etc. Am dat rãspuns, fie
individual, la cabinetul de consultaþii, fie public, în cadrul conferinþelor sau la zilelor aniversare ale Fundaþiei.
Ultima solicitare am primit-o de la doamna Daciana Dãnilã din localitatea Buziaº. Îmi permit sã rãspund doamnei
prin intermediul revistei, astfel încât sã fie accesibilã tuturor celor ce doresc sã audã pãrerea mea, sub o formã pe care
am considerat-o plinã de substrat.
Continuare din numãrul 5
CUIB DE VULTUR (2)
Da, ai lipsit câteva minute.
Sã reluãm!
Pe mama sã înveþi sã o iubeºti mereu, este
un joc fãcut în doi ºi pe care-l puteþi câºtiga
amândoi. Fii o persoanã care dãruieºte în
permanenþã. Oferã-le tuturor iubire, iar þie
respect. Oferã-i prietenului tãu inima ºi fiinþa
ta, iar tatãlui tãu respect (este ºi bunicul meu).
Mie oferã-mi un exemplu bun, iar duºmanului
iertarea.
Mamei tale (bunicii mele) aratã-i acel gen de comportament care sã o
facã mândrã de tine.
În mãsura în care îþi iubeºti soþia, în aceea?i mãsurã sã-þi iubeºti ºi
pãrinþii.
Ai vãzut cã sunt destui pãrinþi care nu ºtiu sã iubeascã sau, nu pot sau,
nu vor. Nu au levitat niciodatã în dragoste. Pãrinþii sunt victimele pãrinþilor
lor, la fel cum ºi copiii pot fi victimele pãrinþilor lor. ªi atunci cum sã nu
crezi cã pãrinþii sunt rãspunzãtori de faptele ºi atitudinile copiilor?
Uite de exemplu, sunt pãrinþi care sub diferite motive, îºi izgonesc
copiii din cãminul familial, îi dezmoºtenesc, le dau ordine aberante. ªi asta
pentru cã nu fac ce vor ei.
Pãrinþii, în marea lor majoritate cred cã, dacã aduc pe lume un copil,
acesta trebuie sã stea cu ei sã-i slujeascã pânã la adânci bãtrâneþi, sã le
suporte toate capriciile.
În mod natural, copilul se teme. Adicã, este posibil sã fie alungat?
Dezmoºtenit? ªi unde sã se ducã? Ce va face? Ei, din acest moment încep
compromisurile, fac orice sã fie pe plac pãrinþilor.
Acum avem de-a face cu copii mutilaþi psihic, diformi ºi deziluzionaþi.
Da, fac pe plac pãrinþilor, dar în acelaºi timp încep sã-i ºi urascã pentru cã
nu sunt respectaþi, nu sunt iubiþi ºi atunci se simt frustraþi.
Mulþi pãrinþi îºi doresc ca micuþii lor sã ajungã genii, îºi condiþioneazã
dragostea dupã faptele lor, dupã comportamentul lor. Cu alte cuvinte,
copilul trebuie sã fie bun ºi apoi, va primi dragostea pãrinþilor.
Copilul, plãpând fiind din toate punctele de vedere, îºi va pierde
respectul de sine ºi încet, încet se va simþi vinovat de nemulþumirile
pãrinþilor sãi.
Tatã drag, dragostea creºte numai din
dragoste, numai într-un mediu plin de dragoste
va creºte dragostea.
Dacã tatãl ºi mama sunt iubitori unul cu altul, dar ºi faþã de copil, dacã
în casã existã o atmosferã de dragoste, copilul acesta va începe sã simtã cã
este o fiinþã a dragostei ºi, cât va fi el nu se va întreba ce este aceea
dragoste. Va ºti acest lucru de la bun început.
Ce bine ar fi sã se întâmple mereu aºa, dar din pãcate lucrurile stau cu
totul altfel.
Copiii învaþã totul de la pãrinþi, bãiatul se va comporta ca tatãl sãu, fata
se va comporta ca mama sa. Amândoi vor face aceleaºi prostii. De multe
ori, când sunt mici, copiii sunt surprinºi ºi se întreabã: „cum poate mama
sau tata sã facã aºa ceva”?, dar când sunt adulþi fac ºi ei la fel. Copilul, cu
timpul va trebui sã înveþe ce este dragostea, sã renunþe la resentimentele
faþã de pãrinþii sãi. Vorbeºte cu astfel de copii ajunºi la maturitate ºi-þi vor
spune cã le vine greu sã nu mai nutreascã sentimente faþã de cei care le-au
dat viaþã… Cã doar le-au fãcut viaþa un iad, i-au abrutizat, i-au îndobitocit,
ºi totul în virtutea sloganului „þi-am dorit numai binele”, „am vrut sã
facem totul pentru binele tãu”, „noi ºtim ce este mai bine pentru tine”, etc.
Nu cumva aºa s-au comportat ºi pãrinþii lor cu ei? Nu pãrinþii pãrinþilor au
fost aceia care i-au adus în starea aceasta? Cum poate un pãrinte sã spunã
unui copil ajuns la vârsta maturitãþii cã numai asta este bine ºi asta nu, cã
numai aºa trebuie procedat ºi nu altfel? Nu este o aberaþie? Ghidul nostru
ne-a spus cã astfel de pãrinþi sunt denaturaþi, „sãriþi de pe pivot”. Astfel de
pãrinþi „furã” copilului liberul arbitru, libertatea ºi independenþa sa.
De aceea, copiii ar trebui sã înveþe sau sã fie învã?a?i de cineva, cã,
între doi oameni trebuie sã fie dragoste, nu dominaþie, posesiune, gelozie,
invidie, urã ºi tot felul de otrãvuri. Dacã repetã ce au fãcut pãrinþii lor, nu
vor ºti niciodatã ce este dragostea ci pur ºi simplu vor repeta o poveste.
Copiii de azi ar trebui sã facã deci ceva, ce nici mama sau tatãl lor nu ar fi
trebuit sã conceapã sã facã – la vremea când au fost copii - ºi, uite aºa, încet
dar sigur, aceste noutãþi de învãþare aduse în fiinþa proprie tuturor copiilor,
vor face ca mai târziu sã se reverse dragostea.
Dragostea nu este un fenomen vizibil, ea este
trãire. Perfectã nu este decât Creaþia.
Dragostea nu are o definiþie, ea se trãieºte. Dragostea nu poate fi
analizatã, ea se consumã. Dragostea nu poate fi stocatã, ea este nelimitatã.
Dragostea este o funcþie naturalã.
Pãrinþii ar trebui sã le spunã copiilor cã, în viaþã nu trebuie sã ceri
perfecþiunea. Perfectã nu este decât Creaþia.
Copiii ar trebui sã fie învãþaþi cã, atunci când vor ajunge la maturitate,
dacã nu sunt iubiþi, nu este vina nimãnui sau nu este vina altora ºi nu trebuie
pretins nimic, nimeni nu are vreo obligaþie sã iubeascã pe altul.
Poþi fi iubit numai dacã tu te iubeºti pe tine, dacã ºtii sã te pui în
valoare, dacã ºtii sã zbori în libertate, dacã înveþi sã umbli fãrã „cãtuºe”.
Oamenii trebuie sã înveþe sã dea, de la iubire pânã la bunuri materiale,
dar sã nu aibã pretenþia sã primeascã ceva în schimb, sã înlãture orice
atitudine comercialã.
În aceastã lume nu existã femeia perfectã ºi bãrbatul perfect. ªi totuºi
dragostea existã, iar ca sã existe nu trebuie perfecþiune.
Aºa cum am spus dragostea este o funcþie naturalã.
De aceea, tatã drag, se spune în cercul tãu de prieteni, cã primim
consolare de la cei care sunt de acord cu noi ºi evoluãm în urma relaþiei cu
cei care ne dezaprobã.
Învaþã-i pe oameni sã lupte, tatã, sã nu cedeze eºecurilor de moment,
sã persevereze, pentru cã noi, fiinþe umane ce suntem, nu putem deveni
ceea ce trebuie sã fim, dacã rãmânem ceea ce suntem.
În viaþã câºtigã numai cel care a învãþat sã
piardã.
Acest tip de luptãtor, crede ºi gândeºte cã poate, iar crezând cã poate îºi
activeazã motivaþia, încrederea, concentrarea, emoþia ºi devotamentul. ªi
ca o constatare hilarã, indiferent dacã omul gândeºte cã poate sau gândeºte
cã nu poate, el are dreptate în ambele cazuri.
Fãrã curaj, nu poþi sã urci pe scara succesului.
Dacã omul învaþã doar metode, procedee sau alternative, va fi
încãtuºat de ele, dar dacã va învãþa principii, atunci el îºi va putea elabora
singur metodele cu care va atinge apogeul.
Se spune cã cel care dobândeºte cunoaºterea, dar nu o pune în practicã,
este ca acela care arã pãmântul, dar nu-l seamãnã.
Dar, dupã cum ai observat ºi tu, sunt oameni ºi oameni.
Seara trecutã þi-am vorbit despre uliu ºi vultur. Acum putem face o
paralelã între exemplul acesta ºi fiinþele umane. Pe oamenii mici – ºi nu mã
refer aici la înãlþime - , micile incidente, eºecuri care sunt inerente vieþii îi
chinuie cu uºurinþã, fiecare comentariu critic ºi aluzie fie ea ºi rãutãcioasã,
constituie motiv de supãrare ºi mânie. Ei se aricesc, se chircesc, se
zbârcesc ºi reacþioneazã defensiv. Ei care au crezut cã le ºtiu ºi le pot face
pe toate, dintr-o datã sunt puºi la punct, de cele mai multe ori cu tact, cu
calm, vorbã bunã, aluzii transparente etc.
Da, dar aceste metode þin de un om „dotat” cu ceva educaþie,
inteligenþã, bun simþ, disciplinat, cultivat, rãbdãtor, ascultãtor, ºi nu la cel
care toatã viaþa a fost un „ghiogar”, un bãtãuº, un recalcitrant, un rãzvrãtit,
un incult, necizelat ºi care nu a trãit decât într-un „mediu” al lui.
ªtii foarte bine cã sunt douã categorii de oameni în aceastã ipostazã.
Unii care trãiesc în acest mediu ostil, dar sunt politicoºi, serviabili, tandri,
cu mult bun simþ ºi în compania cãrora te simþi bine, dar sunt ºi alþii care au
apucãturile celor din sãlbãticie. Aceºtia din urmã, de cele mai multe ori vor
încerca sã „fure” ºi identitãþi. Se vor erija în persoane cu care vor sã se
identifice, dau sfaturi în locul lor, prin vocabular, timbrul vocii ºi tonalitate
care încearcã sã înlãture din jurul persoanei colaboratori, apropiaþi,
prieteni. Se considerã apãrãtorii persoanei respective. Le oferã chipurile
protecþie, vor sã fie scutul acestora. Sunt cerberi care vor sã centralizeze
totul la ei ºi sã informeze numai cu ce cred ei de cuviinþã. Sau
corespunzãtor gradului lor de inteligenþã.
Vei avea parte de astfel de „aventuri”, în viaþa ta, tatã. Tatã, ai vãzut sau
auzit de vreun dictator care sã fi cerut iertare vreunui supus de-al sãu? Nu,
omul care se crede „puternic”, nu-ºi va cere niciodatã iertare.
Tatã drag ºi dragi bãrbaþi, uneori nu este uºor sã-þi ceri iertare, s-o iei
de la capãt, sã admiþi cã ai greºit, sã primeºti un sfat, sã nu fii egoist, sã
continui sã încerci, sã fii cinstit, sã tragi foloase de pe urma greºelilor, sã
uiþi ºi sã ierþi, sã gândeºti mai întâi ºi apoi sã acþionezi, sã-þi asumi o vinã
meritatã – dar întotdeauna meritã efortul. Avem cu toþii o lecþie
nemaipomenitã de învãþat din asta.
Pe de altã parte, oamenii integri care au încredere în ei înºiºi, nu se lasã
afectaþi de ceea ce spun despre ei oamenii „mici”. Asemenea vulturului, se
ascund de astfel de elemente în luminã, pentru cã ºtiu cine sunt ºi ceea ce
reprezintã. Pe ei nu îi intereseazã ce vorbesc alþii despre ei, pe ei îi
intereseazã ce sunt. Sã sperãm cã paralela este clarã ºi cã avem cu toþii ceva
de învãþat.
Învingãtorii sunt acele persoane care s-au
ridicat în picioare de mai multe ori decât au fost
învinºi.
Trãieºte cu integritate, tatã, ºi fii mereu în luminã. Numai lumina poate
sparge întunericul ºi niciodatã invers. Oricât ar vrea unii oameni sã fie
numai luminã între ei, nu se va putea, dacã mãcar unul stã în întuneric.
Acela acolo va rãmâne, va avea parte de întunericul pe care l-a preferat.
La cursurile tale, tatã, aminteºte-le cursanþilor cã toþi trebuie sã nu
uitãm cã existã o diferenþã enormã între a rata un anumit lucru ºi a ne rata
pe viaþã. Odatã ce am înþeles asta, ºansele noastre de succes cresc
considerabil. Aminteºte-le cã învingãtorii sunt acele persoane care s-au
ridicat în picioare de mai multe ori decât au fost învinºi.
Învingãtorul ºtie cã atunci când recunoaºte cã a greºit ºi-ºi cere iertare,
nu face altceva decât sã recunoascã sincer cã este mai înþelept acum decât a
fost atunci când a fãcut greºeala.
ªi mai ºtie ceva. Mai ºtie cã fãrã integritate nu-l ascultã nimeni, iar fãrã
încredere nu-l urmeazã nimeni. Cât adevãr! Cât adevãr!
Învingãtorul nu este terminat când este învins temporar într-o bãtãlie,
el este terminat atunci când renunþã la luptã.
Tatã, m-am luat cu vorba, crezi cã mai þii minte ce sã-i spui ºi mamei,
mâine? Crezi cã mai putem continua sau o lãsãm pe altã searã?
Neapãrat trebuie sã mai stãm de vorbã, pentru cã vreau sã te pregãtesc
mai bine, sã nu faci aceleaºi greºeli ºi cu surioara mea, când o sã vinã pe
lume.
-----------------------------------------------------------------------------
Stai! Stai! Nu te burzului aºa, cã nu a venit sfârºitul lumii. Te cred cã
eºti ºocat de ce ai vãzut ºi auzit azi, dar, nu trebuie sã te mire, astfel de
cazuri vei întâlni la tot pasul.
Cazuri? Da, cazuri sau dacã vrei, ipostaze, specimene, categorii
º.a.m.d.
Tatã, fiecare copil se naºte cu toatã dragostea care poate sã o cuprindã.
Din el se revarsã numai dragoste pentru cã vine la viaþã ca dragoste.
Aceasta este materia lui – dragostea. Dar nu toþi pãrinþii pot sã le dea
dragoste, pentru cã au propriile lor antecedente, pãrinþii lor nu le-au dat
dragoste, atunci ei de unde sã dea? Ei nu pot decât sã se prefacã, vorbesc
despre dragoste, dar nu ºtiu ce este aceea, tot ce fac este de fapt lipsit de
iubire. Vezi ºi tu, când te uiþi la Carmen de la blocul din faþã, þi se face milã.
Pãrinþii au þinut-o ca la þãruº, au îmbrãcat-o numai de la raioanele de copii
ºi de la magazinele second hand, foarte rar au dus-o în parc la joacã, nu au
lãsat-o în grupul de copii din bloc, i-au reproºat mereu cã iubire ca a lor nu
o sã mai gãseascã niciodatã, cã ei îi vor binele, cã ºtiu cel mai bine ce-i
trebuie ei.
Erai de faþã când îi reproºau cã dacã nu erau ei, nu termina facultatea,
cã au cheltuit 49 de milioane cu ea, iar ea, drept rãsplatã, nu vrea sã le fie pe
Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
plac. O fac ºi acum „tutã”, „proastã” cã niciun bãiat nu se uitã la ea, cã nu se
descurcã ºi nu aduce mulþi bani acasã.
ªtii ce doresc cel mai mult? Aceºti pãrinþi, ca de altfel ºi alþii ca ei, îi
reproºeazã cã au adus-o pe lume ca sã le fie sprijin la bãtrâne?e. Auzi, tatã?
Sã nu îndrãzneºti vreodatã sã ne spui nouã copiilor aºa ceva. Copilul
nu este dator sã stea cu pãrinþii, ºi nici sã-ºi consume tinereþea ºi
maturitatea îngrijindu-þi pãrinþii, îngropându-ºi viitorul în cercul lor.
Fiecare om are viaþa lui. Pãrinþii trebuie sã-ºi organizeze de aºa naturã
viaþa încât sã nu fie povarã pentru copiii lor.
Ei trebuie sã fie aceia care le dau aripi copiilor, îi învaþã sã zboare, le
dau sfaturi inteligente despre modul în care trebuie sã-ºi întemeieze un
cãmin.
Pãrintele care afirmã: „eu te-am fãcut, eu te omor”, „eu m-am chinuit
cu tine”, „eu mi-am rupt bucata de pâine de la gurã ca sã te cresc pe tine”,
„mi-am sacrificat tinereþea, pentru ca tu sã ai o viaþã liniºtitã” etc., acela
nu este pãrinte. Este orice, dar nu pãrinte. Este orice, dar nu OM!
În lumea animalã puiul devine independent
devreme.
Uitã-te, tatã la lumea animalã, mama dupã ce l-a crescut pe pui o
perioadã de timp, îi dã drumul în lume, îl lasã sã meargã în drumul sãu.
Niciunde nu a lãsat scris Dumnezeu, cã cel puþin copilul care s-a nãscut
ultimul sã fie sprijin la bãtrâneþe pentru pãrinþi. Sau cã acesta va moºteni
pãrinþii cu condiþia sã aibã grijã de ei pânã la sfârºitul zilelor.
Astfel de pãrinþi nu au avut dragoste, nu au primit iubire, nu s-au simþit
doriþi ºi de aceea procedeazã ºi ei la fel cu copiii lor.
Câte replici de genul; „îþi doresc sã fii nefericitã, aºa cum am fost ºi
eu”, nu ai auzit? Þi se pare firesc? Aceasta este dragostea unui pãrinte?
Felul în care se poartã, felul în care îºi trateazã copilul este insultãtor, nu
existã niciun pic de respect. Acest copil nici mãcar nu este tratat ca
persoanã.
Câþi pãrinþi vezi tu cã îºi respectã copilul? Copiii sunt consideraþi mai
degrabã probleme, decât copii. În opinia acestor pãrinþi copiii nu trebuie sã
þipe, sã spargã, sã nu facã prostii, sã nu le stea în cale. Abia atunci spun cã
au un copil bun. Acesta este respectul pentru copil, aceasta este dragostea
pentru el?
„Dacã nu-þi convine, sã pleci din casa mea”, „Eºti un rahat cu ochi,
mã înveþi tu pe mine?”, mai auzi câte un scelerat de pãrinte, ameninþându-
ºi copilul. Bietul copil, unde sã plece? Nu poate, dar poate sã joace fals.
Jucând ºi comportându-se fals, va fi încãrcat cu frustrãri. Frustrãrile îi vor
face viaþa un iad.
Tatã, omul nu poate sã-ºi distrugã semenul fãrã a atrage aceeaºi soartã
asupra lui. Noi oamenii care trãim în luminã, trimitem spre aceºti semeni
raza albã ºi purã a iubirii lui Dumnezeu. Dacã ei rãspund la iubire cu urã, cu
trãdare sau cu dorinþa oarbã de a se rãzbuna, ei nu fac altceva decât
transformã aceastã razã într-o flacãrã care îi va mistui.
Tu nu ai de ce sã te temi, tatã. Tu îmi trimiþi iubire, eu îþi trimit iubire,
mama ne trimite iubire, ºi noi îi trimitem iubire. Noi toþi, nu oferim celor
din jur decât iubire, dar nu putem sã obligãm pe nimeni s-o accepte.
Cea de-a doua categorie de pãrinþi care existã ºi de care ai ºi tu
cunoºtinþã, este aceea a unei false iubiri, a ºantajului sentimental.
Þi-l aduci aminte pe ajutorul de ºef de post din oraºul de pe malul
mãrii, care are un bãiat ce peste doi ani va merge la ºcoalã? Ei, cum care?
Cel care anul trecut a venit la douã cursuri þinute de tine ºi a stat în rândul
patru, banca de la geam!
Da, are un bãiat, numele sãu este Mircea. Într-o zi, când mama era în
vizitã la ei, copilul a avut o uºoarã disputã cu mama lui ºi la un moment dat,
acesta, cu un aer de superioritate, i-a adresat acesteia injurii pe care nu pot
sã le pronunþ. Îmi este jenã, sunt stupefiat, cã astfel de copii sunt pãrtaºi la
discuþiile pãrinþilor, care folosesc un limbaj de bulevard, suburban.
ªtii doar, cã acestui copil nu-i lipsea nimic, avea tot felul de jucãrii,
avea motoscuter de la vârsta de trei ani, avea educatoare particularã, avea
ºofer la scarã, orice îºi dorea, tatãl rãspundea prezent.
Tu, tatã, poþi sã-þi imaginezi ce va ajunge acesta în viaþã, ce va fi el
pentru societate, pentru colectivul cu care va fi nevoit sã convieþuiascã?
Pãrinþi iresponsabili, cu o falsã imagine despre rolul de pãrinte, despre
dragoste, despre creºterea copilului, despre educarea lui, satisfac toate
poftele progeniturilor, iar acestea de cele mai multe ori, le aduc suferinþe.
Da, suferinþe, pentru cã la 16-17-18 ani au maºini puternice ºi din
teribilism infantil, îºi pierd viaþa în accidente rutiere sau ajung sã se
drogheze ºi mor în ºanþ ca proºtii sau tâlhãresc sau terorizeazã clasa,
strada, localul, blocul, cartierul etc.
Tatã, ai grijã cum ne creºti pe mine ºi pe surioara mea, tu vrei sã te
mândreºti cu noi, dar ºi noi vrem sã ne mândrim cu tine ºi cu mama.
Acum câteva seri, tatã, þi-am spus cât de importantã este mama în viaþa
noastrã, ce rol are în familie, cu câte greutãþi se luptã ºi ce finalitate are
toatã strãdania ei.
Nu cu mult timp în urmã, vine la noi în vizitã, mãtuºa Smaranda.
Eu, ca un rãsfãþat ce sunt, nu o lãsam deloc în pace. „Mamã, vino sã
vezi ce am gãsit!, „mamã vrei sã-mi aºezi trenuleþul pe linie”, „mamã, ce
este gâza asta”, mamã, mamã, taci puþin, de ce are tanti ciorapul
rupt”,”mamã...
Mãtuºa, cea care nu a avut copii la viaþa ei, îi spune mamei: „ai o
rãbdare de fier cu el ºi îmi închipui cã toate drumurile astea dintr-un loc în
altul acolo unde te cheamã, îþi dau peste cap rutina zilnicã. Chiar nu-þi
vine niciodatã sã-i dai o palmã sau sã urli?”
ªtii ce i-a spus mama? ªi acum îmi vine sã o strâng în braþe pentru
rãspunsul acela.
„Ei bine”, i-a rãspuns mama veselã nevoie mare, „dacã tot l-am adus
pe lumea asta, mãcar sã-l las sã mi-o arate”.
Superb! Numai mama mea putea sã dea un asemenea rãspuns.
Încântãtor! Ce înþeleaptã soþie ai ºi ce mamã minunatã am eu, de este în
stare sã gândeascã aºa. În nemãrginita ei dragoste, mama îmi oferea un
cadou nepreþuit – timpul sãu. Niciodatã o femeie nu terminã treaba în
gospodãrie, dar copilul ei va creºte ºi, înainte sã-ºi dea seama, a terminat
ºcoala, a dobândit un serviciu, s-a cãsãtorit ºi a ajuns la rândul sãu pãrinte.
Dacã acum nu, atunci când?
Petre Anca
Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
În aceastã paginã venim în ajutorul oamenilor care doresc sã recurgã la remedii naturale împotriva anumitor afecþiuni.
Atenþie, însã! În cadrul Fundaþiei, pacienþii primesc terapii ºi regimuri personalizate, nu remedii pentru afecþiuni ocazionale. Deºi
existã pacienþi diagnosticaþi cu acelaºi tip de boalã, ei primesc terapii, regimuri ºi proceduri diferite, în funcþie de complexitatea unor
factori: starea generalã, energeticã, psihicã, vechimea afecþiunii, agresivitatea celulelor maligne etc.
Sfaturile utile din aceastã paginã au rol mai degrabã informativ. Nu trebuie privite ca terapii în sine.
Terapia pãmântului miraculos -
argila
Repere istorice
Folosirea pãmântului în scopul vindecãrii este cu siguranþã, una dintre cele
mai vechi terapii cunoscute atât in Orient, cât ºi în Occident. De la uzul extern
pânã la consumul intern de argile bogate în minerale, terapiile cu „pãmânt” refac
tonusul fiinþei, îndepãrteazã acumulãrile toxice din organism.
Deºi au fost pierdute anumite lucrãri vechi în legãturã cu argila, ºtim totuºi cã
egiptenii o foloseau pentru mumificarea cadavrelor.
Medicul grec Dioscoride, atribuia argilei o forþã extraordinarã. Pliniu cel Bãtrân, Galen, Avicenna au vorbit
îndelung despre ea în scrierile lor. Ludovic al XIV-lea folosea argila datoritã neplãcerilor cauzate de exagerata lui
poftã de mâncare. Literatura ne-a relatat, de altfel, despre fisurile anale, despre hemoroizi ºi despre alte
infirmitãþi din „pletora” Regelui-Soare.
În „Science et Voyages”, s-a putut citi, sub semnãtura lui M.M. Deribere: ”Marco Polo semnala de pe atunci cã,
pelerinii care se duceau în oraºul sfânt Niabar, erau adesea bolnavi de febrã - din trei în trei zile, pe care o îndepãrtau
absorbind puþin pãmânt roºu dintr-un loc situat aproape de cetate”.
Profesorul Strumpf, de la Universitatea din Berlin, prescria argila în 1903, la numeroºi bolnavi atinºi de
febra asiaticã. În timpul rãzboiului din 1914-1918, se adãuga în muºtarul destinat unor regimente franceze o
cantitate micã de argilã. S-a constatat cã, oamenii din aceste regimente n-au avut probleme cu dizenteria. Trupele
ruseºti foloseau de asemenea argila pentru uz intern. Existã þãri în care bolnavii continuã sã se trateze înghi?ind
argilã, mai ales în Africa, în America de Sud, în India, unde chiar Gandhi o recomanda. În Indochina, localnicii
tulburã apa râurilor ce curg pe pãmânturi argiloase, înainte de a bea din ea.
Doctorul Keller, care trata în aºezãmântul lui bolnavii cu argilã, declara cã ”folosirea ei internã în caz de
pleurezie, peritonitã, inflamaþie a abdomenului inferior, catar al vezicii, apendicitã, calculi
biliari, paraziþi intestinali, cancere, ulcere, pleuritã, etc., este de o eficacitate
surprinzãtoare”.
Moºtenitor al unei îndelungate tradiþii, parohul Kneipp folosea în mod curent un
amestec de argilã ºi de oþet pentru cataplasme ºi plasturi.
În zilele noastre, în Germania ºi în Elveþia, anumiþi specialiºti ftiziologi aplicã pe
toracele bolnavilor plasturi de argilã caldã.
Compoziþie chimicã
Argila conþine: siliciu 49,10%; aluminã 14,61%; oxizi de fier 5,65%; var 4,44%;
magneziu 4,24%; oxizi alcalini 3,08%; anhidridã titanicã 0,74%; umiditate 7,40%;
pierdere la foc 10,85%.
Proprietãþile argilei
Argila este antiseptica, este sterilã, complet lipsitã de germeni patogeni.
Proprietã?ile bactericide ale argilei sunt întrebuinþate cu folos în numeroase stãri
infecþioase: enterite, colite, colibaciloze, afecþiuni pulmonare sau parazitare. O plagã
purulentã tratatã cu argilã se vindecã rapid. Puroiul este eliminat ºi þesuturile se refac.
Argila, pe lângã proprietãþile antiseptice ºi cicatrizante, este un absorbant remarcabil. 5 grame argilã,
decoloreazã 10 cm3 ai unei soluþii de albastru de metilen de 0,1%. Ea absoarbe mirosurile neplãcute ale uleiurilor
medicinale. Argila are ºi proprietãþi antitoxice, în plus fiind ºi remineralizantã, reechilibrantã, regenerativã
epitelialã. Testele clinice demonstreazã virtuþile sale miraculoase în recuperarea pacienþilor care au fãcut abuz de
medicamente (antibiotice, citostatice, antiinflamatoare etc.)
Utilizarea argilei
Intern:
MOD DE PREGÃTIRE:
1. Seara, într-un pahar cu 200 ml apã distilatã (fântânã, izvor) se pune o linguriþã de argilã (1/2 linguriþã
pentru copiii sub 14 ani) ºi se lasã peste noapte.
2. Se pot prepara mici bucã?i (nucºoare, periºoare) de argilã cu o infuzie aromaticã de: mentã, rozmarin, pin,
cimbriºor, tarhon).
MOD DE INTREBUINÞARE
1. A doua zi dimineaþa se agitã bine apa din pahar cu o linguriþã (inox, argint, lemn) ºi se bea; a) în primele 7
zile, dupã ce se agitã apa, se lasã sã se depunã firele de argilã ºi dupã 28 de secunde se bea zeama; b) în urmãtoarele
7 zile, apa se agitã, se lasã sã se depunã firele de argilã ºi dupã 14 secunde se bea zeama; c) urmãtoarele 7 zile, dupã
ce se agitã bine, se bea tot conþinutul din pahar. Dupã aceste 21 zile se face o pauzã de 14 zile, dupã care, cura poate
fi reluatã.
2. În situaþiile indicate de terapeut, argila se poate suge, în bucã?i mici.
Contraindicaþii
Cura cu argilã este contraindicatã în constipaþii cronice, tendinþe de ocluzii intestinale ºi hernie, iar în cazuri
de hipertensiune arterialã se va folosi cu prudenþã.
Deºi are aceste contraindicaþii, atunci când argila este indicatã, în funcþie de starea energeticã ºi fizicã a
pacientului respectiv, ea este compatibilã la acel moment .
Extern: Prepararea pastei este foarte simplã: punem argila într-un recipient de sticlã, de lemn, de faianþã, de
porþelan, ºi amestecãm, adãugând apã, pânã obþinem o pastã densã. Din ea vom face cataplasme (dupã indicaþiile
terapeutului).
Cataplasmele vor fi, dupã caz, aplicate reci, cãlduþe sau calde, în funcþie de afecþiune. Durata aplicãrii
variazã, dupã caz, de la o orã, la douã-trei ore, sau în funcþie de recomandãrile primite. Dupã folosire este necesar
sã aruncãm argila, cãci este impregnatã cu toxine.
Orice curã externã cu argilã trebuie precedatã sau înso?itã de un tratament dezintoxicant intern.
Cura cu argilã începutã, nu trebuie întreruptã, decât în cazuri de excepþie. Ea declanºeazã un ansamblu de
procese succesive (drenaj, revitalizare), iar oprirea lor ar putea fi nefastã.
La început, ca ºi în alte cure active, se poate observa o agravare aparentã a afecþiunii, dupã care se va intra în
normalitate.
Utilizarea externã se poate folosi cu succes ºi în: fisuri (crãpãturi), eczeme, furunculozã, abcese, ulcere,
anumite cazuri de eritem, migrene, nevralgii, afecþiuni dentare.
Mãºtile de frumuseþe conþin adesea argilã. Se va proceda mai simplu, mai economic ºi mai eficace, folosind
argila în pudrã din care se va face o pastã cu jumãtate apã, jumãtate suc de castravete, de roºii, sau de struguri.
Pasta aceasta va fi întinsã pe toatã faþa în strat subþire ºi pãstratã pânã se usucã. Dupã care se va îndepãrta cu apã
cãlduþã. Acest procedeu trateazã: acneea, erupþii pe faþã, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecatã cu ulei de
mãsline, dã o cremã deopotrivã de eficace, în toate cazurile enumerate.
Pe de altã parte, argila poate fi utilizatã ºi în spãlãturi vaginale ºi clisme în urmãtoarele afecþiuni: leucoree,
metrite, vaginite, chisturi ovariene, fibrom, colite, rectite, parazitoze intestinale, rectocolite ulcerohemoragice,
cancer de colon.
Pentru bolnavii care au prescrieri de bãi de nãmol ºi nu au timpul ºi mijloacele necesare de a ajunge într-o
staþiune balnearã specializatã, se va prepara un terci cu argilã (doza ºi durata în timp trebuie stabilite de
terapeut) care va fi folosit în bãi, conform indicaþiilor. Bãile sunt eficace în cazuri de afecþiuni reumatismale sau
osoase, anemie, afecþiuni dermatologice, etc.
ªtirbu Mariana
terapeut în terapii complementare
FUNDAÞIA UMANITARÃ “SÃNÃTATE PRIN GÂNDIRE ªI ALIMENTAÞIE”
IN MEMORIAM ING. VALERIU POPA
VÃLENII DE MUNTE, Str. Nicolae Bãlcescu, Nr. 76 A,
tel/fax 004 0244 283279 tel 004 0722 724012
BANCA COMERCIALÃ ROMÂNÃ
FILIALA VÃLENII DE MUNTE
CONT: RO14RNCB 0211 0118 5028 0001
Vã mulþumim cã ne susþineþi!
Fundaþia Umanitarã „Sãnãtate prin Gândire ºi Alimentaþie” - in memoriam ing. Valeriu Popa a
fost înfiinþatã cu scopul unic de a oferi celor bolnavi de maladii grave (unele considerate
incurabile de medicina alopatã), o ºansã de vindecare folosind metode ºi terapii naturale.
Cu ani în urmã, Valeriu Popa a devenit celebru prin vindecãri „miraculoase” obþinute prin
astfel de metode. Pacientul ºi elevul sãu Petre Anca, el însuºi vindecat de un cancer pulmonar,
continuã opera lui Valeriu Popa în cadrul Fundaþiei care-i poartã numele.
Activitatea de bazã constã în acordarea de consultaþii pentru diagnostic ºi propunerea de
conduite terapeutice alternative pentru cei doritori de a urma aceastã cale, bazatã în principal pe
alimentaþie naturalistã, posturi ºi clisme pentru dezintoxicarea organismului, fitoterapie,
apiterapie, talasoterapie, aromoterapie, hidroterapie etc.
Fundaþia se întreþine exclusiv din donaþiile pacienþilor sau ale celor care au
dragoste pentru om, dispune de personal minim (o asistentã), de o clãdire în
oraºul Vãlenii de Munte, judeþul Prahova, unde existã cabinetul de
consultaþii.
Activitatea terapeutului Petre Anca nu este remuneratã.
Cei care au contribuit la înfiinþarea Fundaþiei ºi-au propus ca scop
vindecarea cel puþin a unui om prin metodele amintite. Numãrul celor
vindecaþi/amelioraþi de boli „incurabile” este mult mai mare ºi numãrã
bolnavi de cancer, de sclerozã în plãci, pancreatitã, accidente vasculare, HIV
sau alte boli fãrã speranþã. Aceºtia sunt azi oameni fericiþi ºi sãnãtoºi ca
urmare a tratamentelor recomandate în cadrul Fundaþiei.
Fãrã a afirma cã suntem infailibili, fãrã pretenþia de a face minuni, ne
bucurãm de zâmbetele celor care s-au vindecat cu ajutorul nostru ºi încercãm
sã ducem mai departe visul lui Valeriu Popa: înfiinþarea unei clinici unde cei
foarte grav bolnavi sã poatã fi internaþi ºi trataþi sub coordonarea directã
a terapeutului.
Legea nr. 571/2003 cu modificãrile ºi completãrile ulterioare ºi Ordinul 2017/2005, permite
oricãrei persoane care are diverse venituri, pentru care plãteºte impozite, sã solicite virarea unei
cote de 2% din acest impozit (aferent anului 2008), pentru sponsorizarea unor organizaþii
nonprofit care funcþioneazã conform legii ºi care pot fi alese numai de persoana în cauzã.
În felul acesta 2% din sumele deja încasate de administraþiile financiare în 2008 sub formã de
impozite pe salarii vor fi destinate ajutorãrii unor organizaþii nonprofit decise de Dumneavoastrã.
Acest lucru poate fi realizat prin completarea unei cereri tip (în 2 exemplare) pusã la dispoziþie
– gratuit - de Administraþia Financiarã care, dupã completare, se depune (personal sau prin
scrisoare recomandatã) pânã la data de 15 mai 2009 - 1 exemplar la aceastã instituþie împreunã cu
fiºa fiscalã, iar celãlalt exemplar se pãstreazã de contribuabil.
· Salariaþii care au realizat venituri doar din salarii în anul 2008, vor completa
„formularul 230”.
· Persoanele care realizeazã venituri din activitãþi comerciale, profesii libere – medici,
avocaþi, notari, experþi, auditori, etc – vor completa „formularul 200”.
Apelãm la dumneavoastrã cu speranþa cã, direcþionând cota de 2% din impozitul
dumneavoastrã cãtre aceastã Fundaþie, antrenând în aceastã acþiune ºi colegii, cunoscuþii,
apropiaþii, împreunã vom face ca activitatea acestei instituþii sã poatã continua, transformând un
vis în realitate ºi o boalã incurabilã într-una vindecabilã.
Denumire entitate nonprofit:
Fundaþia Umanitarã „Sãnãtate prin Gândire ºi Alimentaþie” in memoriam ing. Valeriu
Popa
Cod de identificare fiscalã: 12615190
Cont bancar (IBAN):
RO 14 RNCB 0211 0118 5028 0001 BCR Vãlenii de Munte - Prahova
Vã mulþumim!
PETRE ANCA
P R E ªE D I N T E
Fundaþia Umanitarã „Sãnãtate prin Gândire ºi Alimentaþie”,
in memoriam ing. Valeriu Popa
Reþete culinare
Salatã din frunze de pãpãdie cu castraveþi
500 g frunze de pãpãdie; 2 castraveþi proaspeþi; 1 lãmâie; 2-3 linguri de ulei de mãsline; 2 cãþei de
usturoi; sare de mare; legãturã de mãrar
Frunzele de pãpãdie se spalã bine ºi se lasã sã se scurgã de apã. Castraveþii se spalã, se taie felii ºi se
presarã cu un pic de sare. Se preparã un sos din ulei, zeamã de lãmâie ºi usturoiul pisat. Se amestecã
frunzele tãiate ca tãiþeii cu feliile de castraveþi, cu sosul obþinut, se presarã mãrarul tocat fin ºi se serveºte
imediat.
Poftã bunã!
Germeni de grâu cu banane
Se realizeazã un amestec din: 1 bananã zdrobitã, 1 mãr ras, 3 linguri germeni de grâu, 1 linguriþã zeamã
de lãmâie, 1 lingurã stafide, scorþiºoarã. La alegere se mai pot adãuga: 1 lingurã hriºcã, chimen.
Poftã bunã!
 Anul 2, NR.6, MARTIE 2009

Newton, gigantul intelectualitãþii mondiale, a fost vegetarian

"Nu ºtiu cum arãt eu în faþa lumii, dar mie mi se dispus sã mãnânce carne ºi, mai mult decât atât, obiºnuia exterioarã,
pare cã sunt un bãiat care se joacã pe malul mãrii ºi se sã aibã la masã meniuri uºoare. Newton nu avea
distreazã cãutând din timp în timp, pietricele mai Viaþa lui Newton a decurs liniºtitã, paºnicã ºi nimic deosebit,
colorate decât de obicei sau o scoicã roºie, în timp ce monotonã; el nu s-a cãsãtorit niciodatã, iar cãlãtoriile lui care sã atragã
marele ocean al adevãrului se întinde necunoscut în s-au mãrginit la mici distanþe, netrecând graniþele atenþia. Era de
faþa mea." (Newton) Angliei. Newton s-a bucurat de o sãnãtate robustã ºi la staturã sub-
aceastã stare a contribuit esenþial dieta alimentarã pe care mijlocie, îndesat
Acestea sunt cuvintele savantului aflat la originea a urmat-o. ºi cu o privire vie
teoriilor care au revoluþionat ºtiinþa, în domeniul opticii, Tânãrul Newton a fost econom ºi ordonat în ºi pãtrunzãtoare.
matematicii ºi în special al mecanicii. In ciuda cheltuielile sale. Cheltuia sume mai importante numai pe Numãrul destul
contribuþiilor sale decisive, el a fost conºtient de raportul cãrþi ºi aparate pentru experimente ºtiinþifice. Veniturile de mare de
inegal care a existat între nevoia uriaºã de cunoaºtere ºi lui, din momentul când a devenit membru al colegiului portrete în ulei
paºii mici pe care el personal i-a fãcut. Cambridge, au fost destul de importante, atingând 200- confirmã pãrerile
250 de lire sterline pe an. Cu o asemenea sumã pe vremea contemporanilor
Sir Isaac Newton ( 4 ianuarie 1642 - 31 martie 1727 ) aceea se putea trãi confortabil. sãi.
a fost un renumit om de ºtiinþã englez, matematician, Royal Society a devenit apoi, arena principalã a luptei Triumful
fizician ºi astronom. Recunoscut de o lume întreagã, în ºi a victoriilor ºtiinþifice ale lui Newton. De la 30 ºtiinþific al lui
egalã mãsurã de nobili ºi de oamenii de rând, a putut noiembrie 1703 ºi pânã la sfârºitul vieþii, (timp de peste Newton în
desfãºura o activitate intensã de cercetare, a fãcut 20 de ani), a fost preºedintele acestei societãþi. ultimele decenii
descoperiri care au constituit repere pentru dezvoltarea s-a împletit într-
ulterioarã a tehnicii ºi toate astea având un regim un anumit grad cu Foto: Sir Isaac Newton, la 46 de
alimentar vegetarian. DECI – SE POATE !!!!! Aparþinem unui univers bine organizat – o b u n ã s t a r e ani, portret din 1689 al
nimic nu este întâmplãtor ! e x t e r i o a r ã : pictorului Godfrey Kneller
o n o r u r i l e
Geniul lui creator s-a dezvoltat încã din Newton a demonstrat cã natura funcþioneazã dupã palatului, respectul discipolilor, îngrijire bunã acasã.
copilãrie anumite reguli care sunt constante ºi identificabile. El nu Newton s-a bucurat de o sãnãtate excelentã; pânã la
a privit natura ca pe o forþã capricioasã ºi imprevizibilã. sfârºitul vieþii sale el a pierdut doar o singurã mãsea ºi a
Copilul Newton a avut pasiunea de a construi jucãrii Newton a descoperit legi care au dezvãluit un univers ce pãstrat pânã la sfârºit un pãr des ºi frumos, de un alb
mecanice complicate, modele de mori de apã, mecanisme funcþioneazã cu precizie de ceasornic. El a vãzut lumea ca splendid la bãtrâneþe. Pãrul ºi-l lega uneori cu o fundã, ca
diferite. I-a plãcut sã confecþioneze zmeie, pe care uneori pe o maºinã ºi credea cã "maºina lumii" poate fi o minimã cochetãrie mondenã.
le înãlþa noaptea, agãþându-le felinare de hârtie coloratã ºi înþeleasã aºa cum o persoanã cu aptitudini tehnice Bãtrâneþea lui a fost liniºtitã, fãrã complicaþii ºi
rãspândind cu aceastã ocazie, în glumã, zvonuri despre o dezvoltate, care nu a vãzut în viaþa ei un ceasornic, poate zguduiri bruºte. Abia la vârsta de 80 de ani medicii au
nouã cometã. Era de atunci pasionat de astronomie. sã îi înþeleagã modul de funcþionare, sã îl demonteze ºi constatat la Newton o afecþiune serioasã a vezicii, însoþitã
Prima sa experienþã de fizicã a fãcut-o în 1658, la 16 apoi sã îl monteze la loc. de o litiazã.
ani când a dorit sã determine puterea vântului în timpul
furtunii ºi pentru asta a mãsurat lungimea sãriturii sale în Pânã la Newton ºi dupã el, pânã în
direcþia vântului ºi în sens contrar. Un mare geniu se formeazã prin alte mari
A urmat ºcoala de la Grantham, Anglia, timp de 5 ani. genii timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o
La absolvire, Newton s-a hotãrât sã urmeze o carierã manifestare a geniului ºtiinþific, de o forþã ºi o
universitarã la Cambridge. Newton a clãdit pe fundamentul lãsat de predecesorii duratã mai mare.
Mistress Vincent (o fostã prietenã din perioada sãi: Copernic, Tycho Brahe, Kepler ºi Galilei.
studiilor de la Grantham) îºi amintea la bãtrâneþe cã, Telescopul realizat de Newton a devenit un obiect de Lucrãrile sale ºtiinþifice reprezintã cea mai importantã
Newton era un tânãr tãcut, gânditor ºi serios, care mândrie naþionalã în Marea Britanie ºi aparatul preferat al moºtenire lãsatã umanitãþii ºi sunt repere pentru
participa fãrã plãcere la jocurile tovarãºilor sãi. El prefera astronomilor englezi. Acest aparat poate fi considerat comunitatea academicã din întreaga lume.
sã rãmânã acasã, chiar în societatea fetelor, cãrora le fãcea drept un preludiu la toatã activitatea sa ulterioarã. Toate aceste reuºite au fost posibile datoritã unei vieþi
adeseori mãsuþe, dulãpioare ºi alte jucãrii. Îi plãcea de Scopul direct al telescopului – lumea aºtrilor – l-a atras echilibrate ºi unei alimentaþii sãnãtoase. Dacã Newton a
asemenea, dupã spusele ei, sã culeagã ierburi de leac pe pe Newton spre problemele de bazã ale mecanicii cereºti reuºit sã trãiascã pânã la 85 ani ºi a lãsat ºtiinþei
care le recunoºtea cu uºurinþã. ale astronomiei. moºtenirea uriaºã de care ne bucurãm cu toþii, înseamnã
O datã cu mutarea la Cambridge, în viaþa lui Newton a Newton a lucrat în domeniul acusticii ºi studiile lui au cã acest stil de viaþã este bine verificat ºi cã modelul lui
intervenit o schimbare radicalã. Dupã tradiþia medievalã, implicaþii în toate domeniile fizicii: în mecanicã, în poate fi urmat.
membrii colegiului trebuia sã rãmânã celibatari. cãldurã, în teoria sunetului, a luminii, a electricitãþii, a
Cum s-a desfãºurat viaþa de zi cu zi a lui Newton? magnetismului ºi în domeniul acelor fenomene, care Carmencita Tãbãcaru
Despre aceasta s-au pãstrat puþine date. Se ºtie doar, cã astãzi sunt reunite sub denumirea de „fizicã molecularã”.
studia neobosit ºi rareori lua parte la chefuri studenþeºti.
Probabil fãcea asta doar pentru a socializa cu ceilalþi. Sãnãtatea bunã i-a creat condiþii pentru Bibliografie:
dezvoltarea cunoºtinþelor , pentru studiu ºi Ray Spangenburg, Diane K. Moser – Istoria ªtiinþei
Ponderat în viaþã – strãlucitor în ºtiinþã cercetare
Dr. Patricia Fara de la Universitatea din Cambridge, Cu toate cã a deþinut o funcþie înaltã ca preºedinte a
profesorul american Gale Christianson ºi James Gleick, Royal Society, el a rãmas pânã în ultimele zile modest ºi
autori a diferite lucrãri despre Newton, vorbesc despre simplu în relaþiile cu oamenii ºi în îmbrãcãminte. Dupã
obiceiurile alimentare ale acestuia. Newton nu a fost mãrturia multor contemporani, în înfãþiºarea sa
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Rezolvarea rebusului din numãrul precedent (5) 1 M I H A E L A D O I N A
2 A N G E L L I V I U L
Poveºti cu final meritat 3
4
R
I
A R E V
MP A N A
A N S E
T E R
A I
E G N
ORIZONTAL 5 A A T A S G A I T A
VERTICAL
1. „Suferinþã ºi Binecuvântare” – „M-am hotãrât sã mã 1. „Ghidul meu terapeut”. – „Povestea celor 7 ani”. 6 N A S I T R A S E E G
operez”. 2. Vechi permis de cãlãtorie. – Reprezentantã în faþa legii 7 A D U P O L T R E A
2. „Cine este el?” – „Palma Dumnezeiascã”. (var.) 8 V I O L E T A S A R B
3. Soare deasupra piramidelor. – Replica învinsului (pl.) – 3. Picãturã (simbolicã) de mercur. – Amânãri. – Sfârºit 9 I O R D A N A I C T E R
Condiment ardelenesc. obiºnuit! 10 O C I C O R I N A S I
4. Prevãzute cu pene. – Marea adunare a animalelor (sau 4. Împrospãtaþi cu aer. – Cândva, pe scurt. – Hoþi de pui. 11 N A U E I N T R A E
plantelor). 5. „Sunt o mamã fericitã”. – Verbul mulþumirii simþurilor. 12 U T I L S T A I M E L
5. Se plimbã cu motocicleta. – Pasãre locvace, de pe la noi. 6. Imens pe douã dimensiuni. – Prefixul vinurilor savante. 13 T A T I A N A M A R I A
6. Cu fini (masc., pl.) – Cãi de urmat – Substantiv neutru, în dicþionare.
7. Fotbalist american (Freddy). – Între Hãºmaº ºi Dunãre 7. Înaripat (arh.). – Fabricã roþi (fem.) .
(via Turnu Roºu). – Ea, când nu e bunã. 8. De mãrime diferitã. – Veche fibrã.
8. „Povestea însãnãtoºirii mele”. – Vecinul din sud-vest. 9. Dumneavoastrã, din fugã. – Tot acesta (reg). – Strict
9. „Nu credeam în aºa ceva”. – Boala galbenã. personal.
10. Ocale... mici. – „O ºansã dintr-o mie”. – Mai sus, pe 10. Dormitor la stânã. – Buclã (reg.).
portativ. 11. Chiot la horã. – Diafan. – Sigla restului de detenþie.
11. Nota autorului. – Iniþiale vizând bãtrânul continent. – 12. Comandant otoman. – Rãtãcire. – El ºi el.
Prefixul aflãrii la mijloc. 13. „Am pentru ce trãi”. – „Un Om pentru oameni”.
12. De folos. – Muºeþel (reg.). – Mãsura sunetului.
13. „De ce mã ascund?” – „Adolescentul cu tricou roºu”.
Petru Gabriel Cojocariu
Anul 2, NR.6, MARTIE 2009

SUPERSTIÞIA ISTERII EXISTENÞIALE

la limita dintre amuzament ºi pericol
Am picat examenul pentru cã „mi-a tãiat pisica drumul”, de câte ori nu am auzit asta, în loc de
„nu am învãþat suficient”. Este o fugã de responsabilitate. E mai comod sã dai vina pe biata mâþã -
eventual neagrã – decât sã-þi recunoºti lipsurile, e un mod de a ne ascunde în spatele unor
stereotipuri auzite, moºtenite sau dobândite, prin alãturarea unor coincidenþe, mai mult sau mai
puþin întâmplãtoare.
Trebuie sã recunoaºtem cã superstiþia este încã vie în mintea oamenilor anului 2009,
indiferent de nivelul lor de educaþie.
Etimologia cuvântului este ºi ea interesantã: vine din latinescul „superstiþio” care înseamnã a
sta deasupra, a supravieþui sau a fi martor (ostaºii romani, care rãmâneau în via?ã dupã o luptã,
erau denumiþi superstiþiari – erau deasupra morþii).
Conform DEX-ului, superstiþia este o prejudecatã determinatã de credinþa cã, toate cele care
se întâmplã în naturã ºi societate sunt manifestarea unor forþe supranaturale sau cã anumite
întâmplãri sunt prevestiri ale viitorului.
Superstiþiile sunt reale sau sunt fabulaþii ale minþii?
Logica ne spune cã sunt false credinþe despre necunoscut, reprezentând atitudinea
complexului de inferioritate faþã de realitatea imediatã, aparent misterioasã; sau, cum spunea
Edmund Burke „este religia minþilor slabe”
ªi totuºi...
Dacã tot ce ne înconjoarã se manifestã în funcþie de convingerile fiecãrui om, înseamnã cã
superstiþiile au anumite raþiuni. Mã gândesc de unde pornesc ºi de ce au o putere aºa de mare de
influenþã asupra unora, iar pe alþii îi lasã indiferenþi.
A fi convins de ceva înseamnã a crede cã anumite lucruri se vor desfãºura într-un anumit plan
ºi nu în altul, eventual în acord cu aºteptãrile. Cuvintele ghinion ºi noroc au o anumitã logicã
dincolo de aparenþe.
De fapt o superstiþie „realã” nu e niciodatã atât de simplã. Cea de care te temi cu adevãrat,
tinde sã-þi organizeze raportarea la realitate ºi, în final chiar devine realitate.
Cunosc persoane care nu se întorc din drum, ca sã nu le meargã prost toatã ziua (chiar dacã ºi-
au uitat cheile acasã); nu vorbesc despre anumite proiecte, pânã nu le pun în aplicare. Alte
persoane cred în diverse obiceiuri: nu cheltuiesc nimic lunea, pentru a nu da bani toatã
sãptãmâna, nu pun geanta pe jos, pentru a nu da banii afarã din casã, sunt atenþi la ziua de 13...
Sã nu uitãm parodia de efect, realizatã de Caragiale cu numerele 11 ºi 11bis în care 11bis
trebuia sã fie 13 ºi tot încurca lumea în încercarea evitãrii fatalitãþii.
Superstiþia nu apare din senin ci pentru cã noi o acceptãm. Oricum, dacã þinem cont de ea,
indiscutabil va accentua un lucru ºi foarte rar se va întâmpla sã „ne înºele”.
Dacã în drumul spre locul în care avem de dat un concurs ne vom întâlni cu un om ce poartã în
mânã o gãleatã goalã ºi, vom crede cã acest lucru ne va purta ghinion, concursul este ca ºi pierdut.
Vom avea emoþii, ne va tremura glasul, nu ne vom putea concentra, randamentul va fi minim. De
aici ºi pânã la convingerea absolutã cã gãleata goalã a prevestit necazul, nu mai e decât un pas.
Marlene Dietrich spunea cã superstiþiile sunt mai degrabã obiceiuri
decât convingeri.
Nu-i nimic rãu sã porþi în geantã o castanã, nu-þi va aduce fericirea (decât dacã eºti convins de
asta), dar nici foarte grea nu este. De asemenea, nu-i niciun pericol sã purtãm lenjerie intimã de
culoare roºie în noaptea de Revelion; dacã mai ºi credem cã în felul acesta, vom avea un an mai
bun. Sub influenþa subconºtientului, chiar se va întâmpla asta ºi...în fond nu facem nimãnui
vreun rãu.
Superstiþiile personale sunt efecte ale unor condiþionãri. Ne obiºnuim cu anumite metode
care au fost cândva bune ºi au asigurat un confort emoþional ºi de aici, continuãm folosirea lor cu
sfinþenie. Fãrã a fi superstiþioasã, nu voi renunþa sub nici o formã la stiloul meu norocos.
Dramatic este când apar manifestãri deviante ale subconºtientului, care cad în patologie
mentalã. Persoana excesiv de superstiþioasã pierde obiectivitatea, cautã în întâmplãri ºi obiecte
inofensive puteri supranaturale, o forþã ascunsã sau un minimum de conþinut simbolic
semnificativ. Din acest punct de vedere superstiþia se apropie de paranoia ºi de psihozã.
Superstiþia patologicã, spre deosebire de cea popularã este mult mai individualizatã. Subiectul
cautã orice indiciu ºi verificã toate elementele care îi sunt favorabile existenþei ºi acþiunii,
ajungând dependenþi de acestea, fãcându-le viaþa un calvar.
ªi ca sã revenim la actualitate, au apãrut deja noile paºapoarte româneºti, implantate cu cipuri
biometrice. Autoritãþile au luat aceastã mãsurã pentru îmbunãtãþirea controlului ºi siguranþei
cetãþenilor, pentru cã ele vor conþine toate informaþiile legate de identitatea noastrã, fãcând
falsificarea imposibilã.
Dar, pe lângã datele de identificare, toate cipurile din paºapoarte vor conþine un cod comun:
Ca la o comandã, nimic pare sã nu mai meargã. De parcã n-ar fi suficientã grija zilei de azi, ni se
spune, verde-n faþã, cã nici mâine nu ne va fi mai bine. ªi ni se spune acest lucru pe un ton acuzator.
Au dreptate acuzatorii retorici: Din cauza noastrã au survenit toate belelele!
Fie consumãm prea mult ºi producem prea puþin, fie ne înglodãm în datorii ori vrem sã ne adâncim
în lux sau þinem banii la ciorap.
Nu ne mai pasã de naturã, aºa cã o încãlzim prea tare ºi-i furãm pãtura de ozon, îi mâncãm sau îi
vânãm animalele, iar tendinþa noastrã de a acumula, de a poseda, întrece orice limite anterioare.
Aºa cã, bieþii de noi, muritori necugetaþi ºi neºtiutori, trebuie sã luãm aminte la ce ne aºteaptã ºi sã
nu avem nici o clipã de liniºte; trebuie sã ne agitãm, sã ne aruncãm în aceastã „provocare” ºi sã luptãm
pentru „privilegiile” noastre, sã muncim cât mai mult pentru cât mai puþin, în contextul supravieþuirii,
în lupta pentru existenþã.
ªi dacã vom scãpa teferi, vom rãsufla uºuraþi cã a trecut ºi ziua
de mâine, cu toate avatarurile ei... Apoi totul va fi în regulã... S-o
credeþi dumneavoastrã!!!
Pentru ziua de poimâine ni se pregãtesc chestii ºi mai
apocaliptice! Cum, nu aþi auzit ce ne-au tot spus mayaºii, care nu
ºtiau sã numere mai mult de 2012 când era vorba de vârsta
planetei? N-aþi discutat cu Nostradamus, care zicea cã acu?-acu?i
vine sfârºitul lumii? Nu simþiþi cum vibraþia Schumann a planetei,
în creºtere exponenþialã, vã furnicã pielea? N-aþi vãzut atâtea
comete ºi asteroizi care ne dau târcoale, pânã într-o bunã zi, când s-
or supãra pe noi, ne vor ciocni ºi ne vor face bucãþele... Nu ºtiþi cã
stãm cu toþii pe un cazan uriaº de lavã ºi dacã s-o foi puþin vulcanul
de sub lacul Toba, ne va transforma pe toþi în niºte umbre
sulfuroase? Sau poaate aþi auzit cã poate sã vinã un tsunami mai
acãtãrii, care sã acopere pânã ºi Gemenii din New York? (Scuzaþi,
uitasem, cu ãia s-a rezolvat altfel), adicã, în fine, ce-a mai rãmas
mai nãltuþ pe-acolo? Sau nu aþi întâlnit în drumul vostru atâþia
profeþi ºi profeþei care vedeau mai mult de jumãtate din planetã
scufundatã? Ca mâine s-or topi gheþarii de la Poli ºi toþi salariaþii
riverani Oceanului Planetar vor merge înot la serviciu? Cum
putem sta liniºtiþi ºi sã ne vedem de ale noastre, când uite, toate
relele s-au programat sã ne mistuie, unele cu o precizie de
ceasornic?
Ce ne facem, pãmânteni pãmântii?
Cataclismele ne dau târcoale, Pãmântul nu ne mai suportã, zeii s-au supãrat pe noi! Chiar ºi
Soarele stã sã se stingã, în doar câteva milioane de ani!
Noi, cei bine informaþi prin televiziuni, ziare, internet, vom afla cã ni se oferã ºanse de scãpare.
Acestea sunt prezise mai mereu de aceleaºi persoane cu veleitãþi de mesageri ai Apocalipsei (pe
principiul cine are otrava are ºi antidotul), care ne previn ba chiar ne promit cã, dacã suntem ”cuminþi”
în sensul în care ne povãþuiesc ele, ne scapã de tot ce-i rãu pe pãmânt ºi ne inoculeazã pacea veºnicã.
Ce ne-am face fãrã aceºti trimiºi ai Providenþei? Ei sunt Maeºtrii Adevãrului, ei au acces la toatã
ºtiinþa Universului. Ei sunt cei care ne-au scos în faþã toate minunile ce ne-au „uºurat” viaþa, de la
invenþia bâtei pânã la aceea a GPS-ului. Tot ei ni le-au transformat din minune în necesitate ºi tot ei ne
vor vindeca de rãul acumulat prin ele... Ei sunt singurele puncte de reper stabile, vizibile din miopia
isteriei colective. Mulþumitã lor vom putea avea un guvern mondial, care va ajuta „tot românul sã
prospere” sau poate un alt guvern, tehnocrat, sub care roboþii ne vor face toate trebile, iar noi ne vom
lãfãi într-un „dolce far niente”, care va satisface plenar toate simþurile noastre ce se lasã gâdilate de
plãceri.
Sau, poate vor veni Venusienii, Marþienii, Reptilienii sau alþi migratori galactici, care ne vor
civiliza ºi ne vor face mai buni sau, dimpotrivã, ne vor întemniþa într-o gaurã neagrã, în funcþie de cât
de bine ne vom pune cu trimiºii lor pe Pãmânt.
Avea, desigur, dreptate cel care a spus cã, dacã cineva afirmã cã pe cer sunt douã miliarde de stele,
îl credem imediat, dar dacã pe o bancã este scris ”Proaspãt vopsit”, nu credem ºi dãm cu degetul a
verificare. ªi ne pãtãm.
Vor fi mulþi cei ce ne promit luna ºi stelele în schimbul supuºeniei noastre ºi, în impulsul de a da
vina pe nenorocirea universalã pentru tot ce ni se pare cã nu merge aºa cum am fi vrut. Ne punem toatã
nãdejdea în ei, pentru a face pe altcineva rãspunzãtor de eventualele noastre eºecuri ºi pentru a
disimula teama noastrã de viaþã. Sunt departe, de cele mai multe ori nu-i vedem, nu-i auzim prin viu
grai sau poate sunt doar progeniturile unor imaginaþii bolnave, dar vrem sã ne trãiascã viaþa ºi sã ne
corupã speranþele.
ªi totuºi, pentru fiecare din noi rãspunsul este foarte aproape, extrem de aproape ºi de
simplu.

666, considerat de cãtre patetici, semnul fiarei apocaliptice.
Credeþi cã noile paºapoarte afecteazã sau nu libertatea ºi demnitatea umanã?
Aºtept pãrerile dumneavoastrã pe adresa redacþiei.
Elena Dinescu
Este în noi, în sufletul nostru ºi trebuie doar sã ne facem curajul sã-l ascultãm. Atunci când vom fi
învãþat sã ne cãlãuzim dupã legile Universului, sã ne umplem sufletul de lumina Divinului, indiferent
sub ce nume îl percepem ºi, sã acceptãm destinul ca fiind exclusiv însumarea cauzelor ºi efectelor
faptelor noastre, nu vom mai avea de ce ne teme.
Gabriel Cojocariu

POVEªTI CU FINAL MERITAT (2) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

ORIZONTAL: 2. Iarba rea... prin definiþie.
1. „De la nevralgie la tumoare”
- Verbul nemiºcãrii.
- Aia, mai sofisticatã. 1
2. Ca aerul munþilor. 3. Limbaj de baltã. 2
3. Lipsite de transparenþã. - Intelligent Tutoring System.
- Ne caracterizeazã, împreunã cu ADN-ul. 4. Plantã erbacee cu flori roºii.- Scrieri!
3
4. „Niciodatã nu m-am gãndit cã o sã mor”
5. Echipat pentru navigaþie. 4
- Cutele!
5. Comunicat verbal. - ...ºi rãspunsul sãu. - Sorã cu moartea (masc.) 5
6. Se repetã la citit! 6. E cu bis! 6
- Sufixul optimismului. - Programeazã o întâlnire celestã.
7. „Rugã pentru pãrinþi” 7
7. Insipide. -Vechi novice.
8. Urecheatul din perniþã.
8. Rânduialã la mers.
8
- Badea cel gorjan
9. Mai mulþi decât el; - Volum cu volum. - Cea mai festivã dintre mese 9
- De nota 7 (ºi nesãnãtoasã, adeseori). 10
10. „Povestea mea ºi poate ... a altora”
- Producþie de brazde.
- Mai pe scurt, rea! 11
11. „Nu regret nimic” 9. Mândre. - Interfaþa cal-cãlãreþ.
Notã: La întocmirea acestui careu m-au ajutat autorii cãrþii
10. Dobrogeanul de sub interfaþa de
VERTICAL: „Poveºti cu final meritat” pe care, din motive
mai sus.
1. „Mã simt un om fericit”. „tehnologice”, i-am omis în primul careu. Numele lor este
- „Bunã dimineaþa, Soare”
- Popa Valeriu. Gabriel Cojocariu definit prin titlul capitolului respectiv din carte.
 (continuare din numãrul precedent)
VACCINÃRILE-ATENTATE LA SÃNÃTATEA POPULAÞIEI (2)
Sumarul numãrului precedent: Vaccinurile au o istorie
contestatã. Statisticile au dovedit atât cã vaccinurile nu ajutã la
eradicarea unor boli virale, cât ºi cã nu creeazã imunitate sau, mai
grav, provoacã boala împotriva cãreia a fost produs.
VACCINUL ÎMPOTRIVA HEPATITEI B
Virusul care produce hepatita B a fost depistat în SUA în 1963.
Primele vaccinuri s-au realizat în 1976 în Franþa. În 1991 s-a efectuat
vaccinarea obligatorie contra hepatitei B a personalului medical
francez, ceea ce a fost un eºec declarat.
Copiii vaccinaþi în 1994 cu Engerix B, peste 500.000 - neurmãriþi din cauza numãrului lor
mare, în 15 sau 20 de ani cât îi trebuie cirozei ºi cancerului hepatic pentru a se manifesta vor face
aceste boli sau alte afecþiuni grave. Conform opiniei doctorului De Brouwer, acest efect este în
concordanþã cu efectul oricãrui vaccin, anume acela de a genera întocmai boala pentru care
trebuiau sã confere protecþie.
La noi s-a introdus aceastã vaccinare în 1995, folosindu-se acest Engerix B, iniþial la nou
nãscuþi ºi personalul sanitar. OMS stabilise ca “ þintã pe termen mediu reducerea incidenþei
purtãtorilor de virus hepatic B cu cel puþin 80%, pânã în anul 2010” (Ghidul vaccinãrilor - n.r.).
Þarã civilizatã ºi europeanã ne-am raliat ºi noi campaniilor dictate de OMS, primind în special
din Franþa toate vaccinãrile cu îmbunãtãþirile de rigoare, aºa cum au apãrut ele pe piaþã. O
întrebare se pune însã:
Dacã un produs este bun, de ce apar altele mereu mai noi ºi mai bune?
Iar dacã acestea - mai noi ºi mai bune - au apãrut fiindcã cele anterioare nu ºi-au atins scopul,
de ce nu-ºi asumã nimeni responsabilitatea?
Fabricanþii de vaccinuri, dornici de câºtiguri rapide, doresc ca vaccinarea contra hepatitei B
sã devinã obligatorie. Pentru aceasta apeleazã la parlament pentru a legifera obligativitatea
vaccinãrilor. Astfel, obþin nu numai un numãr uriaº de persoane eligibile vaccinãrii, cât ºi
economisesc banii pentru reclamele campaniilor vaccinale care sunt foarte scumpe. Le vine mai
ieftin sã aloce bani în campaniile electorale ale ºefilor de stat ºi politicienilor, care obligaþi astfel,
le vor întoarce serviciul, protejându-le interesele ºi fãcându-le jocul în dauna sãnãtãþii unei
întregi naþiuni.
Reclamele la vaccinuri, care în mod normal sunt de competenþa firmelor producãtoare, ajung
sã devinã Programe Naþionale de Imunizãri sub egida Ministerului Sãnãtãþii. Telespectatorul de
rând ignorant total în faþa acestei maºinãrii atât de bine pusã la punct, nu poate fi decât încântat
de grija guvernamentalã pentru sãnãtatea publicã ºi se grãbeºte sã se supunã campaniilor
respective.
Vaccinul contra hepatitei B, ca ºi toate celelalte vaccinuri este responsabil de degenerescenþã,
de boli autoimune, alergii, cancere ºi foarte posibil SIDA. Vaccinul contra hepatitei B nu
protejeazã de cancer, nu are cum, ºtiinþific este imposibil, dar a generat deja boli grave: hepatite
fulminante, meningite, nevrite optice, sindrom Guillain-Barre, paralizii Bell, epilepsie,
convulsii, psoriasis ºi ºoc anafilactic letal.
Hepatita B, o boalã transmisibilã pe cale sangvinã ºi sexualã, nu justificã vaccinãrile în masã.
În 1980 s-au folosit pentru vaccinarea populaþiei în Franþa, douã vaccinuri care proveneau
din plasma bolnavilor cu hepatitã B: Hevac B ºi Hepavax. Nimeni nu poate garanta însã, cã nu au
fost contaminate ºi cu virusul HIV, deºi vaccinaliºti pretindeau cã sunt purificate ºi cã nu
conþineau alte particule virale. A fost astfel vaccinat personalul din centrele de îngrijire creºe ºi
grãdiniþe, precum ºi personalul spitalelor. Numãrul îmbolnãvirilor de hepatitã B nu a scãzut.
S-au abandonat aceste tipuri de vaccin nu însã ºi ideea vaccinãrii. Au urmat Gen Hevac ºi
Engerix care conþineau particule antigenice prezente pe capsula virusului hepatitei B, produse de
celule în laborator. Dar nu existã suport ºtiinþific real, care sã demonstreze cã vor apãrea anticorpi
care sã imunizeze împotriva bolii, fiindcã aceºtia acþioneazã doar în momentul în care virusul ºi-
a inoculat capitalul genetic în interiorul celulei þintã. Aceste vaccinuri conþin gena S prelevatã de
pe suprafaþa virusului hepatitei B ºi introdusã în celulele drojdiei de bere. Ea este antigenul care
trebuie sã reclame apariþia anticorpilor ºi producerea imunitãþii. Dar aceastã imunitate este
provizorie, în Franþa se face un rapel la un an, al doilea la cinci ani.
Laboratoarele Smith Kline Beecham au distribuit peste 6,5 milioane de doze, din 1989 pânã-
n martie 1995. Nu au fãcut însã nici un studiu de urmãrire a efectelor în timp asupra pacienþilor
vaccinaþi. Prin toate comunicatele de presã preºedintele laboratoarelor respective prezenta cât
mai dramatic spectrul îmbolnãvirilor de hepatitã B, incriminând complicaþiile posibile ale
acesteia: ciroza ºi cancerul hepatic, tocmai pentru a-ºi promova soluþia profilacticã, adicã
vaccinarea. Prin statistici mincinoase vaccinarea era promovatã ca singura soluþie sigurã de
profilaxie.
VACCINAREA ÎMPOTRIVA POLIOMIELITEI
Printre primele vaccinuri antivirale, opera biologului Salk, acest vaccin antipoliomielitic a
fost produs prin cultivarea virusului pe rinichi de maimuþe. Abia în 1960 când zeci de milioane de
copii fuseserã vaccinaþi, s-a descoperit cã vaccinul era contaminat cu virusul SV 40 al maimuþei.
Acest virus provoca tumori la hamsteri ºi cancere la om, dupã cum au arãtat experienþele asupra
þesuturilor umane.
Aºa cum am mai arãtat fiecare organism viu, animal sau uman, are proprii viruºi, care trãiesc
în acel organism relativ în stare neagresivã. La contactul cu alþi viruºi noi, situaþia devine
periculoasã ºi incertã, existând posibilitatea recombinãrilor virale, potenþarea reciprocã a
efectelor cu creºterea agresivitãþii viruºilor ºi apariþia reacþiilor alergice. Organismul se vede
dintr-o datã atacat ºi la un anumit moment începe sã reacþioneze. Dar nu întotdeauna o face cu
succes, existã pericolul creãrii de anticorpi ºi împotriva propriului organism, a propriilor celule
sãnãtoase ºi existã posibilitatea epuizãrii prin suprasolicitare sau ineficienþã a sistemului
imunitar.
Atunci când bãtãlia o câºtigã viruºii, se poate ajunge uneori la deces.
Vaccinurile ce conþin viruºi, necesitã un mediu de culturã adecvat creºterii ºi înmulþirii
viruºilor ºi acesta este mediul celular. Or, celulele conþin deja viruºi, aparþinând organului speciei
animale selectate. Aºa cum s-a întâmplat cu acel virus SV 40, nepatogen la maimuþe, dar letal
altor organisme.
Ne putem imagina acum, de ce a devenit atât de exploziv cancerul. Toate vaccinurile
antivirale, ele însele având la bazã viruºi, au fost cultivate în acest mod. În plus s-a constatat cã
asupra SV 40 nici formolul nu are efect. Virusul supravieþuieºte formolizãrii, procedeu folosit
pentru crearea de vaccinuri cu viruºi de poliomielitã morþi. American Review of Respiratory
. Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
Diseases (vol. 88, din 3 septembrie 1963) a consemnat acesta, de asemenea ºi Postgraduate
Medicine (vol. 35, din 5 mai 1964).
În ianuarie 1970, doctorul Leonard Hayflick, de la Institutul de Anatomie ºi Biologie
Wistar Philadelfia scria: ” Rinichii de câine , utilizaþi în prezent în America pentru a produce
vaccinul împotriva rujeolei nu sunt scutiþi, nici ei, de un potenþial fortuit de florã viralã... Se
cunosc, de asemenea, diferiþi viruºi canini cancerigeni, inclusiv cei care cauzeazã papilloma...
Toatã lumea ºtie cã viruºii animali cancerigeni cei mai importanþi (cei care pot fi izolaþi la
primate, SV 40 ºi adenoviruºi cancerigeni) nu sunt cancerigeni decât dacã trec la altã specie…
În ceea ce priveºte securitatea pentru om a vaccinurilor pe bazã de viruºi, singura noastrã
concluzie este aceea cã riscul de carcinogenezã este mai mare pentru vaccinurile produse în
celulele animale decât cu vaccinuri produse în celule umane”.
Acelaºi doctor, în calitate de profesor de microbiologie la Universitatea Standford, scria în
Science (19 mai 1972): “ Vaccinurile împotriva viruºilor umani sunt produse în special pe rinichi
de maimuþe ºi pe culturi de embrioni de pui; ºi unii ºi alþii pot fi contaminaþi...“
În 4 octombrie, în Science, echipa profesorului R. Gallo acuzã vaccinul antipoliomielitic
cultivat pe culturi de rinichi de maimuþã verde din Africa, de diseminarea virusului HIV.
În 1960 s-a descoperit virusul leucozei aviare în ouã. Se crede cã acest virus a contaminat
vaccinurile cultivate pe ouã embrionate contra febrei galbene ºi rujeolei. Acest virus al leucozei
aviare e letal atât la pãsãri unde produce leucemie, cât ºi la mamifere unde produce tumori
maligne. Cum ar putea fi el benefic omului?
O multitudine de viruºi noi ºi retroviruºi despre care încã nu se ºtie nimic s-au nãscut ca
urmare a industriei vaccinale. În van au fost toate avertismentele legate de ineficienþa ºi
pericolul real al vaccinãrilor, pe care lumea medicalã ºi ºtiinþificã le-a formulat începând cu mai
bine de 70 de ani în urmã.
Profesorul Deloge avertiza profetic acum 41 de ani: ”Dacã vom continua sã generalizãm
ºi sã multiplicãm folosirea vaccinurilor, este de conceput faptul cã în câteva decenii va
apãrea o patologie nouã, cea a societãþii vaccinate”.
Încã un serviciu adus industriei vaccinurilor, care are motive suficiente pentru crearea de
vaccinuri noi, adaptate atât bolilor actuale, cât ºi industriei farmaceutice.
Biata fãpturã umanã a intrat într-un lanþ al slãbiciunilor... De fapt este înlãnþuitã de tocmai cei
care s-au erijat în apãrãtori ai sãnãtãþii umane. Uzând de dictonul e mai uºor sã previi decât sã
vindeci, însãºi profilaxia vaccinalã s-a dovedit a fi crimã cu premeditare, o armã biologicã ºi
chimicã cu efect întârziat, care ucide lent, dar sigur. Asta în cazul în care cel în cauzã a scãpat unei
reacþii anafilactice sau unei morþi subite, imediat la inoculare.
Vaccinului Salk, cauzator - cel mai probabil, de cancere la milioane de indivizi vaccinaþi, i-a
urmat un alt vaccin antipoliomielitic, de origine francezã. Profesorul Sabin ºi-a cultivat virusul
pe o rasã de maimuþe verzi africane, nepurtãtoare de SV 40. Se presupunea deci, cã acest nou
vaccin este nepericulos. Numai cã maimuþele verzi aveau alþi viruºi, printre care STLV3,
considerat precursor al HIV-ului. Ziarul Le Monde (19 mai 1985) a citat din revista Science
articolul doctorului Essex: “ Cercetãtorii americani explicã faptul cã au izolat, pe 7 maimuþe
trãind în stare sãlbaticã, un virus apropiat de cel responsabil de SIDA... Acum câteva luni,
echipa profesorului Essex descoperise un virus apropiat celui al SIDA, denumit STLV3Mac,
capabil de a declanºa o patologie apropiatã de SIDA, atunci când este injectat la animale.
Aceste rezultate aruncã o nouã luminã asupra ipotezei originii africane a SIDA ºi repun sub
semnul întrebãrii valoarea ºi semnificaþia anchetelor epidemiologice efectuate
plecând de la un ser uman în Africa. Astfel, observaþiile fãcute de câþiva ani în numeroase þãri
africane, corespund perfect unei infecþii cu virusul HIV sau cu un virus apropiat”.
Cercetãtorii americani au cerut abandonarea folosirii în scopuri vaccinale a
maimuþelor verzi folosite în vaccinul antipoliomielitic.
Revista Profils Medicaux (ianuarie 1986) scria despre retrovirusul HIV, HTLV3 “cã este din
punct de vedere genetic foarte instabil ºi capabil de a-ºi schimba structura antigenicã a
înveliºului sãu extern de 100 de ori mai frecvent decât virusul gripal...”
Exact acest fapt aratã cât este de periculos, întocmai ca virusul HIV, se tot “deghizeazã” încât
niciodatã nu poate fi capturat de anticorpi. De aceea nu existã vaccin împotriva SIDA.
Se poate, conform datelor de mai sus, ca însuºi acest banal vaccin produs de Sabin pe rinichi
de maimuþe verzi contaminate cu STLV3, sã fie la originea SIDA.
Care este statistica vaccinãrilor antipoliomielitice?
În SUA, între 1975 ºi 1984, s-au înregistrat 118 de cazuri de poliomielitã la cei vaccinaþi.
Dintre acestea 10 se datorau virusului sãlbatic de tip I apãrut în 1979, ca ultim episod epidemic.
12 cazuri proveneau din strãinãtate. Deci 96 erau datorate direct vaccinãrilor.
În Madera, nu exista poliomielitã ºi totuºi au fost cadorisiþi cu vaccinul oral Sabin. Din 1965
au fost vaccinate 7000 persoane, majoritatea copii. ªi vaccinãrile au continuat în masã pânã-n
1972, când a izbucnit o epidemie. Cei vaccinaþi au fost cei mai grav afectaþi, cu paralizie bulbarã
ºi moarte prin paralizia centrilor respiratori sau diverse paralizii. (Doctorul Rentchnick-
Medicine et Higiene, 30 august 1972).
La fel s-a întâmplat în Rio de Janeiro.Forma de boalã numãrând aproximativ 80 de cazuri pe
an, foarte uºoare, - cu o formã de evoluþie de doar 4-8 zile, similarã unei rãceli uºoare, - în urma
beneficiului vaccinal cu Salk apoi Sabin, s-a transformat ºi a crescut cazurile de îmbolnãviri de
20 de ori, cu decese ºi paralizii.
Raportul OMS privind Africa ºi America Latinã arãta cã din 34 de þãri în care s-au efectuat
vaccinuri cu virus viu antipoliomielitic, 24 au acuzat o creºtere a poliomielitei. Conform
raportului a existat o creºtere constantã a cazurilor de poliomielitã, cu 300%, în 1996. Unde este
atunci profilaxia, ne întrebãm cu o justificatã îngrijorare.
La fel ºi în Franþa. În Italia în 1959 s-a înregistrat o creºtere spectaculoasã a numãrului de
cazuri de poliomielitã, 4110, ca urmare a introducerii vaccinului Salk, exact la un an. Dintre
acestea 630 au fost decese. Vaccinãrile au continuat, astfel cã-n 1960 au fost 3555 cazuri de
boalã, dintre care 451 de decese. (La vaccinazione antipoliomielitica in Italia, Ministerul
Sãnãtãþii Roma, noiembrie 1966). Între 1961-1963 s-a ajuns la 9509 cazuri dintre care 1078,
decese ºi 8431 paralizii. În Italia nu s-a înlocuit vaccinul Salk cu Sabin. Doamna Schar-Manzoli
în revista Tabuul vaccinãrilor, atribuie lui Salk boli grave cum ar fi cele relatate de medicii
europeni ºi americani: encefalitã, meningitã, intoxicaþie, epilepsie, tumori...
Despre Sabin, considerat ”mai bun” rapoartele medicilor europeni (Sabin nu se vindea în
SUA), arãtau: encefalitã, polinevritã Guillain-Barre, poliradiculitã, sclerozã în plãci, coree,
hidrocefalie, paralizie...
Doctorul De Brower, susþine cã vaccinarea antipoliomieliticã în Franþa cu Salk, în 1950 s-a
suprapus cu panta de descreºtere naturalã a bolii. Dupã epidemia provocatã de vaccin 1956-
1958, curba de involuþie a bolii a continuat sã descreascã, ajungând în anii 1970 la nivelul analog
anului 1920, când nu exista vaccinul.
Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
Deci nimic nu justificã introducerea acestei vaccinãri. ªi totuºi aceastã vaccinare a continuat
ºi continuã ºi astãzi conform schemei vaccinale prezentate mai sus ºi la noi în þarã. Conform
Ghidului Vaccinãrilor, pânã-n decembrie 2008 se utiliza vaccinul antipoliomielitic oral, pentru
cã: “Adunarea Mondialã a Sãnãtãþii a lansat în anul 1988 iniþiativa de eradicare globalã a
poliomielitei pânã în anul 2000.Rezultatele la nivel mondial nu au fost însã pe mãsura
aºteptãrilor astfel cã, în anul 2000, dupã evaluarea situaþiei la nivel mondial a posibilitãþilor ºi
a obstacolelor, Adunarea Mondialã a Sãnãtãþii a restabilit ca þintã pentru eradicarea globalã a
poliomielitei anul 2005.În anul 2004, OMS revine cu precizarea cã anul 2008 va fi anul de
certficare a eradicãrii globale a poliomielitei”.
Se pare însã cã nu s-a atins acest obiectiv. Nu numai cã vaccinãrile continuã, însã, în ceea ce
priveºte aceastã vaccinare, s-a introdus forma injectabilã folosind vaccinul în asociere
cvadruplã celebrul Tetraxim, un alt cadou venit din Franþa.
Care este diferenþa între vaccinul antipolio oral ºi cel injectabil?
“Vaccinul polio oral:
· conþine virusuri vii atenuate
· se administreazã pe cale oralã – produce niveluri ridicate ale imunitãþii atât la nivel
intestinal – locul unde virusul se înmulþeºte – cât ºi la nivelul sângelui
· este relativ mai ieftin ...“
Vaccinul polio inactivat:
· conþine poliovirusuri inactivate (omorâte)
· se administreazã pe cale injectabilã - IM ( intra muscular – n.r.)
· VPI nu blocheazã efectiv înmulþirea poliovirusului la nivel intestinal. În consecin?ã
copii imunizaþi cu VPI pot rãspândi poliovirusuri altor copii, ceea ce face ca VPI sã fie
ineficient pentru eradicarea poliomielitei
· VPI este de asemenea de patru ori mai scump decât VPO...
Vaccin antipoliomielitic oral – viu, atenuat, trivalent se preparã pe culturi de celule vero
sau pe culturi celulare de rinichi simian (maimuþã).”
Deci în România s-a vaccinat cu acest vaccin oral, “ieftin, eficient” pânã în decembrie 2008,
anul aºa zisei eradicãri globale preconizate de OMS a poliomielitei, când am primit un nou tip de
vaccin injectabil. Conform citatelor de mai sus din Ghidul Vaccinãrilor, rezultã cã se cunoºtea
existenþa ºi a acestui VPI, dar citim cã el este ºi ineficient ºi de patru ori mai scump. ªi atunci ce
sau cine ne certificã justeþea vaccinãrii în continuare? ªi încã într-o formulã foarte agresivã ºi
nocivã, un coctail, care deja a fãcut suficiente victime în Franþa dupã cum vã voi prezenta.
De la VPO, la VPI, sub numele TETRACOQ în Franþa alias TETRAXIM, la noi în
România.
Forma injectabilã a VPI a apãrut în Franþa sub cvadrupla asociere ce viza imunizarea
simultanã împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive ºi poliomielitei.
Doctorul Scohy, relata în Des Clefs pour Vivre (nr. 3 iulie 1994): “În luna martie a anului
1986, 4 copii mureau în orele ce au urmat inoculãrii unui Tetracoq de la Institutul Merieux. Ce e
mult sfârºeºte prin a fi ºi mai mult ºi presa s-a agitat. Sub presiunea acesteia, fiecare medic din
Franþa a primit o corespondenþã provenitã de la Direcþia Problemelor Sanitare ºi Sociale,
datatã la 2 04 1986. Aceasta informa despre cele patru cazuri de decese la copii imunizaþi cu
vaccinul tetravalent produs al firmei Merieux ºi de un al 5-lea deces, la un copil vaccinat cu un
produs similar al firmei Pasteur. Se suspenda orice vaccinare cvadruplã, pânã la noi ordine ºi se
anunþa demararea unei anchete care sã aducã luminã asupra cestor decese.Un telex expediat la
2 aprilie 1986 de Direcþia Generalã a Sãnãtãþii preciza cã se aºteaptã repunerea pe piaþã a
acestor vaccinuri “prin urmare a nu se modifica obiceiurile vaccinale. Inutil a se utiliza alte
asociaþii...Se aminteºte cã o întârziere de câteva sãptãmâni pentru una sau alta dintre
injectãrile de rapel, nu diminueazã eficacitatea vaccinalã ºi nu impune în nici un caz reluarea
ansamblului vaccinãrii. Nu se suspendã nici o altã vaccinare”.
Ancheta declanºatã de autoritãþi a manipulat opinia publicã, chiar înainte de a începe,
incriminând moartea subitã a sugarului sau cea de reflux gastro-esofagian, înecul sugarului cu
alimentele ingerate. ªi toate acesta cu scopul de a proteja vaccinul. Chiar suspendarea
vaccinului în cvadrupla asociere, se anunþa pe termen scurt ºi era strict limitatã la vaccinul
incriminat.
Dar cât a durat suspendarea? Exact 8 zile, când medicii au primit un nou telex de la aceeaºi
Direcþie, care anunþa medicilor ºi farmaciºtilor urmãtoarele:
“Consemnul de interdicþie al vaccinãrii cvadruple combinate (difterie, tetanos, poliomielitã
ºi tuse convulsivã) este ridicat. Totuºi, folosirea vaccinurilor încã disponibile provenind din
lotul Z 12771 (Merieux) este definitiv interzisã.”
Mitul vaccinal a ieºit basma curatã ºi de aceastã datã, a fost salvat. În 8 zile totul a fost spus,
clarificat, clasat, uitat. Uitat inclusiv cazul de deces datorat unui produs similar al firmei Pasteur.
Rezultatele anchetei nu au fost niciodatã fãcute publice.
Nr. 1027 din Tonus, jurnal adresat strict medicilor publica în vara lui 1987 un minuscul
anunþ: “Autopsia a permis constatarea unui reflux gastro-esofagian în douã cazuri din cinci,
care par a fi consecinþa unei patologii multiple, adesea curioase ºi în care vaccinarea ar putea
juca un rol de co-factor. În celelalte trei cazuri s-a putut decela existenþa unei boli infecþioase în
momentul vaccinãrii”.
Oamenii de ºtiinþã au gãsit astfel o cale de a-ºi salva onoarea ºi obiectivitatea admiþând
pentru prima datã ºi într-un cadru foarte restrâns, cã vaccinãrile puteau fi foarte periculoase, în
calitate de co-factor mortal în cazul deceselor inexplicabile.
Franþa plãteºte prin copiii sãi tribut impostorului Pasteur, în detrimentul sãnãtãþii unei
întregi naþiuni, astfel cã din 1994 un copil primea înainte de a împlini 2 ani în medie 24 de
vaccinãri, înscrise ca obligatorii în cadrul calendarului vaccinal recunoscut de Stat. Câte
vaccinãri suportã copilul pânã-n doi ani în România, vã invit pe dumneavoastrã sã calculaþi.
Existã un carnet al vaccinãrilor în care sunt trecute toate vaccinãrile efectuate copilului încã
de la naºtere. Acestea se cer în multe þãri europene, ca o carte de vizitã care atestã (culmea!)
garanþia sãnãtãþii copilului. Cã el nu aduce microbi, viruºi cauzatori de boalã în þãrile pe care le
viziteazã, sau se repatriazã cu familia. Mi s-au cerut astfel de dovezi de vaccinare de cãtre
pãrinþii ce emigrau cu copiii în alte þãri europene. Pentru copiii pentru care pãrinþii aleg un alt
medic de familie, se dã de asemenea fiºa medicalã a copilului sau o adeverinþã medicalã cu
avizul epidemiologic, în care medicul, ce a avut copilul în grijã pânã la data respectivã, este
obligat sã scrie toate vaccinãrile ce le-a inoculat copilului, astfel ca noul medic de familie sã
poatã “recupera” eventualele scãpãri de la vaccinare.
Dar, sã revenim asupra Tetracoq. La noi, din decembrie a fost introdus acest Tetraxim exact
formula Tetracoq-ului. Încã de la douã luni de viaþã tãbãrâm asupra sugarului aflat deja
sub influenþa nocivã a BCG-ului primit la naºtere, cu un plus de douã vaccinuri injectabile
Tetraxim ºi cel împotriva hepatitei B. Douã inoculãri simultane însumând cinci
vaccinuri!!! Este criminal pentru bieþii copii ºi dezastruos pentru conºtiinþa medicilor
care s-au trezit ºi vãd vaccinarea din altã perspectivã. Personal militez împotriva
vaccinãrilor cu orice vaccin ºi la orice vârstã, însã respect liberul arbitru ºi mãrturisesc cã acolo
unde dorinþa pãrinþilor a fost pro-vaccinatorie cu orice preþ, nu am avut decât sã o respect.
În Franþa la ora actualã Tetracoqul este istorie. El a fost depãºit de un alt vaccin “mai bun”, o
cvintuplã asociere ºi anume Pentacoq.
Parcã am asista la un ansamblu orchestral, asociere cvadruplã, cvintuplã.
Vai de bietul organism, numai el ºtie câte suportã ºi trage; noi suntem inconºtienþi!!! Dacã
cvadrupla asociere s-a dovedit a fi un coctail mortal, atunci ce se poate spune despre cvintupla
asociere!?
Orice imunizare, afecteazã scãzând imunitatea organismului, producând o formã clinicã sau
subclinicã de îmbolnãvire. Vã puteþi imagina ce înseamnã o cvintuplã asociere, cinci vaccinuri
într-o seringã care probabil ni se va impune, conform obiceiului ºi nouã, asta dupã ce Franþa îºi
va fi epuizat stocul de vaccinuri „depãºite moral”.
Tocmai acest Pentacoq a fost premiat în 1994 cu premiul medical Galien!
Dar ce conþine Tetracoq:
- toxina bacilului Loeffler (difteria);
-toxina bacilului Nicolaier (tetanos);
- 5 miliarde de bacili de bordetella pertusis în faza I, formolaþi;
- mai mult de 100.000 de viruºi de poliomielitã de tip I inactivaþi cu formol;
- mai mult de 100.000 de viruºi poliomielitici de tip II inactivaþi cu formol;
- mai mult de 300.000 de viruºi poliomielitici de tip III inactivaþi cu formol.
Deci, bacili, viruºi cu sutele de mii ºi parþial ameþiþi de...formol. Curat otravã pentru
organism! Formolul, conservantul cadavrelor a devenit vehiculul conservãrii vaccinurilor!!!
ªi vechiul VPO, conþinea o grãmadã de viruºi poliomielitici atenuaþi.
Am mai arãtat în numãrul anterior al ziarului nostru cã starea de atenuare sau inactivitate a
unui virus e doar o exprimare de stil, de fapt un virus se poate “trezi” oricând, devenind extrem
de periculos ºi generând exact boala pe care trebuia s-o previnã, inclusiv temutele recombinãri
virale.
Doamne, cum lipsa raþiunii, a bunului simþ naºte monºtri! Cum este posibil sã creadã cineva
cã putem menþine starea de sãnãtate, cã putem preveni îmbolnãviri când organismul este
murdãrit cu asemenea barbarie, cu toxine agresive, bacili, viruºi ºi otrãvuri chimice? Aceleaºi
doze de vaccin sunt aplicate sugarilor, copiilor, adulþilor, diabeticilor, alergicilor.
CONCLUZII ALE VACCINÃRILOR OBLIGATORII
1. De-a lungul anilor, aºa cum au apãrut ºi pânã-n prezent vaccinurile nu ºi-au justificat
inocularea.
2. Dimpotrivã au generat exact bolile pe care se presupunea cã le vor preveni, reacþii
alergice, scãderea imunitãþii, îmbolnãviri ale organelor vitale, paralizii, etc. chiar
decese. Au creat o patologie nouã, cea a populaþiei vaccinat, creând ºi viruºi noi, unii
cunoscuþi deja, precum HIV, presupus a fi apãrut prin aceste vaccinãri, dupã cum reiese
din materialul prezentat, precum ºi alþi viruºi, încã necunoscuþi, dar cu care societatea
se va confrunta în viitor.
3. Iniþial orale, apoi injectabile vaccinurile ºi-au schimbat doar forma. Nici vorbã de
îmbunãtãþiri. Ele au devenit odatã cu trecerea timpului ºi dobândirea aºa zisei
experienþe în domeniu de cãtre firmele producãtoare, tot mai agresive, cocteiluri în
dublã, triplã, cvadruplã ºi chiar cvintuplã asociere.
4. Acolo unde un vaccin a atras prea mult atenþia opiniei publice, prin efectele
dezastruoase vizibile în dauna sãnãtãþii umane, chiar decese, i s-a schimbat doar
numele ºi a fost relansat pe piaþã cu o campanie publicitarã sforãitoare ºi falsã, sub
atributul cã e “mai bun”. Feriþi-vã, oameni buni, de tot ceea ce ete prezentat a fi mai
bun, mai nou, mai performant.
5. Nici o anchetã, deºi au fost presiuni atât din partea medicilor, cât ºi din partea opiniei
publice, nu a fost fãcutã public ºi nu a arãtat cauzele directe ale îmbolnãvirilor grave
sau ale deceselor rezultate în urma administrãrii vaccinurilor.
6. Statisticile campaniilor vaccinale au fost de multe ori mãsluite, în mod scandalos, de
cãtre firmele producãtoare de vaccinuri pentru ca acestea sã-ºi salveze interesele
comerciale, în detrimentul sãnãtãþii populaþiei.
7. Majoritatea vaccinurilor, fiind cultivate pe animale, aduc în organismul uman bolile
acestora, vezi colibaciloza sau chiar boli mai grave, tumori datorate viruºilor proveniþi
de la acele animale.
8. Este corect ca pãrinþii sã poatã avea responsabilitatea actului decizional privind
vaccinãrile sistematice practicate copiilor lor ºi aceasta încã din maternitate. Este
imperios, cu atât mai mult cu cât, în societatea consumistã actualã, cei care ar trebui sã
rãspundã de sãnãtatea naþiunii, nu sunt în stare.Doctorul Mendellsohn, considerat în
SUA ca primul criticant al medicinei moderne, profesor pediatru la ªcoala Medicalã a
Universitãþii din Illinois, afirma în virtutea celor 30 de ani de experienþã personalã:
”Pãrinþii ar trebui sã aibã dreptul sã cearã ca dovezile de inocuitate a vaccinãrilor
copiilor lor sã fie demonstrate în mod indiscutabil”. Nimeni nu poate dovedi
eficacitatea unui vaccin. Pãrinþii pot refuza orice vaccinare adusã copiilor lor. Nu
trebuie decât sã dea o semnãturã în acest sens, în fiºa copilului sau printr-o notã scrisã
în cazul campaniilor ºcolare.
9. Consider cã banii investiþi în crearea acestor adevãrate arme biologice numite
vaccinuri, ar fi fost mult mai corect investiþi în proiectele de cercetate asupra unor boli
grave, pentru care medicina clasicã actualã nu are soluþie. Una din aceste boli ar fi cu
certitudine cancerul, care a crescut simþitor, ajutat de aceste vaccinãri...
Numai cã, din pãcate nu doar cã nu se doreºte, în mod cert, vindecarea cancerului, ci
dimpotrivã se urmãreºte proliferarea lui prin cât mai multe mijloace, inclusiv pe cale medicalã,
abuzuri de medicamente, antibiotice, vaccinuri cât ºi pe cale alimentarã. O industrie alimentarã
tot mai chimizatã, plinã de substanþe artificiale, prafuri de budinci, prafuri de cartofi, cipsuri,
snacksuri, etc., toate acele E-uri cunoscute sau necunoscute nouã.
Apoi stresul, terorizarea psihologicã a populaþiei inclusiv programele TV, radiaþiile
aparatelor electrocasnice, poluarea aerului.
Numai aºa industria farmaceuticã prosperã: când o naþiune este atât de bolnavã încât depinde
de medicamente la fel de mult ca ºi de produsele alimentare. Ba uneori ajungem sã nu mai putem
consuma nimic pânã nu luãm o pastilã de...Mezym Forte - “ mãnânci cu spor digeri uºor”. Oare
aºa sã fie? Sunt mai uºor digerabile toxinele alimentare, dacã mai introducem una, fie ea
supliment biliar, pentru bila noastrã leneºã sau un cocktail de fermenþi digestivi?! ªi acesta este
doar un banal exemplu, restul le gãsiþi ºi dumneavoastrã zilnic în reclamele TV, care abundã în
acest sens, aºa cum au început sã abunde ºi reclamele la campaniile vaccinale.
Rãmâne la latitudinea fiecãruia dintre noi sã spunem în ce mãsurã suntem proprii stãpâni ai
destinului nostru. În ce mãsurã dorim sã ne pãstrãm liberul arbitru ºi sã ne luãm propria viaþã ºi
sãnãtate în mâini, cu toatã responsabilitatea de care putem da dovadã.
Doctor Corina Schell
Medic primar medicinã de familie

ADITIVII CHIMICI ªI VIAÞA
BOMBELE CHIMICE CU EFECT ÎNTÂRZIAT
DAR... SIGUR!
Studiile recente au arãtat cã, la nivel mondial, aditivii
chimici reprezintã a treia cauzã a mortalitãþii, pe
primul loc fiind consumul de droguri ºi de medicamente,
iar pe locul al doilea, accidentele de circulaþie.
Dicþionar ºi definiþie
Un aditiv este o substanþã care se adaugã în produsele
alimentare, cosmetice, farmaceutice etc., pe parcursul
procesãrii lor, cu scopul de a se conserva, stabiliza,
ameliora sau modifica anumite calitãþi ale produsului
(textura, consistenþa, gustul, culoarea, mirosul, aspectul,
echilibrul bazic etc.). Aditivii pot servi ºi altor funcþii
tehnologice legate de producerea produsului respectiv.
O persoanã consumã anual, în medie, între 8 ºi 10
kg de aditivi
Industria farmaceuticã ar da faliment dacã doctorii ar
admite cã medicamentele sunt toxice; cã ele nu vindecã,
ci îmbolnãvesc, nu aduc la viaþã, ci produc un genocid
fãrã precedent. La fel, marile corporaþii alimentare ar
înceta folosirea la scarã industrialã a aditivilor ºi ar
dispãrea complet de pe piaþã dacã agenþiile responsabile
de protecþia consumatorului ar admite cã aditivii sunt
extrem de nocivi ºi provoacã boli grave. Producãtorii ne
fac sã credem cã nu ei ci noi, consumatorii, suntem de
vinã de efectele secundare, otrãvitoare, pe care le trãim,
din cauza unor sensibilitãþi ale organismului propriu la
anumite substanþe.
Aproape 70.000 de substanþe chimice ne intoxicã în
fiecare an
Cercetãri recente din Europa ºi SUA au descoperit cã,
la ora actualã, tehnologiile moderne folosesc aproape
70.000 de substanþe chimice, iar numãrul lor creºte anual
cu alte aproape 2.000.
Rezultatele acestor
studii au arãtat cã în
sânge au apãrut în
ultimele decenii între
120 ºi 160 de substanþe
chimice xenobiotice,
care nu au existat
înainte. Un numãr
mare din aceste
substanþe sunt
cancerigene,
mutagene sau teratogene. Majoritatea lor se gãsesc în
mediul nostru cotidian! În cadrul unui studiu american,
realizat pe un lot de voluntari (adulþi ºi copii),- cãrora li s-
au analizat probe de urinã ºi sânge, s-a descoperit cã în
organismul voluntarilor existau urme de plumb, mercur
ºi alte metale grele, solvenþi pe bazã de clor, insecticide,
pesticide, ftalaþi etc. În organismul copiilor exista o
cantitate dublã din aceste substanþe. Industria
agroalimentarã geme de invazia fãrã precedent a
substanþelor chimice ºi ne „serveºte” pânã în prezent
aproximativ 10.000 de aditivi, care se folosesc în
produsele alimentare, cosmetice ºi farmaceutice. Dintre
aceºtia, doar un numãr foarte mic este menþionat pe
etichete. Cei mai periculoºi sunt îndulcitorii artificiali,
coloranþii, conservanþii ºi intensificatorii de gust. Din
nefericire, nu prea mai existã produse care sã nu conþinã
aditivi. Cu cât sunt folosite mai multe tipuri de aditivi
într-un singur produs, cu atât el este mai periculos,
efectele nocive ale aditivilor potenþându-se sinergic.
Urmãrile sunt catastrofale pentru sãnãtatea noastrã.
Câºtigurile sunt de partea industriei alimentare, iar
ulterior, de partea industriei medicale, cãreia îi va reveni
rolul de a ne „trata” de bolile „inoculate” de confraþii lor
chimiºtii din alimentaþie.
În concluzie, consumând alimente preparate
industrial („garnisite” cu aditivi din abundenþã), ne
încãrcãm fiinþa cu reziduuri chimice care ne intoxicã
organismul! Trupul nostru devine astfel un depozit de
substanþe nocive – de aici, explozia generalizatã de
alergii, de cazuri de scãdere a imunitãþii, de maladii
autoimune ºi inflamatorii, de tumori, limfoame ºi
cancere.
ARGUMENTELE ALOPATE PRO
„Argumente“ pentru folosirea aditivilor chimici
Deoarece doar 1-2% dintre aditivi se folosesc în
scopul conservãrii, restul de aditivi nu îºi justificã
prezenþa în alimente. În realitate, marea majoritate a
. Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
aditivilor alimentari se utilizeazã pentru „cosmetizarea”
hranei: pentru a conferi produsului o culoare atrãgãtoare
ºi apetisantã, pentru a masca printr-o aromã sinteticã
lipsa ingredientului natural, pentru a conferi un gust
intens ºi irezistibil, pentru a crea o texturã cât mai
apropiatã de cea naturalã. Fãrã aceastã puzderie de
aditivi, ar dispãrea o mare varietate de produse din
industria alimentarã, care, oricum, din punct de vedere
nutritiv, sunt aproape nule. Un argument penibil, folosit
de producãtori, pentru prezenþa aditivilor în
medicamente, este acela cã, în medicamente aditivii
existã în cantitãþi mai mici decât în produsele alimentare.
Fals: sunt în cantitãþi „mai mici”, dar, de asemenea,
suficient de toxice ca sã creeze efecte secundare sau
adverse, uneori nebãnuit de grave pentru sãnãtate!
Din pãcate, oamenii folosesc tratamentul alopat, adicã
apeleazã la sistemul clasic cu substanþe chimice, fãrã sã
îºi imagineze cã simplul act de a înghiþi substanþa activã
chimicã dintr-un medicament constituie un fenomen de
„otrãvire”. În plus, medicamentele sunt pline de aditivi
(îndulcitori artificiali nocivi, coloranþi, conservanþi ºi alþi
excipienþi etc.), care produc efecte toxice, uneori
agravând chiar tulburãrile pentru care au fost prescrise.
Un alt argument mincinos care încurajeazã folosirea
aditivilor este acela cã utilizarea în cantitãþi atât de mici, a
aditivilor în medicamente îi face inofensivi pentru
sãnãtate.
Fals! Acest lucru nu poate fi considerat valabil nici
mãcar pentru aditivii care au o acþiune toxicã reversibilã
asupra organismului uman. Ca sã nu mai vorbim de
aditivii extrem de toxici, care genereazã mutaþii genetice
ºi cancer!
Despre efectele toxice ale aditivilor
Fiecare aditiv trebuie sã fie supus unei proceduri de
evaluare toxicologicã. Pentru cã studiile sunt insuficiente
ºi incorect realizate, efectele aditivilor asupra sãnãtãþii
umane sunt descoperite ulterior aprobãrii de introducere
a lor pe piaþã, în cabinetele medicale sau în spitale, iar
avertismentele apar ºi mai târziu, în lucrãrile de
specialitate!
Ucigaºi tãcuþi, aditivii, se acumuleazã gradat în
organism, grãbind apariþia cancerului, a bolilor
cronice, degenerative, autoimune sau genetice..
Efectele nocive ale aditivilor asupra sãnãtãþii nu apar
imediat, decât în cazul reacþiilor alergice. O alergie
alimentarã este o reacþie fireascã a sistemului nostru
imunitar, la un aliment sau la un component alimentar. Cu
alte cuvinte, dacã faceþi alergie la un anumit aliment,
trebuie sã ºtiþi cã organismul vã transmite semnale de
alarmã despre un risc de îmbolnãvire. Alte reacþii pot fi
otrãvirile ºi insuficienþele enzimatice, care împiedicã o
bunã asimilare a anumitor componenþi alimentari.
Conform Autoritãþii Europene de Securitate Alimentarã
(European Food Safety Agency – EFSA), este imposibil
de stabilit cu exactitate riscul de reacþii alergice în cazul
unei substanþe.
Aditivii mutageni nu numai cã dãuneazã
cromozomilor ºi codului genetic: ei pur ºi simplu distrug
celulele vii. Aditivii teratogeni prezintã un pericol imens
pentru fãt, în perioada imediat urmãtoare concepþiei ºi în
timpul sarcinii. De-a lungul timpului, s-a constatat cu
regret cã dovedirea toxicitãþii unui aditiv nu este o
garanþie cã acesta nu va mai fi folosit ulterior. Cel mai bun
exemplu în aceastã direcþie este cazul îndulcitorilor
artificiali (zaharinã, aspartam, ciclamaþi etc.), a cãror
toxicitate a fost doveditã prin numeroase studii ºi, cu
toate acestea, ei continuã sã fie utilizaþi, în ciuda
protestelor consumatorilor ºi a organizaþiilor de medicinã
naturistã! Totul este de fapt o mare afacere ºi un cerc
vicios, care cuprinde marile corporaþii alimentare,
instituþiile medicale ºi guvernele.
Numãrul cazurilor de cancer ia din ce în ce mai mult
amploare ºi în România ºi se estimeazã cã va fi boala
mileniului al III-lea. Potrivit statisticilor Organizaþiei
Mondiale a Sãnãtãþii (OMS), peste 30% dintre cazurile
de cancer pot fi evitate doar prin adoptarea unui regim de
alimentaþie sãnãtos. Aceasta înseamnã o hranã cât mai
naturalã, cât mai bogatã în legume ºi fructe; o hranã
lipsitã de produsele excesiv procesate industrial, care au
invadat pieþele ºi care sunt atrãgãtor ambalate, dar
sufocate de prezenþa aromatizanþilor, a coloranþilor ºi a
conservanþilor.
Modul în care ne mint aditivii
Suntem tentaþi sã înghiþim orice; dacã aroma ºi
culoarea mâncãrii propuse ne inspirã ceva bun, nu ne mai
preocupãm de compoziþia exactã a alimentului. Dar,
ascultând urmãtorul sfat: „Cu cât unui aliment i se face
mai multã reclamã, cu atât mai puþin trebuie sã-l
consumãm”, vom avea cele mai mari ºanse de a evita sã
mâncãm „gunoaiele alimentare”
ce umplu rafturile
supermarketurilor. Oferit din
ignoranþã sau dintr-o diabolicã
premeditare, avizul medicului sau
cel al expertului, în ceea ce
priveºte folosirea aditivilor,
calmeazã psihicul neliniºtit al
consumatorului, care devine astfel
un viitor pacient. Pe de altã parte,
legislatorul, care ar trebui sã
menþinã sãnãtatea ºi ordinea
publicã, este de fapt cel care
aprobã lista de aditivi, otrãvind populaþia. Sã nu uitãm de
asemeni cã noi suntem cei care putem alege dacã trebuie
sã consumãm sau sã evitãm un produs. O bunã
documentare ne poate fãrã îndoialã ajuta ºi scoate din
ignoranþã, astfel încât sã putem discerne singuri ce
calitate are produsul care ni se oferã.
Remediile perfect naturale pot fi folosite cu
eficienþã maximã în contracararea efectelor nocive
ale aditivilor
Putem sã evitãm otrãvirea corpului nostru cu aceste
substanþe, folosind, pe cât posibil, alimentele cele mai
puþin poluate. Regnul vegetal a constituit de-a lungul
veacurilor principala sursã de supravieþuire pe aceastã
planetã, atât în ceea ce priveºte alimentaþia cât ºi
vindecarea bolilor. La începuturi, utilizarea plantelor de
leac era consideratã un act sacru – nu exista nici o
diferenþiere între spiritualitate (religie) ºi vindecare.
Preotul era vindecãtorul sufletului ºi al trupului
deopotrivã – fiecare epocã fiind marcatã de folosirea
unor plante miraculoase. Ultimele secole au fost marcate
în schimb de dezvoltarea chimiei ºi a produselor
medicamentoase de sintezã; aceste sinteze plecau adesea
de la formulele unor substanþe chimice pure, care au fost
izolate din plante, însã marea problemã a apãrut în
momentul în care s-a constatat cã substanþele respective,
destinate vindecãrii, de multe ori provoacã alte
îmbolnãviri sau se acumuleazã în organism ca reziduuri
toxice. Urmarea a fost revenirea la imensa bogãþie ºi
înþelepciune a naturii, în sânul cãreia vom gãsi mereu
remedii pentru toate afecþiunile trupeºti ºi sufleteºti.
Este necesarã conºtientizarea nocivitãþii unor produse
din industria alimentarã, care, datoritã acumulãrii în
timp, au efecte dezastruoase asupra sãnãtãþii. Pentru
reechilibrare, dupã aceastã otrãvire lentã, dar sigurã, de
pe urma aºa-zisei „hrane moderne”, avem nevoie în
primul rând de mijloace prin care imunitatea
organismului sã fie refãcutã ºi întãritã, precum ºi de
soluþii eficiente de purificare internã.
Alimentele prelucrate industrial cu aditivi
alimentari sunt cancerigene!
Conform unui studiu al Comitetului pentru Cancer din
Suedia (SOU), pe primul loc între factorii care cauzeazã
cancerul, cu un procent de 30%, se aflã hrana procesatã
industrial. Tutunul se situeazã pe locul doi cu numai 17%.
Ar trebui oare ca de acum înainte sã se menþioneze pe
toate cutiile de conserve ,,A mânca din conservã
înseamnã moarte”, ,,A mânca din conservã înseamnã
cancer”, aºa cum scrie pe pachetele de þigãri? Acelaºi
studiu afirmã cã tutunul este cancerigen în primul rând
din cauza tratamentelor chimice, unele mai aberante
decât altele. ªi cu toate acestea tutunul, (care are ºi efecte
subtile extrem de nocive) este mult mai puþin cancerigen,
afirmã cercetãtorii suedezi, decât hrana pe care o
îngurgitãm. Dacã a fuma înseamnã moarte sigurã, a
mânca din conservã înseamnã moarte ºi mai sigurã.
Oricât de uimitor ar putea sã parã, dacã analizãm
tratamentul chimic aplicat alimentelor, începem sã
înþelegem de ce tutunul a trecut pe locul doi în lista
factorilor care duc la apariþia cancerului. Vom da doar trei
exemple în acest sens.
Laptele industrial
Produs rezultat în urma creºterii animalelor într-un
mediu de tip industrial, unde vacile primesc o alimentaþie
bogatã în produse chimice: antibiotice precum
flavofosfolipolul (E712) sau monensinsodiumul (E714),
antioxidanþi ca ascorbatul de sodiu (E 301),
alfatocoferolul de sintezã (E307), buthilhidroxitoluenul
(E321) sau ethoxiquina (E324), emulsifianþi ca algitatul
de propyleneglycol (E405) sau polietilen glicolul (E496),
conservanþi ca acidul tartric (E334), acidul propionic (E
280) ºi derivaþii ai sãi (E281 ºi E284), compuºi azotaþi
chimici precum ureea (E801) sau diuredoisobutanul
(E803), agenþi de legãturã ca stearatul de sodiu, coloranþi
ca E131 sau E142 ºi, în cele din urmã, stimulatori pentru
poftã de mâncare, cum este glutamatul de sodiu. Altfel
Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
vacile n-ar putea sã mãnânce toate aceste chimicale.
Adãugaþi la cele descrise vaccinarea vacilor ºi stresul
biologic al animalului crescut în mediu închis, fãrã ºansã
de a se plimba zilnic pe pajiºte, în naturã, fãrã sã vadã
constant lumina soarelui.
Uleiurile industriale
Sunt extrase cu ajutorul solvenþilor precum acetona,
apoi rafinate prin acþiunea acidului sulfuric, spãlate la
cald, neutralizate prin baie de sodã, decolorate cu bioxid
de potasiu ºi parfumate la 1600C cu clorurã de zinc. În
final sunt încã o datã colorate cu curcuminã.
Cireºele industriale
De-a lungul anului, cireºilor li se aplicã între zece ºi
paisprezece tratamente cu pesticide. În conservare,
cireºele sunt decolorate cu anhidrid sulfuros ºi, pentru a
avea o culoare uniformã, se foloseºte acid carminic sau
erythrocin. Sunt cufundate apoi într-o soluþie ce conþine
sulfat de aluminiu; la scoatere li se adaugã conservant,
sorbatul de potasiu (E202) ºi în final se adaugã zahãrul din
sfeclã roºie care, ca ºi
grânele, ºi-a primit
doza de îngrãºãminte
ºi pesticide. Zahãrul
a fost extras în
prezenþa varului ºi a
anhidridului
sulfuros, apoi
decolorat cu sulfat de
sodiu, rafinat cu norit
ºi alcool isopropylic.
În final este azurat cu
a l b a s t r u
antrachinonic. La
toate acestea trebuie
sã mai adãugãm
iradierea la care sunt
supuse numeroase
alimente: picioruºele
de broascã la raze
gama, aripile de pui
la cobalt 60,
cãpºunile ºi caisele la cesium 137 (cobaltul 60 ºi cesium
137 sunt amândouã elemente radioactive). Farfuriile
noastre sunt aºadar pline de produºi chimici, alimentele
sunt adesea iradiate, totul se scaldã în câmpuri
electromagnetice nocive nãscute din modernismul
menajer. Pentru a perfecþiona normele sanitare, a
rãspunde regulilor de marketing, a calibra, a conserva
alimentele ºi pentru propriul nostru ,,confort”, pur ºi
simplu am fãcut ca apa, aerul, solul ºi tot ceea ce
consumãm sã devinã insalubre.
Trãiascã progresul!
Pornind de la aceste informaþii, am “investigat”
aleatoriu câteva produse pe care le gãsim în multe
bucãtãrii. ªi iatã ce am descoperit la unele din principalele
produse :
BÃUTURÃ RÃCORITORE
· antioxidant acid L-ascorbic (E 300), care în
cantitãþi mari produce diaree, urinare dureroasã,
iritaþia pielii, urticarie, vomã, atacã smalþul
dinþilor. Dacã se asimileazã peste 10 grame în
o rg a n i s m , f o r m e a z ã c a l c u l i r e n a l i -
periculozitate medie
· stabilizator – guma arabicã (E 414), care poate
duce la alergii, astm, urticarie, febra fânului,
hipersensibilitate, uºoare iritaþii ale membranelor
mucoase, scade asimilarea mineralelor -
periculozitate medie
· colorant – beta-caroten (E 160), are toxicitate
pronunþatã - periculozitate medie
· conservanþi – benzoat de sodiu (E 211) ºi sorbat
de potasiu (E 202), cu efect cancerigen ºi
mutagen, agraveazã boala Parkinson, afecteazã
ficatul, rinichii, pielea, aparatul cardiovascular,
sistemul cardiovascular ºi nervos, provoacã
alergii, migrene etc. - foarte periculos
PÂINEA:
· emulgatorul E 471, cu efect mutagen ºi teratogen,
scade asimilarea acizilor graºi esenþiali, mãreºte
volumul ficatului ºi al rinichilor, scade mãrimea
testiculelor, produce leziuni ale uterului - foarte
periculos
· antioxidant E 300 – vezi mai sus, ºi altele
PASTA de TOMATE
· corector aciditate E 507, care afecteazã sistemul
respirator ºi circulaþia sanguinã, afecteazã
rinichii, ficatul, sistemul gastrointestinal,
imunitar ºi musculatura, eroziuni ale mucoasei
esofagului ºi stomacului. În combinaþie cu
formaldehida, are efect teratogen ºi cancerigen. -
foarte periculos
· conservanþi – vezi la bãutura rãcoritoare
DRAJEURI LE CU AROMÃ ASORTATÃ:
· coloranþii E 102, E 122, E 132, cu specificaþia
foarte periculos pentru toþi aceºti coloranþi,
deoarece au efect cancerigen, teratogen ºi
mutagen, amplificã incidenþa anumitor tipuri de
tumori tiroidiene, limfoame, produce modificãri
cromozomiale, alergii, migrene, tulburãri de
vedere, confuzie, depresie, capacitate scãzutã de
concentrare etc.
PRODUSUL CASNIC DE CURÃÞAT:
· surfactanþi, la modul general, nespecificat care
anume, dar urmãrind lista cu aditivi se observã cã
aproape toþi au specificaþia foarte periculos,
deoarece, de exemplu, poate produce
contaminare cu nitrozamine – efect cancerigen
· Geraniol, care poate da reacþii alergice, dermatitã
de contact, efect toxic dacã se ingereazã
periculozitate medie
MULTIVITAMINELE pentru COPII:
· conþin cea mai lungã listã de aditivi, cu
denumirile cele mai sofisticate cã îþi este greu sã
le urmãreºti chiar ºi în lista cu aditivi, dar se
remarcã aspartamul (E 951), care are specificaþia
foarte periculos, deoarece are efect teratogen,
poate produce cancer la creier, atac de apoplexie,
alergii, astm, greaþã, anxietate, hiperactivitate,
agresivitate etc.
Deºi sunt extrem de periculoase pentru sãnãtatea
umanã, alimentele modificate genetic sunt comercializate
în întreaga lume
Sfârºitul secolului XX a fost marcat de descoperirea
modalitãþii de decodificare a complexului cod genetic
existent în toate structurile vii - ADN. În 1992 cercetãtorii
au scos pe piaþã primul tip de tomatã modificatã genetic.
US Food And Drug Administration (FDA, autoritatea
americanã în domeniu) a decis cã tomata nu prezenta nici
un pericol asupra sãnãtãþii ºi nu era necesarã nici o
etichetã care sã arate cã a fost modificatã genetic. În
urmãtoarele câteva luni cercetãtorii au scos duzini de
fructe, legume, cereale ºi lapte modificate genetic. În
1997, 4 milioane de hectare erau dedicate cultivãrii de
recolte OMG (organisme modificate genetic), iar în
prezent 70% din mâncarea comercializatã în SUA include
ingrediente modificate genetic.
P ro d u c ã t o r i i a r g u m e n t e a z ã b e n e f i c i i l e
tehnologice, dar ignorã beneficiile sãnãtãþii
Beneficiile pe care producãtorii le atribuie noii
tehnologii de obþinere a OMG-urilor sunt impresionante:
productivitate mai mare, rezistenþã mãritã la anumite
insecte ºi boli, aspectul exterior mai estetic al fructelor,
rezistenþa sporitã la stocare, intemperii ale vremii ºi
pesticide, timpi de creºtere reduºi ºi posibilitatea de
cultivare a respectivelor plante în afara mediului lor
tradiþional. Nici un argument referitor la sãnãtatea omului
care mãnâncã OMG. Mâncarea modificatã genetic,
argumenteazã specialiºtii, poate conþine adaosuri de
vitamine pentru combaterea malnutriþiei ºi vaccinuri
pentru a proteja împotriva bolilor. ªi, desigur, marele
argument este acela cã aceste produse sunt soluþia miracol
împotriva foametei. Toate acestea sunt de naturã sã
închidã gura celor prost informaþi ºi cu un nivel cultural
care lasã de dorit, deoarece nimic din ceea ce natura a
realizat atât de eficient pe parcursul a mii de ani, omul nu
poate îmbunãtãþii într-un timp atât de scurt.
Unul dintre nenumãratele studii cu rezultate negative
fãcute pe mâncarea modificatã genetic a fost realizat de
cercetãtorul de origine maghiarã Dr. Arpad Pusztai care a
hrãnit ºoarecii de laborator cu cartofi modificaþi genetic.
Rezultatele cercetãrilor au arãtat cã aceºti ºoareci astfel
hrãniþi aveau creier, ficat ºi testicule mai mici, dar ºi un
sistem imunitar deficient. S-a mai observat ºi prezenþa
unui numãr ridicat de celule precanceroase în mai multe
þesuturi ale organismului. La douã zile dupã publicarea
rezultatelor cercetãrilor sale, Dr. Puszai a fost dat afarã din
postul pe care îl ocupa la Aberdeen University. Echipa sa
de cercetãtori a fost dizolvatã ºi au început procese menite
sã stopeze dezvãluiri ale mai multor descoperiri.
Jeffrey Smith, renumit susþinãtor al campaniei
împotriva mâncãrii modificate genetic, susþinea în cartea
sa ”Seeds of Deception: Exposing Industry and
Government Lies About the Safety of the Genetically
Engineered Foods You're Eating”, apãrutã în 2003, cã
cercetãtorii din FDA care ºi-au exprimat îngrijorarea cu
privire la mâncarea modificatã genetic „au primit
instrucþiuni precise de a pãstra pe viitor tãcerea referitor
la acest subiect sau au fost eliberaþi din funcþie”.
Soia modificatã genetic
Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns
în SUA în 1800 ºi a fost încã de atunci folositã ca materie
primã în industria alimentarã datoritã versatilitãþii sale.
Aproximativ 75% din mâncarea produsã industrial
conþine soia sau derivate din soia, inclusiv margarina,
pâinea ºi cerealele.
În 1996, marele producãtor american de OMG,
Monsato, a introdus pe piaþã soia modificatã genetic
“RoundUp Ready”. RoundUp este un foarte puternic
erbicid produs de aceeaºi corporaþie. Când noua soia
modificatã genetic a ajuns în Europa au apãrut multe
îngrijorãri legate de efectele erbicidului asupra sãnãtãþii
umane, unele cercetãri arãtând cã acesta are efecte
dezastruoase asupra fertilitãþii ºi face posibilã apariþia
þesuturilor canceroase.
În magazinele din SUA ºi nu numai, soia modificatã
genetic este amestecatã cu planta naturalã, FDA
acceptând pretenþiile producãtorului cum cã nu existã nici
o diferenþã între cele douã ºi deci nu existã necesitatea
unei etichetãri diferite. În consecinþã, acele magazine ºi
clienþii lor nu au posibilitatea sã aleagã ce varietate de soia
cumpãrã.
RoundUp omoarã totul cu excepþia plantei de soia
modificatã genetic. În acest fel fermierii pot cultiva doar
un singur tip de recoltã, disponibilã doar dintr-o singurã
sursã care este tot Monsato. Rezultatul este un aliment
toxic cu multiple efecte negative asupra sãnãtãþii.
ªi de parcã nu ar fi de ajuns, un nou concept apare sub
numele de Codex Alimentarius. Este unul din cele mai
bine pãstrate „secrete deschise” ale guvernanþilor din
umbrã. Este planificat sã intre în vigoare la 31 decembrie
2009 ºi s-ar putea sã fie cel mai mare dezastru pentru
sãnãtatea noastrã. Codex Alimentarius va seta standardele
de siguranþã alimentarã, regulile ºi reglementãrile în
vigoare în peste 160 de þãri, adicã 97% din populaþia
lumii. Denumirea Codex Alimentarius provine din limba
latinã ºi se traduce prin legea produselor alimentare sau
codul produselor alimentare. Comisia de comerþ Codex
Alimentarius este acum finanþatã ºi condusã de
Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS, ce aparþine
Naþiunilor Unite, ONU) ºi FAO (Organizaþia pentru
Alimente ºi Agriculturã a SUA).
Codex Alimentarius este o colecþie de standarde
alimentare adoptate la nivel internaþional, care au ca scop
declarat protecþia sãnãtãþii consumatorilor ºi asigurarea
practicilor corecte în comerþul alimentar. Acesta cuprinde
standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate,
semipreparate sau crude ºi pentru distribuþia cãtre
consumator, prevederi în ceea ce priveºte igiena
alimentarã, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide,
factori de contaminare, etichetare ºi prezentare, metode
de analizã ºi prelevare. În realitate, Codex Alimentarius
intenþioneazã sã punã în afara legii orice metodã
alternativã în domeniul sãnãtãþii cum ar fi terapiile
naturiste, folosirea suplimentelor alimentare ºi a
vitaminelor ºi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau
mai puþin un potenþial concurent pentru industria chimiei
farmaceutice. Starea de spirit care predominã în cazul
mondializãrii chimiei farmaceutice explicã în mare parte
desfiinþarea sistematicã a inovatorilor ºtiinþifici
independenþi din
ultimii 50 de ani.
Aceastã industrie
foloseºte orice
mijloc pentru a-ºi
pãstra locul pe
piaþã în ceea ce
p r i v e º t e
tratamentul
cancerului, al
S I D A , a l
maladiilor cardio-
vasculare etc. De
zeci de ani este
posibilã tratarea ºi vindecarea în majoritatea cazurilor a
acestor maladii prin terapii naturiste alternative, numai cã
publicul este total dezinformat, tocmai pentru a ascunde
aceste adevãruri. Scoaterea în afara legii a oricãrei
informaþii referitoare la medicina alternativã va face din
ce în ce mai grea eradicarea anumitor maladii, asigurând
astfel profituri ºi mai mari ale acestei industrii mondiale,
care trateazã doar simptomele bolilor, fãrã a se îngriji de
cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care
duce campanii la nivel mondial pentru folosirea
tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, spune
cã: „Adevãratul scop al industriei farmaceutice mondiale
este de a câºtiga bani pe seama bolilor cronice, ºi nu de a
se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli.
Industria farmaceuticã are un interes financiar direct în
perpetuarea acestor maladii, pentru a-ºi asigura
menþinerea ºi chiar creºterea pieþei de medicamente.
Pentru acest motiv medicamentele sunt fãcute, pentru a
alina simptomele ºi nu pentru a trata adevãratele cauze
ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de
un genocid permanent ºi rãspândit, ucigând în acest mod
milioane de oameni…”
Fãrã comentarii suplimentare…..
Dacã vom rãmâne pasivi, vom suporta consecinþele
dezastruoase ale sãnãtãþii noastre ºi a copiilor ºi nepoþilor
noºtri.
Mihai Simbotin
 Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
durerea, dezamãgirea, iubirea, singurãtatea, deznãdejdea ºi mândria.” Îngerul a rãmas
„Draga mea, impresionat. „Doamne, eºti un geniu, te-ai gândit la toate! Femeia este cu adevãrat uimitoare!”
ªi aºa ºi este! Femeile au puteri care îi uimesc pe bãrbaþi. Zâmbesc când ar vrea sã þipe. Cântã
Nu uita niciodatã cã pielea se încreþeºte, pãrul încãrunþeºte. Iar Zilele se adunã în ani... Dar când ar vrea sã plângã. Plâng când sunt fericite ºi râd când sunt nervoase. Luptã pentru ideile în
forþa ºi determinarea ta nu au vârstã. Ele se conservã. Spiritul tãu este cel care îndepãrteazã care cred. Se revoltã în faþa nedreptãþii. Nu acceptã un refuz când au convingerea cã existã o
pânzele de pãianjen. Dincolo de orice punct de sosire, e unul de plecare. Dincolo de orice reuºitã, soluþie mai bunã. Trãiesc în lipsuri pentru ca familia lor sã poatã avea cele necesare. Merg la
e o altã încercare. Cât timp trãieºti, simte-te vie. Dacã þi-e dor de ce fãceai, fã-o din nou. Nu te doctor cu o prietenã speriatã. Iubesc necondiþionat. Plâng de fericire când copii lor exceleazã ºi
pierde printre fotografii îngãlbenite de timp. Mergi mai departe atunci când toþi se aºteaptã sã se bucurã când obþin premii. Sunt fericite când aflã de o naºtere sau o nuntã. Li se frânge inima
renunþi. Nu lãsa sã se toceascã tãria pe care o ai în tine. Fã astfel ca în loc de milã, sã impui când le moare un prieten. Suferã când le moare cineva din familie ºi totuºi sunt tari atunci când
respect. Când nu mai poþi sã alergi, ia-o la trap, când nu poþi nici asta ia-o la pas. Când nu poþi sã cred cã nu le-a mai rãmas putere. ªtiu cã o îmbrãþiºare ºi un sãrut pot vindeca o inimã frântã.
mergi, ia bastonul. Însã nu te opri niciodatã!” (Madre Teresa de Calcutta) Îndurã necazuri ºi carã greutãþi, întreþin fericirea, iubirea ºi bucuria. Femeile existã în toate
formele, dimensiunile ºi culorile. Ar face multe lucruri în acelaºi timp ca sã ºtii cât de mult þin la
UNICUL DEFECT AL FEMEII – UITÃ CÂT DE MULT VALOREAZÃ! tine. Inima unei femei este cea care face sã se învârtã lumea. Aduc bucurie, speranþã ºi iubire.
Pe vremea când Dumnezeu a creat Femeia ºi era cea de-a ºasea zi în care lucra din greu, a Sunt pline de compasiune, au idealuri ºi îºi susþin moral prietenii ºi familia. Femeile au lucruri
apãrut un înger ºi a spus: „De ce-i dedici atâta timp acestei creaturi?” Iar Dumnezeu a rãspuns: esenþiale de spus ºi totul de oferit. ªi totuºi, dacã au vreun defect, acesta este cã UITÃ CÂT DE
„Ai vãzut lista specialã pe care am fãcut-o pentru ea? Trebuie sã fie complet lavabilã, dar nu din MULT VALOREAZÃ.
plastic, sã aibã peste 200 de pãrþi mobile, toate substituibile, sã poatã þine patru copii în acelaºi Nu le lãsa sã uite! Dãruieºte-le din când în când o floare ºi spune-le cât de mult le iubeºti, de-
timp în poalã, sã aibã un sãrut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgâriat la o þi este mamã, soþie, iubitã, femeie...
inimã frântã, ºi va face toate acestea cu doar douã mâini.” Îngerul a fost uimit de cerinþe. „Doar
douã mâini? Nu se poate! ªi ãsta e modelul standard? Dar e prea multã muncã pentru o singurã Petre Anca
zi. Mai bine aºteaptã pânã mâine sã-þi sfârºeºti lucrul.” „Ba n-o sã aºtept” a protestat Dumnezeu.
„Mai am atât de puþin pânã sã desãvârºesc aceastã fãpturã care îmi este atât de aproape de inimã.
Deja se poate vindeca singurã când este bolnavã ºi, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.”
Îngerul s-a apropiat ºi a atins femeia. „Dar, Doamne, a-i fãcut-o atât de moale.” „Da, este moale”
a încuviinþat Dumnezeu, „dar am fãcut-o ºi puternicã. Nici n-ai ideea câte poate suporta sau
îndeplini.” „O sã poatã gândi?” întrebã îngerul. ªi Dumnezeu a rãspuns: „Nu numai cã poate Nãluca
gândi, poate chiar sã gãseascã soluþii ºi sã negocieze.” Atunci îngerul a observat ceva ºi
apropiindu-se a atins obrazul femeii. „Oops, se pare cã din modelul acesta se prelinge ceva. Þi- Pãrea atâta de frumos!...
am spus eu cã încerci sã pui prea multe în el.” „Nu se prelinge nimic, aceea este o lacrimã.” Cu-n mers
„Pentru ce e lacrima?” întrebã îngerul. „Lacrima este modul ei de a-ºi exprima bucuria, tristeþea, Ce îmi pãrea
Când avântat,
Când trist,
Duios
OMAGIU soþiei pacientului Sau sincopat!
Când voluptos Mamã,
Pentru cã e martie, pentru cã e soare, pentru cã e primãvarã, pentru cã e ziua femeii, sã ne amintim ªi-n legãnarea lui
de cea din umbrã, de cea care observatã sau nu, suportã tot ce e mai greu în procesul de vindecare a Lascivã, Ce vorbe nu s-au spus
bãrbatului ei (din iubire, din loialitate, din obligaþie sau pur ºi simplu din obiºnuinþã): soþia Simþeam Sã þi le cânt?
pacientului. ªi dor Ce ºoapte încã
Este cea care se înhamã la o luptã grea atunci când se decide sã îºi scoatã soþul din ghearele morþii. ªi zbor Nu te-au mângâiat?
Se ia la trântã cu boala consideratã incurabilã, trece peste inhibiþii, peste pãrerile vecinilor ºi, mai Deopotrivã. Pe strune de viori,
presus de toate, îºi asumã rãspunderea. Eliberare de pãcat Harfe de vânt,
Nu este uºor de asumat o asemenea rãspundere. De cele mai multe ori se loveºte de „bunãvoinþa” ªi patimã de întinat, Trimit la geamul tãu,
hoardei de neamuri ale soþului, care în aceste momente îi reproºeazã: „eºti inconºtientã”, „dacã îl Amarã, crudã i-am simþit Cu dor, în sat.
duceai la spital nu ajungea aºa” sau „vrei sã-l omori, ca sã-þi rãmânã averea lui”. ªi sumbrã, Cocoºii dimineþile vestesc
ªi toate acestea în condiþiile în care ea tremurã ca o piftie, ori de câte ori el, pacientul, are o stare de Fãrã de sfârºit... ªi eu dragoste sunt,
leºin, o agitaþie sau o durere mai mult sau mai puþin puternicã. Mãicuþa mea.
Credeþi cã îi este uºor, mai ales dacã are o slujbã sau/ºi 2-3 copii de îngrijit, sã se trezeascã cu Plãcere, De câte ori þi-am spus
noaptea în cap, sã pregãteascã ceaiurile pentru clisme, sã punã grâu la încolþit, sã lase pregãtite Strigãt de dorinþã, Cât te iubesc?
materialele pentru comprese... Scãldatã toatã-n neputinþã! Nu-ndeajuns!
Am întâlnit femei care au renunþat la jobul pe care îl aveau (la baza obþinerii cãruia stãtuserã ani ºi Chemare-n zãri Primeºte-mi inima.
ani de muncã) pentru a-ºi supraveghea tovarãºul de viaþã. Nu se puteau concentra la birou, dãdeau ºi Departe duse
primeau telefoane din sfert în sfert de orã, iar când ajungeau acasã se luau cu mâinile de pãr. Aºa cã s- Dorinþe vechi
au dedicat în exclusivitate activitãþii de infirmierã: clisme, sucuri, ceaiuri, comprese, supe, iar Demult apuse Iubito,
clisme... ªi-o nostalgie
Unui pacient, domnul Petre Anca i-a prescris lapte de caprã roºie. Nu pot sã uit agitaþia soþiei lui Ce-ºi târa M-am dumirit
pentru procurarea acestui produs. A alergat prin magazine, pe la þãrani, a ajuns ºi la o stânã, în creierul Cu sine-mpotrivirea sa Cã locul tãu sub soare
munþilor. Dar, cum nu avea certitudinea cã ciobanii ar fi muls separat aceastã caprã, a recurs la cea ªi excesivã voluptate. A fost sã fii femeie
mai sigurã soluþie: a cumpãrat-o. Locuia într-un oraº (nu la bloc), ºi pe lângã toate celelalte lucruri pe Vedeam în ea ªi nu floare.
care le avea de fãcut, se trezea dimineaþa, hrãnea animalul, îl mulgea, separa iezii, se îngrijea de furaje Acestea toate
pentru hrana lui pe timp de iarnã... Simþeam ºi dorul ei durut, N-a fost sã fii fântânã
Sigur cã în timp ce fãcea toate acestea trebuia sã fie zâmbitoare, afectuoasã, optimistã, sã-i Dar nu puteam cum aº fi vrut Sau...zãvor
asigure soþului iubit confortul necesar pentru a depãºi momentul psihic dificil prin care trecea. Sã o mângâi, Ci mamã bunã,
Mâinile ei gingaºe trebuiau sã-l ridice zilnic din pat, sã-i facã masaj, sã-i punã 2-3 tipuri de Sã o sãrut!... Casã pruncilor.
comprese pe zi, apoi sã-l sprijine în plimbãrile obligatorii care îi asigurau 70% din victorie. Mâinile
nu mai erau catifelate ºi cu manichiura impecabilã ca odinioarã, dar cine mai avea timp sã observe Dezamãgitã Dar ce spun eu?
asta. Sta în loc Tu eºti izvor de dor
A venit ºi perioada clismelor cu cafea, care îi dãdeau pacientului stãri de nervozitate ºi puternice ªi se-ntreba ªi strunã de iubire
insomnii. Nu mai ºtia cu ce sã-l încânte, sã-l calmeze, sã-i aline cumva suferinþa. Iar dacã el mai De nenoroc. Pe vânt, viorilor.
aþipea în timpul zilei, când ea avea treabã pe afarã sau prin bucãtãrie, apoi ea trebuia sã stea noaptea
treazã, alãturi de el, pentru cã la cea mai micã tentativã a ei de a adormi, el se speria cã rãmâne singur Pornea apoi Eºti toate la un loc
ºi o trezea imediat. Privind niciunde Minunea mea!
Toþi cunoscuþii îl compãtimeau pe el, cã este bolnav, þine regim, nu are voie sã mãnânce mai ªi se-ntrista ªi flacãrã ºi zbor
nimic... uitând cã fãrã sã fie absolutã nevoie regimul îl þineau amândoi; nu ar fi putut ea, soþia Cã nu-i rãspunde ªi lacrimã de stea.
pacientului sã hãpãie o prãjiturã în faþa lui, pentru cã nu ar fi putut înghiþi fãrã sã fie copleºitã de Nici cerul mut la întrebãri.
remuºcãri. Din urmã-i
Ne dã telefon pe ascuns, sã nu audã el, sã nu-l sperie, ca sã ne spunã cã „a tuºit toatã noaptea”, Plânset de viori Rugã
„are febrã”, „nu ºtiu ce sã-i mai fac”. Dar pentru cât e ea de speriatã, cât îi tremurã vocea, cât Parcã-ncerca s-ademeneascã
zbucium, cât chin, câtã nesiguranþã... nu ne dã nimeni telefon. Fiinþa ei cea pãmânteascã.
Mai naºte-mã, Mamã
Pornea agale O datã ºi-o datã
S-a ofilit soþia pacientului, a uitat sã râdã, zâmbeºte frumos, dar trist, ochii îi sunt veºnic ªi-n chip de nãframã
încercãnaþi. Reþinut
Spre nicãieri Aruncã-mã-n apã!
Dar e fericitã pentru cã soþul ei a început sã meargã, cã durerile îi sunt tot mai rare ºi mai puþin
acute, cã din când în când are o noapte în care o lasã sã doarmã. Dinspre trecut...
Pluti-voi la vele
E fericitã pentru cã au scãzut markerii tumorali, cã medicii se mirã când îl vãd în viaþã. Strãinã ºi udã
Nu conteazã cã foarte rar o mai sunã colegii de serviciu, cã nu a mai trecut pe la coafor de luni M-am întrebat cine era?
ªi m-am vãzut cumva... ªi nimeni în cale
întregi, cã nu ºi-a mai cumpãrat de mult o bluzã – nici timp nu are ºi oricum toþi banii merg pe N-o fi sã m-audã
produsele care îi sunt necesare lui. Aºa...
Credeþi cã observã cineva? Pãºind alãturi,
Cu trufie Când plâng dupã tine
Suntem nevoiþi sã le atragem atenþia acestor femei ce se aºazã cuminþi în umbra soþului, zicându- ªi numele-þi strig,
le: „sã aveþi grijã ºi de dumneavoastrã”, dar foarte rar ele ne ascultã. Aleargã, se zbat, fac tot posibilul Gândind cã mi se-ntâmplã mie
Sã nu mai sufãr, Când plouã pe ape
ºi imposibilul sã-l ajute sã trãiascã, fãrã sã le pese cã se epuizeazã, cã nici organismul lor nu rezistã la ªi-n lume e frig
nesfârºit. Ca iubitã,
Cu dragoste împãtimitã, ªi-i foame
Au fost destule cazuri în care el, pacientul s-a fãcut sãnãtos, iar ea, soþia pacientului, a clacat. ªi-s doruri
De tine sunt,
Am constatat! Ce nu-ncap în piept...
În faþa acestor femei, care nu au câºtigat rãzboaie, nu vorbesc din tribuna parlamentului, nu au Mai naºte-mã, Mamã,
fãcut descoperiri ºtiinþifice ºi nu prezintã modã pe podium, în faþa LOR, vã invitãm sã vã înclinaþi cu Dar oare, e adevãrat?
ªi-ntr-un târziu am înþeles: O datã.
respect, ºi sã le spuneþi acum, un sincer SÃRUT MÂNA, DOAMNA NOASTRÃ. Aºtept!
Pe drumul ce i l-am ales
Elena Dinescu Necunoscuta ce trecea
Era chiar tinereþea mea. Poezii de Petra Militaru
Anul 2, NR.6, MARTIE 2009
Nu vã miraþi! Nu e un paradox deºi aºa pare.
Este adevãrul adevãrat.
În cazul meu chiar aºa a fost. Am ajuns sã cred cã Bunul
Dumnezeu îi încearcã pe oameni, pentru cã-i iubeºte ºi le mai dã din
când în când câte-o povarã, dar le trimite ºi-un înger care sã-i ajute s-o
ducã.
Dar sã vã spun cum a fost, în cazul meu.
Mereu am avut semnale cã ceva nu e în regulã cu mine ºi nu
recunoºteam cã eu sunt vinovatã ci cãutam doar în exterior motivul,
cauza suferinþelor mele fizice ºi nu numai. Ignoram semnalele ºi
continuam sã mã hrãnesc haotic, sã acumulez kilograme în plus, dar ºi
frustrãri ºi supãrãri de tot felul. În consecinþã, pe mãsurã ce sufletul
suferea se instala boala în corpul fizic, azi puþin, mâine mai mult, pânã-
ntr-o zi când adunându-se, a umplut paharul cu amarul suferinþei. Am
avut probleme de viaþã ºi de sãnãtate ca tot omul, dar le-am dus pe
picioare pânã-ntr-o zi. Lucram la poliþie, la cazier, când, perfida boalã
ºi-a arãtat colþii dintr-o datã, … am zis eu. Deºi începusem de ceva
timp sã merg tot mai greu, mai încet, ca la plimbare. Chiar mi-a
întrebat o colegã cã, „eu n-am treabã, nu mã grãbesc acasã?”. Ce-o fi
crezut? Cã mã prefac cã mi-e greu sau cã am devenit mai nepãsãtoare
cu ale vieþii.
În anul 1999, într-o dimineaþã, pe la începutul
lui Octombrie am constatat cã nu mai pot
descifra fiºele cu care lucram. Deloc!
Bineînþeles cã a doua zi purtam ochelari cu dioptrii mãricele: +2,5.
Mi-era din ce în ce mai greu ºi nu fãceam nimic. Speram cã-mi
trece. Dar de unde? Aºa cã pe 19 octombrie, noaptea pe la 02:00, m-am
trezit, deoarece aveam nevoie sã merg la baie, dar pentru cã îmi
simþeam piciorul stâng amorþit, am ajuns þinându-mã de pereþi ºi, tot la
fel m-am întors în pat. N-am realizat ce se întâmplase cu mine decât
dimineaþa când mã pregãteam sã plec la serviciu. Piciorul ºi mâna de
pe aceeaºi parte (stânga) nu mã mai ascultau. Cu chiu cu vai am reuºit
sã mã îmbrac ºi sã ajung la autobuz. La coborâre, drumul de circa 200
m, l-am parcurs într-o orã ºi ceva. Bineînþeles cã, am întârziat bine la
program.
Domnul maior Breazu (Dumnezeu sã-l ierte, cã a plecat de ceva
timp) mã aºtepta sã mã muºtruluiascã. ªtia sã fie sarcastic când voia,
dar avea ºi un suflet mare ºi bun ca pâinea caldã. Mi-a zis sã-i raportez
ce s-a întâmplat ºi dupã ce i-am povestit, încercând sã fac haz de necaz,
de-abia þinându-mã pe picioare (pardon, mai mult într-un picior) m-a
lãsat în pace. Stând la biroul meu ºi încercând sã-mi fac lucrãrile -
mâna dreaptã era validã! – am simþit cã piciorul îmi devine din ce în ce
mai greu, ca un buºtean, ºi mâna stângã atârnã inertã. Nu ºtiam cum sã
reacþionez. Cred cã spaima mi se citea pe chip ºi am avut noroc sã-mi
fie descifratã de cãtre una din tinerele mele colege, Doiniþa. Tot ea i-a
spus ºefului cã mã simt rãu ºi acesta m-a trimis la cabinetul medical.
Medicul militar a constatat starea mea precarã ºi m-a îndreptat
cãtre secþia de neurologie a Spitalului Judeþean Giurgiu, unde mi s-a
pus diagnosticul de „parezã de nerv popilian” picior stâng ºi mi s-a dat
o trimitere cãtre spitalul M.I. din Bucureºti. A doua zi am plecat dis-de-
dimineaþã cu soþul, spre capitalã. Am fost internatã, investigatã
minuþios ºi diagnosticatã printre altele cu „sindrom de coadã de cal”,
mers stepat, parezã, depresii etc.
M-au trecut pe perfuzii, mi-au dat pastile ºi dupã douã sãptãmâni
m-au externat. Parcã se mai ameliorase starea mea de sãnãtate aºa
încât nu mi-am luat concediu medical ci am mers la serviciu pentru cã-
mi plãcea colectivul în care lucram ºi îmi plãcea ceea ce fãceam, deºi
stresul era foarte mare, pentru cã lucram ca civil într-o unitate cu regim
militar.
Am reuºit cu greu sã merg la serviciu pânã la sfârºitul lui
decembrie. În ianuarie m-am internat iar ºi am stat o lunã ºi-o
sãptãmânã în spital, la Bucureºti.
Alte perfuzii, felurite alte pastile, câteva zile bunicele ºi iar mers în
baston sau prelingându-mã pe lângã pereþi.
Dar nu fu numai asta! Mai apoi, drãgãliþã-
Doamne am început sã am ºi incontinenþe, dar ºi
retenþie de urinã, ba chiar blocaje.
Nu cã nu simþeam când trebuia sã „ies afarã” cum se zice, dar
pareza se accentua ºi mã miºcam tot mai greu.
Mã panicam! Din dormitor pânã la baie, parcurgeam cei zece
metri, care mã despãrþeau de baie, ca ºi cum ar fi fost 10 km.
Nu ºtiu prin ce minune ajungeam la destinaþie, pentru cã uneori
dura foarte mult ºi, ce mai! Mã scãpam pe mine. Gata plãcinta în uºa
bãii, când mai aveam câþiva paºi pânã la budã!
Luaþi aminte cei care aveþi simptomele bolii perfide sau chiar
diagnosticul blestemat! Nu vã ruºinaþi cã faceþi pe voi! Pentru voi scriu
cu lux de amãnunte cum a fost la mine, sunt impudic de sincerã – spun
eu – chiar dacã alþii strâmbã din nas. Voi sã aveþi curajul sã acceptaþi ce
vi se-ntâmplã ºi sã spuneþi celor din jur sã vã ducã la medic. Priviþi
duºmanul în faþã ºi începeþi lupta cu el. Recunoaºteþi-vã adversarul, ca
sã ºtiþi ce arme sã folosiþi împotriva lui.
Trebuie sã vã spun cã la spitalul ministerului de interne (M.I.) am
fost îngrijitã ca la carte!
Condiþii excelente, oameni deosebiþi, cadre medicale
profesioniste, jos pãlãria! Pardon, cascheta! Dar, dupã perfuzii, luam
iar bastonul ºi mã târam în urma lui. În plus mã hrãneam bine,
mâncând carne la greu … ºi toate cele! Ca sã pot lua multele ºi
feluritele pastile, deveneam din ce în ce mai mult „o doamnã cu
greutate”. La propriu! La 1,60 înãlþime ajunsesem sã am 75 kg ºi
promiteam sã devin luptãtor de sumo, în curând!
Se instalau insomniile care aduceau depresiile, iar „coloana mea
sonorã” cum îi spun eu coloanei vertebrale, se strãduia sã ne ducã pe
mine ºi neputinþele mele, dar îi era tot mai greu!
La radiografie mi-au „pozat” hernii de disc la L5, L6, S1. Aºa cã
Boala ca o binecuvântare!
bietele mele picioare, aproape despãrþite de trunchi de atâta durere, de-
abia puteau sã mã mai ducã. Tomografia la cap ºi la coloanã n-a arãtat
leziuni ale tecii de mielinã ci doar un mic accident vascular cerebral.
Mânca-l-ar mama de puiuþ! Cã dacã era mai mãricel vedeam eu! Dacã
mai apucam sã vãd cumva!
Cum R.M.N. n-aveam bani sã fac ºi aparatul spitalului M.I. era
defect am fost „lãsatã la vatrã”, cu menþiunea cã pânã-n martie, când
mã programaserã la alte investigaþii, sã stau acasã, sub tratament
medical alopat.
Obþinusem printr-un general M.I. - prieten ºi fost coleg de ºcoalã
militarã cu soþul meu, o promisiune de tratament în strãinãtate.
Trebuia sã mai aºtept. Ce?
Moartea venea greu sau mã uitase ºi mã lãsase-n braþele chinului
dat de boalã.
Niciodatã nu mi-a fost fricã de moarte ci m-am
temut de-o viaþã chinuitã ºi aºa ajunsesem sã
trãiesc.
Mã panicam des, devenisem amnezicã, pareza avansase, blocajele
drãguþele, se produceau tot mai mult. Dupã o crizã de boalã am sunat la
spital ºi asistenta mi-a zis „sã fii mata sãnãtoasã cã de-acum vei fi când
bine, când rãu, dar sã nu te sperii, cã nu eºti singura cu acest diagnostic.
Dacã þi-e rãu, vino la perfuzii cât de des! Liniºteºte-te, nu te speria!” Sã
nu mã sperii? Ce eram eu? Scufiþa Roºie ºi mã jucam de-a lupul ºi
bunicuþa? Mã speriam rãu ºi vroiam la mama! Da, da! La mama, sã mã
îngrijeascã ea, buna mea Mãicuþã!
Ziceam sã nu mã vadã fetele cum sufãr ºi nici soþul meu – drãguþul
sã nu se simtã-mpovãrat cu aºa comoarã frumos mirositoare ca o
floare...de pãpãdie!
Nu mai eram în stare sã fac vreo treabã-n casã! Îmi scãpa din mânã
ºi-o sticlã de plastic goalã! Cred cã m-am mai internat doar o datã ºi
gata! La ce bun sã mã mai duc la spital? Puteam sã zac ºi-acasã. Mai
ales cã acum eram o „tânãrã pensionarã”, la 46 de ani, în anul de graþie
2000! ªi eram grasã ºi frumoasã ca o legumã proaspãtã. Eram varzã, ce
mai!
Ce era de fãcut? În zilele bune mã târam pe-afarã, în urma
bastonului vreo câþiva metri, dacã puteam. În rest stãteam în pat.
Având tulburãri neurologice, mã lua câte-un tremurat de ziceai cã-s
datã pe gârla îngheþatã!
În rarele clipe când mi-era mai bine nu uitam sã mã rog sã nu fiu
povarã copilelor, pãrinþilor, chiar soþului. Ceream mereu: dã-mi,
Doamne, o cale pe care sã merg ºi sã-mi fie mai bine!”
Aºteptam pe-atunci un cãruþ cu rotile ºi-n visele mele cele mai
bune mã vedeam într-unul cu autonomie, sã nu fie nevoit altcineva sã
împingã la el.
ªi uite-aºa, târâº-grãpiº, între douã revizii medicale pentru gradul
II de boalã am cãpãtat rãspunsul la rugãciunile mele.
Un înger cu chip a venit lângã mine.
Tudoriþa, prietena mea cea mai veche ºi cea mai bunã mi-a adus
„Formula As”, unde era un articol al domnului colonel Petre Anca,
despre metoda dumnealui de tratament naturist. La exemplificãri de
tratament pe diagnostic, am gãsit ºi câteva rânduri despre boala mea.
Cel care o avea era în tratament ºi se simþea din ce în ce mai bine. Asta a
fost hotãrâtor pentru mine. Era începutul anului 2002. Pe 22 ianuarie
am fost programatã la Vãlenii de Munte. Cristinel a reuºit sã obþinã
programarea, iar Irinuca ºi ginerele ei, Liviu, sã mã ducã pânã acolo.
Bineînþeles cã a mers ºi soþul meu. Credeam cã nu mai ajung!
Înþepenisem toatã, coloana parcã sta sã se rupã!
Nu ºtiu cum m-am trezit în cabinetul domnului colonel Anca
Petre. Nu-mi mai amintesc chiar totul, aºa cum s-a petrecut. ªtiu cã m-
a scanat, cum face dânsul, dar m-a întrebat ºi ce probleme de viaþã am,
ce ºoc emoþional mã marcase.
I-am spus de infarctul soþului ºi de problemele grave de sãnãtate
ale fiicei mele mici. S-a uitat la noi pe rând, a zâmbit – amar cred.
Vãzuse dumnealui ºi-n câmpul energetic, mai bine zis clarvãzuse ºi
celelalte probleme despre care n-aº fi vorbit nici în ruptul capului:
infidelitatea soþului, certurile interminabile pe acest subiect,
reproºurile mele, lacrimile grele ºi neputinþa lui de a alege atunci, aºa
credeam eu. ªi câte altele!
Domnul colonel a concluzionat:”ªtiþi dumneavoastrã mai bine
despre ce e vorba” ºi a început sã înºire disfuncþiile una câte una, sã le
scrie ºi sã le sublinieze, cu una, cu douã, cu trei linii în funcþie de
gravitate. Cea mai procopsitã: leuconevraxita! Ce denumire
frumoasã! Am uitat sã spun cã aveam acest diagnostic de la spitalul
M.I., pus cu semnul întrebãrii.
Când am plecat de la Vãleni cu plicul ce conþinea schema de
tratament de-abia aºteptam sã citesc ºi sã vãd ce trebuie sã fac.
Am vãzut cã trebuie sã încep cu 21 de zile de post cu apã apoi sã þin
B.G.-ul.
Auzisem eu pe vremuri de regimurile regretatului Valeriu Popa,
dar cã am sã ajung sã þin aºa ceva, n-aº fi crezut în ruptul capului.
Ajunsã acasã, de-a doua zi mi-am cumpãrat ceaiurile
recomandate, irigatorul, ceva seminþe, dar nu m-am putut hotãrî când
sã încep postul cu apã.
A, ce nu v-am spus e cã voiam sã-nchei viaþa anterioarã stilului de
viaþã naturist, sãrbãtorind printr-un festin cu vin ºi puiºor la rotisor. L-
am cumpãrat (puiul) cã rotisor oricum n-aveam, dar ºtiam sã-l fac pe
sticlã.
Când m-a auzit Cristinel mi-a zis: „Bravo, mami! N-ai destule
toxine-n tine! Vrei sã te-ndopi cu altele ºi încã cum, sãrbãtorind?!” M-
am ruºinat ºi am pregãtit puiul pentru câine. Aveam un caniche, pe
Cocolino ºi i l-am dat lui! Iar eu, din 22 ianuarie pânã-n 18 martie m-
am obiºnuit cu gândul cã n-am de ales, trebuie sã-ncep cu postul.
Am scos din alimentaþie carnea, pâinea, prãjelile. Am învãþat sã-
mi fac clismele, sã beau ceaiurile neîndulcite. În tot acest timp am citit
la greu! Cãrþi naturiste ºi religioase. ªi m-am rugat bunului
Dumnezeu. Ba încã am mers ºi la spovedanie ºi am primit canon de la
duhovnic. ªi deºteapta de mine am cerut binecuvântare pentru a începe
postul creºtinesc cu postul cu apã. Preotul s-a holbat la mine ºi mai cã
nu mi-a zis: „ptiu, piei!...” Cum sã fie de acord cu aºa ceva? Mi-a zis cã
mai întâi sã-mi duc la bun sfârºit canonul dat ºi apoi mai vedem ce-o fi.
Dar, hotãrârea mea era luatã. ªi am început
terapia datã: douã clisme pe zi ºi apã ºi, apã ºi,
apã, 21 de zile.
Am pus bastonul în cuier, la uºã, sã-l vãd ºi sã mã-nspãimânt cã-l
voi relua, dacã nu þin regimul; nu cã aveam de gând sã-l abandonez, dar
sã-mi întãresc hotãrârea de a merge pe calea aleasã, pe propriile-mi
picioare. În a cincea zi de post cu apã, pe 22 martie, amestecam într-o
tigaie, de zor, pui prãjit! Era ziua mãicuþei mele ºi am mers ºi eu în
vizitã, împreunã cu familia. Nici mãcar nu-mi mirosea ºi poftã nu
aveam deloc, sã gust mãcar. Lor le era milã crezând cã mã abþin cu
greu. Norocul meu era cã nu poftisem nici însãrcinatã cu fetele.
Niciodatã! ªi de ambiþie ce sã mai zic! Nu-s mai puternicã de felul
meu, dar dacã ºtiu cã unul poate ceva, oricât de greu ar fi, nici eu nu mã
las mai prejos.
A ºaptea zi, mergeam deja 1-3 km fãrã baston
ºi fãrã sã mai caut ca înainte un pom, un gard, un
zid, ceva de care sã mã sprijin sã nu cad.
Abstinenþa de la mâncare, apa care gonea toxinele, lacrimile care
spãlau pãcatele, speranþele care-ºi croiau drum în sufletul meu mã
ajutau, vezi bine! Am fãcut miºcare doar în prima sãptãmânã, apoi nu
am mai ieºit din casã. Dar mi-am fãcut metaniile, mi-am spus
rugãciunile, mi-am bãut porþia zilnicã de apã. N-am avut manifestãri
grele ale bolii. De niciun fel! Doar uºoare slãbiciuni dimineaþa ºi ceva
ameþeli, inerente. În ultimele patru zile am avut senzaþia de vomã ºi am
început sã mãnânc lãmâie cu coajã cu tot!
La fel mi-a spus ºi domnul colonel cã trebuie sã fac, sã beau zeamã
de lãmâie. ªi-a trecut ºi ce-a de-a 21-a zi ºi au urmat cele de pre-
revenire cu zeamã de orez nedecorticat ºi apoi B.G.-ul cu seminþe de
dovleac ºi legumele – minune! Aveam cartea domnului Anca ºi mã
ghidam dupã ea. Era ca a doua Biblie pentru mine. Eu care pânã sã-
ncep tratamentul naturist mâncam „la greu” prãjeli, condimentat,
foarte sãrat, foarte acru, foarte gras. Ce mai, rãul la superlativul
absolut.
A, nu vã spusei cã zilnic, pe perioada postului cu apã þineam o
agendã cu mãsurãtori! Vai, ce fel de!... Pe lângã greutate îmi mãsuram
talia, circumferinþa gleznei, a gambei, a gâtului! Nu prea era nevoie s-o
fac pentru cã se vedea cu ochiul liber cã ajunsesem sã-mi atârne pieile!
Aveam 46 de kilograme de la 75! Eram bucuroasã cã-ncap în blugii
fetelor, eu care nu purtasem niciodatã din pricina formelor mele cam
rotunjoare.
Dupã post ºi pre-revenire am început B.G.-urile. Nu m-am mai
întors la baston ºi la bucãtãria tradiþionalã româneascã, pe care o
iubeam atât de mult înainte.
Mi-era din ce în ce mai bine fizic, dar psihic ioc! Eram tristã
mereu. Domnul colonel mã întreba ce am deºi ºtia, vroia sã-i spun eu
ce mã apasã. Iulian, dupã ce mã ajutase un an ºi douã luni plecase-n
lume ºi-mi lãsase plocon pe ... Tãticu - tata socru! Dragul de el, tata
socru venise la noi bãtrân ºi bolnav sã-l îngrijim, dar feciorul
dumnealui se uitase de-a binelea la alta. O lunã ºi jumãtate nici n-a
sunat mãcar sã afle cum se simte taicã-sãu sau sã afle ce mai fac fetele,
necum sã vadã eu cum sunt.
A mai rãmas Tãticu la mine din mai, când a plecat Iulian de acasã,
pânã-n 15 August, de Sfânta Maria. L-am îngrijit cum am putut mai
bine. Ca pe Dumnezeu am zis eu, cu respect, cu rãbdare, cu blândeþe.
Când s-a pus pe picioare l-am dus acasã-n Teleorman, sã-l caute ei, sã-l
ajute cum or putea; nu mai avea rost sã-l þin eu zãlog.
Rãmasã singurã am avut tot timpul pentru mine ºi-mi era din ce în
ce mai bine aºa cã ceream regim dupã regim ºi, la recomandarea
domnului colonel mi-am luat inima-n dinþi ºi am recunoscut cã-s
pãrãsitã ºi-am rãmas tânãrã ºi neliniºtitã!
Când s-a ivit ocazia am stat de vorbã cu Iulian pe ºleau. Ori, ori! S-
aleagã. Ce? Pe cine? De parcã n-o fãcuse! ªi-a ales! Sã vindem casa, sã
divorþãm. Sã-mpãrþim „agoniseala” dupã 28 de ani de cãsnicie,
inclusiv un ghiveci de flori ºi 20 m de cablu electric! Alte averi cu
preocupãrile lui nu fãcuse, dar o casã cu strictul necesar în ea, aveam ºi
noi.
În privinþa copiilor, ce sã zic? Ce sã le rãmânã de la noi? Halal
agonisealã! De ce sã le dãm ceva? Ce, ele nu trebuie sã munceascã
dacã vor sã aibã? Noi am avut cumva de-a gata? I-auzi, dom'le! Vor
moºteni când vom muri. E, he!...
Aºa zicea tatãl lor bun.
ªi uite-aºa, am trecut ºi prin divorþ ºi prin partaj ºi clãtinându-mã la
propriu, am ieºit cu bine din toate. Ba chiar întãritã, cã ce nu te omoarã
te face mai puternic!
Am avut de partea mea dragostea ºi înþelegerea fetelor mele, a
pãrinþilor, a sorei ºi a familiei ei, a prietenilor de nãdejde ºi un suflet
ales aºa cum aþi aflat dacã aþi citit scrisoarea mea din nr. 4 al revistei.
Mi-am (re)gãsit sufletul pereche, pe care-l refuzasem la 18 ani când
îmi ceruse mâna.
Atunci i-am zis cã eram prea crudã, aºa cã acum, deºi un pic cam
prea coaptã, n-am mai zis nu.
Se cuvenea sã refuz o asemenea ofertã? M-a cãutat dupã 30 de ani
ºi vãzând cã ne potrivim, devenind ºi el „liber de contract” am unit
douã singurãtãþi, mai bine zis le-am alungat ºi acum trãim o superbã
poveste de viaþã alãturi de copiii ºi nepoþii noºtri. Nu avem averi sau
bogãþii, dar ce ne mai trebuie? Zile de trãit ºi înþelepciune, ca sã
pãstrãm lumina din suflet ºi bucuria-ntreagã de a fi alãturi de cei dragi.
Petra Militaru
 Anul 2, NR.6, MARTIE 2009

ªtiam cã bunul Dumnezeu era ocupat cu cei care aveau cu ajuns sã practic religia creºtin-ortodoxã.
adevãrat probleme! Pe mine, pe lângã regim m-a ajutat
CREDINÞA CU NÃDEJDE! Nu ºtiu
când s-a instalat în sufletul meu. Am
Eram o „cucoanã” cam prea conºtientizat cã trupul meu e un vas ales în
bine, la kilogramele ei, dar cam prea care Dumnezeu a pus duh sfânt ºi l-a
rãu, la problemele pe care le aveam. trimis în lume sã vieþuiascã.
Dar deh! Eram nevastã de ofiþer! Dar nu oricum, ca înainte sã i se dea
Halal cum ajunsesem! boala ca o binecuvântare pentru a se
O femeie care-ºi pierduse busola îndrepta, ci înþelept, cu dãruire de sine, cu
ºi când o gãsi, aceasta nu mai indica drag de viaþã ºi de semeni, cu duioºie,
nordul. Se stricase iremediabil. Ce drept, în luminã. Merg duminica ºi-n
era de fãcut? Ce sã fie? Sã trãiascã sãrbãtori sã asist la Sfânta Liturghie, sã-i
aºa, bolnavã, cu mintea duuusã? mulþumesc bunului Dumnezeu pentru tot,
Târându-ºi la propriu picioarele ºi pentru cã n-am devenit povarã, ba chiar
la figurat problemele de viaþã, sunt de ajutor pentru nepoþi, prieteni ºi nu
eliminându-ºi fãrã sã vrea copilele, în ultimul rând pentru neprietenii cãrora
pãrinþii, ba chiar soþul care se sperie mã rog sã le dea gândul cel bun. Sã le fie
ºi plecã în lume?! Sã accepte atât de bine, încât sã uite sã ne facã rãu.
internãri ºi externãri în spital, Când nu puteam sã merg, tânjeam sã
medicamente, pastile, injecþii, ajung la sfânta bisericã la Maslu ºi-mi
branule-n venã, speranþe prãbuºite, ziceam cã dacã vreodatã voi mai avea
angoase amãrâte, mersul târâº, picioare (adicã sã pot merge) ºi nu ajung la
„plantoanele” impuse de insomnii bisericã, nu merit sã le am dacã stau
etc.? nepãsãtoare-n casã spunând cã ajunge sã
Ce mai! Fãcea boala cu mine o mã rog ºi-acolo. Nu cred cã voi deveni
instrucþie, mai ceva ca-n armatã. habotnicã. Înþeleg orice religie, accept pe
ªi liberarea? Liberarea pe când? oricine cu credinþa lui. Pot sã-mi iubesc ºi
Trebuia sã mã hotãrãsc într-un sã-mi respect semenii, simþind empatic. ªi
fel. Nici cã speram la o minune. eu m-am bucurat la rândul meu de
ªtiam cã bunul Dumnezeu era înþelegere necondiþionatã din partea
ocupat cu cei care aveau cu adevãrat semenilor.
probleme! Erau copii care se
nãscuserã cu infirmitãþi grave,
oameni cu boli incurabile ºi nu se
plângeau! Eu de ce-aº fi fãcut-o?!
Ajunsesem la o vârstã la care trãisem ºi bune ºi rele ºi uºoare ºi grele! Ca tot omul!
Simþeam cã nu trebuie sã cer o minune. Dar, Dumnezeu avea alte planuri cu mine.
Aducem mulþumiri sponsorilor noºtri, care prin contribuþia lor, ne
Am conºtientizat cã trupul meu e un vas ales, în care permit sã ne desfãºurãm toate activitãþile în bune condiþii. În numele
tuturor pacienþilor care au apelat la serviciile noastre, le dãruim din
Dumnezeu a pus duh sfânt ºi l-a trimis în lume sã vieþuiascã suflet toatã consideraþia noastrã: domnului Gabriel Cârciumaru, World
Acum, când scriu aceste rânduri am trecut deja – suntem în februarie 2009 – de 7 ani Machinery Works - Bacãu, doamnei Georgeta Nãstase - Buzãu,
de la decizia de a-mi schimba modul de viaþã pentru a trãi. Nu neapãrat mult cantitativ. - doamnei Denisa Antimir - Buzãu. Sponsorii menþionaþi sunt numai
Dumnezeu ºtie cât o fi! - ci calitativ: frumos, înþelept, drept, creºtineºte. Cu luminã-n câþiva dintre cei care, lunã de lunã, susþin Fundaþia noastrã, Fundaþia
suflet, cu bucurie ºi iubire. Mulþumindu-i divinitãþii dimineaþa cã-mi dã o nouã zi de trãit semenilor noºtri, aflaþi în dificultate.
ºi seara pentru cã mi-a ajutat sã o parcurg frumos, având grijã de mine ºi de cei din jur. Am Toþi cei care doresc sã obþinã DVD-uri cu cele trei conferinþe:
CUIB DE VULTUR ..............…….......................................................................... pag. 2 Cãlãraºi, Buzãu, Bacãu, ziarul Fundaþiei „Sãnãtate = S.O.S.”, precum
Sã reluãm! … În viaþã câºtigã numai cel care a învãþat sã piardã… ºi cele douã lucrãri „Nu existã boalã incurabilã” ºi „Poveºti cu final
D Dragostea nu este un fenomen vizibil, ea este trãire! meritat”, pot face comandã telefonic sau scris la sediul Fundaþiei, la
doamna Dinescu Elena, str. N. Bãlcescu nr.76A, Vãlenii de Munte, jud.
I TERAPIA PÃMÂNTULUI MIRACULOS – ARGILA ................................................. pag. 3
În Indochina, localnicii tulburã apa râurilor ce curg
Prahova. Prin colet poºtal, cu plata ramburs, veþi putea intra în posesia
lucrãrilor dorite.
N pe pãmânturi argiloase, înainte de a bea din ea.
În perioada 23 ianuarie – 09 octombrie domnul Petre Anca nu se
VÃ MULÞUMIM CÃ NE SUSÞINEÞI ..................................................................... pag. 3 aflã în þarã, ºi ca atare nu poate rãspunde la corespondenþa
Cum puteþi sã dirijaþi 2% din venitul dumneavoastrã global spre Fundaþie pacienþilor.
C GIGANTUL NEWTON A FOST VEGETARIAN ……….............................................. pag. 4
Domnul Petre Anca va rãspunde solicitãrilor de a conferenþia,
într-un oraº, comunã sau sat, care va organiza acest gen de întâlnire,
U "Nu ºtiu cum arãt eu în faþa lumii, dar”
„ierburile de leac le recunosc cu uºurinþã.”
dupã un calendar agreat de comun acord cu organizatorii. Se va
deplasa în România, numai pentru aceste întâlniri.
P VACCINÃRILE – ATENÞIE LA SÃNÃTATEA Toate informaþiile ce sunt direct legate de Fundaþie, consultaþii,
corespondenþã, apeluri urgente, conferinþe, ziar, microclinicã etc., se
R POPULAÞIEI ..................................................................................................... pag. 6
Prin statistici mincinoase vaccinarea e promovatã ca obþin de la secretariatul instituþiei unde rãspunde doamna Elena
I singura soluþie sigurã de profilaxie. Dinescu. Numere de telefon, mobil: 0722-724012; telefon fix ºi fax
0244-283279.
ADITIVII CHIMICI ªI VIAÞA ......................................................................... ..... pag. 8
N O persoanã consumã anual, în medie, între 8 ºi 10 kg de aditivi Articolele pentru ziar se trimit poºtal la adresa Fundaþiei, în
atenþia doamnei Elena Dinescu, str. N. Bãlcescu, nr. 76A, Vãlenii de
S CAZUL MEU………………….………………................................................... pag. 11 Munte, jud. Prahova, sau electronic la adresele:
Niciodatã nu mi-a fost fricã de moarte ci m-am temut alexandra_foamete@hotmail.com ºi elena_dinescu07@yahoo.com.
de-o viaþã chinuitã ºi aºa ajunsesem sã trãiesc

Redactor ºef: DTP:

Sanda FOAMETE Dumitru TÃMAª
Redactori:
Tipar:
Petre ANCA
Carmen TÃBÃCARU, Corina SCHELL,
S.C. GADPRINT S.R.L.
Elena DINESCU, Mariana ªTIRBU, Tel.: 0234 579 343
Mihai SÎMBOTIN, Gabriel-Petru COJOCARIU ISSN 2065 - 0108
Publicaþie patronatã de Fundaþia Umanitarã "SÃNÃTATE PRIN GÂNDIRE ªI ALIMENTAÞIE - in memoriam ing. VALERIU POPA" Petra MILITARU