Fondurile Structurale – suport de curs

Fonduri Structurale
Suport de curs

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

1
Fondurile Structurale – suport de curs

Listă Abrevieri

Abreviere Denumire completă

AM Autoritate de Management
BEI Banca Europeană de Investiţii
CE Comisia Europeană
CSC Cadru de Sprijin Comunitar
DCSC Documente Cadru de Sprijin Comunitar
DUP Documente Unice de Programare
FC Fondul de Coeziune
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FEOGA Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii
FS Fonduri Structurale
FSE Fondul Social European
IC Iniţiative Comunitare
IFOP Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului
NUTS Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică
PC Program Complement
PDR Program de Dezvoltare Regională
PND Plan Naţional de Dezvoltare
PO Programe Operaţionale
POR Programele Operaţionale Regionale
SM Stat Membru
UE Uniunea Europeană

Cuprins:

Scurtă Introducere ...................................................................................... 4

Unităţile Teritoriale Statistice..................................................................... 5

Principiile generale privind folosirea Fondurilor Structurale.................. 6

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

2
Fondurile Structurale – suport de curs

Obiectivele Fondurilor Structurale............................................................. 9

Descrierea Fondurilor Structurale.............................................................. 12

Iniţiativele Comunitare................................................................................. 17

Acţiunile Inovatoare..................................................................................... 18

Management şi Monitorizare....................................................................... 19

Instrumentele Structurale în România........................................................ 23

Scurtă introducere

La nivel european, istoria dezvoltării s-a constituit în jurul conceptului de coeziune economică şi
socială. Coeziunea economică şi socială se referă la reducerea disparităţilor în ceea ce priveşte

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

3
Fondurile Structurale – suport de curs

nivelul de dezvoltare al regiunilor şi ajustarea regiunilor rămase în urmă pentru recuperarea

decalajului ce le separă de cele mai dezvoltate regiuni din Uniunea Europeană.
Principalul instrument utilizat de Uniunea Europeană pentru a promova politicile de dezvoltare
este reprezentat de fondurile structurale, care reprezintă contribuţii financiare, proporţionale a
statelor membre, în concordanţă cu nivelul de dezvoltare economică.
Fondurile structurale au apărut încă după Tratatul de la Roma, când a fost creat primul fond,
Fondul Social European în 1958, urmat Fondul European de Orientare şi Garantare a
Agriculturii, în 1962, ca rezultat al primelor politici sectoriale din agricultură şi transporturi. Prima
criză energetică din 1974, care a generat o creştere a disparităţilor economice şi o creşterea a
şomajului, subdezvoltarea cronică a unor regiuni şi prima lărgire a Uniunii au determinat crearea
Fondului European de Dezvoltare Regională, în scopul finanţării proiectelor de infrastructură.
Reglementările privind acest fond au fost revizuite după aderarea Greciei (1981) şi Spaniei şi
Portugaliei (1986). Extinderea spre Sud a Uniunii Europene a mărit considerabil disparităţile
regionale. De aceea în 1986-1987 au fost create Programele Integrate Mediteraneene pe o bază
de 6 ani. În 1993, numărul fondurilor structurale a crescut la 4 prin crearea Instrumentului
Financiar pentru Orientarea în domeniul Pescuitului ca o condiţie a integrării celor două ţări
scandinave (Finlanda şi Suedia). Arhitectura Fondurilor Structurale se stabilizează în jurul
semnării Tratatului de la Maastricht (1993), cele 4 fonduri structurale fiind corelate cu fondul de
coeziune înfiinţat pentru a susţine protecţia mediului şi extinderea reţelelor de transport
European către Grecia, Portugalia, Spania şi Irlanda.
Pentru perioada de rogramare 2007-2013 numărul fondurilor va fi limitat la trei: Fondul European
de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, comparativ cu
actualele 6 fonduri existente. Prin comparaţie cu actualele programe finanţte prin mai multe
fonduri, viitoarele inervenţii ale FEDR şi FSE vor viza doar un fond pe program, permiţând
fiecăruia să finanţeze activităţi relative la capitalul uman şi fizic. Finanţarea acestor activităţi va fi
limitată şi direct legată de domeniile de intervenţie ale fiecărui fond. Acest lucru va permite o
simplificare cât şi o creştere a eficienţei la nivelul procesului de programare, astfel că Fondul de
Coeziune şi Fondul European de Dezvoltare Regională vor urma un singur proces de
programare în privinţa infrastructurii de transport şi de mediu.

Unităţile Teritoriale Statistice

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

4
Fondurile Structurale – suport de curs

Funcţionarea instrumentelor de solidaritate la nivel regional se face conform sistemului

NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică), care reprezintă o clasificare
ierarhică pe 5 nivele (trei regionale şi două locale) a structurilor administrative care există în
Statele Membre. Nomenclatorul a fost creat de către Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene
(EUROSTAT) pentru a plasa structurile administrative diverse care există în Statele Membre
într-o singură structură coerentă a distribuţiei teritoriale.
NUTS nu are acoperire legală, este format pe baza unui acord între Statele Membre şi nu este
rezultatul unui proces de uniformizare iniţiat la nivel european, şi este folosit în legislaţia
comunitară referitoare la Fondurile Structurale din anul 1988. În 2003, Nomenclatorul a fost
reformat printr-un Regulament, pentru a răspunde schimbărilor aduse de extindere. Astfel,
Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică, pentru UE 25 conţine:

• 89 NUTS de nivel 1 (faţă de 78 în UE 15) – cu o populaţie între 3 000 000 - 7 000 000 locuitori;
exemple: landurile germane, regiunile din Belgia, Ţara Galilor, Scoţia, comunităţile autonome din
Spania precum Catalunia, regiunile din Franţa şi din Italia sunt clasificate în această categorie.
• 1.254 NUTS de nivel 2 (faţă de 210 în UE 25) - cu o populaţie între 800 000 -3 000 000
locuitori; exemple: departamentele franceze, sub-diviziunile landurilor germane, landurile
austriece.
• 1.214 NUTS de nivel 3 (faţă de 1093 în UE 15) - cu o populaţie între 150 000 – 800 000
locuitori; exemple: cercurile germane, provinciile spaniole şi italiene
• NUTS de nivel 4 şi 5 sunt numite şi Unităţi Administrative Locale şi reprezintă de fapt districte
şi municipalităţi;

La nivel funcţional, spre deosebire de Fondul de solidaritate şi Fondul de coeziune care

funcţionează pe bază de proiecte, Fondurile Structurale, dată fiind amploarea lor - funcţionează
pe bază de programe, acestea fiind la rândul lor structurate în funcţie de domeniile şi obiectivele
prioritare ale politicii regionale.

Principiile generale privind folosirea Fondurilor Structurale

Începând cu 1999, Fondurile Structurale sunt subordonate unui număr de 4 principii majore care
asigură clarificarea misiunilor, raţionalizarea misiunii lor, organizarea unei relative coordonări
care să ofere o mai mare coerenţă sprijinului comunitar. Principiul concentrării nu se mai

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

5
Fondurile Structurale – suport de curs

regăseşte în mod explicit, fiind însă principiul director al reformei. Astfel, dacă pentru perioada
1994-1999 principiile operaţionale erau: parteneriatul, programarea şi coerenţa internă,
adiţionalitatea (sau coerenţa externă) şi concentrarea, în noua variantă reprezentată de Agenda
2000, acestea au devenit:

1) principiul programării,
2) principiul parteneriatului,
3) principiul adiţionalităţii,
4) principiul monitorizării, controlului şi evaluării.
5) subsidiaritatea

Reforma din 1999 nu este neapărat una de substanţă cât una de orientare fiind promovate
simplificarea şi descentralizarea managementului fondurilor structurale, printr-o împărţire mai
clară a responsabilităţilor şi o întărire a principiului general al subsidiarităţii – ceea ce înseamnă
creşterea rolului autorităţilor naţionale şi locale în implementarea programelor Fondurilor
structurale.

1) Principiul programării este unul din elementele esenţiale ale operaţionalizării Fondurilor
Structurale şi se referă la pregătirea planurilor multianuale de dezvoltare, care se realizează pe
baza deciziilor luate în parteneriat cu Statul Membru şi printr-o serie de etape succesive,
finalizându-se cu asumarea de sarcini de către organisme publice sau private (care le vor şi
realiza). Astfel, într-o primă etapă, statele membre vor înainta Comisiei Europene planuri
naţionale de dezvoltare şi conversie bazate pe priorităţile naţionale şi regionale şi care vor
conţine:

• descrierea detaliată a situaţiei curente în regiunea/statul respectiv,

• descrierea strategiei celei mai potrivite pentru realizarea obiectivelor menţionate,
• indicarea formei şi utilizării contribuţiei fondurilor structurale.

În etapa următoare Statul Membru trebuie să înainteze Comisiei aşa-numitele documente de

programare, documente realizate conform criteriilor trasate de aceasta şi care pot fi de două
tipuri:

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

6
Fondurile Structurale – suport de curs

Documente Cadru de Sprijin Comunitar (DCSC) – care sunt apoi transpuse în Programe
Operaţionale (PO), sau Documente Unice de Programare (DUP), diferenţa fiind dată de
amploarea lor şi nu de natura acestora (cum se poate observa în tabelul următor).

DCSC (PO) DUP (sub 1 mlrd. EURO)

- transpus într-o serie de programe
operaţionale
- aprobat de Comisia Europeană, de comun
acord cu Statul Membru aferent
- conţine: strategia şi priorităţile de acţiune ale
ambelor părţi, obiectivele lor specifice,
contribuţia financiară din partea Fondurilor
structurale şi alte resurse financiare
Sursa: Politica regionala - Manual
- un singur document
- aprobat de Comisia Europeană
- conţine: informaţii cuprinse in DCSC şi
planul operaţional (priorităţile programului,
scurtă descriere a măsurilor propuse şi un
plan financiar orientativ)

Ca pas următor, între Statul Membru şi Comisia Europeană are loc un proces de negociere pe
baza documentelor de programare proces care se finalizează cu alocarea orientativă a
fondurilor structurale pentru fiecare stat în parte.
De asemenea, tot ca o edificare a principiului programării, implementarea fondurilor structurale
s-a realizat în cadrul unei abordări multianuale : 88-93, 94-99, 2000-2006.

2) Principiul parteneriatului presupune o strânsă colaborare între Comisia Europeană şi

autorităţile naţionale, regionale şi locale, parteneri economici şi sociali şi alte organisme
competente ale Statului Membru, în special prin implicarea acestora în toate etapele FS – de la
elaborarea şi aprobarea planurilor de dezvoltare la implementarea şi monitorizarea acestora.
Acest principiu subliniază gradul de descentralizare ce caracterizează întreaga politică regională
şi aplicabilitatea subsidiarităţii.

3) Principiul adiţionalităţii are în vedere faptul că ajutorul structural al Uniunii Europene,

trebuie să fie adiţional şi să nu înlocuiască resursele angajate de autorităţile naţionale, regionale
sau locale, în scopul dezvoltării regiunilor şi pieţei muncii.
Ajutorul structural reprezintă efectiv o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile, iar statele
membre sunt obligate să-şi menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la
începutul perioadei de programare.

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

7
Fondurile Structurale – suport de curs

4) Principiul monitorizării, evaluării şi controlului este elementul de noutate adus de reforma

din 1999 în domeniul fondurilor structurale. Astfel, conform noului regulament, SM au atribuţii
administrative şi au obligaţia de a desemna:
• o autoritate naţională corespunzătoare fiecărui program al fondurilor structurale,
• comitete de monitorizare.
Responsabilitatea autorităţilor naţionale acoperă aspecte legate de implementarea,
administrarea corectă şi eficacitatea programului respectiv, cum ar fi: colectarea de informaţii
statistice şi financiare, pregătirea şi transmiterea de rapoarte către Comisie, organizarea de
evaluări intermediare, etc. Comitetele de monitorizare sunt conduse de un reprezentant al
autorităţii naţionale de implementare şi vin în completarea activităţilor acestora prin asigurarea
calităţii şi eficienţei în implementarea măsurilor structurale.
Referitor la procedura de evaluare, aceasta este de trei tipuri: ex-ante, intermediară şi
ex-post. Evaluarea ex-ante presupune evaluarea sau aproximarea efectului socio-economic,
anterior implementării măsurilor unui program şi este în responsabilitatea autorităţilor
competente ale Statului Membru; evaluarea intermediară are loc la mijlocul perioadei de
desfăşurare a unui program şi este efectuată de Comisia Europeană, în colaborare cu
autoritatea naţională aferentă din Statul Membru, iar evaluarea ex-post are loc după încheierea
perioadei de funcţionare a unui program (2006) şi este realizată de Comisia Europeană, în
colaborare cu statele membre şi autorităţile naţionale aferente.
Tot sub incidenţa acestui principiu intră şi modalităţile de plată şi control financiar, ceea
ce înseamnă că fiecare Stat Membru are obligaţia de a desemna, pe lângă autoritatea naţională
de gestionare corespunzătoare fiecărui program, şi o autoritate de plăţi („paying authority”).
Aceasta funcţionează ca intermediar între Comisie şi ultimii beneficiari şi, împreună cu
autoritatea naţională, asigură respectarea regulilor de utilizare a finanţării comunitare de către
aceştia. Controale ad-hoc şi audituri financiare sunt efectuate regulat de Comisia Europeană, în
mod aleatoriu şi în limita a 5% din bugetul fiecărui program.

5) Subsidiaritatea care a fost stabilită prin Tratatul de la Maastricht. În termeni generali, acest
lucru înseamnă că o autoritate superioară nu va putea să acţioneze dacă un obiectiv este atins
în mod satisfăcător la un nivel inferior. O consecinţă a acestui lucru este că rămâne la latitudinea
autorităţilor de management desemnate de către statele membre să selecţioneze proiectele ce
vor primi finanţare şi să supra vegheze implementarea lor;

Obiectivele Fondurilor Structurale

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

8
Fondurile Structurale – suport de curs

Trasează liniile de acţiune ale fondurilor structurale şi sunt specifice fiecărei perioade de
programare a acestora şi se stabilesc în funcţie de principalele priorităţi identificate în vederea
reducerii discrepanţelor economice şi sociale la nivel comunitar. Astfel, ele apar sub denumirea
de obiective prioritare şi trimit în mod direct la sectoarele ce necesită intervenţie structurală.
Pentru etapa 2000-2006 au fost identificate următoarele 3 priorităţi:

1) competitivitatea regională,
2) coeziunea economică şi socială,
3) dezvoltarea zonelor urbane şi rurale (inclusiv a celor dependente de pescuit), care au generat
obiectivele prioritare corespunzătoare, în timp ce etapa 1993-1999 a avut 6 obiective prioritare.

Astfel, obiectivele perioadei 2000-2006 sunt:

• Obiectivul 1 (teritorial): dezvoltarea regiunilor rămase în urmă;
• Obiectivul 2 (teritorial): reconversia economică şi socială a regiunilor cu dificultăţi
structurale;
• Obiectivul 3 (tematic): dezvoltarea resurselor umane.

Noua formă a politicii de Coeziune în perioada 2007-2013

Al treilea raport asupra coeziunii economice si sociale conclude asupra faptului ca Uniunea cu
25 de membri, si apoi cu 27 sau mai multi, prezinta provocari fără precedent in ceea ce priveşte
competitivitatea şi coeziunea internă. Lărgirea a determinat o adâncire a diferenţelor de
dezvoltare economică, o împărţire geografică în problema disparităţilor spre est şi o situaţie mai
dificilă în ceea ce priveşte situaţia ocupării forţei de muncă:
- diferenţa în PIB între 10% din populaţie care trăieşte în regiunile cele mai prospere şi
acelaşi procent trăind în regiunile cel mai puţin dezvoltate este mai mare decât dublul
situaţiei din UE15;
- în UE25, 123 de milioane de persoane, reprezentând 27%din totalul populaţiei, trăieşte
în regiuni cu un PIB sub 75% din media UE, în timp ce în UE 15 numărul acestora este
72 de milioane, reprezentând 19%.
- 4 milioane de noi locuri de muncă trebuie create pentru ca nivelul mediu al şomajului în
cele 10 noi state membre să atingă media europeană.

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

9
Fondurile Structurale – suport de curs

Reforma politicii de coeziune trebuie să ofere oportunitatea pentru a atinge o mai bună eficineţă,
transparenţă şi impact politic. Sub acest aspect, politica de coeziune în toate dimensiunile sale
trebuie să fie privită ca o parte integrantă a strategiei Lisabona, chiar dacă Comisia a exprimat in
noua sa propunere financiară, necesitatea completării şi îmbunătăţirii acesteia. Cu alte cuvinte,
politica de coeziune trebuie să încorporeze obiectivele de la Lisabona şi Gothenbutg şi să
devină un vehicul pentru realizarea acestora prin intermediul programelor de dezvoltare
naţionale şi regionale.

Comisia a propus ca acţiunile susţinute prin politica de coeziune ar trebui să se axeze pe

investiţii intr-un număr limitat de priorităţi comunitare, reflectând agenda Lisabona şi
Gothenbutg.

Concetrarea asupra a trei Obiective Comunitare

1. Convergenţa

Obiectivul convergenţă vizează Statele Membre mai puţin dezvoltate şi regiunile care, conform
Tratatului sunt priorităţile cheie pentru Politica de coeziune. Tratatul, în articolul 158, prpune
reducerea disparităţilor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni, regiunile cele mai
defavorizate sau insulelor, incluzând zonele rurale. Acest obiectiv, priveşte, în primul rând, acele
regiuni, a căror PIB este mai mic de 75 % din media comunitară. Comisia, a admis, de
asemenea, posibilitatea de acordare de suport de temporar acelor regiuni care au un PIB pe cap
de locuitor mai mic de 75% din media UE 15 (aşa numitul efect statistic al lărgirii).
Programele vor fi susţinute de resursele financiare ale Fondului Eduropean de Dezvoltare
Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, în conciordanţă cu principiile
enunţate de tratat. Fondul de Coeziune se va aplica Statelor Membre cu un PIB sub 90% din
media comunitară.
În concordanţă cu priotităţile enunţate de noua perspectivă financiară, Fondul de Coeziune îşi va
întări contribuţia la dezvoltarea durabilă. În această direcţie, reţele de transport tras-europene,
proiectele de interes european şi infrastructură de mediu ar rămâne priorităţile centrale.

2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

10
Fondurile Structurale – suport de curs

Penrtu politica de coeziune din afara statelor membre şi a regiunilor mai puţin dezvoltate,
Comisia propunere o abordare pe două nivele:
În primul rând, prin intermediul programelor finanţtate prin FEDR, politica de coeziune va susţine
autorităţile regionale să anticipeze şi să promoveze schimbările economice din zonele
industriale şi rurale prin întărirea atractivităţii şi competitivităţii lor.
În al doilea rând, prin programele finanţate din FSE, se vor susţine indivizii, pentru a anticipa şi a
se adapta la schimbările economice.
Sub noile programe regionale finanţate prin FEDR, Comisia propune concentrarea şi intervenţia
strictă asupra a 3 priorităţi: inovaţie şi economia bazată pe cunoaştere, mediu şi prevenirea
riscului, accesibilitatea şi servicii de interes public. Singura sursă de finanţare pentru noile
programe va fi FEDR. Din puctul de vedere al alocării resurselor se disting 2 grupuri de regiuni:
- Regiunile actuale eligibile pentru obiectivul 1 neîndeplinind criteriile pentru prioritatea
convergenţă, chiar în absenţa efectului statistic al lărgirii, asemenea regiuni vor beneficia
de suport pe bază trasnaţională;
- Toate celellate regiuni care nu sunt acoperite nici de porgramele de convergenţă, nici de
suportul menţionat anterior.
Cât priveşte programele operaţionale finanţate prin FSE, acestea se vor axa pe obiectivele
stipulate în Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă.

3. Cooperare Teritorială europeană

Construit pe experineţa prezentei intţiative comunitare Interreg, Comisia a propus crearea unui
nou obiectiv dedicat unei mai bune integrări a teritoriului Uniunii Europene prin susţinerea
Cooperării între diferitele sale componente trasnfrontalier, trabsnaţional şi interregoinal.
Acţiunile vor fi finanţate prin FEDR şi se vor axa pe programe integrate administrate de o
singură autoritate. Toate regiunile de-a lungul graniţelor interne, cât şi a graniţelor externe vor fi
eligibile pentru cooperarea transfrontalieră. Scopul acestor acţiuni va fi promovarea soluţiilor
comune la probleme comune între autorităţile vecine.

Descrierea Fondurilor Structurale

Obiectivele enunţate anterior reprezintă cadrul operaţional al politicii regionale în Uniunea

Europeană, în timp ce Fondurile Structurale reprezintă, alături de Fondul de solidaritate, Fondul
de coeziune Banca Europeană de Investiţii, cea mai importantă parte a instrumentelor financiare

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

11
Fondurile Structurale – suport de curs

ce servesc în implementarea acestora. Fondurile structurale sunt în număr de patru (Fondul

European de Dezvoltare Regională FEDR, Fondul Social European FSE, Fondul European de
Orientare şi Garantare a Agriculturii FEOGA şi Instrumentul Financiar pentru Orientarea
Pescuitului IFOP), fiecare putând finanţa mai multe obiective, după cum urmează:

Finanţarea se face, în cea mai mare parte, sub forma unui ajutor nerambursabil (şi mai puţin ca
ajutor rambursabil, ex: subvenţionarea ratelor dobânzilor, garanţii etc.) şi respectând anumite
plafoane.

Fondul European de Dezvoltare Regională

Fondul European de Dezvoltare Regională a fost înfiinţat în 1975 şi are cea mai mare pondere
în cadrul fondurilor structurale. FEDR, potrivit articolului 160 al Uniunii Europene are drept scop
„reduce principalele dezechilibre regionale din cadrul Comunităţii prin diminuarea diferenţelor
între nivelele de dezvoltare dintre diferite regiuni şi a măsurii în care regiunile şi insulele cele mai
puţin favorizate, inclusiv zonele rurale, întârzie în dezvoltare” ; în perioada 2000 – 2006 alocaţiile
UE pentru FS au depăşit 200 miliarde Euro, din care cca. 60% au fost destinaţi FEDR care are
ca direcţii de intervenţie următoarele (conf. reglementării Parlamentului European şi Consiliului
nr. 1783 /1999):

 investiţii productive pentru crearea şi menţinerea unor locuri de muncă durabile;

 investiţii în infrastructură – contribuie astfel la revitalizarea, diversificarea şi
 îmbunătăţirea accesului pentru zonele economice şi industriale aflate în declin
economic, zonele urbane inactive, zonele rurale şi zonele dependente de pescuit;

- iniţiative de dezvoltare locală şi activităţi de afaceri ale întrprinderilor mici şi mijlocii (IMM) – au
drept scop dezvoltarea de servicii pentru întreprinderi, transferul tehnologic, dezvoltarea de
instrumente financiare, oferirea de sprijin direct pentru investiţii, asigurarea infrastructurii locale
şi sprijinirea structurilor ce furnizează servicii în vecinătate;
- investiţii în educaţie şi sănătate (numai în ariile cuprinse în Obiectivul 1).

FEDR se adresează unui spectru larg de domenii de dezvoltare: transport, tehnologia

comunicaţiei, energie, mediu, cercetare şi inovare, infrastructură socială, instruire, reabilitare

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

12
Fondurile Structurale – suport de curs

urbană şi conversia zonelor industriale, dezvoltare rurală, industria de pescuit, turism şi cultură.
FEDR susţine financiar programele de dezvoltare regională (PDR), respectiv Programele
Operaţionale Regionale (POR). Programele de Dezvoltare Regională sunt prezentate Comisiei
Europene de către Statele Membre pentru a beneficia de cofinanţare de la Fondurile Structurale
în cadrul Obiectivelor regionale prioritare. Prin acord comun, autorităţile Statelor Membre şi
Comisia stabilesc priorităţile pentru acţiune şi nivelul asistenţei financiare care va fi oferită de
către Uniunea Europeană. POR reprezintă documentele aprobate de CE şi cuprind priorităţile şi
măsurile finanţate prin FEDR. În unele cazuri, adoptarea programelor este precedată de
adoptarea Documentului Cadru de Sprijin Comunitar, care stabileşte strategia generală pentru
asistenţa FEDR, pentru o serie de regiuni din cadrul statului membru.

Pentru perioada 2007-2013 FEDR se axează pe un număr limitat de obiective tematice. Tipul
acţiunilor de finanţat vor fi în concordanţă cu obiectivele Convergenţă, Competitivitate Regională
şi ocuparea forţei de muncă şi Cooperare teritorială europeană pe care FEDR le va finanţa.
FEDR va contribui, prin finanţare la:
1. investiţii productive;
2. infrastructură;
3. alte inţiative de dezvoltare
4. asistenţă tehnică

În cadrul obiectivului convergenţă, FEDR trebuie să se axeze pe susţinerea dezvoltării

regionale şi locale integrate în următoarele domenii:
a) cercetare şi dezvoltare economică
b) societatea informaţiei
c) mediu, incluzând investiţii în protecţia mediului
d) prevenirea riscurilor naturale şi tehnologice;
e) turism, inclusiv promovarea aşezămintelor culturale şi naturale;
f) investiţii în trasport, incluzând reţelele trans-europene;
g) energie;
h) educaţie;
i) sănătate
j) investiţii directe în IMM-uri;

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

13
Fondurile Structurale – suport de curs

Sub obiectivul Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă, FEDR trebuie să se

axeze, în contextul dezvoltării durabile pe următoarele priorităţi:
1) inovaţie şi economia bazată pe cunoaştere, prin suportul în conceperea şi
implementarea strategiilor regionale de inovare;
2) mediu şi prevenirea riscurilor;
3) accesul la trasport şi comunicaţii în afara centrelor urbane mari.

Sub obiectivul Cooperare teritorială europeană, FEDR, îşi va concentra asistenţa pe:
1) dezvoltarea activităţilor economice şi sociale transfrontaliere prin strategii comune pentru
dezvoltare teritorială durabilă;
2) stabilirea şi dezvoltarea cooperării transnaţionale, incluzând cooperare bilaterală între
regiunile maritime;
3) întărirea politicii regionale prin promovarea reţelelor şi schimburilor de experienţă între
autorităţile locale şi regionale.

Fondul Social European

Fondul Social European (FSE), înfiinţat prin Tratatul de la Roma, reprezintă principalul
instrument financiar al politicii sociale europene şi este unul din fondurile structurale ale politicii
regionale. În particular, FSE constituie instrumentul de implementare a Strategiei europene de
ocupare şi finanţează trei tipuri de acţiuni: formarea profesională, reconversia profesională şi
măsuri ce duc la crearea de locuri de muncăTipurile de măsuri astfel finanţate au în vedere
(conf. reglementării Parlamentului European şi Consiliului nr. 1784 /1999):
• reintegrarea profesională a şomerilor pe termen lung;
• integrarea profesională a şomerilor tineri;
• integrarea profesională a persoanelor excluse de pe piaţa muncii;
• promovarea egalităţii de şanse în accesul la piaţa muncii;
• acţiuni specifice de îmbunătăţire a accesului femeilor la piaţa muncii;
• îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi formare;
• concentrarea de potenţial uman în domeniile cercetării şi dezvoltării.

Propunerea privind cadrul de acţiune pe perioada 2007-2013 a Fondului Social European, sub
ambele obiective, cel de Convergenta si de Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

14
Fondurile Structurale – suport de curs

muncă, Fondul Social European va acorda suport în scopul anticipării şi managerierii schimărilor
sociale şi economice.
În cadrul obiectivelor de convergenţă şi competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă,
FSE va susţine acţiuni sub următoarele priorităţi:
1) creşterea adaptibilităţii muncitorilor şi întreprinderilor, în particular prin promovarea:
a) creşterii investiţiilor în resurse umane;
b) anticiparea şi managementul pozitiv al schimbărilor economice;
2) creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă, prin:
a) modernizarea şi întărirea instituţiilor de pe piaţa forţei de muncă;
b) implementarea unor măsuri active de prevenire, asigurând identificare timpurie a nevoilor
şi suport individualizat;
c) acţiuni specifice de creştere a angajării în rândul femeilor, în scopul reducerii segrgaţiei
de gen pe piaţa forţei de muncă;
d) acţiuni specifice pentru întărirea integrării sociale a imigranţilor şi întărirea ocupării
acestora în piaţa forţei de muncă;
3) întărirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării prin:
a) soluţii pentru integrarea în piaţa forţei de muncă a persoanelor dezavantajate;
b) diversitate la locul de muncă combaterea discriminării în accesul pe piaţa forţei de
muncă.

Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură

Considerat ca condiţie esenţială în realizarea şi menţinerea unui spaţiu integrat, solidaritatea

financiară a constat, în sfera Politicii Agricole Comune, în gestionarea şi suportarea în comun a
cheltuielilor aferente. Ca instrument, Consiliul a decis în 1962 constituirea unui fond unic: Fondul
European de Orientare şi Garantare a Agriculturii FEOGA.
Conceput ca un simplu capitol în bugetul comunitar, fondul este lipsit de o structură
administrativă proprie şi acţionează la nivelul statelor membre indirect, prin intermediul unor
organisme naţionale. Gestiunea comună este asigurată prin intermediul Comisiei care însă,
pentru acţiunile structurale, are nevoie de avizul Comitetului pentru Structurile Agricole şi
Dezvoltare Rurală, iar pentru problemele financiare de avizul Comitetului FEOGA, format din
reprezentaţii statelor membre. FEOGA sprijină dezvoltarea regiunilor rurale şi îmbunătăţirea
structurilor agricole, fiind structurat în două secţiuni:

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

15
Fondurile Structurale – suport de curs

Secţiunea de orientare: finanţează scheme de raţionalizare, modernizare şi ajustare structurală

a sectorului agricol din zonele rurale.

Secţiunea de garantare: finanţează măsuri de organizare comună a pieţelor şi de susţinere

a preţurilor produselor agricole; secţiunea de orientare acţionează ca fond structural propriu-zis
şi are următoarele domenii de intervenţie:
• investiţii în asociaţiile agricole (în vederea modernizării, reducerii costurilor de producţie,
asigurarea calităţii produselor, protejării mediului, etc.),
• sprijinirea tinerilor agricultori şi a formării profesionale în domeniu
• sprijinirea pensionării înainte de vârsta limită
• sprijinirea zonelor mai puţin favorizate,
• măsuri protecţie a mediului în interacţiunea cu agricultura (inclusiv de conservare a
peisajului rural)
• procesarea şi promovarea pe piaţă a produselor agricole,
• dezvoltarea şi utilizarea optimă a pădurilor,
• dezvoltarea zonelor rurale prin furnizarea de servicii, sprijinirea economiilor locale,
încurajarea agro-turismului şi a activităţilor meşteşugăreşti, etc.

Cu toate că ponderea în bugetul comunitar este în scădere ca urmare a eforturilor de reformare

a politicilor agricole, FEOGA consumă cel mai mare procent în cadrul Fondurilor Structurale.
Cea mai mare parte a resurselor FEOGA a fost utilizată pentru acţiunile de garantare, peste
90%.

Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului

A fost creat în 1994, prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul. Ca şi
celelalte fonduri, IFOP a trecut printrun proces de reformă în 1999, însă noul regulament adoptat
atunci pentru perioada de programare 2000-2006 a suferit modificări şi noi măsuri au intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2003.
Schimbările au apărut din dorinţa Comisiei de a se asigura că fondurile publice nu vor fi folosite
pentru creşterea capacităţii de pescuit, dat fiind că un număr considerabil de stocuri comerciale
sunt încă exploatate în exces. Cu toate acestea, obiectivele IFOP au rămas neschimbate şi au
în vedere:
• contribuţia la realizarea unui echilibru de durată între resursele piscicole şi exploatarea lor,

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

16
Fondurile Structurale – suport de curs

• întărirea competitivităţii si dezvoltarea unor activităţi de afaceri viabile în industria pescuitului,

• îmbunătăţirea ofertei de piaţă şi a valorii adăugate a produselor piscicole şi de acvacultură,
• sprijinirea revitalizării zonelor dependente de pescuit şi acvacultură.

Schimbările aduse de noul regulament constau în introducerea unor prevederi ce au în vedere

favorizarea pescuitului la scară mică (şi a pescuitului independent) şi sprijinirea tinerilor pescari
în achiziţionarea primului lor vas de pescuit. Un element de noutate este accentul crescut care
s-a pus pe aspectele de mediu, acordându-se prioritate proiectelor colective dezvoltate în cadrul
industriei piscicole. Alte modificări se referă la regulile de reînnoire a flotelor de pescuit şi
introducerea de condiţii privind crearea de întreprinderi mixte, cu scopul de a preveni pescuitul
în exces. Alături de noile prevederi, au fost reînnoite măsurile privind investiţiile în industria de
prelucrare şi piscicultură, precum: construcţia, lărgirea şi modernizarea fabricilor pentru
prelucrarea peştelui şi a fermelor de peşte.

Iniţiativele Comunitare

Iniţiativele comunitare reprezintă patru programe create în vederea realizării obiectivelor

prioritare şi finanţate din bugetul fondurilor structurale. Fiecare program este finanţat printr-un
singur fond, iar împreună absorb 5,35% din bugetul total alocat FS. Iniţial, pentru perioada 1994-
1999 au existat 13 iniţiative comunitare, care au fost însă reduse prin reforma din 1999 la numai
4 iniţiative, pentru creşterea eficienţei acţiunii FS:
Interreg III – finanţat prin FEDR, şi promovează cooperarea transfrontalieră, transnaţională şi
interregională;
Equal - este finanţat prin ESF şi susţine dezvoltarea de noi modalităţi pentru combaterea
discriminării şi inegalităţilor privind accesul la piaţa muncii;
Leader + - este finanţat prin FEOGA –secţiunea de orientare şi promovează dezvoltarea rurală
prin sprijinirea iniţiativelor grupurilor locale de acţiune (dezvoltarea durabilă);
Urban II - este finanţat prin FEDR şi încurajează stategii inovatoare pentru regenerarea
economică şi socială a oraşelor şi zonelor urbane în declin.

Finanţarea IC presupune o co-finanţare din partea SM, între 25% în ariile obiectiv 1 şi 50% în
celelalte. Un element specific al IC este faptul că pot acţiona şi pe zonele de graniţă dintre SM şi
ţări candidate. Statutul iniţiativelor sau programelor comunitare în cadrul politicii de solidaritate a

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

17
Fondurile Structurale – suport de curs

UE şi, implicit, a politicii regionale este unul aparte. Astfel, în timp ce sunt strâns corelate cu FS
şi apar de multe ori ca fiind o componentă a acestora, au şi un caracter independent şi apar ca
instrumente de sine stătătoare, cu priorităţi şi obiective clar definite. Explicaţia este dată de
conjugarea surselor de finanţare a acestor iniţiative - atât din bugetul Fondurilor structurale, cât
şi din alte programe comunitare (Phare, Tacis, etc.) pentru ţările candidate şi instrumente
financiare ale UE (Banca Europeană de Investiţii, Fondul European de Dezvoltare), un exemplu
al abordării integrate a politicii regionale după 1999. Decizia de a le prezenta independent în
cadrul acestei lucrări se bazează pe tocmai pe multitudinea surselor financiare care contribuie la
constituirea bugetului iniţiativelor comunitare

Acţiunile Inovatoare

Acţiunile inovatoare sunt un set de măsuri finanţate din bugetul fondurilor structurale şi care au
drept scop experimentarea celor mai noi idei ce pot contribui la diversificarea şi îmbunătăţirea
strategiilor de dezvoltare regională. FS, care finanţează sau au în vedere finanţarea de acţiuni
inovatoare sunt FEDR, FSE şi IFOP.
Prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) sunt finanţate acţiuni inovatoare ce
experimentează 3 teme strategice:
- economii regionale bazate pe cunoaştere şi inovare tehnologică;
- e-EuropeRegio: societatea informaţională în serviciul dezvoltării regionale;
- identitatea regională şi dezvoltarea durabilă.
În cadrul Fondului Social European (FSE) sunt planificate acţiuni inovatoare ce au în vedere
formarea şi ocuparea profesională, iar IFOP are în vedere finanţarea de acţiuni ce se adresează
sectorului piscicol. Sunt finanţate de asemenea studii, proiecte pilot şi schimburile de experienţă.
Bugetul alocat acestor acţiuni este de 1 mld. Euro şi reprezintă 0,5% din bugetul Fondurilor
Structurale

Viziunea de ansamblu asupra Fondurilor Structurale în axena 1.

Managementul şi monitorizarea programelor finanţate din Fondurile Structurale

Deşi Fondurile Structurale sunt susţinute din bugetul Comunităţii, modalitatea în care sunt
cheltuite se bazează pe un sistem de responsabilitate comună între Comisia Europeană şi
guvernele statelor membre.

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

18
Fondurile Structurale – suport de curs

Comisia negociază şi aprobă elaborarea programelor propuse de către statele membre şi alocă
resursele. Statele membre şi regiunile lor administrează programele, le implementează prin
selecţia de proiecte, pe care le controlează şi le evaluează.
Comisia este implicată în monitorizarea programelor, face angajamente de plată şi plăteşte
cheltuielile aprobate şi verifică sistemele de control care au fost instituite. Acest sistem de
administrare al fondurilor comunitare se bazează pe principiile subsidiarităţii şi parteneriatului, cu
scopul de a furniza o asistenţă promptă şi eficientă Managementul programelor implică o serie
de aspecte precum:
 tipuri şi planuri de finanţare;
 eligibilitate şi cofinanţare;
 responsabilităţi instituţionale;
 alocarea fondurilor europene;
 sisteme de control.

Tipuri şi planuri de Finanţare

Cheltuielile din fondurile structurale sunt programate prin trei tipuri de documente: DCSC
(Documente Cadru de Sprijin Comunitar), DUP (Documente Unice de Programare) şi PO
(Programe Operaţionale). Termenul "program" se referă în general la Documentele Unice de
Programare (DUP) şi la Programele Operaţionale (PO) întocmite de către autorităţile naţionale şi
regionale şi aprobate de către Comisie. Un PO poate fi luat în considerare însă, numai în
legătură cu Documentul Cadru de Sprijin Comunitar (DCSC)

Cele două sisteme de programare:

1. DSC şi PO au în general legătura cu o ţară, sau un grup de regiuni dintr-o ţară, care este
eligibilă în cadrul Obiectivului 1.
DCSC descrie contextul social şi economic al ţării sau regiunilor acoperite de către Fondurile
Structurale, stabileşte priorităţile de dezvoltare şi ţintele ce trebuie atinse şi proiectează
managementul financiar, monitorizarea, evaluarea şi sistemele de control.
Programele Operaţionale descriu priorităţile unui DCSC pentru o regiune specifică sau un
anumit sector de dezvoltare (transport, educaţie, sprijin pentru afaceri, etc.).

2. DUP conţine aspecte atât din DCSC cât şi din PO. În majoritatea cazurilor DUP implică
asistenţă cofinanţată din Fondurile Structurale de până la 1 miliard de Euro. În timp ce priorităţile

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

19
Fondurile Structurale – suport de curs

largi ale unui program sunt identificate în cooperare cu Comisia din Bruxelles, alegerea
măsurilor şi proiectelor este responsabilitatea statelor membre.

Programul Complement (PC) descrie în detaliu măsurile deja indicate şi rezumate în cadrul
programului. Acestea sunt măsuri de interes pentru comunităţile eligibile, deoarece proiectele
individuale pentru care se depun cereri de finanţare trebuie să se potrivească cu acestea.

Structura de programare a FEDR în arii Obiectiv 1

Structura de programare a FEDR în arii Obiectiv 2 şi pentru Iniţiative Comunitare

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

20
Fondurile Structurale – suport de curs

Un buget precis este stabilit pentru fiecare măsură, pe care managerii programelor îl au la
dispoziţie pentru a finanţa proiectele individuale. Programul complement este adoptat de către
autoritatea de management desemnată de către Stat, după consultarea partenerilor implicaţi.
Acesta este documentul prin care se specifică modalitatea în care se vor distribui fondurile
disponibile, pe măsuri şi beneficiarilor finali.

Eligibilitatea şi ratele de cofinanţare

Anumite tipuri de scheme nu sunt eligibile pentru finanţarea comunitară. În plus, orice cheltuială
efectuată înainte de data primirii cererii de asistenţă de către Comisie nu poate beneficia de
sprijinul comunitar. Acelaşi lucru se aplică şi cheltuielilor efectuate după data finală pentru
eligibilitate stabilită în decizia iniţială privind contribuţia FS.
Nivelul contribuţiei Fondului Structural nu este acelaşi pentru toate regiunile. Nu este acelaşi nici
măcar pentru toate măsurile din cadrul unui singur program. Nivelul contribuţiei variază mai întâi
conform regiunii în care se derulează proiectul şi mai ales conform specificului obiectivului
prioritar finanţat prin Fondul Structural respectiv.

Resursele financiare alocate politicii de coeziune reflectă ambiţia unei Uniuni lărgite de a
promova creşterea economică şi crearea de locrui de muncă în regiunile mai puţin favorizate.
Pentru perioada 2007-2013, Comisia şi-a propus alocarea a 336,1 bilioane de Euro pentru
susţinerea celor trei priorităţi ale politicii de coeziune reformate.
Repartiţia inficativă între cele trei obiective va fi după cum urmază:
- aproximativ 78% pentru obiectivul Convergenţă (regiunile mai puţin dezvoltate, fondul de
coeziune şi regiunile „afectate statistic”) cu scopul de a juta cele 12 noi state membre.

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

21
Fondurile Structurale – suport de curs

Limita de absorţie pentru trasnferul financiar spre oricare Stat Membru în cadrul politicii
de coeziune va fi menţinut la stadiul actual de 4% din PIB naţional, luând în considerare
sumele incluse în instrumentele de dezvoltare ruarlă şi instrumentului de pescuit.
- aproximativ 18% pentru obiectivul de „competitivitate regională şi ocuparea forţei de
muncă”. Împărţirea între programele regionale finanţate prin FEDR şi programele
naţionale finanţate prin FSE va fi de 50-50.
- Aproximativ 4% pentru obiectivul de „Cooperare Teritorială europeană”

Pentru distribuirea resurselor financiare în rândul statelor membre , Comisia a propus aplicarea
metodei bazate pe criteriul obiectiv, utilizat la momentul Consiliului de la Berlin (1999) pentru
obiectivul de Convergenţă. Resursele pentru obiectivul de Competitivitate regională şi ocuparea
forţei de muncă vor fi alocate de Comsia Europeană pentru Statele Membre pe baza citeriilor
comunitare economice, sociale şi teritoriale. Pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”,
criteriul care se va aplica va fi cel al populaţiei care trăieşte în regiunile eligibile.

Contribuţia SM
Principii după care se stabileşte contribuţia:
a) gravitatea problemei specifice, de natură economică, socială, teritorială
b) importanţa fiecărei prirităţi pentru priorităţile Comunităţii;
c) protecţia mediului;
d) rata mobilizării finanţării private, în particular sub aspectul parteneriatului public-privat în
domeniile vizate.

Comtribuţia Fondurilor
1. în adoptarea unui program operaţional trebuie fixată rată maximă şi valoarea maximă a
finanţării de către Fond a oricărui program operaţional sub fiecare prioritate.
2. contribuţia din partea fondului trebuie calculată luând în considerare valoarea toatlă a
cheltuielilor publice.
3. contribuţia fondului pentru fiecare prioritate va fi subiectului unei scale, după cum
urmează:
a) 85% din cheltuielile publice cofinanţate de Fondul de Coeziune;
b) 75% din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR şi FSE sub programele operaţionale în
regiunile eligibile în cadrul obiectivului convergenţă;

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

22
Fondurile Structurale – suport de curs

c) 50% din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR şi FSE sub programele operaţionale în
regiunile eligibile în cadrul obiectivului competitivitate regională şi ocuparea forţei de
muncă;
d) % din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR sub programele operaţionale în regiunile
eligibile în cadrul obiectivului Cooperare teritorială europeană;
e) Rata de cofinanţare, pentru măsuri specifice finanţate sub alocaţii financiare adiţionale,
trebuie să fie de 50% din cheltuielile publice.

Prin derogare de la punctul b), în cazul în care regiunile sunt situate într-un stat membru
acoperit de Fondul de Coeziune, contribuţia comunităţii poate creşte, în cazuri excepţionale şi
bine justificate, spre maxim 80% din cheltuielile publice finanţate prin FEDR sau FSE.
Contribuţia FEDR pentru priorităţile programelor operaţionale poate creşte astfel:
a) cu 10% pentru cooperare interregională sub obiectivele „Convergenţă” şi
„competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”;
b) 5% sub obiectivul „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” unde
prioritatea principală vizează arii geografice, definite după cum urmează:
1) state membre insulare eligibile în cadrul Fondului de Coeziune;
2) arii montane definite de legislaţiile statelor membre;
3) arii mai puţin populate (mai puţin de 50 de locuitori pe km);
4) arii care au fost graniţe externe la 30 aprilie 2004.

Regulamentele încurajează de asemenea şi folosirea altor forme de finanţare comunitară, altele

decât asistenţa nerambursabilă, cum ar fi de exemplu, asistenţa ce poate fi returnată
(împrumuturi), subvenţii cu dobândă sau holdinguri cu capital. În asemenea cazuri, plafoanele
de cofinanţare, prevăzute şi menţionate mai sus pot fi mărite cu 10%.

Instrumentele Structurale în România

Construcţia cadrului instituţional privind politica de coeziune şi instrumentele structurale în

România a plecat de la Hotărârea de Guvern nr. 497/2004 privind stabilirea cadrului
instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor
structurale, care a stabilit:

 Cadrul instituţional la nivelul Autorităţilor de Management, Autorităţilor de Plată şi

Organismelor Intermediare;

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

23
Fondurile Structurale – suport de curs

 Principalele atribuţii ale Autorităţii de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar,

Autorităţilor de Management pentru Programele Operaţionale, Autorităţii de Management
pentru Fondul de Coeziune şi ale Autorităţilor de Plată, pe baza reglementărilor
comunitare;

 Obligaţia, pentru toate Autorităţile de Management, Autorităţile de Plată şi Organismele

Intermediare, de a constitui unităţi de audit;

 Obligaţia de a respecta principiului segregării adecvate a funcţiilor;

 Suficientă flexibilitate a cadrului instituţional, în funcţie de viitoarea dezvoltare a politicii

de coeziune şi viitorul exerciţiu de programare.

Hotărârea de Guvern nr. 497/2004 a fost modificată şi completată ulterior prin HG nr. 1179/2004.

CADRUL DE SPRIJIN COMUNITAR

Autoritate de Management – Ministerul Finanţelor Publice

Program Operaţional (PO) Autoritate de Management (AM)

1 Creşterea Competitivităţii Economice (POS) Ministerul Economiei şi Comerţului

2 Infrastructură de Transport (POS) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului

3 Infrastructură de Mediu (POS) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

4 Dezvoltarea Resurselor Umane (POS) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi

Familiei

5 Agricultură, Dezvoltare Rurală şi Pescuit (POS) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi

Dezvoltării Rurale

6 Dezvoltare Regională (POR) Ministerul Integrării Europene

7 PO Asistenţă Tehnică Ministerul Finanţelor Publice

FONDUL DE COEZIUNE
Autoritate de Management – Ministerul Finanţelor Publice

Tip de proiect Organisme Intermediare

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

24
Fondurile Structurale – suport de curs

Infrastructură de Transport Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului

Infrastructură de Mediu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

AUTORITĂŢI DE PLATĂ

Ministerul Finanţelor Publice Fondul European de Dezvoltare Regională

Fondul Social European (FSE)
Fondul de Coeziune (FC)

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Fondul European de Orientare şi Garantare

Rurale – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricolă – secţiunea „Orientare”
Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare
Rurală Instrumentul Financiar de Orientare
Piscicolă

Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar

Ministerul Finanţelor Publice va avea rolul de Autoritate de Management pentru Cadrul de Sprijin
Comunitar (HG nr. 1574/2003 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor
Publice şi a Agenţiei Naţionale pentru Administraţia Fiscală, modificată prin HG nr. 403/2004).

Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar este responsabilă de

coordonarea programelor şi fondurilor, precum şi pentru managementul efectiv şi eficient al
Cadrului de Sprijin Comunitar potrivit Regulamentului CE nr. 1260/1999 art.34. Această
responsabilitate poate fi definită după cum urmează:

Programare
 Elaborează Planul Naţional de Dezvoltare în parteneriat cu instituţiile naţionale şi
regionale implicate, precum şi cu partenerii economici şi sociali şi, pe baza acestui
document programatic, aprobat de Guvernul României, negociază Cadrul de Sprijin
Comunitar cu Comisia Europeană;
 Coordonează elaborarea studiului de impact macro-economic al PND;
 Realizează verificarea ex-ante a adiţionalităţii pentru Planul Naţional de Dezvoltare;
 Elaborează analize ale dezvoltărilor cheie în sectoare economice şi sociale variate;
 Coordonează producerea programelor operaţionale (ex. ghiduri) şi asigură corelarea
între măsurile diferitelor programe operaţionale şi între acestea şi măsurile din Programul
Operaţional Regional;

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

25
Fondurile Structurale – suport de curs

 Promovează întărirea şi promovarea parteneriatelor în procesul de planificare a

PND/CSC.
Monitorizare

 Înfiinţează şi asigură un sistem integrat funcţional pentru colectarea şi prelucrarea

informaţiilor, precum şi a datelor statistice şi financiare privind implementarea
programului şi monitorizarea şi evaluarea asistenţei Uniunii Europene acordate
României prin instrumentele structurale;

 Înfiinţează Comitetul de Monitorizare al Cadrului de Sprijin Comunitar, urmărind

principiile parteneriatului, reprezentarea echitabilă, precum şi oportunităţile egale între
sexe;

 Asigură preşedinţia şi secretariatul Comitetului de Monitorizare pentru Cadrul de Sprijin

Comunitar;

 Participă în comitetele de monitorizare a programelor operaţionale;

 Transmite Comitetului de Monitorizare pentru CSC, pentru analiză şi aprobare,

propuneri privind modificarea Cadrului de Sprijin Comunitar prin realocare de fonduri
între programele operaţionale şi/sau prin modificarea programelor complement, după
aprobarea prealabilă a acestor modificări de către comitetele de monitorizare ale fiecărui
program operaţional;

 Monitorizează îndeplinirea recomandărilor şi concluziilor emise de comitetele de

monitorizare ale programelor operaţionale;

 Întocmeşte Raportul Anual de Implementare a Cadrului de Sprijin Comunitar, pe baza

rapoartelor anuale de implementare a autorităţilor de management pentru programele
operaţionale şi transmite Comisiei raportul după obţinerea aprobării Comitetului de
Monitorizare pentru CSC;

 Elaborează analize, sinteze şi rapoarte pentru Guvern, Parlament şi alte instituţii privind
stadiul implementării CSC;

 Pregăteşte metodologia pentru colectarea datelor pentru raportul privind adiţionalitatea.

Coordonează Sistemul Informatic Unic de Management

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

26
Fondurile Structurale – suport de curs

 Creează sistemul IT dedicat fondurilor structurale şi conectarea acestuia cu Comisia

Europeană;

 Asigură mentenanţa sistemului IT;

 Elaborează ghiduri şi proceduri pentru introducerea datelor de către autorităţile de

management şi alte instituţii implicate în managementul fondurilor structurale;

 Întocmeşte o strategie de trening IT şi coordonează implementarea acesteia.

Coordonează implementarea CSC
 Coordonează funcţionarea întregului sistem de implementare a fondurilor structurale în
România pentru a asigura implementarea transparentă, efectivă şi eficientă a Cadrului
de Sprijin Comunitar, precum şi corectitudinea operaţiunilor finanţate din asistenţa
Uniunii Europene prin fonduri structurale;

 Coordonează şi furnizează linii directoare privind conformitatea cu politicile comunitare în

domeniile competiţiei şi ajutorului de stat, achiziţii publice, protecţia mediului, egalitatea
între sexe;

 Coordonează implementarea recomandărilor şi concluziilor emise de Comitetul de

Monitorizare pentru CSC;

 Întreprinde măsurile necesare pentru implementarea amendamentelor la Cadrul de

Sprijin Comunitar agreate în Comitetul de Monitorizare pentru CSC.

Evaluare

 Stabilirea cadrului pentru evaluarea CSC, inclusiv programele naţionale relevante;

 Organizează evaluarea ex-ante a Planului Naţional de Dezvoltare şi coordonează

evaluările ex-ante ale programelor operaţionale;

 Organizează evaluarea la mijlocul perioadei a Cadrului de Sprijin Comunitar în

parteneriat cu Comisia Europeană şi transmite Comitetului de Monitorizare rezultatele şi
concluziile acelei evaluări;

 Coordonează evaluările la mijlocul perioadei a programelor operaţionale;

 Participă în evaluarea ex-post a Cadrului de Sprijin Comunitar în parteneriat cu Comisia

Europeană şi transmite rezultatele şi concluziile acelei evaluări Comitetului de
Monitorizare pentru CSC;

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

27
Fondurile Structurale – suport de curs

 Analizează nivelul general de cunoaştere, eficienţă şi eficacitate al actorilor implicaţi în

managementul fondurilor structurale.

Construcţia capacităţii administrative

 Coordonează şi administrează Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică;

 Elaborează strategia pentru instruire profesională continuă a personalului implicat în

managementul fondurilor structurale.

Publicitate pentru PND/CSC

 Asigură şi monitorizează îndeplinirea cerinţelor privitoare la informare şi publicitate

asupra asistenţei acordate prin fondurile structurale

Autorităţile de Management

În general, Autorităţile de Management sunt responsabile cu asigurarea unui management şi a

unei implementări eficiente şi corecte a programelor finanţate din Fondurile Structurale, pentru a
aduce beneficii economice maxime domeniilor vizate – în concordanţă cu politicile
guvernamentale orizontale. Autorităţile de Management ale Programelor Operaţionale vor avea
următoarele atribuţii principale:

Atribuţii generale

 coordonează armonizarea cadrului instituţional şi dezvoltarea capacităţii administrative

şi urmăreşte consolidarea şi extinderea parteneriatelor în procesul de planificare,
precum şi în toate fazele de implementare a Cadrului de Sprijin Comunitar;

 Sunt responsabile pentru utilizarea eficientă, efectivă şi transparentă a fondurilor din

Programele Operaţionale, precum şi pentru îndeplinirea sarcinilor delegate
Organismelor Intermediare;

 Dezvoltarea şi promovează parteneriatele la nivel central, precum şi între nivelurile

central, regional şi local, inclusiv parteneriatul public – privat;

 Asigură informarea cetatenilor şi mass – media cu privire la rolul Uniunii Europene în

derularea programelor si conştientizarea potenţialilor beneficiari si a organizaţiilor
profesionale cu privire la oportunităţile generate de implementarea programelor;

Programare, Monitorizare şi Evaluare

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

28
Fondurile Structurale – suport de curs

Programare:

 elaborează programele operaţionale şi programele complement, în concordanţă cu

obiectivele şi priorităţile stabilite prin Planul Naţional de Dezvoltare;

 asigură corelarea măsurilor din programele operaţionale sectoriale cu cele din programul
operaţional regional, sub coordonarea Autorităţii de Management a Cadrului Sprijin
Comunitar;

Monitorizare:

 constituie Comitetul de Monitorizare al programului operaţional, cu respectarea

principiilor parteneriatului, reprezentativităţii şi egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
asigură preşedinţia şi secretariatul Comitetului de Monitorizare al Programului
Operaţional;

 elaborează şi asigură un sistem funcţional de colectare, prelucrare şi management al

informaţiilor şi datelor statistice privind implementarea programelor operaţionale şi
evaluarea şi monitorizarea asistenţei financiare comunitare acordate pentru
implementarea acestora;

 urmăresc obţinerea rezultatelor generale şi a impactului definit prin programele

operaţionale, precum şi a celor specifice menţionate prin programele complement;

 elaborează şi prezintă comitetelor de monitorizare, spre aprobare, rapoartele anuale de

implementare şi după primirea aprobării acestora le transmit spre aprobare Comisiei
Europene;

Evaluarea

 organizează evaluarea intermediară a programului operaţional şi informează comitetul de

monitorizare asupra rezultatelor acestuia şi asupra modalităţilor propuse pentru
implementarea recomandărilor Comisiei Europene ca urmare a evaluării intermediare;

 analizează şi propun modificări ale programelor operaţionale şi complement şi înaintează

comitetelor de monitorizare corespunzătoare, propunerile privind realocările de fonduri
între măsurile şi priorităţile din cadrul programelor operaţionale;

 participă la reuniunile anuale ale Comisiei Europene în vederea examinării rezultatelor

anului precedent;

Implementare

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

29
Fondurile Structurale – suport de curs

 asigură implementarea programelor operaţionale în concordanţa cu recomandările

Comitetelor de Monitorizare, cu reglementările Uniunii Europene şi cu principiile şi
politicile comunitare, în special în domeniile concurenţei, achiziţiilor publice, protecţiei
mediului şi egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;

 elaborează manuale de implementare şi utilizare pentru programele operaţionale

respective;

 sunt responsabile pentru elaborarea criteriilor de selecţie şi evaluare a proiectelor şi

aprobă proiectele selectate de către Organismele Intermediare;

 gestionează asistenţa tehnică alocată Programului Operaţional;

Management financiar şi control

 asigură şi răspund pentru corectitudinea operaţiunilor finanţate prin programele

operaţionale, precum şi pentru implementarea măsurilor de control intern, în
concordanţă cu principiile unui management financiar riguros şi transparent;

 asigură existenţa procedurilor privind păstrarea unei piste de audit corespunzătoare;

 sunt responsabile de îndeplinirea verificărilor la faţa locului;

 urmăresc şi verifică instituirea de către organismele intermediare care implementează

măsurile din Programele Operaţionale a un sistem contabil separat, precum şi a unui
cod de contabilitate adecvat pentru operaţiunile finanţate;

 furnizează informaţii privind absorbţia fondurilor, conform datelor cuprinse în tabelele

financiare;

 validează şi transmit Autorităţii de Plată declaraţii de cheltuieli verificate şi cereri de

finanţare;

 transmit Autorităţii de Plată, rapoarte privind recuperarea sumelor necuvenite, precum şi

a celor neutilizate;

 efectuează corecţiile financiare;.

Convenţia Regională a Multiplicatorilor de Informaţie Europeană

30