MATRICEA

EXTRACELULARĂ
EXTRACELULARĂ
 Matricea extracelulară

 t t lit t moleculelor
totalitatea l l l secretate
t t dde celule
l l
şi imobilizate în spaţiul extracelular
 structură dinamică
 variaţiile cantitative ale componentelor
matriciale şi modul lor de organizare
realizează
l ăod diversivitate de
d tipuri
 Matricea extracelulară

 stabilizează structura fizică a ţesuturilor

 rol de lubrefiere,
lubrefiere amortizare a şocurilor mecanice şi
asigurarea elasticităţii ţesuturilor şi organelor
 rol în adezivitatea celulară
 influenţează forma celulei, proliferarea, migrarea şi
dezvoltarea acesteia în evoluţia embrio
embrio--fetală
 roll metabolic
t b li
 prezenţa matricei conferă protecţie celulei faţă de o serie
de agenţi patogeni,
patogeni deoarece componentele matricei
sunt mult mai complexe şi stabile decât lipidele şi
proteinele ce edifică plasmalema.
Matricea extracelulară
Matricea extracelulară
 Componentele matricei
extracelulare
t l l

 Glicozaaminoglicanii
– unităţi dizaharidice repetitive cu una sau mai multe molecule
aminoglucidice (ex. NN--acetilglucozamină, N
N--acetilgalactozamină)
– tipuri GAG

 Acidul hialuronic
 Condroitin sulfatul şi dermatan sulfatul
 Heparan sulfatul şi heparina

 Keratan sulfatul
 Proteoglicanii
 Principalii proteoglicani din matrice sunt:
– agrecan (localizat în cartilaj)
– betaglican (localizat la nivelul suprafeţei celulare şi în
matrice)
– decorina (larg răspândită în ţesutul conjunctiv)
– perlecan (la nivelul membranei bazale)
– serglicina (localizată în veziculele secretorii din
glucide)
– sindecan I (localizat la suprafaţa
f ffibroblastelor şi a
celulelor epiteliale).
 Funcţiile PG
– sunt polianioni ce tind să se agrege în prezenţa
cationilor divalenţi.
ţ Această agregare
g g determină o
vâscozitate mai mare utilă matricei extracelulare ce
înconjură articulaţiile.
– acţionează
ţi ă ca un filtru l l  moleculele
filt molecular l l l marii
ale proteinelor şi agenţii bacterieni nu pot penetra
prin acest mediu vâscos.
p
– pot lega molecule semnal (ex. factori de creştere –
factorii de creştere fibroblastici sunt orientaţi către
receptorii
t ii lor
l de
d către
ăt PG) PG).
– au rol în formarea aparatului de filtrare renal şi
acţionează ca filtru molecular la nivelul membranei
bazale glomerulare.
 Colagenul
 este
t una di
din cele
l maii abundente
b d t proteine
t i găsite
ă it
în ţesuturile animale
 responsabil
bil de
d integritatea
i t it t ţesuturilor
ţ t il osoase,
cartilaginoase, piele şi tendoane
 di punctt de
din d vedere
d molecular
l l colagenul
l l are
câteva caracteristici distincte:
– conţine
ţi 2 tipuri
ti i maii rare de
d aminoacizi
i i i hidroxilizina
hid ili i şii
hidroxiprolina, lanţuri scurte de oligozaharide
compuse
p numai din glucoză
g şşi g
galactoză
– se poate plia şi realiza legături încrucişate pentru a
edifica forma fibrilară sau de reţea.
 Tipuri de colagen
 Tipul I: primul descoperit şi prezent în proporţia cea mai mare
(90% din colagenul ţesuturilor umane), predomină în ţesuturile
rigide şi conţine cantităţi mici de hidroxilizină şi carbohidraţi.
 Tipul II: este singurul tip prezent în cartilajul hialin şi împreună cu
tipul I şi în alte ţesuturi având cantităţi mari de hidroxilizină şi
carbohidraţi.
 Tipul
p III: este deobicei asociat cu tipul p I fiind sintetizat de
fibroblastele care sintetizează şi tipul I.
 Tipul IV: este prezent la nivelul laminei bazale şi diferă de celălalte
tipuri prin prezenţa 3- 3-hidroxiprolinei, manozei şi acidului sialic. Nu
poate
t fforma fibfibre llungii dar
d este
t flexibil
fl ibil şii formează
f ă o structură
t t ă îîn
formă de reţea.
 Celelalte isotipuri de colagen reprezintă componente minore ale a
anumitor matrici extracelulare fiecare având o serie de caracteristici
distinctive.
 Fibronectina (Fn)
 moleculă mare
mare, cu două lanţuri identice de aproximativ
2500 aminoacizi, grupaţi în câteva domenii repetitive,
fiecare domeniu având roluri diferite în funcţia de
realizare a legăturilor celulă – matrice

 Structură
– un domeniu de legare
g a colagenului
g
– două domenii de legare a PG
– o secvenţă care se leagă la receptorul membranar
fibronectinic
 Receptorul pentru fibronectină
 membrub all familiei
f ili i integrinelor
i t i l
 proteină membranară integrală ce se găseşte în
plasmalema unui număr mare de celule (ex. (ex
muşchi, neuroni, fibroblaste, etc.)
 secvenţa peptidică de legare la acest receptor
este arginină – glicină – aspartat (RDG) situată
la nivelul unuia din domeniile fibronectinei
 fibronectina este importantă ă nu numai pentru
aderarea celulelor la matrice, dar şi pentru
direcţionarea migrării celulare la embrionii de
vertebrate
 Laminina
 este
t o moleculă
l lă a adezivităţii
d i ităţii specifică
ifi ă llaminei
i i
bazale
 conţine o serie de domenii funcţionale în cele
trei lanţuri polipeptidice menţinute împreună prin
punţi
p ţ disulfidice şi
ş aranjate
j în formă de cruce
asimetricăă
 domeniile funcţionale sunt:
– pentru legarea
l la
l colagenul
l l IV;
– legarea la heparan sulfat;
– legarea la entactină;
– două sau mai multe domenii pentru legarea la
proteinele receptor de la nivelul plasmalemei.
 Membrana bazală
 suportul flexibil al matricei extracelulare specializate
 separă celulele epiteliale de ţesutul conjunctiv subadiacent sau
înconjurător
 sintetizată de către celulele care se sprijină pe ea
 deşi compoziţia membranei bazale variază de la un ţesut la altul şi
chiar dintr-
dintr-o regiune la alta a membranei, principalele ei
componente sunt:
– colagenul de tip IV
– perlecanul (proteoglicanul heparan sulfat
sulfat))
– laminina şi entactina.
 Funcțțiile membranei bazale
Func
 Rolul de barieră selectivă a membranei bazale: bazale: în
glomerulul renal, o membranăbazală de o grosime neobişnuită
acţionează ca un filtru molecular, împiedicând trecerea
ac o o ecu e o d
macromoleculelor din sâ
sânge
ge în u
urină.
ă Se papare
e că p
proteoglicanul
oteog ca u
heparan sulfat are un rol important în această funcţie: dacă lanţurile
GAG sunt îndepărtate cu enzime specifice, dispar proprietăţile
filtrante ale membranei bazale. De asemenea, membrana bazală
poate acţiona ca o barieră selectivă şi în cazul celulelor în mişcare.
mişcare
 Rolul membranei bazale în regenerarea tisulară: tisulară: s-a
observat că are un rol important în regenerarea tisulară după lezare.
Când sunt lezate ţesuturi ca muşchii
muşchii, nervii şi epiteliile,
epiteliile membrana
bazală supravieţuieşte şi formează un suport pe care pot migra
celulele regenerate.
 Rolul membranei bazale în migrarea g celulelor
embrionare:: probabil că membrana bazală are un rol important în
embrionare
ghidajul celulelor care migrează în timpul dezvoltării embrionare.