Omull care

Omu care cr
crest
creste
estee
Acesta sunt eu!
Tu cine e ti?
LIMITE, APROPIERE I RESPECT
ÎNTRE ADUL I I COPII

Jesper Juul

Traducere din limba german de

ROXANA VIDICAN
Omull care
Omu care cr estee colec ie coordonat de Adina Tudorache
crest
creste

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României

JUUL, JESPER
Acesta sunt eu! Tu cine e ti? : Limite, apropiere i respect între INTRODUCERE
adul i i copii / Jesper Juul ; trad.: Roxana Vidican ; consultan de
specialitate: Raluca Jacono. - Bucure ti : Casa Editorial Ponte, 2013
ISBN 978-606-8405-09-4

I. Vidican, Roxana (trad.)

II. Jacono, Raluca

37.018.1
159.922.7
© HER ER JEG! HVEM ER DU? by Jesper Juul
Published by arrangement with Forlaget Apostrof, Copenhagen 1998,
Copyright © Jesper Juul 1998 represented by Leonhardt & Høier
Literary Agency A/S, Copenhagen
@ Casa Editoriala Ponte 2013
Tip rit la Radin Print - prin reprezentantul pentru România -
4 Colours Advertising, www.4colours.ro, 2013
Reproducerea, total sau par ial , a textului sau a iconografiei
acestui volum, f r acordul scris al Casei Editoriale Ponte, este
strict interzis i se pedepse te conform Legii dreptului de autor.
În aceast carte este vorba despre ceea ce, într-un
limbaj desuet, s-ar putea numi „impunerea de limite
copiilor”. Sunt descrise modalit i de delimitare ale
unei persoane fa de semeni, inclusiv fa de copiii
mari sau mici, astfel încât contactul între p r i s fie
cât se poate de bun i niciuna dintre ele s nu sufere
prejudicii.
Dragostea pentru copiii no tri i pentru oamenii
maturi apropia i nou este perceput într-un anume
fel de noi i într-un alt fel de ei. La fel se întâmpl i cu
afec iunea lor pentru noi. Condi ia pentru ca persoa-
nele din jurul nostru s se i simt iubite este ca senti-

ISBN 978-606-8405-09-4 mentele noastre de afec iune s poat fi transpuse în

gesturi i ac iuni pline de dragoste.

INTRODUCERE 5
 Copiii i adul ii percep iubirea într-un fel perso-
nal. Ceea ce avem în comun cu to ii este faptul c nu
ne sim im iubi i atunci când ne sunt înc lcate sau nu
ne sunt respectate limitele personale. În cazul unor
ofense grave i dese, ni se diminueaz sentimentul
propriei valori i, ca atare, capacitatea de a ac iona
constructiv. Nu mai putem nici s avem grij de noi i
nici s p str m contactul cu cel care ne-a jignit. Acest
lucru este valabil în egal m sur pentru copii i oa-
meni maturi.
Avem nevoie de timp ca s ne cunoa tem limite-
le. Pe unele le sim im instinctiv, pe altele îns , dureaz
ani pân le recunoa tem i înv m s le marc m ast-
fel încât i ceilal i s le observe.
Unul dintre paradoxurile vie ii este c ne putem
recunoa te limitele numai atunci când semenii no tri
le încalc . La fel, putem depista limitele celorlal i doar
atunci când, f r s vrem, ajungem la conflicte cu ei
sau îi ofens m.
În via a social cotidian , al turi de persoane de
care nu ne leag rela ii de dragoste, ne însu im unele
„reguli de joc” formale, care ne ajut s nu p trundem
pe „teritorii str ine” mai mult decât este neap rat ne-
cesar. Aceste reguli difer de la o arie cultural la alta
6 JESPER JUUL
i de la un grup social la altul. Întotdeauna, îns , ele
se refer la p strarea unei anumite distan e, pentru a
nu risca s -l jignim pe cel lalt.
În cazul convie uirii în familie, dimpotriv , este
vorba despre polul opus distan ei, i anume apropierea.
Uneori, nevoia de apropiere a copiilor mici pare
insa iabil , de i i ace tia au nevoie de pauze i de
distan . Ei nu cunosc înc limitele p rin ilor i le în-
va doar atunci când, de-a lungul timpului, intr în
coliziune cu ele.
Unul dintre cele mai pre ioase cadouri f cute de
copii p rin ilor este posibilitatea de a- i cunoa te pro-
priile limite i de a le modifica, astfel încât ele s fie
cât mai constructive pentru ambele p r i. Exact la fel
ca într-o rela ie de dragoste între adul i. Singura deo-
sebire dintre un copil i un partener adult este aceea
c primul dispune de mai pu ine experien e. În orice
caz, con tientizarea clar a propriilor limite dureaz
aproximativ zece ani.
Cu cât ne cunoa tem mai bine limitele i cu cât le
exprim m mai personal, cu atât mai satisf c toare vor
fi contactele noastre cu semenii i invers.
În rela ia p rin i-copii, iubirea este atât de mare
i atât de u or de r nit, încât, în procesul reciproc de
INTRODUCERE 7
înv are, desf urat în continuu în cadrul familial, fi- prive te propriile valori i, acolo unde este necesar, la
ecare parte risc permanent s încalce limitele celei- recunoa terea îndoielilor.
lalte. Atunci când adul ii sunt cei care conduc prin
exemplu personal i dau tonul, senza ia de vinov ie
este minim , iar sentimentul de sine, mai puternic.
Felul în care ne comport m cu copiii i îi educ m
este mai mult sau mai pu in con tient, mai mult sau
mai pu in analizat i, nu rareori, contradictoriu. Pen-
tru unii oameni, atitudinile lor sunt mai importante
decât îns i via a, în timp ce pentru al ii, acestea sunt
un partener de conversa ie interior, util doar pentru a
le sus ine dialogul cu ceilal i.
Unii spun: „Sunt suma principiilor mele!” Ace tia
nu se cunosc înc destul de bine. Cu to ii am fost ci-
neva înainte de a adopta concep iile noastre i suntem
cineva în spatele acestora. De acest „cineva” avem ne-
voie când devenim p rin i.
Cartea de fa este o invita ie adresat cititorului,
de a aduce mai mult lumin asupra propriei persoa-
ne, a concep iilor i experien elor sale, pornind de la
cele tr ite i observate de autor. Nu este vorba de vre-
un îndemn la a judeca, împ r ind pe categorii precum
corect – gre it sau vinovat – nevinovat, ci de o invi-
ta ie la a deveni, pe cât posibil, mai siguri în ceea ce

8 JESPER JUUL INTRODUCERE 9

 via a de familie. De unele dintre ele suntem con ti-
en i, de altele nu. Le formul m rareori, dar le expri-
m m permanent prin ceea ce spunem i facem:

• Copiii trebuie s înve e s - i asculte p rin ii,

pentru c ace tia din urm tiu cel mai bine
C I N E H O TĂ R Ă Ș T E ?
totul.
• Într-o societate democratic i copiii trebuie s
participe la luarea deciziilor.
În familie hot r sc p rin ii, iar la cre , gr dini
• Credin a în Dumnezeu este cel mai important
i coal , adul ii. Copiii dispun de mult în elepciune
lucru pe care trebuie s -l înve e copiii.
a vie ii, dar nu au suficiente cuno tin e despre lume i
• Cel mai important este s -i înv m pe copii
via i nu se afl în stadiul de evolu ie necesar pentru
s -i respecte pe ceilal i.
a prelua conducerea. F r îndoial , cel mai bine pen-
• Cel mai important este s -i înv m pe copii s
tru ei este ca persoanele adulte s ia deciziile.
aib încredere în sine.
Fire te, este important ce decid p rin ii, dar i
• Cel mai important este s -i înv m pe copii s
mai important pentru s n tatea i starea de bine a
protejeze natura.
celor mici este cum decid: dictatorial sau democratic,
• S se descurce bine la coal este cel mai im-
categoric sau flexibil, dup dispozi ie sau astfel încât
portant lucru pentru copii.
hot rârile s aib o coeren .
Copiii, la fel ca i adul ii, se simt cel mai bine Doar cu o genera ie în urm , cele mai multe va-
atunci când deciziile au, pe cât posibil, o concordan lori dup care se orienta educa ia copiilor erau de na-
cu interiorul celor care decid. Aceasta presupune ca tur moral sau religioas , iar p rin ii erau siguri de
p rin ilor s le fie clar pe ce valori vor s - i întemeieze ceea ce era corect sau gre it. De atunci, cunoa terea

10 JESPER JUUL CINE HOTĂRĂŞTE? 11

noastr a sporit, tim mai multe despre fiin a uman A l sa vina pe umerii copiilor este lipsit de responsa-
în perioada copil riei i putem spune, cu mai mult bilitate i nu poate genera decât noi conflicte i mai
precizie, în ce condi ii se dezvolt cel mai bine. Ceea distructive.
ce p rin ii i bunicii no tri considerau bun i corect în
educa ia copiilor s-a dovedit în mare parte gre it.
P rin ii moderni, care trebuie s decid în nume-
le copiilor, au o sarcin complicat . Pe de o parte, ei
hot r sc, dar pe de alt parte, deciziile lor ar trebui
s le creeze copiilor condi ii de dezvoltare cât se poa-
te de bune. Aceasta înseamn c p rin ii trebuie s
renun e la o mare parte din puterea pe care o de in
conform tradi iei, f r a pierde, în acela i timp, frâiele
conducerii. Aceast sarcin este extrem de dificil i,
fire te, foarte pu ini p rin i o pot îndeplini f r efort.
A a ceva se poate înv a numai împreun cu copiii,
odat cu maturizarea treptat a acestora.
Acest proces de înv are reciproc d na tere,
inevitabil, la conflicte i frustr ri. Din când în când,
ambele p r i sunt sup rate, frustrate sau furioase i
a a i trebuie s fie. Conflictele dintre p rin i i co-
pii nu sunt un semn c p rin ii n-ar face fa educ rii
copiilor, ci sunt utile pentru ca ambele p r i s înve e
câte ceva. Într-o familie s n toas , îns , responsabi-
litatea pentru calitatea conflictelor revine p rin ilor.

12 JESPER JUUL CINE HOTĂRĂŞTE? 13


PUTEREA
Când este vorba despre via a de zi cu zi al turi
de copii, cei mai mul i p rin i se gândesc mai curând
la dragoste, îngrijire i responsabilitate decât la pu-
tere. În realitate, p rin ii influen eaz via a i starea
de bine a copilului, în primii ani de via ai acestu-
ia având chiar o putere nelimitat asupra lui. i mai
târziu îns , când copilul începe s creasc , autoritatea
parental se men ine înc foarte mare.
P rin ii de in autoritatea juridic , economic , psi-
hic i fizic chiar i atunci când se simt lipsi i de pu-
tere. În familiile scandinave se abuzeaz de putere cel
mai mult acolo unde p rin ii se simt neputincio i sau
unde, din diferite motive, nu vor s - i recunoasc pu-
terea. În alte culturi, abuzul de putere, de exemplu
sub forma violen ei fizice, este considerat a fi o virtu-
14 JESPER JUUL
te, iar exercitarea nemijlocit a puterii este considera-
t drept singurul comportament responsabil posibil.
În rile scandinave, începând cu o genera ie în
urm , violen a fizic n-a mai fost acceptat ca parte
component a educa iei copiilor i a pedagogiei. În
realitate, mai exist p rin i care î i bat copiii, dar cei
mai mul i s-au l murit între timp c violen a este d -
un toare atât pentru victim cât i pentru cel care o
exercit 1. Ne-am civilizat îndeajuns ca s renun m la
violen ca mijloc de exercitare a puterii. Recunoa -
tem totodat c , probabil, nu exist nicio diferen re-
al între violen a fizic i cea psihic , prin aceasta din
urm în elegându-se manifest ri precum ridiculariza-
rea, critica, sarcasmul, umilirea i calomnierea copilu-
lui, chiar i în absen a acestuia. Ambele forme de vio-
len sunt distrug toare pentru oameni.
În „vremurile bune”, cum le mai numesc înc
unele persoane, utilizând violen a sau amenin area cu
violen a, un copil putea fi determinat mult mai u or
decât ast zi s devin ascult tor i supus puterii p -
rinte ti. Adul ii stabileau limitele i când copilul nu
inea seama de ele, era lovit. „Cine nu vrea s asculte,
1
Jesper Juul, Dein kompetentes Kind. Auf dem Weg zu einer neuen
Wertgrundlage für die ganze Familie, Reinbeck: Rowohlt 2009, p. 128.
PUTEREA 15
trebuie s simt ”, spuneau apoi p rin ii i erau satis-
f cu i, gândind c este sarcina lor sfânt s -l fac pe
cel mic s în eleag „diferen a între ce e bine i ce nu”.
Violen a, ca mijloc educa ional, nu d na tere la
respect, ci la team . Ea nu îi ajut pe copii s în eleag
diferen a între bine i r u, ci îi înva c este corect s
fii violent atunci când de ii puterea. Astfel, cei mici nu
înva s respecte limitele celor mari, ci s se team de
consecin e2.
Abrogarea principial a violen ei în rela ia din-
tre adul i i copii a l sat în urma ei un vacuum, pen-
tru umplerea c ruia to i p rin ii experimenteaz zil-
nic diferite metode. Unii exerseaz principiile demo-
cratice – i de multe ori sfâr esc blaza i de discu iile
interminabile. Al ii iau dorin ele sau refuzurile copii-
lor drept fir conduc tor al vie ii de familie – ajungând
în cele din urm într-o stare de derut . Unii p rin i
las copiilor responsabilitatea, atunci când aceasta nu
poate avea consecin e importante – i, în final, ajung
s fie antrena i în epuizante lupte pentru putere. Pen-
tru al ii este atât de important s ofere copiilor spa iu
i aten ie, încât, în cele din urm , nu mai au loc pentru
ei în i i i propriile necesit i.
2
Ibidem, p. 201 sq.
16 JESPER JUUL
Toate aceste experimente sunt necesare pentru
ca adul ii s înve e s - i foloseasc puterea mai con-
structiv decât au putut-o face genera iile anterioare.
Iar experimentarea diferitelor principii nu d uneaz
nici copiilor i nici adul ilor; nici m car atunci când
experimentul e ueaz . Abia când se împotmolesc în
insatisfac ii i nu mai pot schimba direc ia, încep, atât
copiii cât i p rin ii, s se simt nemul umi i.
Secole de-a rândul, oamenii s-au obi nuit s crea-
d c simplul fapt de a fi mam sau tat le confer o
autoritate formal , care le-ar facilita exercitarea pu-
terii. Acum lucrurile stau altfel sau, mai corect spus,
a a se întâmpl doar pe parcursul primului an sau al
primilor doi ani din via a copilului. P rin ii moderni
trebuie s dezvolte o autoritate personal , dac vor s
reu easc în rolul lor de conduc tori i s evite abuzul
de putere. Odat cu dispari ia tot mai accentuat a ro-
lului fiec rui sex, acela i principiu a devenit valabil i
pentru parteneriatele între adul i.
În timp, p rin ii, profesorii i pedagogii au ajuns
s se bucure de respectul celor din jur mai pu in dato-
rit func iei pe care o îndeplinesc i mai mult datorit
persoanelor care sunt. Copiii i adul ii au pierdut res-
pectul pentru cei care de in puterea i ne îndrept m,
PUTEREA 17
încet dar sigur, c tre o perioad în care m sura credi-
bilit ii personale va decide respectul de care ne vom
bucura i gradul de putere care ne va fi recunoscut
în rela iile personale i pedagogice cu copiii i tinerii.

PUTEREA
Ș I R E S P O N S A B I L I TAT E A

Autoritatea psihic a p rin ilor are o însemn tate

special pentru subiectul acestei c r i, pentru c joac
un rol foarte important în convie uirea cu copiii i mai
cu seam pentru c , de regul , aceasta nu este atât de
v dit ca alte forme de autoritate, neputând fi decât
greu concretizat .
Ereditatea decide sexul, constitu ia corporal ,
anumite handicapuri, înf i are i, probabil, tempera-
mentul copiilor. Personalitatea lor, îns , imaginea lor
de sine i capacitatea lor de a- i folosi inteligen a i
de a convie ui i coopera cu al i oameni depind de fe-
lul în care se comport cu ei adul ii, mai ales p rin ii,
dar i educatorii, bunicii, profesorii i alte persoane
de care copiii se ata eaz .

18 JESPER JUUL PUTEREA ŞI RESPONSABILITATEA 19

 Pentru noi, terapeu ii familiali, procesul rela io-
n rii reciproce între membrii familiei este cel care
determin , în primul rând, starea de bine din sânul
acesteia.
Prin con inut, în elegem ceea ce facem, despre ce
vorbim i ce linii directoare i tradi ii exist în familia
noastr . Procesul se refer la felul în care ac ion m,
vorbim, înseamn starea de spirit, tonul i atmosfera
în rela ionarea dintre noi.
Prin aceasta nu vrem s spunem, ca odinioar , c
trebuie s vorbim cuviincios i ra ional în loc de urât
i isteric, ci c exist un mod de a face lucrurile con-
structiv i s n tos pentru familie i nu distructiv i
nes n tos.
con inut
proces
În cazul rela ion rii distructive într-o familie, to i
membrii acesteia sunt afecta i. Unii simt acest lucru
mai devreme i mai limpede decât al ii, dar to i su-
fer i chiar i rela iile dintre ei sunt afectate. În mod
20 JESPER JUUL
corespunz tor, în cazul unei rela ion ri constructive,
to i membrii familiei se vor sim i bine.
În orice rela ie adul i-copii, adul ii sunt exclusiv
responsabili de calitatea rela ion rii.
Prin aceast afirma ie nu vreau s exprim con-
cep ia mea privitoare la copii, adic p rerea mea con-
form c reia adul ii trebuie s de in responsabilitatea
pentru c sunt mai vârstnici. Remarca mea exprim
mai degrab ideea conform c reia copiii nu pot pre-
lua responsabilitatea. Uneori, copiii sunt sili i s pre-
ia aceast responsabilitate, adul ii nefiind în stare, iar
rezultatul este întotdeauna distructiv pentru ambele
p r i.
Încercând, cu cele mai bune inten ii, s acorde co-
piilor mai mult putere de influen democratic , în
ultimii dou zeci icinci de ani, mul i p rin i au deve-
nit confuzi i frustra i. Ei au considerat c , din mo-
ment ce copiii vor avea mai mult influen , vor pre-
lua automat o parte din responsabilitate.
Nu se întâmpl îns a a. Copiii pot decide împre-
un cu p rin ii asupra meniului de la masa de sear ,
dar nu sunt responsabili pentru atmosfera din fami-
lie în timpul cinei. Ei pot stabili împreun cu adul-
ii unde vor petrece Cr ciunul, dar nu sunt responsa-
PUTEREA ŞI RESPONSABILITATEA 21
bili pentru atmosfera din familie în timpul vacan ei
de Cr ciun. colarii, începând cu clasa a aptea, pot
hot rî ei în i i c rei teme s i se dedice clasa în s pt -
mâna proiectelor, dar nu sunt responsabili, nici m car
par ial, pentru atmosfera în care se desf oar lucrul
la proiect.
Responsabilitatea pentru calitatea rela ion rii re-
ciproce nu poate fi l sat pe umerii copiilor i nici îm-
p r it cu ace tia. Ea se afl în exclusivitate în mâinile
adul ilor. Este cea mai mare responsabilitate a lor i se
afl în zona în care î i exercit indirect cea mai mare
putere în rela ionarea cu copiii.
Conform tradi iei, p rin ii au acceptat mereu
aceast responsabilitate atunci când atmosfera din fa-
milie a fost pl cut i s-au eschivat când lucrurile au
mers prost. În cele mai multe familii se mai întâm-
pl înc a a: când rela iile dintre copii i adul i devin
nearmonioase, p rin ii (educatorii i profesorii) dau
vina pe copii. Aceast atitudine este nu numai lipsit
de responsabilitate, ci i de etic , pentru c subminea-
z capacitatea existen ial a copiilor.
Alternativa nu este preluarea în totalitate a vino-
v iei de c tre p rin i, deoarece acest lucru nu ar fi de
folos nici lor i nici copiilor lor. P rin ii trebuie, mai
22 JESPER JUUL
degrab , s - i asume responsabilitatea pentru ceea
ce tocmai s-a întâmplat i s se îngrijeasc de g sirea
unor modalit i care s împiedice repetarea gre elilor.
Pe baza unei lungi tradi ii, a ap rut credin a c
pagubele sunt pricinuite de sentimente pe care, pe ne-
drept, le numim negative: sup rare, furie, iritare etc.
Lucrurile nu stau îns chiar atât de simplu. Încerc rile
noastre de a face ceea ce este corect sunt, adesea, cel
pu in la fel de distructive.
UN EXEMPLU:
O tân r pereche de p rin i este îngrijorat din
pricina unor incidente cu fiica lor de un an i jum ta-
te: „Începând cu trei luni în urm , din când în când,
se a eaz pe podeaua din buc t rie, în fa a frigideru-
lui, ar tând c tre acesta i spunând: Înghe at ! Sincer
vorbind, la început ni s-a p rut nostim i chiar un pic
genial, dar acum lucrurile au luat amploare i poa-
te dura foarte bine o jum tate de or pân reu im s
o urnim de acolo. Ceva asem n tor se întâmpl i în
alte circumstan e, când nu dorim acela i lucru ca i ea.
Ce putem face?”
Ace ti p rin i, în anumite privin e, sunt expo-
nen i tipici pentru genera ia lor. Chibzuiesc i sunt
PUTEREA ŞI RESPONSABILITATEA 23
foarte bine informa i, sunt interesa i de ce s-a spus i
s-a scris despre educa ia copiilor, vorbesc cu pl cere
despre propriile atitudini i experien e. Nu vor s fie
autoritari i consider important ca fiicei lor s i se
acorde toat aten ia de care are nevoie atunci când se
afl împreun cu ei.
Nu sunt mânio i sau sup ra i pe fiica lor, dar
sunt con tien i c situa ia ar putea evolua distructiv
i aici au dreptate.
Cele întâmplate se pot rezuma astfel (con inu-
tul): Fiica anun c ar dori o înghe at . Tat l se gân-
de te pu in, hot r te c în acel moment nu vrea s -i
dea înghe at i spune: „Nu, Caroline, acum nu pri-
me ti înghe at .” Caroline r spunde: „Eu vreau!” Ta-
t l: „Nu, Caroline, nu acum. Mânc m în curând.” Ca-
roline se simte frustrat . Bate cu palmele în podea i
î i repet cererea. Tat l zice: „Nu, Caroline, acum nu
prime ti înghe at . Vrem s ne a ez m la mas ime-
diat. Dac m nânci înghe at acum, nu o s mai m -
nânci la cin !” Caroline insist , din ce în ce mai frus-
trat , pân când izbucne te în lacrimi, iar tat l o ia în
bra e i o scoate din buc t rie.
Motivele tat lui sunt importante. Acesta nu vrea
s fie autoritar i, ca atare, face tot ce poate pentru ca
24 JESPER JUUL
micu a Caroline s în eleag hot rârea lui de a nu-i da
înghe at . Se gânde te la urm torul consens: Caroline
va recunoa te logica motiva iei sale i va fi de acord
cu ea. El nu o ceart , ci vorbe te conving tor i p s-
treaz permanent contactul vizual cu ea. La fel pro-
cedeaz ace ti p rin i i atunci când copila nu vrea s
mearg la culcare, sau nu vrea s fie luat de la cre ,
sau când dore te s poarte sandale în mijlocul iernii
.a.m.d.
Ei nu î i doresc conflicte cu înc rc tur emo io-
nal cu fiica lor. În propria copil rie, au tr it experien-
e nepl cute generate de astfel de conflicte i amândoi
au frecventat gr dini a într-o perioad în care educa-
torii încercau s -i conving pe cei mici c , în princi-
piu, conflictele pot fi rezolvate ra ional i c este gre it
s fii ira ional. Conflictul cu Caroline le d impresia
c ar fi ni te p rin i r i.
Din punct de vedere al procesului, cele întâmpla-
te sunt urm toarele: întrucât tat l vrea s ajung la
consens i prelunge te contactul vizual cu ea, perce-
pând în plus iritarea ei crescând ca semn al e ecu-
lui lui ca educator, conducerea (adic responsabilita-
tea pentru situa ie) trece automat la Caroline. Copila
vede i aude nelini tea i stânjeneala tat lui i se afl
PUTEREA ŞI RESPONSABILITATEA 25
deodat într-o pozi ie în care de ine responsabilitatea
pentru starea de bine a acestuia i, în consecin , pen-
tru durata conflictului. O asemenea povar este prea
grea pentru orice copil. Când se încearc a a ceva,
este ca i cum copilul ar prelua puterea în familie.
Pe copii nu-i intereseaz puterea. Când încep s - i
tiranizeze p rin ii, o fac pentru c ace tia din urm nu
preiau conducerea. Comportamentul lor „ira ional”
nu este expresia unei pofte de putere, ci a durerii c
sunt împov ra i cu prea mult responsabilitate.
P rin ii lui Caroline se afl într-o situa ie deloc
u oar . Cunosc o singur alternativ – cea a p rin ilor
lor: „Nu te mai purta a a! Dac nu ascul i ce spun, va
trebui s mergi la culcare... i aceasta imediat!” i „Fii
cuminte! Dac nu te cumin e ti imediat, mama se va
sup ra!”
Ei procedeaz inteligent, nevrând s repete mo-
dul critic, dispre uitor, dictatorial i profund jignitor
prin care p rin ii lor le impuneau limitele. Ce ar tre-
bui îns s fac tat l data viitorare, când Caroline se
va a eza din nou pe podea, în fa a frigiderului?
Se poate proceda astfel: Când feti a va cere din
nou: „înghe at !”, tat l ar putea s -i r spund : „Nu,
Caroline, nu prime ti acum înghe at . Tocmai vrem
26 JESPER JUUL
s ne a ez m la mas .” A doua oar : „Caroline, acum
nu- i dau înghe at !” i s se uite prietenos în ochii ei.
În caz c feti a ar insista s -i fie îndeplinit dorin a,
tat l trebuie s întrerup contactul vizual, s plece i
s fac altceva.
Dac micu a Caroline este un copil s n tos i nor-
mal, î i va mai repeta de câteva ori dorin a, iar apoi va
începe s plâng . Asupra acestei reac ii voi reveni mai
târziu. Cititorul va trebui s se mul umeasc pentru
moment cu ultima întrebare a p rin ilor i cu r spun-
sul meu:
• Dar copilul nu se va sim i respins?
• S sper m c da. Acesta este i scopul. Ce au
de f cut p rin ii este foarte simplu i poate de
aceea, nu tocmai facil. Vor avea succes numai
dac vor crede cu adev rat ceea ce spun i vor-
bele lor vor fi rostite cu con tiin a împ cat . În
acest caz, acestea sunt cele dou momente care
contribuie la na terea autorit ii personale, nece-
sar pentru ca niciuna din cele dou p r i s nu
se simt inferioar .
PUTEREA ŞI RESPONSABILITATEA 27
 Nu se întâmpl nimic în neregul . Nu este gre it
nici s dore ti o înghe at dac ai poft , nici s hot -
r ti c nu este momentul potrivit pentru aceasta. De
altfel, situa ia din familie involuase deja într-atât, în-
cât atât Caroline cât i p rin ii ei erau neferici i. P rin-
ii nu au fost complet lipsi i de responsabilitate, nu- CE SUNT LIMITELE?
mai c nu au tiut, atunci când i-au exercitat puterea,
cum ar fi trebuit s - i asume responsabilitatea în mod
constructiv.
În mare spus, exist dou categorii de limite, cele
generale i cele personale, ambele fiind descoperite de
p rin i pe parcursul celor cincisprezece-dou zeci de
ani în care copiii locuiesc acas . În primii ase- apte
ani, observ m zilnic noi limite. Urmeaz apoi o pau-
z , iar când copilul are doisprezece-treisprezece ani,
începem s ne ciocnim de noi grani e.
Unele limite le avem înc înainte de a ni se na -
te copiii, iar de unele ar trebui s ne eliber m, dac
putem, în momentul în care mica minune ne prive te
pentru prima dat adânc în ochi. Exist limite pe care
le p str m i altele pe care le modific m cu timpul, pe
m sur ce ne cunoa tem copiii i înv m s ne în ele-
gem mai bine pe noi în ine.

28 JESPER JUUL CE SUNT LIMITELE? 29

 A cunoa te i a putea numi propriile limite nu
este o premis necesar pentru a fi p rinte, ci un pro-
ces de înv are, desf urat de-a lungul întregii vie i,
prin rela ionarea cu partenerul, copiii, partenerii aces-
tora, nepo ii i proprii no tri p rin i.
L i m i te l e g e n e r a l e
Limitele generale sunt cele general valabile aco-
lo unde tocmai ne afl m. În aceast societate, fami-
lie, coal , asocia ie .a.m.d., comportamentul trebuie
s fie acesta i nicidecum altul. Sunt normele general
acceptate în cultura din care facem parte sau c reia
îi suntem oaspe i. Privitor la limitele generale care ar
trebui respectate între cei patru pere i ai no tri, tre-
buie s ne gândim bine dac suntem preg ti i s ni
le însu im ca fiind ale noastre i s le i reprezent m.
În urm cu numai treizeci pân la patruzeci de
ani, exista o p rere unanim relativ la limitele genera-
le. Cam peste tot în societate, ele erau aduse la cuno -
tin i sus inute în acela i mod, iar apoi, totul era si-
gur i bine. A trecut vremea când p rin ii i al i adul i
puteau motiva limitele generale printr-un simplu:
30 JESPER JUUL
„Aceasta nu se face!” Copiilor moderni le este sufici-
ent s deschid televizorul sau s - i viziteze prietenii
pentru a descoperi c se poate face orice. Nici adul-
ii nu mai sunt atât de dispu i s se supun regulilor
conforme de joc i exist motive bune pentru a saluta
acest fapt.
Ceea ce numim, în mod normal, reguli, face parte
din limitele generale. „Pentru siguran a i starea de
bine a copiilor, este important s le impui reguli fixe!”
sus in cu deplin convingere unii adul i. Al ii, mai
precau i, întreab : „Cât de important este s le impui
reguli copiilor?”
Regulile reprezint o no iune colectiv pentru
procese de rutin în familie, pentru tradi ii, sarcini,
obliga ii. Unele familii au reguli foarte stricte, pentru
simplul motiv c p rin ii muncesc mult. Altele au re-
guli stricte pornind de la convingerile lor religioase,
iar altele pentru c se conformeaz anumitor principii
pedagogice.
În unele familii exist reguli stricte pentru c p -
rin ii se simt nesiguri în fa a prea multor posibilit i
de alegere. În alte familii exist reguli pentru c me-
diul social este autoritar. Din nou, în alte familii, p -
CE SUNT LIMITELE? 31
rin ii ar prefera reguli stricte mai degrab decât ajuto-
rul de omaj sau social oferit de societate.
Trebuie s recunosc c niciodat nu am în eles
prea bine ce înseamn , de fapt, „reguli stricte”. Din
experien a mea, pentru asemenea reguli pledeaz in-
sistent exact acei p rin i c rora le este greu s - i în-
drume copiii, atât de greu încât aproape niciodat nu
reu esc – nici m car folosind regulile stricte.
Ace ti p rin i au în comun cu majoritatea celor-
lal i p rin i i educatori faptul c , atunci când fac ceva
pentru a schimba comportamentul copiilor i nu au
succes, insist , repetând pentru o perioad mai lung
de timp ceea ce nu a func ionat! Reac ia este aproape
la fel de r spândit , pe cât de nechibzuit .
Nu pun la îndoial faptul c majoritatea copiilor
i adul ilor se simte cel mai bine atunci când în familie
exist câteva reguli: de exemplu, când are loc trezirea
de diminea , când mersul la culcare, când se mun-
ce te sau când se ocup de interesele personale etc.
Din câte tiu, nu exist nicio dovad c unele
reguli ar fi mai bune sau mai s n toase decât altele.
Adul ii sunt cei care stabilesc, în primul rând, regulile
i dac sunt în stare s le modifice odat cu maturiza-
rea familiei i cre terea copiilor, atunci copiii vor do-
32 JESPER JUUL
bândi o capacitate nelimitat de adaptare i colabora-
re, f r a suferi pagube majore.
Dup p rerea mea, actuala i uneori aprinsa dis-
cu ie despre necesitatea structur rii, prin reguli i li-
mite, a vie ii i procesului de cre tere a copiilor, este
lipsit adesea de o dimensiune important : uit m cât
de radical s-a schimbat via a copiilor în decursul ulti-
milor dou zeci-treizeci de ani.
Cu un anume succes, am înl turat duritatea psi-
hic i existen ial c reia îi erau supu i cândva copiii
în familie i la coal . În locul controlului i al adap-
t rii, ne-am concentrat asupra responsabilit ii i dez-
volt rii. În paralel cu aceasta îns , societatea a evoluat
de a a natur , încât copiii sunt constrân i la structuri
foarte fixe.
Mul i dintre copiii moderni petrec cu p rin ii
mai pu in timp decât ar fi bine pentru ambele p r i i
aceasta mai ales în perioada primilor doi-trei ani de
via . Astfel, copiii sunt îngriji i de persoane str ine
care se schimb una pe cealalt i care uit , mai mult
sau mai pu in, s le spun copiilor când pleac în con-
cediu, când sunt în c utarea unui nou loc de munc ,
când au i alte slujbe part-time etc. Aceste persoane
str ine copiilor muncesc în condi ii în care abia dac
CE SUNT LIMITELE? 33
este timp pentru un „Bun ziua” i un „La revedere”
a a cum se cuvine, f r a mai vorbi despre faptul c
rareori reu esc s fie al turi de copii pe parcusul unei
întregi etape de evolu ie.
Adesea, copiii trebuie s se adapteze, de la un
moment la altul, la diferite constela ii familiale, în
func ie de repeziciunea cu care p rin ii divor eaz , se
mut cu un nou partener i apoi se separ din nou.
Tuturor acestora li se adaug apari ia brusc a fra i-
lor vitregi (pe de-a-ntregul sau doar pe jum tate) i a
altor bunici, pe care sunt obliga i s -i accepte sau s -i
resping .
Copiii p rin ilor divor a i trebuie s înve e s se
descurce în dou gospod rii, s - i organizeze tot mai
mult singuri activit ile din timpul liber i, fire te, s
ia parte la organizarea cotidian a vie ii de familie, fie
dintr-o necesitate practic , fie pentru c p rin ii îm-
p rt esc opinia conform c reia copiii trebuie s fie
preg ti i pentru partea serioas a vie ii.
De regul , adul ii afla i într-o situa ie de via si-
milar nu ar putea-o dep i f r a fi profund frustra i
sau – dup cum spunem în cazul adul ilor – stresa i.
Din p cate pentru societatea noastr actual , este
caracteristic s l s m copiii s fie consulta i de psiho-
34 JESPER JUUL
log i s le aplic m terapii for ate, în timp ce adul i-
lor le recomand m un concediu medical sau o vacan-
prelungit , care s -i r sfe e i s -i fac m car s se
simt mai bine. Dup mine, acest lucru nu este nici
obiectiv i nici etic i cu greu pot în elege de ce specia-
li tii i p rin ii colaboreaz la a a ceva.
Aceast supraorganizare a vie ii copilului nu poa-
te fi echilibrat de desfiin area limitelor din interiorul
familiei, dar ar fi în elept s se chibzuiasc de dou ori,
dac sunt necesare mai multe reguli i limite atunci când
mama sau tata sunt frustra i i au senza ia c au pierdut
controlul în rela ia cu copiii.
Celor mai mul i copii le este foarte u or s respec-
te limitele generale. Fac aceasta permanent în coli,
gr dini e, cluburi sportive, tabere de cerceta i i gru-
puri de copii. Singura premis este ca limitele lor per-
sonale s nu fie lezate sau complet înc lcate.
L i m i te l e p e r s o n a l e
Cuvântul personal înseamn c limitele la care ne
vom referi în paginile urm toare sunt individuale. Ele
decurg din faptul c p rin ii au personalit i diferite,
CE SUNT LIMITELE? 35
temperamente diferite, experien e si provenien e dife-
rite, valori diferite i dispozi ii schimb toare etc.
• Nu vreau s ascul i muzic acum. Sunt obosit.
• Nu, acum nu vreau s - i citesc nimic. Vreau
s -mi citesc ziarul.
• Nu vreau s m love ti. Spune-mi de ce e ti
atât de furios!
• Dac e s te ajut la compunere, pot s o fac as-
t zi sau mâine. Restul s pt mânii nu am timp.
• S nu mai dormi în patul nostru. Eu i mama
vrem s dormim singuri.
• Nu, nu vreau s fac pizza. Ast zi fac chiftelu e.
• În eleg c ast zi vrei zi liber , dar eu nu vreau
s -mi iau liber ast zi.
• Vreau i eu s m joc cu tine – dar abia pes-
te o jum tate de or , dup ce voi termina cu
buc t ria.
• În eleg c aceast petrecere este importan-
t pentru tine, îns acum nu pot spune dac
vreau s te las s mergi. Las -mi timp pân
mâine, s m pot gândi... Nu, nu vreau s - i
dau r spunsul acum.
36 JESPER JUUL
• Da, rochia pe care ai purtat-o la aniversarea bu-
nicii este frumoas . Ar i foarte bine în ea. Nu
vreau îns s o îmbraci ast zi la gr dini . Nu
este suficient de cald... Nu! Pentru c este prea
frig i pentru c nu vreau!
De unele din aceste limite m voi ocupa ceva mai
departe, într-un cadru mai general. S observ m mai
întâi tr s tura comun , care apare în formularea lor.
Toate sunt exprimate într-un limbaj personal:
Vreau... Nu vreau. Ele spun: „aceasta e pozi ia mea”,
„a a sunt eu”, „p rerea mea este aceasta”, astfel în-
cât copilul nu are îndoieli asupra pozi iei mamei sau
tat lui. Exist un contact. Limbajul personal este în-
totdeauna cald, indiferent dac spune da sau ba. Toa-
te celelalte tipuri de limbaj sunt mai reci, generând
un contact mai prost i, drept urmare, un rezultat mai
slab.
S-a spus despre copii c ar fi interesa i s caute
sau s testeze limitele, ca i cum ar ac iona con tient,
s vad cât de departe pot merge i ca i cum ar vrea
s - i manipuleze p rin ii. Judecând dup experien a
mea, nu este a a.
CE SUNT LIMITELE? 37
 Copiii pe care îi catalog m a a, pentru c mani-
fest un comportament precum cel descris mai sus,
nu sunt siguri de contactul cu p rin ii lor, care, la rân-
dul lor, sunt nesiguri în contactul cu copiii. Ei nu se
exprim aproape niciodat personal, motiv pentru
care copiii nu le pot recunoa te pozi ia. Copiii pot c -
uta realmente limitele, dar o fac pentru c nu le cu-
nosc. Iar atunci când un copil nu cunoa te limitele p -
rin ilor, devine nesigur, complet pasiv sau hiperactiv
i întotdeauna se izoleaz .
Copiii nu caut limitele, ci î i doresc contactul.
Convie uirea poate fi mul umitoare i p rin ii pot sta
de vorb mult cu copiii lor, dar s lipseasc calitatea
celor spuse. Într-o asemenea situa ie, singur tatea co-
pilului nu provine din lipsa de iubire, ci din incapa-
citatea p rin ilor de a vorbi din inim . La fel se poate
întâmpla i în cazul unui partener adult. Dac el nu
exprim ce vrea i ce nu vrea, ce gânde te i ce simte,
ajungem s ne sim im stingheri în prezen a lui, indi-
ferent cât de afectuos i de grijuliu este.
Limbajul copiilor este înc de la început unul per-
sonal. Când doresc ceva, vor mereu dou lucruri si-
multan: cornetul cu înghe at , sau s fie citit poves-
tea, sau bicicleta cea nou i contactul. Ei se descurc
38 JESPER JUUL
f r cornetul de înghe at , dar nu f r contact. Copiii,
în existen a lor cotidian , nu sunt con tien i de acest
lucru, crezând c cel mai important este cornetul cu în-
ghe at . Ca atare, e important s tie i p rin ii acest
lucru.
Limbajul nostru nu devine personal prin înlocu-
irea lui tu i se cu eu, ci mai degrab prin exprimarea
gândurilor noastre. Trebuie s se simt c vorbim noi
în ine. De multe ori, ne auzim repetând ceva cunoscut
de când lumea: „ tiu pur i simplu c sunt de aceast
p rere.” Alteori, descoperim ceva complet nou: „Aha,
a a cred c e!”
Am putea spune c accentul trebuie pus la locul
cuvenit. Nu: „Aceasta este în fond / de fapt p rerea
mea”, ci „Aceasta este în fond / de fapt p rerea mea”.
Cei mai mul i dintre noi ajung s se exprime astfel
dup mult chibzuin i antrenament. Trebuie s ex-
periment m împreun cu copiii i s tim s supor-
t m e ecurile i, de asemenea, trebuie s vorbim i cu
al i adul i pentru a ne descoperi pe noi în ine.
S ne întoarcem la limite. Dincolo de faptul c
sunt personale, ele au i aceea i valoare i acelea i
drepturi. Prin limitele personale, pozi ia adultului
i trebuie s se exprime f r drept de apel, f r rezer-
CE SUNT LIMITELE? 39
ve ascunse i autocritic i f r a critica i înjosi co-
pilul. Indiferent c e ti copil sau adult, este bine s
accep i valorile egale i drepturile egale. La toate cele-
lalte moduri de exprimare, altele decât cele persona-
le, se poate reac iona doar prin cedare, negociere sau
protest.
În afar de aceasta, copiii primesc o explica ie, de
ce limitele mamei sau ale tat lui se opresc tocmai aici
i tocmai acum. Explica ia trebuie s fie scurt , clar i
sincer , nu manipulatoare i formulat de a a natur
încât s sune conving tor.
Unele din limitele noastre personale nu ni le pu-
tem explica nici m car nou în ine. Ele exist pur i
simplu. Din acest motiv, copiilor le este mai greu s
le în eleag , dar nu i s le respecte. Copiii respect
limitele p rin ilor nu pentru c ace tia din urm ar fi
capabili s le justifice, ci pentru c ei respect persoa-
na p rintelui care are aceste limite. Explica iile ad-hoc
detaliate fac limitele i mai confuze. Ca atare, este de
preferat adev rul: „Nu tiu de ce cred aceasta, dar a a
gândesc. Vreau ca lucrul acesta s fie f cut a a.”
De altfel, prin aceasta, copiii vor avea la îndemâ-
n un model bun pentru momentele când, mai mari
fiind, vor trebui s aib o atitudine personal fa de
40 JESPER JUUL
alcool, criminalitate, droguri etc. E bine pentru ei s
tie c pot avea încredere deplin în vocea interioa-
r , atunci când sunt supu i unei presiuni exterioare
i când nu-i pot convinge pe ceilal i de corectitudinea
sau ra iunea propriului punct de vedere.
Ca re s u n t l i m i te l e m e l e ?
Unele din limitele noastre le-am dobândit de
acas , de la familia în mijlocul c reia am crescut. Ele
con in „grâu i neghin ” laolalt . Limitele impuse de
p rin ii no tri se poate s fi fost bune i constructive
pentru ambele p r i, iar felul în care au fost stabilite
se poate s fi fost afectuos i plin de respect. Într-un
asemenea caz, este justificat pe deplin transmiterea
lor c tre genera ia urm toare.
Alte limite îns au fost pe deplin justificate în
urm cu dou zeci icinci de ani, dar între timp, da-
torit evolu iei generale, au devenit redundante. Pe
de alt parte, tocmai datorit acestei evolu ii, a deve-
nit necesar stabilirea unor noi limite, la care p rin ii
no tri nici nu se gândeau.
CE SUNT LIMITELE? 41
 P rin ii no tri îns au stabilit i limite nerezona-
bile i, uneori, într-un mod care ne umilea i afecta
propriile noastre limite. Adesea, ne distan m de ele
în mod con tient i ne f g duim solemn s nu ne tra-
t m vreodat la fel copiii. Cu toate acestea, o facem!
Nu ne comport m a a pentru c am fi pro ti sau
uituci, ci pentru c ne-am iubit p rin ii i am avut în-
3
credere în ei. Am cooperat cu ei i, când a devenit
prea dureros, ne-am gândit c ceva este în neregul
cu noi. Credeam c am gre it probabil cu ceva i, ca
atare, suntem trata i cum merit m. Credeam c ar fi
fost vina noastr .
Mul i dintre noi am uitat complet ceea ce ne-a du-
rut în mod special. Durerea a fost atât de mare încât
a trebuit s o triem, s o d m deoparte. Mai târziu,
când devenim la rândul nostru p rin i, ea apare cu si-
guran , dar nu neap rat sub forma unei dureri, ci ca
o reluare a tiparelor p rin ilor no tri, iar dac nu sun-
tem aten i, transmitem durerea mai departe, în loc s
prelu m responsabilitatea pentru ea.
Din fericire, adesea, decidem s avem copii cu o
persoan care a trecut prin experien e dureroase diferi-
te de ale noastre i ne este mai u or s percepem punc-
3
Ibidem, p. 46 sq.
42 JESPER JUUL
tele nevralgice ale celuilalt decât pe cele proprii. Dac
aceast percepere reciproc a p rin ilor nu este sufici-
ent , îi sf tuiesc s - i îndrepte aten ia asupra situa iilor
în care se sup r pe copii. De multe ori, sup rarea pare
lipsit de ra iune, deci, în contradic ie cu concep iile lor
i destul de des, în astfel de cazuri, motivele au leg tu-
r cu atingerea unor „vân t i” din copil rie.
Dar destul despre limitele mo tenite. S ne în-
drept m aten ia asupra celor dobândite. Acestea din
urm se refer la tot ce am acumulat de la televizor,
educatori, fra i i surori, prieteni i vecini, din c r i
i conferin e. E bine c unele dintre ele i-au g sit
drum c tre familia noastr , altele îns , sunt complet
nepotrivite.
Atât limitele mo tenite cât i cele dobândite de-
vin recognoscibile atunci când p rin ii î i fac auzit
ceea ce eu numesc „robotul telefonic al p rin ilor”.
Acesta este un „dispozitiv” care se deschide automat
de îndat ce un copil intr în raza lui de ac iune. „L -
l ie” cu mare siguran cuno tin ele în elepte atunci
când ne lu m copiii în ora , în vizit , la restaurant etc.
El spune, de exemplu: „ terge i-v pe picioare!”,
când copiii sunt pe punctul de a se desc l a de tot sau
„Spune, te rog, Bun ziua!” dup ce ei au f cut deja
CE SUNT LIMITELE? 43
aceasta din proprie ini iativ . În perioada de la patru
pân la cinci ani, copiii înva s treac cu vederea ase-
menea indica ii, nu îns i mesajul lor: „Dac nu i-am
aminti aceasta, nu ai face niciodat ceea ce trebuie.”
Mul i p rin i ar face bine s se asculte din când
în când. La o observare mai atent , aproape cincizeci
de procente din ceea ce spunem în mod automat se
dovede te a fi inconsistent i chiar din rest s-ar putea
renun a la multe f r a înregistra cine tie ce pierderi.
Problema major care se pune este dac exist
într-adev r limite necesare i bune care trebuie impu-
se copiilor. Abstrac ie f când de regulile de compor-
tament de la sine în elese, cum ar fi s -i oprim când
vor s traverseze strada pe ro u, r spunsul este „Nu”.
Cea mai important întrebare la care ar trebui
s - i r spund p rin ii este: ce limite ar trebui s -mi
fixez pentru a m sim i bine cu mine i cu copiii mei?
Cum s m delimitez fa de ei, astfel încât s stabi-
lesc i s extind contactul i intimitatea pe care ni le
dorim cu to ii?
Cine devine mam sau tat în zilele noastre se
afl într-o situa ie cu totul nou . În timpul copil ri-
ei lor, p rin ii de ast zi au petrecut mai mult timp
în compania educatorilor profesioni ti decât în cea a
44 JESPER JUUL
propriilor p rin i. Ei tiu mai multe despre cum abor-
deaz educatorii diferite situa ii, dar mai pu ine des-
pre cum s-ar descurca p rin ii în condi ii similare.
A adar, ei nu dispun de acel know-how, care se poate
dobândi doar petrecând mai mult timp sau chiar toat
ziua, al turi de copii.
Con tiin a de sine a educatorilor a fost mult vre-
me una profesional . Profesional însemna, printre al-
tele, nepersonal, iar nepersonal înseamn c ace tia
ac ionau în spiritul unei teorii (sau al mai multora).
Aceasta nu înseamn r ceal i lips de angajament,
ci c factorul important în educa ie era mai degrab
ra iunea decât afec iunea. Într-o anumit privin ,
acest ideal specializat are o justificare bun , c ci dac
am fi doar spontani, am reac iona adesea neadecvat.
Pentru p rin i îns , acesta nu este un model destul de
bun.
Este bine i frumos s te inspiri de la educatorii
profesioni ti i din c r i, dar nu este recomandabil ca
p rin ii s se str duiasc s ac ioneze mai mult în spi-
ritul unor teorii i idealuri, decât conform propriului
instinct. Aceasta ar prejudicia contactul personal vital
dintre ei i copii. Lucrurile merg foarte prost atunci
când adul ii au o ideologie foarte strict structurat ,
CE SUNT LIMITELE? 45
c reia încearc s i se adapteze ei i copiii lor. Nu are
nicio importan dac aceast ideologie este de natur
religioas , politic , pedagogic sau filozofic .
Pentru ambele p r i, p rin i i copii, este mai bine
atunci când primii încearc s fie ei în i i i s sus in
ceea ce cred, decât s fie „a a cum trebuie”. Sunt de
preferat p rin ii autentici celor teoretici. P rin ii care
fac gre eli i î i asum responsabilitatea pentru aces-
tea sunt mai buni decât cei care încearc s fie per-
fec i. În fa a p rin ilor perfec i, copiii simt mereu c
e ueaz , iar cine simte a a ceva în copil rie e ueaz
adesea i în realitate.
Doi părinţi - două
t i p u r i d e l i m i te
Pe timpuri, p rin ilor li se spunea c ar fi important
s fie de acord în privin a educa iei copiilor. În acela i
timp, erau avertiza i c , dac ar avea posibilitatea, co-
piii ar prelua puterea. Educa ia copiilor era perceput
de multe ori ca o lupt pentru putere între copii i p -
rin i, pe care, fire te, în func ie de posibilit i, p rin ii
46 JESPER JUUL
trebuiau s o câ tige. Ca atare, era important ca p rin ii
s formeze un front comun împotriva copiilor.
În zilele noastre, p rin ii au la îndemân mai mul-
te posibilit i. Ei pot considera rela ia lor cu copiii, la
fel ca pe timpuri, o lupt pentru putere i atunci, fire -
te, e recomandabil s formeze un front comun. De i
eu nu recomand a a ceva, este i aceasta o posibilitate.
O alt variant este aspira ia c tre o egalitate va-
loric 4. Pornind de la experien a mea, echilibrul valo-
ric între b rbat i femeie, adul i i copii, ofer tuturor
p r ilor aflate în contact cele mai bune anse pentru a
se dezvolta s n tos i a crea o atmosfer cald i ar-
monioas între ele.
O comunitate echivaloric presupune, printre
altele, recunoa terea diferen elor dintre parteneri
i considerarea lor drept un câ tig pentru societate.
Acest stadiu nu este u or de atins, mai ales pentru p -
rin ii care au crescut ei în i i într-o societate i în fa-
milii în care idealul era uniformitatea, diversitatea re-
prezentând o amenin are.
P rin ii au experien e diferite, întruchipeaz per-
sonalit i distincte, au felurite sisteme de valori i
sunt de sexe diferite. Din punct de vedere intelectu-
4
Ibidem, p. 18 sq. i p. 42 sq.
CE SUNT LIMITELE? 47
al, ei pot fi de multe ori de acord în probleme privind
educa ia copiilor i limitele, practica lor îns , va fi
mereu diferit . Aceste considerente sunt valabile mai
ales pentru cadrul i limitele generale. Limitele perso-
nale sunt oricum diferite înc de la început i a a vor
r mâne.
Nu putem trece cu vederea c , de multe ori, dife-
ren ele dintre p rin i sunt o surs de probleme. Când se
întâmpl a a, situa ia poate fi perceput sau ca o proble-
m care trebuie rezolvat sau ca o provocare care va aju-
ta familia s progreseze. În mod spontan, cei mai mul i
oameni înregistreaz aceste diferen e ca pe o problem
i abia mai târziu, dup ce se relaxeaz respirând adânc
de câteva ori, z resc provocarea de la orizont.
Provocarea este mereu aceea i: p rin ii trebuie s
exploreze atât concep ia proprie cât i pe cea a parte-
nerului. De ce gândesc a a cum gândesc? Ce determi-
n modul t u de gândire? Prin ce fel de experien e am
trecut? Aceste întreb ri pot fi provocatoare i pot con-
duce, uneori inevitabil, la descoperirea unor lucruri
nu prea m gulitoare despre sine.
Niciunul dintre parteneri nu are dreptate din
capul locului. i aceasta din dou motive: mai întâi,
pentru c p rin ii lua i împreun aduc cu sine doar ju-
48 JESPER JUUL
m tate din ceea ce este necesar pentru o via de fami-
lie reu it , cealalt jum tate trebuind s o construias-
c împreun . Niciunul nu poate sau nu tie totul. Sco-
pul nu este crearea unei familii „corecte”, ci a familiei
noastre. În al doilea rând, dac unul dintre parteneri
crede c ar avea dreptate de la început, se ajunge doar
la o lupt pentru putere, iar în urma unor asemenea
confrunt ri, în familie nu exist înving tori, ci doar
perdan i.
În familiile cu o pereche de p rin i, exist valori
masculine i valori feminine. B ie ii i fetele se dez-
volt cel mai bine atunci când sunt reprezentate am-
bele categorii. Ta ii pot reprezenta foarte bine i valori
feminine, la fel precum i mamele pe cele masculine.
Unii p rin i pot face aceasta în mod firesc, având ca
punct de pornire propria copil rie, pe când al ii tre-
buie s înve e înceti or. În orice caz, aceste valori vor
fi uneori într-o opozi ie înver unat , iar alteori se vor
contopi armonios.
UN EXEMPLU
Un tat poveste te urm toarele: „Avem dou fii-
ce – cea mai mare are patru ani i jum tate, iar cea
mic apte luni. Înc de la na terea primei noastre fii-
CE SUNT LIMITELE? 49
ce, eu i so ia mea avem o rela ie foarte armonioas .
Apoi, to i trei am a teptat cu bucurie urm torul copil.
i fata cea mare, Line, era vesel c urma s aib o su-
rioar i uneori st tea câte o jum tate de or cu mâna
pe burtica so iei, povestindu-i câte în lun i în stele
surioarei nen scute înc .
Dup na terea micu ei, la început, Line a pl -
cut-o foarte mult. O mângâia, ajuta la înf at i se ar -
ta foarte bucuroas i mândr când primeam vizite.
Totul a fost vis i armonie – pân în urm cu o lun .
Uneori, st team cu ambele fete pe canapea, fieca-
re pe câte un genunchi de-al meu, i ne distram. Într-o
zi îns , fata cea mic s-a speriat, aparent f r motiv,
i a început s plâng . Întâmplarea s-a repetat de câ-
teva ori, pân când am aflat motivul. Line g sea pri-
lejul s - i strecoare mâna pe sub bra ul meu i s o
ciupeasc pe cea mic de picior sau s o trag de p r.
tiu prea bine c fiica mea cea mare este geloas
pe cea mic , a adar nu motivul m preocup . A dori
s tiu dac am avut atitudinea corect . Iat ce am f -
cut. Mai întâi, am a ezat bebelu a pe canapea i am
lini tit-o; apoi, am luat-o pe Line de bra i am dus-o
în camera ei. Acolo, am a ezat-o – pu in cam dur – pe
podea, am certat-o i i-am spus c ar trebui s - i iu-
50 JESPER JUUL
beasc sora mai mic . E gre it? Dac da, atunci ce ar
fi trebuit s fac?”
Iat ce i-am r spuns: „Da, e gre it! V spun ce a i
fi putut face, dar, mai întâi, s v explic cum în eleg
eu comportamentul lui Line. Apoi, ve i putea aprecia
mai bine dac e cazul s -mi urma i sfatul.
„Gelozia între fra i” este o descriere cam desue-
t pentru ceea ce s-a întâmplat în mintea lui Line. Ea
nu este geloas în sensul cunoscut nou , adul ilor, ci
se str duie s se adapteze unei schimb ri produse în
familia dumneavoastr , schimbare care i-a revolu io-
nat universul interior. La vârsta ei, a avea o surioa-
r , este aproximativ ca i cum so ia dumneavoastr ar
veni într-o zi de la serviciu i v-ar informa c din acel
moment este m ritat cu doi b rba i, iar noul so se
va muta cu dumneavoastr de s pt mâna urm toa-
re. Este o schimbare atât de radical în via a dumnea-
voastr , încât chiar i f r gelozie, ar dura ceva timp
s v obi nui i cu ea.
De acum înainte, se vor înjum t i timpul, locul
i aten ia consacrate ei. Este o pierdere de dimensiuni,
indiferent c cel care o sufer are patru sau patruzeci
de ani. E posibil i ca Line s fie geloas , dar gelozia
nu apare pe parcursul a ase luni, ci doar când p rin-
CE SUNT LIMITELE? 51
ii fac o diferen , perceptibil în mod constant, între
cele dou surori. Observând fra i maturi gelo i unul
pe cel lalt, ne gândim c a a ar fi fost de la început.
Acesta este unul din motivele pentru care Line î i
ciupe te sora. Altul, este acela c ea coopereaz . A a se
comport to i copiii, uneori direct, alteori în sens in-
vers. În cazul în discu ie, atitudinea este direct . Suri-
oara este un copil dorit. Ambii p rin i i-au dorit un al
doilea copil i s-au bucurat c mama a avut o sarcin
f r probleme i o na tere u oar . La fel i Line. P rin-
ii erau ferici i i, când a ap rut pe lume micu a, s-au
îndr gostit de ea. Line, de asemenea. Bebelu a s-a
n scut într-o perioad în care în familie domnea ar-
monia i exista i un prisos de for e, Line f când parte
dintre acestea. Întreaga familie era plin de dragoste,
grij i veselie. Line, de asemenea.
Deosebirea dintre p rin i i Line este c , pentru ea
este i obositor s aib o surioar . Ea nutre te nu numai
sentimente pozitive i de bucurie, ci i de triste e i de
frustrare. Le are înc de acum ase luni, timp în care
a observat dac i p rin ii simt la fel i cum fac fa si-
tua iei. Numai c p rin ii nu p reau s aib asemenea
sentimente, iar Line a dedus de aici c ar fi ceva în ne-
52 JESPER JUUL
regul cu senza iile ei. Ca atare, încearc s i le repri-
me i, când nu reu e te, i le exprim pe ascuns.
N-ar fi r u s v gândi i c are doar patru ani i
nu poate ap rea în fa a p rin ilor spunându-le: „Au-
zi i, dup cum se pare, voi sunte i în mod constant
bucuro i i ferici i de noul vostru copil. i mie îmi pla-
ce, dar nu mi-e deloc u or s m obi nuiesc s fiu mai
des singur . Treptat, încep s am con tiin a înc rcat
c nu mi se pare totul la fel de romantic precum vou .
Ce s fac?”
Am r spuns un pic mai pe departe la întrebarea
dumneavoastr dac e gre it ceea ce face i, pentru c
sunt de p rere c cei mici nu ar trebui pedepsi i atunci
când coopereaz .
V-a propune urm toarele: Când incidentul se va
repeta, lini ti i-o mai întâi, ca de obicei, pe fiica cea
mic . Apoi, lua i-o pe Line în bra e, s ruta i-o pe frun-
te, mângâia i-o pu in pe ceaf i spune i-i, de pild ,
urm toarele: „Line, în eleg dintr-o dat c uneori e ti
pu in iritat din pricina surioarei tale. Observ abia
acum de ce o ciupe ti – poate pentru c pân acum eu
nu am fost contrariat din pricina ei. i se pare c ea
ocup prea mult loc în sânul familiei noastre?”
CE SUNT LIMITELE? 53
 Spune i toate acestea cu propriile dumneavoastr
cuvinte, astfel încât s sune cum trebuie. Nu trebuie
s o critica i pe Line pentru c ciupe te. Nu e nevoie
s -i spune i c e gre it ceea ce face pentru c tie deja.
Ceea ce trebuie ea s aud este c ea „nu este gre it ”,
iar cel mai bun mod de a-i spune aceasta este accep-
tându-i sentimentele.”
Ambii p rin i au fost v dit mi ca i. Tat l era bu-
curos c a ob inut o alternativ pentru ceva cu care nu
era prea împ cat, de i, din punct de vedere intelectu-
al, îi g sea justificare. În cazul mamei, lucrurile st -
teau altfel. Ea explica: „ tiam c e gre it ce f cea so ul
meu, dar îmi închipuiam c e incorect pentru faptul c
el era prea aspru acolo unde eu a fi fost mai blând .
Am impresia c deseori îi critic severitatea în loc s
descop r ce se întâmpl de fapt.”
Aceast ultim observa ie a mamei indic un
conflict între masculin i feminin la care ajung cei mai
mul i p rin i. De multe ori, ta ii sunt într-adev r prea
col uro i, iar mamele prea permisive, dar aceasta nu
este realmente foarte important. Mai important este
ca ei s stabileasc , de acord cu ei în i i, unde mar-
cheaz grani ele pentru ce vor s permit i ce nu.
Pentru acest tat , cel mai sigur semn c mergea pe un
54 JESPER JUUL
drum gre it era mica nelini te interioar i scepticis-
mul care-l determina s se întrebe dac procedeaz
corect. Când aceast nelini te interioar î i face sim i-
t prezen a, este momentul ca, la urm torul incident,
mai întâi s gândi i i apoi s ac iona i.
O astfel de situa ie are leg tur cu limitele gene-
rale („Nu permitem ca vreun membru al acestei fami-
lii s -l atace fizic pe un altul!”) i este esen ial ca, în
asemenea cazuri, s existe o armonie cu propria per-
soan i cu partenerul. Limitele personale ale p rin-
ilor, îns , vor fi mereu diferite. i atunci când, din
când în când, aceste diferen e genereaz probleme, ar
trebui s ne amintim c sunt dou persoane antrenate
în conflict: un p rinte i un copil. Nu este suficient s
se dezbat ce este bine pentru copil. Cel pu in la fel de
important este s vorbi i i despre ce este bine i pen-
tru adultul care vrea s se comporte în mod matur.
„Ce vrei tu, cum s fie?” este prima întrebare
semnificativ . Dup ce s-a r spuns la ea, urmeaz :
„Cum po i ob ine aceasta f r s -l r ne ti pe copil?”.
Dac rezultatul nu este înc mul umitor, urm toarea
întrebare ar fi: „Este în elept s te a tep i la ceea ce do-
re ti tu de la un copil de vârsta respectiv ?”
CE SUNT LIMITELE? 55
 Ca re s u n t l i m i te l e co p i l u l u i ?
Este important ca p rin ii s înve e s fie aten i la
propriile limite. Copilul nu este r spunz tor pentru
aceasta. La fel de important este ca i copilul s in
seama de limitele lui. Pentru acest lucru, sunt respon-
sabili p rin ii.
Aceast dubl responsabilitate provine din fap-
tul c sugarii i copiii mici nu sunt capabili s - i ape-
re propriile limite. Ei pot atrage aten ia celor din jur
asupra lor, dar nu se pot ap ra în fa a ofenselor i
abuzurilor.
Când un copil simte grija adul ilor pentru p stra-
rea limitelor lui, înva s respecte limitele celorlal i
când se va întâmpla s se loveasc de ele. Dac limite-
le copilului sunt înc lcate de adul i, el va reac iona fie
prin înc lcarea limitelor altora, fie devenind introver-
tit i distructiv fa de sine însu i. În partea noastr de
lume, de cele mai multe ori, b ie ii sunt cei care reac i-
oneaz agresiv, iar fetele autodistructiv, de i i aceast
imagine este pe cale s se schimbe.
Atunci când copiii reac ioneaz la ofense jignind
la rândul lor, nu vor prin aceast atitudine s se r z-
bune pe adul i. Ofensele devin pentru ei mai mult o
56 JESPER JUUL
component a culturii familiei lor, ei recunoscând în
ele modul de manifestare a iubirii p rin ilor, în a c -
ror putere de judecat se încred pe deplin.
Educa ia despre care am înv at c este bun i
plin de iubire, este par ial v t m toare pentru copil.
Mul i p rin i s-au convins pe deplin de aceast reali-
tate, dar nu au vrut s o accepte, din teama de a ac i-
ona f r sim ul r spunderii. Este un paradox neferi-
cit faptul c , într-o vreme în care scopul scuz mijloa-
cele, din dragoste pentru copil, p rin ii nu î i ascult
inima.
Acest paradox vie uie te înc în mul i p rin i i
le guverneaz ac iunile când sunt nesiguri i frustra i.
Exist o formul magic , care-l poate anihila: fii atent
la reac iile copilului i ia-le în serios5.
Sugarii sunt un bun exemplu în acest sens. Dac
v apropia i de fa a lor, le zâmbi i i le spune i „Hei!”
sau „Dumnezeule, ce ud e ti! Uite, acum o s prime ti
un scutec frumos i uscat, o s mânc m i apoi o s
ne sim im bine.”, se poate întâmpla ca fa a copilului
s r mân inexpresiv cinci sau zece secunde, pentru
ca deodat s se învioreze i s reac ioneze la aten ia
acordat . Prin aceast atitudine, copilul i-a precizat
5
Ibidem, p. 77 sq.
CE SUNT LIMITELE? 57
una din limitele sale: „Îmi trebuie pu in timp ca s m
preg tesc pentru contactul cu tine. Ai pu in r bdare
i î i voi r spunde.”
Dac mama trece cu vederea aceast limit i re-
ac ioneaz cu prea mult zel, b gându-se în sufletul
copilului, acesta se va sim i stresat i, în loc s -i ofe-
re zâmbetul la care se a teapt , î i va manifesta ne-
mul umirea printr-o grimas . Dac , în speran a de a-i
smulge totu i un zâmbet, ea va deveni tot mai insis-
tent i va vorbi din ce în ce mai tare, în cele din urm ,
copilul va începe s plâng i s dea din picioare.
Aceast mam se afl în fa a unei decizii pe care
to i p rin ii trebuie s o ia zilnic: vreau s înv s -mi
iubesc copilul sau vreau o dovad c el m iube te?
În clipa când devenim p rin i, nu suntem cu to ii su-
ficient de maturi pentru a putea decide corect. O pe-
rioad lung de timp, copiii accept aceasta f r pro-
bleme, cu condi ia s observe c suntem dispu i s în-
v m al turi de ei. În caz c nu vor sesiza aceast
disponibilitate, nu ne vor iubi mai pu in pe noi, ci pe
ei în i i.
Limitele personale ale copiilor sunt tot atât de di-
verse ca i cele ale adul ilor i, la fel cum copiii înva
treptat care sunt limitele p rin ilor lor, pe m sur ce
58 JESPER JUUL
se lovesc de ele, la fel i adul ii recunosc limitele copi-
lului odat cu trecerea timpului, pe m sur ce acesta
cre te.
Între timp, p rin ii pot înv a s respecte limite-
le vizibile ale copilului. Când acesta scuip cea de-a
zecea lingur cu piure de legume, aceasta înseamn :
„Nu, mul umesc, sunt s tul.” P rintele ar trebui s -l
priveasc prietenos i s -i spun : „Aha, nu- i mai este
foame.” Dac micu ul î i întoarce fa a i nu se las s -
rutat, ar trebui s i se spun : „Mi-ar face pl cere o s -
rutare, dar tocmai de aceea va trebui s mai a tept.”
Dac copilul este vioi i binedispus, dup ce este dus
în pat, am putea comenta: „V d c vrei s te mai joci,
dar eu nu vreau.” Aici este vorba despre recunoa te-
rea i respectul fa de limitele copiilor i nu despre o
supunere umilitoare în fa a lor.
Revin, dup cum am anun at anterior, la limite-
le adul ilor i doresc s vorbesc despre unele din cele
mai frecvente metode de eviden iere a lor i totoda-
t despre câteva motive care pot conduce la e uarea
acestor metode.
• Nu a vrea s ascul i radioul acum. Sunt obosit.
CE SUNT LIMITELE? 59
 În trecut, p rin ii ar fi încercat, de pild , urm toa- • Nu, acum nu vreau s - i citesc nicio poveste. Do-
rea formulare: resc s -mi citesc ziarul.
• Trebuie s ascul i întotdeauna radioul când tii c
În diferite situa ii, multor p rin i le este greu s
sunt obosit?
acorde propriilor necesit i locul cuvenit pe scara pri-
Acesta este un un repro t ios, camuflat într-o
orit ilor. Con tiin a înc rcat determinat de faptul
întrebare. Mesajul priceput de copil este: „Dac m-ai
c , la rândul lui, i p rintele vrea ceva, se materiali-
iubi, mi-ai cunoa te nevoile!”. Este lipsit de conside-
zeaz adesea într-o critic la adresa copilului, care î i
ra ie i îi provoac un sentiment de vinov ie. Acela i
exprim sincer i f r rezerve nevoia lui.
efect l-ar avea mesajul i asupra unui prieten sau par-
tener adult. • Nu vezi c citesc ziarul?
• Nu, acum trebuie s mai a tep i. Mai suntem i noi
• Cât de des trebuie s - i spun c vreau lini te atunci
pe aici!
când sunt obosit? Nu pot avea lini te nici m car
La copil ajunge urm torul mesaj: „Este gre it
între cei patru pere i ai mei?
(= tu nu e ti cum trebuie) s spui ce i-ar pl cea. Ar tre-

Mesajul este clar: „E ti prost, uituc i te por i urât bui s te gânde ti mai întâi la ceilal i.” De aceea, dup

cu tat l t u!” Este din nou camuflat într-o întrebare i o vreme, va începe s - i exprime necesit ile indirect,

las s apese pe umerii copilului povara responsabi- de exemplu, tânguindu-se, apelând, manipulând, fi-

lit ii pentru starea de bine a tat lui. Prin intermediul ind armant sau n zuros. Se poate întâmpla chiar i

declara iilor personale, le comunic m celorlal i cine mai r u: renun .

suntem i care sunt limitele noastre, dar întreb rile de Mai demult, caracteristic pentru modul în care

acest fel nu le transmit decât c suntem nemul umi i p rin ii î i impuneau limitele era c acesta conducea

de ei. aproape mereu la violarea limitelor copilului. Mesajul

era: „Tu trebuie s -mi respec i limitele, dar eu am voie
s le încalc pe ale tale.” Dac nu exist concordan-

60 JESPER JUUL CE SUNT LIMITELE? 61

 între vorbele i faptele p rin ilor, faptele sunt cele
care au impact mai mare asupra copiilor. Dac sunt
jigni i, înva s jigneasc la rândul lor. Dac sunt îm-
piedica i prin for s jigneasc , de cele mai multe ori,
a teapt s creasc pentru a proceda la fel.
• Nu vreau s mai vii în patul nostru. Eu i mama
vrem s dormim singuri.
Aceste propozi ii au cunoscut o evolu ie istoric
începând cu: „Acum îns , r mâi în patul t u! Altfel,
o s vezi tu!” i trecând prin: „Ascult , comoara mea.
Mama i cu mine am discutat c în curând vei fi sufi-
cient de mare ca s dormi în propriul t u pat. Camera
ta este atât de frumoas , nu vrei s încerci s dormi
noaptea aceasta în patul t u? Bineîn eles, dac visezi
urât sau i-e team de ceva, po i veni f r grij la noi.”
Frumos gândit, iar dac ave i norocul s prinde i
exact ziua când i copilul însu i s-a gândit s schimbe
patul dumneavoastr cu al lui, poate c rug mintea
v va fi satisf cut . Dar un asemenea noroc se întâl-
ne te rar. În mod normal, lucrurile nu se desf oar
conform dorin elor noastre i aceasta se întâmpl din
62 JESPER JUUL
cauza formul rii pline de menajamente, care, în reali-
tate, las r spunderea i decizia pe umerii copilului.
Nu este gre it s l s m hot rârea la latitudinea
copilului, atunci când într-adev r vrem s permitem o
decizie liber , îns trebuie s -i spunem: „Ascult , ma-
mei i mie ne-ar pl cea tare mult s dormim singuri în
patul nostru, motiv pentru care dorim ca tu s te duci
în patul t u. Decizia, îns , trebuie s o iei singur.”
Pentru p rin ii moderni, cu spirit democratic,
este mai greu s gândeasc a a, copilul îns , se va
sim i mai pu in împov rat dac , într-un conflict pre-
cum acesta, nu va trebui s suporte singur responsa-
bilitatea deciziei, ci va putea l sa p rin ii s decid .
Copiii nu sunt în stare s poarte aceast responsabi-
litate i aceasta se poate observa: devin n zuro i, ne-
rezonabili i dificili.
Trei factori se combin atunci când este vorba
despre limitele copiilor: limitele lor personale, nevoile
i drepturile lor.
Ast zi, suntem pe cale s recunoa tem ca drep-
turi unele din nevoile lor i, de asemenea, unele din
limitele lor personale. Evolu ia din ultimii cincizeci de
ani a celor mai multe ri europene a condus c tre în-
cercarea societ ii de a- i asuma rolul de garant al si-
CE SUNT LIMITELE? 63
guran ei copilului. Din punct devedere istoric, aceas-
t func ie este nou pentru societate i pân acum nu
a fost îndeplinit cu prea mult succes. tiin ele juridi-
ce i psihologia depun înc mari eforturi atunci când
trebuie s colaboreze.
Apar tot mereu motive care dovedesc c limitele
copiilor se refer i la corpurile lor fizice i la sexuali-
tate. Cei mai mul i oameni tiu c violen a i abuzu-
rile sexuale nu numai c sunt interzise prin lege, dar
reprezint cel mai r u lucru care i se poate face unui
om.
Cu toate acestea, ele se întâmpl mult mai des de-
cât am vrea s ne imagin m. Adul i din toate p turi-
le societ ii maltrateaz i abuzeaz copii. De i exist
diferen e de la ar la ar i de la cultur la cultur ,
aceste înc lc ri dovedesc cât de primitiv este înc re-
la ia noastr cu copiii, chiar sub pojghi a civiliza iei.
Abia am început s ne gândim dac s privim co-
piii în mod serios ca pe ni te fiin e umane echivalorice
sau s p str m concep ia istoric potrivit c reia ei ar
fi proprietatea p rin ilor sau a statului.
64 JESPER JUUL
Au vo i e p ă r i n ţ i i
s ă - i ce r te p e co p i i ?
R spunsul la acest întrebare depinde de ceea ce
în elegem prin „a certa”. De-a lungul ultimului secol
de istorie a educa iei, copiii au fost mai mult insulta i
decât certa i. Diferen a este urm toarea:
• Peter, nu vreau s te joci la computerul meu când
nu sunt de fa ! i-am spus-o de mii de ori i m
înfurii când îmi faci în ciud ! Nu vreau – NICIO-
DAT ! Las computerul în pace. E al meu i eu ho-
t r sc în privin a lui!
Aici, Peter este certat de tat l lui, care ip furi-
os, cu fa a înv p iat i scântei în priviri. Indiferent
dac b iatul are trei sau treisprezece ani, el va fi spe-
riat i va izbucni în lacrimi. Reac ia lui va fi cea obi -
nuit , astfel c , în urm toarele ore, între el i tat l lui
va domni t cerea. Aceasta nu va d una nici lui Peter
i nici rela iei dintre el i p rinte. Copilul a înc lcat
o dat în plus limitele tat lui i, ca atare, trebuie s -i
suporte reac ia spontan . Lucrurile se desf oar a a
cum trebuie.
CE SUNT LIMITELE? 65
 Adesea, copiii au nevoie s prelucreze singuri i • Acum, gata! Ce- i trece prin cap, mucosule? De
în t cere asemenea confrunt ri. În caz c t cerea lui câte ori i-am spus s - i iei labele de pe computerul
Peter s-ar prelungi mai mult de câteva ore, tat l (în meu? Nu po i s pricepi, omule, sau e ti prea prost?
caz c i-ar rec p ta controlul) ar trebui s reia con- Vezi tu ce p e ti când vei veni încoace. Î i spun,
tactul cu el i s -i spun , de exemplu: „Îmi pare r u c dac acum este ceva stricat la computer, atunci...
te-ai speriat atât de tare mai devreme. Dar eram atât
B iatul este insultat, tat l îl critic aspru, r nin-
de furios! Acum mi-a trecut.” Nu trebuie s - i pun
du-l în adâncul fiin ei sale. E posibil ca p rintele s
problema s -i smulg b iatului promisiunea c nu se
revin dup un timp i s întrebe: „Suntem din nou
va mai juca nicicând la computer sau s -l amenin e
prieteni?”, iar copilul s r spund cu o min ru inat :
cu ceea ce s-ar putea întâmpla dac va mai face acest
„Da”. Prietenia lor, îns , nu va mai fi niciodat la fel
lucru. În caz contrar, Peter s-ar distan a de ocul prin
ca înainte, de i copilul va depune toate eforturile s
care tocmai a trecut, iar impresia l sat de acesta s-ar
par c nu s-a schimbat nimic.
diminua.
Rudelor nu le este prea u or s stea de vorb cu
Dac mama lui Peter ar sim i nevoia s intervin
un asemenea tat . Sistemul lui de valori î i are origi-
sau s consoleze, îl poate îmbr i a pe b iat, spunân-
nea într-o epoc i într-o familie în care se credea cu
du-i: „Vezi, acum e ti speriat. Nu este pl cut s se ipe
convingere în ideea conform c reia copiii ar fi „a a
atât de tare.” Atât este suficient pentru ca Peter s în-
cum trebuie”, dac am reu i s -i convingem c ei ar
eleag c , în afar de problema cu computerul, totul
fi exact invers.
este în ordine.
F când aceasta cu suficient for de convingere
Dac nu ar fi de acord cu reac ia so ului, so ia ar
i destul de des, uneori i cu sprijinul câtorva palme,
trebui s a tepte i s discute cu el abia dup ce rela-
poate ap rea impresia c metoda d într-adev r roa-
ia afectiv între tat i copil revine la normal. Pân
de. B iatul nu se va mai apropia de computer i î i
atunci, el va fi prea vulnerabil i s-ar putea certa far
va dezvolta un sim care-i va permite s prevad cu
niciun rezultat.

66 JESPER JUUL CE SUNT LIMITELE? 67

siguran momentele de explozie ale tat lui. Copilul
va ascunde alterarea sentimentului propriei valori i
pierderea încrederii în sine, iar în forul lui interior,
se va distan a de tat pentru totdeauna. Ca urmare,
tat l nu va descoperi niciodat transformarea care a
avut loc.
Sentimentele p rin ilor nu pot s le fac r u copi-
ilor. Ei sufer doar din pricina cuvintelor care înso esc
sentimentele. Copiii tiu totul despre mâhnire, sup -
rare, furie i frustrare. De i nu le place s fie certa i i
nici ca p rin ii s se certe între ei, certurile nu le aduc
prejudicii. Dimpotriv , îi ajut s dezvolte o rela ie ar-
monioas i realist cu propriile sentimente.
În familiile în care p rin ii se str duie permanent
s p streze spiritul ra ional i distan a, copiii ajung
la concluzia c e ceva în neregul cu ei. Nu e nimic
gre it ca, din când în când, omul s fie ira ional sau
s aib sentimente, limite i pofte ira ionale. Acestea
reprezint doar un semn c este o fiin vie, care nu se
reduce la interpretarea unui rol i c a fi acceptat de
cei din jur nu este neap rat cel mai important lucru
în via .
Copiii ar trebui s poarte atârnat de gât o pan-
cart pe care s scrie: Scuza i-m , dar nu suport s fiu
68 JESPER JUUL
criticat. Dedesubt, ar trebui s fie pus o mic tampi-
l oficial dr gu : Critica este extrem de d un toare
s n t ii. Direc ia sanitar .
Când un prichindel de un an i jum tate trage
c r ile de pe raft sau „m tur ” bibelourile de pe mas
i comod , nu este deloc gre it s -l împiedica i, spu-
nându-i: „Las aceasta! Nu vreau s faci a a ceva!”
Dac nu ave i succes, nu este de asemenea gre it s -l
scoate i din raza de ac iune a încerc rilor sale.
Este îns gre it s -i spune i: „Acum, îns , nu e ti
nostim. Nu fi atât de neascult tor. Înceteaz , dac î i
spune mama.” Un copil de un an i jum tate care se
comport astfel nu este nici nostim, nici neascult tor,
ci curios i plin de poft s cerceteze lumea. Mai târ-
ziu, dac va merge la gr dini i va fi prea tem tor
s se aventureze pe teren necunoscut, va auzi câteva
observa ii critice cu privire la rezerva lui, pe care a do-
bândit-o cu atâta efort.
Cum r mâne îns cu c r ile de pe raft i cu dr -
gu ele vaze din Spania a ezate pe mas ? Ar trebui s
fie jertfite apetitului copil resc pentru via ? Nu. Nu,
dac nu cumva reprezint vreo juc rie. Ele pot fi pro-
tejate f r ca p rin ii s r neasc sufletul copiilor, care
nu au voie s le ating .
CE SUNT LIMITELE? 69
 Critica, jignirile i înc lcarea limitelor ne scap
adesea, f r s avem timp m car s ne gândim. Apoi,
nu mai e nimic de f cut, decât s ne asigur m copiii c
nu e vina lor, ci responsabilitatea noastr .
În spatele reac iilor noastre negândite, se afl
adesea dorin a de a le oferi copiilor no tri ( i partene- CONFLIC TELE: SĂ LE
rilor i bunilor prieteni) tot ceea ce avem. Aceasta ne E V I TĂ M S A U S Ă L E FA C E M
îndeamn s le d m mai mult decât ne putem asuma FAŢĂ ?
responsabilitatea. Apoi, dac , cu cea mai mare natu-
rale e, înc mai cer, trebuie s decide i dintr-o dat :
Trebuie s existe i limite! D e ce s e a j u n g e l a co n f l i c te ?
Adul ii stabilesc ei în i i ce sunt dispu i s accep-
te de la ceilal i. Copiii îns , nu. Fundamentul existen- Conflictul apare atunci când dou persoane vor

ei lor, mai ales în primii ani de via , îl constituie în- lucruri diferite. i cum nu se întâmpl des ca doi oa-

crederea deplin c p rin ii fac ceeea ce trebuie pen- meni s doreasc în acela i moment acela i lucru, ra-

tru copii i pentru ei în i i. reori lipse te dintr-o familie materia prim pentru
conflicte. Din fericire, de cele mai multe ori, atât co-
piii, cât i adul ii sunt capabili s - i coordoneze pofte-
le i nevoile cu ale celorlal i.
Aceast armonizare ne reu e te doar atunci când
nevoile noastre individuale nu sunt dezaprobate, pe
motiv c sunt v dit diferite de ale celorlal i sau opu-
se lor. Dac ne sunt dezaprobate, nu suntem în sta-
re s cooper m i s r spundem colectivit ii prin-

70 JESPER JUUL CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 71

tr-un „Da” f r rezerve. Atunci, putem doar s ne su-
punem, iar supunerea este mereu limitat în timp i
limitativ .
Copiii mici î i exprim , de la început, dorin ele
i nevoile, în ordinea în care le simt. Dup ce încep
s vorbeasc , le articuleaz clar i personal. Ei nu au
habar c i p rin ii lor au dorin e i nevoi, motiv pen-
tru care, acestea trebuie s fie puse în balan perma-
nent. Copiii nu sunt asociali de la natur , sunt doar
neexperimenta i.
Din grij pentru starea de bine a copilului, proas-
pe ii p rin i se v d pu i întreaga zi în fa a provoc -
rii de a- i l sa deoparte propriile nevoi. Când po i s
oferi, renun ând par ial la tine, ai o puternic senza ie
de împlinire, dar i de frustrare. Sentimentul de îm-
plinire apare, printre altele, pentru c se ob ine per-
manent un feedback vizibil i solid. Copilul cre te i
evolueaz . Stomacul e în regul sau nu. Fa a zâmbe te
sau plânge. Îl a ezi în pat, doarme. Tu e te, se treze te.
În decursul câtorva luni, te obi nuie ti cu acest
„mecanism de feedbeck rapid” i uneori ui i c ceea
ce dai este o investi ie pe termen lung, care va deveni
profitabil abia peste trei, cinci sau dou zeci de ani.
72 JESPER JUUL
În acela i timp, este i frustrant. Nimeni nu poa-
te duce o via satisf c toare, atunci când trebuie s
lase permanent deoparte propriile nevoi în favoarea
nevoilor altora, decât dac ar fi convins c sensul vie-
ii const în a fi aici pentru ceilal i. Dar chiar i atunci,
de cele mai multe ori, undeva în adâncul sufletului,
pâlpâie speran a la o r splat pe m sur .
Apoi, când copiii ajung pe la vârsta de un an, se
stabile te o balan mai bun i mai s n toas între
nevoile lor i cele ale adul ilor. Atunci e momentul ca
p rin ii s - i arate copiilor propriile nevoi, atât prin
intermediul ac iunilor fizice, cât i sub form verbal :
prin dialog i dezbatere.
Î n ce c re d e m ?
În acest moment, este în elept s reflect m, înc o
dat , la propriul sistem de valori, pentru a crea o co-
eren în comportamentul i în „politica” p rin ilor.
Altfel, se poate întâmpla s aib mereu prioritate doar
cel care consider s atrag aten ia cel mai puternic
asupra nevoilor sale.
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 73
 Este vorba despre o alegere între mai multe c i,
dintre care esen iale sunt trei:
FAMILIA PATRIARHAL
Se poate îmbr i a ideea c oricum se tie ce este
necesar i cel mai bine pentru copil. Într-un asemenea
caz, e de la sine în eles c totul va fi dominat de nevo-
ile i dorin ele p rin ilor.
Acesta era drumul pe care mergeau p rin ii, în
mod automat, în urm cu doar o genera ie sau dou ,
fiind, de fapt, singurul drum cunoscut pe atunci.
FAMILIA DEMOCRATIC
P rin ii pot împ rt i p rerea conform c reia co-
pilul î i cunoa te cel mai bine nevoile i este impor-
tant s primeasc ceea ce are nevoie. În acest caz, do-
rin ele i nevoile copilului devin centrul în jurul c ru-
ia graviteaz via a familiei.
Aceasta reprezint o contrareac ie la primul tipar
familial a multor familii moderne cu copii.
FAMILIA CU MEMBRI ECHIVALORICI
Putem fi de p rere c familia, ca form de con-
vie uire, are sens i deschide perspective doar atunci
când nevoile tuturor membrilor ei sunt considerate la
74 JESPER JUUL
fel de importante i sunt îndeplinite în cea mai mare
m sur posibil .
Aceasta numesc eu familie cu membri
echivalorici.
Fire te, atât de simplificat i clar pot fi prezentate
lucrurile doar în c r i. Realitatea este mai complex
i mai nuan at . Probabil c familiile în sânul c rora
s-au n scut copii în ultimul deceniu se afl într-o faz
de tranzi ie, în care se combin , în diferite propor-
ii, toate cele trei concep ii prezentate. Nu conteaz
dac familia este guvernat în form pur de unul sau
de toate cele trei principii descrise. Important este ca
drumul ales s fie cel corect pentru membri familiei.
Familia patriarhal este înc foarte r spândit în
unele regiuni din Europa, mai ales acolo unde femeile
nu au putut înc s - i câ tige drepturile cuvenite, în
principiu, doar b rba ilor. O asemenea familie exist
îns i în form matriarhal . Din punct de vedere al
s n t ii, aceasta reprezint un fiasco, dar în privin-
a distribu iei puterii, asigur , într-o anumit m sur ,
lini te i stabilitate. În rile scandinave, se poate ob-
serva clar c , de cele mai multe ori, copiii cu probleme
psihice sau sociale provin din sânul unor asemenea
familii.
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 75
 Al doilea tip de familie prezentat mai sus este de-
mocratic ca filozofie, dar în decursul anilor, a evoluat,
deseori, c tre o veritabil dictatur a copiilor, în care
nu se simt bine nici ace tia i nici adul ii. Cu siguran-
, exist excep ii foarte fericite, la care regulile de joc
democratice reprezint complet ri valoroase. Într-un
alt context, am numit acest tip de familie „familia –
6
serviciu” , pentru c p rin ii sunt din ce în ce mai pre-
ocupa i s satisfac dorin ele i nevoile copiilor, pier-
z ndu-le din vedere pe ale lor.
Problema apare par ial pentru c , pornind de la
modul în care se ac ioneaz înc , p rin ii nu observ
adesea c poate exista o diferen între ceea ce le face
pl cere copiilor i ceea ce au nevoie. Dup cum se tie,
copiii au chef oricând de tot ce e posibil, iar dac p -
rin ii încearc s satisfac orice dorin , acest fapt este
expresia autentic a angajamentului i dragostei lor
pentru copil.
Îns , un serviciu nu înseamn dragoste, ci un ser-
viciu. La fel cum o juc rie nu e dragoste, ci juc rie i
nici banii nu reprezint dragoste, ci bani. De aceea, în
curând, copilul va trebui s se descurce f r dragoste
i, în acord cu felul în care p rin ii în eleg s - i mani-
feste afec iunea, va solicita tot mai multe servicii.
76 JESPER JUUL
Cu cât p rin ii î i las mai mult de-o parte propri-
ile nevoi, cu atât vor p rea mai pu in individualiza i
i, prin aceasta, mai pu in apropia i de copii. Dragos-
tea f r apropiere este îns ca i cum în loc de mân-
care ni s-ar servi lista de bucate. Foamea s-ar dubla.
Drept urmare, de multe ori, copiii devin o pacos-
te pentru societate, pentru c , în orice comunitate, se
comport ca i cum ea ar fi acolo pentru ei. Ei proce-
deaz a a nu pentru c ar fi asociali, ci pentru c a a
func ioneaz familiile lor.
Din acest cerc vicios nu se poate ie i exersând fi-
xarea de limite copilului i r spunzându-i prin „Nu”
în loc de „Da”. Mai mult, p rin ii trebuie s - i desco-
pere sau s - i redescopere propriile dorin e i nevoi,
s g seasc curajul de a le articula i s insiste s le
fie luate în serios. Ei ar trebui s înve e, nu s spun
„Nu” copiilor, ci „Da” lor în ile. Dac acest lucru le
va reu i din ce în ce mai des, tiranul se va mic ora,
ajungând la dimensiunile unui copil, i va redeveni
suportabil.
Este un paradox interesant c , în cultura noastr ,
consider m vinovat un comportament agresiv i cu
tendin e c tre autoafirmare i nevinovat un compor-
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 77
tament dezinteresat. Ca i cum indivizii din urm ar
fi mai ferici i decât cei dintâi.
Pr i n ţe s e ș i p r i n ţ i
O dram asem n toare se poate observa în zona
cultural a Europei sudice i în unele familii scandi-
nave, în care p rin ii a teapt foarte mult vreme so-
sirea pe lume a unui copil. Odat ap rut în sânul fa-
miliei, acesta cap t rapid statutul de prin sau prin-
es i i se ofer permanent cele mai bune haine i cele
mai scumpe i moderne juc rii, este admirat i adorat
cu orice prilej.
Cu admira ia i adora ia se întâmpl îns acela i
lucru ca i cu serviciul: sunt considerate manifest ri
ale dragostei, dar nu creeaz contact. Dup câ iva ani,
copilul se va purta precum un prin sau o prin es ve-
ritabil i va obliga întreaga familie s fac ce vrea el
/ ea.
Atunci, p rin ii devin confuzi i frustra i: „Noi
i-am oferit totul i ea este atât de nerecunosc toare!”
Intervalele de timp la care va primi cadourile se vor
m ri din ce în ce mai mult i prin esa va fi pedepsit ,
78 JESPER JUUL
pân va fi îngenunchiat i va deveni smerit . A gre it
din pricina naivit ii: nu a tiut c , dac pe un pachet
scrie dragoste, acesta nu con ine neap rat i afec iune.
Cine st în centru nu face parte din colectiv.
Cu timpul, copilul va înv a s evite mânia p rin-
ilor, dar în forul lui interior, nu se va vindeca nicioda-
t . Î i va aminti, ca de „vremurile bune”, de perioada
când avea statut de prin es i este foarte probabil ca
atunci când va avea proprii copii, s repete gre eala
p rin ilor ei.
Co n f l i c t u l s ă n ă to s
În familiile în care se încearc p strarea cât de cât
a unor rela ii reciproce echivalorice între membri ei,
nevoile p rin ilor se vor ciocni inevitabil, din când în
când, de cele ale copiilor. Ca atare, este util s se cu-
noasc desf urarea fireasc a unui conflict, mai ales
atunci când, a a cum s-a întâmplat în cazul p rin ilor
lui Caroline (vezi pag. 23), exist tendin a de a perce-
pe plânsul i frustrarea ca elemente negative.
Cu to ii avem o capacitate înn scut de a traversa
conflictele astfel încât s înv m i s progres m cu
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 79
ajutorul lor. Din diferite motive, mul i adul i au pier-
dut aceast abilitate sau au fost f cu i s în eleag c
ar fi ceva copil resc. Drept urmare, au încetat s - i fo-
loseasc aceast aptitudine i încearc , la rândul lor,
s - i determine copiii s se lepede de ea. Este p cat,
pentru c este vorba despre singura abilitate care ne
poate men ine s n to i psihic toat via a. Exist sec-
toare ale vie ii publice i profesionale, unde aceast
capacitate nu este privit cu ochi buni, de aceea este
important s o punem în valoare în sânul familiei.
Caroline este un copil s n tos tun. Dac are poft
de ceva, deschide gura i spune ce vrea. Dac este re-
fuzat , încearc o alt cale pentru a- i satisface dorin-
a. Dac e ueaz din nou, plânge (se întristeaz ) – i
apoi se lini te te. Dup un asemenea proces, p rin ii
se pot felicita, cu con tiin a împ cat , c au un copil
s n tos. Nu exist niciun motiv, dar absolut niciunul,
pentru care s fie nelini ti i sau s se simt vinova i.
Mul i tiu de la copiii ceva mai mari: ace tia în-
cearc cu înc p ânare s - i determine p rin ii s le
ofere ceea ce vor i, când trebuie s recunoasc c
nu vor reu i, se arunc pe pat plângând. Dac mergi
dup ei i încerci s le explici sau s -i consolezi, e ti
dat afar din camer . Aceasta înseamn : „S nu m
80 JESPER JUUL
deranjezi când sunt sup rat, pentru c apoi voi fi i
mai mult timp frustrat.” Dac ne vom limita la a ne
a eza pe marginea patului i a pune mâna protector
pe spatele copilului, probabil c ni se va da voie s
r mânem.
Pe m sur ce cresc, la copii se dezvolt un anumit
sim al propor iilor i nu mai izbucnesc mereu ime-
diat în lacrimi. Se mul umesc doar s fie pu in tri ti i
pu in interioriza i. Adesea, p rin ii în eleg gre it me-
sajul i spun c este bosumflat copilul. i acesta este
un malentendu des întâlnit la adul i. E important s
po i fi trist atunci când ai pierdut ceva, indiferent c
este vorba despre un bun prieten, un membru al fami-
liei, un hamster sau bucuria cu care a teptai un cornet
de înghe at . La fel ca i adul ii, copiii pot tr i mâh-
nirea absolut singuri, de i cel mai bine este al turi de
cineva cunoscut – al turi de cineva care s tie c în
mintea unui copil de un an i jum tate, un cornet cu
înghe at poate fi cel mai important lucru de pe lume.
Dac reu im s ne p str m aceast capacitate
întreaga via , rela ia noastr cu semenii va dobân-
di o alt calitate. Înv m s prelu m responsabilita-
tea pentru propria via , f r a mai învinov i pe al ii
pentru e ecurile noastre. Caroline este pe cale s înve-
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 81
e prima lec ie: nu prime ti întotdeauna ce i-ar pl cea
i, în asemenea situa ii, nu e nimic altceva de f cut de-
cât s bâzâi pentru aceasta. Ea nu este nici ira ional
i nici nu se comport aiurea i nu ar trebui s fie nici
ra ional i nici o feti cuminte. Este a a cum trebuie
s fie, iar p rin ii ei trebuie s înve e s se bucure de
copilul pe care îl au, atunci când plânge pentru corne-
tul de înghe at neprimit.
N e fe r i c i t s a u d o a r f r u s t r a t ?
În cazul conflictelor cu copiii, este indicat s se
fac distinc ia între starea de nefericire i cea de frus-
trare a acestora. Copiii mici pot da impresia c tr -
iesc simultan ambele senza ii, dar, cu pu in aten ie,
putem înv a s recunoa tem repede diferen a dintre
ele.
Frustrarea este o component necesar a oric -
rui proces de înv are, iar copil ria este tocmai un
lung proces de înv are. Abia pe parcursul maturiz -
rii noastre, înv m s ne prelucr m în t cere micile
frustr ri. Dar între un adult care- i love te cu picio-
rul cauciucul stricat al ma inii i un copila de doi ani
82 JESPER JUUL
care arunc lingura pe jos pentru c i-a c zut mânca-
rea din ea în timp ce o îndrepta c tre gur , nu exist
nicio deosebire.
Când copiii sunt frustra i, nu ar trebui s fie con-
sola i ca i cum ar fi neferici i. Din când în când, tre-
buie ajuta i s foloseasc corect lingura, s se descurce
cu ma ina din jocul de lego sau cu tema la aritmeti-
c . Dac sunt frustra i din cauza p rin ilor, au nevoie
sau de lini te sau de confirmarea faptului c frustra-
rea le-a fost remarcat i totul este în ordine. „Nu fo-
lose te la nimic s te bosumfli!”, ne spuneau p rin-
ii genera iei mele, atunci când eram frustra i. Ei cre-
deau c „facem mutre” ca s -i manipul m i nu tiau
c ne comport m a a ca s ne reg sim echilibrul cu
noi în ine.
Copiii sunt neferici i dac pierd ceva drag i
scump: o juc rie din plu , o prietenie, dragostea i în-
elegerea p rin ilor, încrederea în mama sau în tata.
De asemenea, sunt neferici i atunci când p rin ii se
despart. Atunci, au nevoie de tot ce le putem pune la
dispozi ie din domeniul apropierii, în elegerii, empa-
tiei i r bd rii.
Copiii sunt diferi i unul de altul i fiecare vrea s
spun în felul s u când simte apropierea de care are
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 83
nevoie i când se simte sufocat de afec iune. Ultima
atitudine se întâmpl atunci când nu le mai putem su-
porta nefericirea i încerc m s le-o înl tur m înainte
de a fi tr it i consumat pân la cap t.
Co n f r u n t a re a î n s e a m n ă
a p ro p i e re
O confruntare nu este neap rat violent sau emo-
ional . Confruntarea înseamn doar c unul dintre
parteneri dore te altceva decât cel lalt i c ambii
spun tare: „Ar trebui s te speli pe din i înainte de
culcare!”, iar replica sun : „Ast zi nu am chef.”
Când apar confrunt ri, nu este recomandabil s
deviem de la subiect. Dac îi r spundem copilului
prin: „Am o poveste frumoas , pe care s o citim dup
ce te bagi în pat.”, aceasta va avea probabil efect în si-
tua ia dat , dar pe termen lung, el va înv a din aceas-
ta doar cum s -i manipuleze pe cei din jur.
Într-o situa ie similar , când nu exist prea mul-
te de negociat, e mai bine s i se dea timp copilului.
Apoi, poate fi luat în bra e i s i se spun : „Acum i-a
mai trecut, ai putea s te speli pe din i?”
84 JESPER JUUL
Timpul despre care vorbesc este un remediu mi-
raculos – trecut adesea cu vederea – în cazul conflic-
telor cu copiii de orice vârst . De ce func ioneaz atât
de des s -i oferim copilului, în func ie de natura con-
flictului, cinci minute, dou ore sau trei zile, se poate
explica pe seama vie ii în perioada copil riei.
Atunci când trebuie s fac ceva de care nu au
chef în momentul respectiv, copiii, la fel ca i adul ii,
au nevoie de timp pentru a g si pozi ia din care s
poat spune „Da”. Dac nu le este permis acest timp,
vor spune doar „Desigur!” i vor trebui s renun e
la integritatea personal . Pe terenul de fotbal sau la
gr dini , ei pot hot rî pe deplin s se supun unei
asemenea forme de disciplin , dar în fa a p rin ilor le
lipse te libertatea deciziilor.
Copiii se a teapt atât de mult s coopereze cu
p rin ii, încât simt suspiciune i jignire atunci când
ace tia îi constrâng s colaboreze. În universul copi-
lului, nu sp latul pe din i reprezint o problem , ci
faptul c e pus la îndoial dragostea lui pentru p -
rin i. Odat cunoscut acest lucru, este mai u or s se
stabileasc priorit ile.
A adar, dac p rin ii pot l sa timp copiilor, se
evit multe conflicte inutile i istovitoare. Dac , dim-
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 85
potriv , folosesc timpul ca pe un truc pentru a- i
impune voin a în fa a copiilor, acesta nu va func io-
na. În aceast privin , copiii sunt aidoma adul ilor:
vrem, dac e cât de cât posibil, s cooper m cu pl -
cere, dar nu ne place s ni se ob in colaborarea prin
manipulare.
D i a l o g u l ș i n e g o c i e re a
Dac dorin ele i nevoile copiilor sunt în contra-
dic ie cu cele ale p rin ilor, este nevoie de dialog i ne-
gocieri pentru a reuni contrariile la un nivel superior.
Ar trebui avut permanent în vedere c , pentru pros-
peritatea i starea de bine a familiei, este hot râtoare
calitatea procesului (vezi pag. 20). Calitatea cere ade-
sea chibzuin , dar în principiu dialogul personal este
îns mult mai scurt decât dialogul impersonal. Pentru
starea de bine a familiei calitatea dialogului este mai
important decât rezultatul acestuia.
Pentru dialogul personal, nu exist o metod pe
care s i-o poat însu i oricine, nici vreo procedur
stabilit o dat pentru totdeauna, cum se întâmpl , de
pild , în cazul proceselor democratice. Ne putem gân-
86 JESPER JUUL
di la câteva linii i principii directoare (de exemplu,
acelea care rezult din aceast carte) i eventual s le
urm m, dar o metod anume nu exist .
Aceast lips a metodei este caracteristic pentru
acele rela ii interumane bazate, în esen , pe dragos-
tea reciproc . Comportamentul fa de colegi la locul
de munc , fa de ef sau fa de vecini, se poate înv -
a i, în aceast privin , este vorba despre deprinde-
rea unor anumite ritualuri. Putem înv a cum s dre-
s m un câine sau un cal. Pentru a a ceva exist meto-
de. Pentru comportamentul vizavi de semenii afla i
permanent în jurul nostru, îns , nu exist . Metodele
anuleaz diversitatea i, prin aceasta, echivaloarea.
Zi de zi trebuie s facem fa acestei nesiguran e
i s ne ajut m s progres m cu ajutorul experimente-
lor. Ce a reu it ieri, se poate ca ast zi s nu mai mear-
g , dat fiind c , pe plan personal, suntem într-o con-
tinu schimbare. Este altfel decât în cazul majorit ii
celorlalte rela ii în care intr m, pentru c în ele de i-
nem un rol, de cele mai multe ori relativ stabil. Când
acesta se schimb , putem înv a repede regulile de joc
corespunz toare noului rol.
În familie, dimpotriv , avem sarcina de a privi
dorin ele i nevoile celorlal i cu aceea i seriozitate ca
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 87
 i pe ale noastre – sau pe ale noastre cu aceea i seri-
ozitate ca pe ale celorlal i, în func ie de punctul de
la care pornim. Este interesant de constatat c , i în
aceast privin , copiii i adul ii au ceva în comun:
când avem senza ia c dorin ele i nevoile noastre
sunt luate în serios, devine mai pu in important pen-
tru noi s avem dreptate pân la cap t sau s primim
ceea ce dorim.
EXEMPLU
La întrebarea lui Kaspar: „Am voie s dorm mâi-
ne la Fredrik?”, tat l s u r spunde: „Nu, Kaspar, i
noi vrem s stai cu noi.” În acest caz, se afl în opozi-
ie dou dorin e diferite.
Dac tat l ar replica: „Nu cred, Kaspar. E impor-
tant?”, prin aceasta i-ar da un imbold fiului s - i justi-
fice dorin a. Ar fi un avantaj pentru Kaspar, pentru c
s-ar sim i luat în serios i, de asemenea, pentru tat ,
care ar putea descoperi, ce pozi ie ar trebui s ia, abs-
trac ie f când de întrebarea, în ce pat va dormi fiul în
noaptea urm toare.
Ca persoan s n toas i energic , Kaspar ar pu-
tea, probabil, s -i m rturiseasc din proprie ini iativ
tat lui, de ce este important pentru el s doarm la
88 JESPER JUUL
Fredrik i atunci, aceasta s-ar întâmpla sub forma ar-
gumentelor pentru un lucru. Dac îns , tat l este cel
care solicit justificarea, Kaspar va percepe cererea ca
pe un interes pentru persoana lui. Tat l nu are nevoie
s caute contraargumente. El poate s - i pun în evi-
den propria persoan , spunând, de exemplu: „S p-
t mâna viitoare voi fi mai pu in pe acas , de aceea, a
vrea s mai stau acum pu in împreun cu tine.”
În ciuda acestui fapt, Kaspar se poate hot rî s - i
prefere prietenul i probabil c atunci tat l ar decide
s - i foloseasc puterea: „În eleg c ai prefera s fii la
Fredrik, dar eu vreau s r mâi acas .” Dac are sen-
za ia c e luat în serios, pentru Kaspar este mult mai
u or s accepte c se ia o hot râre în privin a lui.
Dac peste o jum tate de or a renun at la pla-
nurile cu Fredrik, el poate chiar s se bucure de seara
petrecut împreun cu tat l lui.
Unor adul i le vine greu s se ia în serios pe sine
pentru c au existat prea pu ini oameni de care s fi
fost lua i în serios în copil rie. Tr irea unei asemenea
experien e, creeaz dificult i în a- i lua în serios pro-
prii copii, lucru care îns nu va fi imposibil, dac ai
un partener adult, al turi de care s te antrenezi. Aju-
torul este important, pentru c altfel, po i ajunge s fi
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 89
luat prin surprindere de c tre copii sau s te extenuezi
în nesfâr ite lupte cu ace tia pentru câ tigarea puterii.
Miezul responsabilit ii p rin ilor pentru calita-
tea rela ion rii în familie este s aib ini iativ i s le
cear activ copiilor s - i exprime dorin ele i nevoile.
Altfel, ace tia nu vor înv a s vorbeasc despre ei, ci
doar s aduc contraargumente p rin ilor. Procedând
a a, de fiecare parte va spori necunoa terea celuilalt i
e posibil ca amândoi s ajung la concluzia nefast c ,
în cazul conflictelor interumane, folosirea limbajului
este inutil .
• Nu cred, eu în eleg... explic -mi m car...
• Mi-ar pl cea s tiu, de ce este important pen-
tru tine s ...
• Nu-mi pot imagina clar, c ... de aceea a vrea
s tiu, ce te-a determinat s ...?
• Nu tiu ce s spun. Trebuie s m aju i. Spu-
ne-mi, de ce- i place s ...
Acestea sunt exemple de expresii cu ajutorul c -
rora p rin ii pot ini ia negocieri l muritoare i prolifi-
ce, pe baza c rora s poat lua decizii ulterior.
Mai ales copiii mici (pre colarii) sunt cei care co-
laboreaz permanent cu p rin ii. Acest lucru nu se
90 JESPER JUUL
recunoa te neap rat din comportamentul lor direct,
dar, „în culise”, ei se str duie în mod constant s cu-
noasc personalitatea p rin ilor i felul în care ace tia
se comport cu ceilal i oameni. Felul în care ne com-
port m cu copiii în situa iile conflictuale îl vom re-
cunoa te, din când în când, în atitudinea lor fa de
noi în situa ii similare. În aceea i m sur în care vom
reu i s -i lu m în serios, o vor face i ei, la rândul lor,
fa de noi.
Întotdeauna copiii au doar un model preferat: al
tat lui sau al mamei. În cele mai multe familii se cu-
noa te aceasta, numai c se formuleaz altfel: „B iatul
este leit tat l s u, dar seam n la caracter cu mama.”,
se spunea înainte.
Leg tura mai special dintre copil i unul dintre
p rin i nu are nimic în comun cu sentimentele. Ei nu
iubesc un p rinte mai mult decât pe cel lalt, iar mo-
tivul nu este dragostea mai mult primit din partea
mamei sau a tat lui. Nu tim de ce se întâmpl a a,
tim doar c , atunci când, dintr-un motiv oarecare,
persoana preferat dispare din via a cotidian a copi-
lului, acesta are mari probleme. i nici celuilalt p rin-
te, r mas apoi s stea permanent cu copilul, nu-i va fi
u or. Cu oricât de mult dragoste i responsabilitate
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 91
s-ar str dui s -i ofere copilului ceea ce-i lipse te, va fi
în zadar.
A adar, copiii înva în special de la un om, cum
se gestioneaz conflictele cu sine i cu ceilal i. Acest
lucru este important în contextul nostru pentru c , cel
c ruia îi seam n copilul cel mai mult, percepe adesea
conflictele ca extrem de provocatoare i dramatice.
Nu este întotdeauna o pl cere s te prive ti în oglin-
d , dar astfel ni se atrage aten ia cât de important este
ca p rin ii s - i asume responsabilitatea conflictelor
în loc s pun vina pe umerii copiilor.
Copiii iau în serios dorin ele i nevoile p rin ilor
în aceea i m sur în care ace tia le iau în serios pe cele
ale copiilor lor. Ini iativa le apar ine p rin ilor, ei fiind
cei care demareaz procesul.
De i acest fapt este important în orice rela ie între
adul i i copii, ar trebui s fie con tientizat mai ales de
cei care convie uiesc cu copii vitregi. Un tat vitreg
sau o mam vitreg ar trebui s fie cât de autentic i
personal poate în rela ia cu copiii noului partener. Sau
mai exact: dac nu vor fi a a, li se va prezenta foarte
curând i foarte direct nota de plat .
Într-un anumit sens, educa ia presupune me-
reu o înc lcare a limitelor copilului. Indiferent cu cât
92 JESPER JUUL
de mult onestitate este f cut , educa ia înseamn i
manipulare. Presupunând c manipularea este f cu-
t cu m sur , copiii o accept f r prea multe obiec-
ii atunci când vine din partea p rin ilor naturali i
aceasta pentru c îi iubesc necondi ionat, iar de dra-
gostea p rin ilor nu se îndoiesc.
Copiii sunt capabili i s accepte în via a lor un
nou adult. Aceasta îns necesit timp i va reu i de-
plin doar atunci când copilul va sim i c noul partener
este bun pentru tat l sau mama lui. M surile educa-
ionale ale noului adult le accept îns abia când simt
c acesta îi cunoa te i îi accept a a cum sunt. Este
singurul substitut al iubirii necondi ionate pe care co-
piii îl admit i poate dura chiar cinci- ase ani pân s
ob ii calificarea.
Mul i p rin i vitregi, c rora nu le este clar acest
fapt, trec prin experien e dureroase. Ei î i pun angaja-
mentul i responsabilitatea în slujba noii familii, pen-
tru ca apoi, când li se spune: „Tu nu e ti tat l meu ade-
v rat!”, s se simt permanent respin i.
Ei nu tiu c aceast replic înseamn doar: „Nu
pot s te las s te apropii atât de mult de mine, atâta
vreme cât nu te-ai calificat pentru aceasta i cât eu nu
tiu dac pot avea atâta încredere în tine, încât s te
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 93
las s hot r ti cum s evoluez. Nu trebuie s pleci, ci
doar s te retragi un pas înapoi.”
P rin ii vitregi trebuie s încerce s se împriete-
neasc cu copiii partenerului înainte de a fi co-edu-
catori ai acestora. P rin ii biologici au de îndeplinit
aceast sarcin , abia dup ce i-au îndeplinit rolul de
educatori.
„ N u” – u n r ă s p u n s
p l i n d e d r a g o s te
De genera ii, p rin ii împ rt esc p rerea con-
form c reia copiii ar trebui s respecte când li se spu-
ne „Nu”. A sosit momentul s înve e aceasta chiar i
ei în i i!
Cred c cei mai mul i oameni sunt într-atât de
romantici, încât sunt mereu mul umi i de sine atunci
când în familie domne te armonia. Pur i simplu, pre-
fer m s ni se r spund prin „Da”, decât prin „Nu”.
Probabil c are leg tur i cu dezideratele i a tept -
rile din familia patriarhal faptul c un „Da” este per-
ceput ca un r spuns mai afectuos i mai solidar, dar
motivele reale sunt, dup p rerea mea, mai profunde.
94 JESPER JUUL
Rela iile noastre de afec iune încep printr-un
„Da”. Printr-un „Da” adresat partenerului i, de cele
mai multe ori, printr-un „Da” f r rezerve spus copi-
ilor no tri. Face parte din natura îndr gostirii ca noi,
pe cât se poate, s ne spunem „Da” unii celorlal i i s
ne mai spunem „Da” i atunci când, de fapt, nu mai
putem s ne asum m responsabilitatea. Ne îndr gos-
tim nu numai de cel lalt, ci i de uniformitate, armo-
nie, ata ament i uniune.
De cele mai multe ori, trec cinci-zece ani pân în-
cepem s sim im acut dezechilibrul. Acesta se produ-
ce nu pentru c am fi r spuns prea des prin „Da” ce-
luilalt sau societ ii, ci pentru c ne-am r spuns prea
rar prin „Da” nou în ine.
În rela ia cu copiii, de multe ori, criza se instalea-
z ceva mai repede, dup doi-trei ani, când cel mic
începe s le r spund mai activ prin „Nu” p rin ilor
i prin „Da” sie însu i. A adar, atunci când se smulge
deodat din totala grij p rinteasc i vrea s hot ras-
c de unul singur. În acest moment, devin mai clare
individualitatea copilului i deosebirea lui fa de p -
rin i i a tept rile acestora, lucruri pe care copilul le
poate exprima verbal.
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 95
 Un „Nu” spus de copil p rin ilor este un r spuns
plin de dragoste, pentru c nu se refer la rela ia lui
cu ei. Este un „Da” pe care i-l spune sie însu i ca per-
soan i e felul lui de a se delimita în rela iile cu p -
rin ii. Întrucât copiii de doi ani au doar momente tre-
c toare în care gândesc abstract i se exprim , trebuie
s spun „Da” relativ la anumite lucruri concrete: de
exemplu, când î i încal singuri pantofii, când se spa-
l singuri pe din i, când î i aleg singuri hainele i când
merg prin ora , f r a se ine de mâna mamei.
Ca i pân acum, pentru copil este important s
coopereze i s le spun „Da” p rin ilor, iar dac r s-
punsurile lui negative sunt apreciate, va r spunde i
pe viitor, de cele mai multe ori, prin „Da”. (A respecta
un „Nu” spus de copil înseamn c este apreciat fa-
vorabil i luat în serios, nu neap rat c este ascultat.)
Cu p rin ii, lucrurile se desf oar la fel, atât în
rela ia dintre ei, cât i în cea cu copilul. Le place cel
mai mult s spun „Da” i au tendin a s fac aceasta
prea des sau cu prilejuri nepotrivite. Unii spun „Da”
considerând aceasta o obliga ie sau o responsabilita-
te, al ii pentru c se tem de consecin ele unui „Nu”, o
alt categorie pentru c nu sunt siguri pe ei i, în sfâr-
96 JESPER JUUL
it, al ii pentru c -l iubesc atât de tare pe cel lalt, încât
uit de ei în i i.
Pentru mul i dintre noi, este într-atât de impor-
tant s le spunem „Da” rudelor noastre, încât un
„Nu”, atunci când, în sfâr it, îl pronun m, sun agre-
siv i trebuie s ne justific m pentru el ore în ir. Este
pur i simplu dificil s le spunem „Nu” cu con tiin a
curat celor dragi.
Îns , a spune mereu „Da” este problematic, pen-
tru c ne a tept m foarte repede ca i ceilal i s proce-
deze la fel. Dac aceast evolu ie nu va fi stopat , foar-
te curând, via a de famlie va înceta s mai fie un dar i
va deveni o obliga ie, care trebuie dus la cap t numai
cu ajutorul unor calcule complicate (Ast zi i-am spus
de cinci ori „Da”, când de fapt eu eram de p rere c
„Nu”, a adar, îmi e ti dator de cinci ori!). Dup câ i-
va ani, vom ajunge atât de departe, încât vom aduna
bonuri de rabat pe via a celuilalt, care nu vor putea fi
nicicând r scump rate. R splata se va l sa a teptat .
În locul ei, vom primi binemeritata pedeaps .
Din acest motiv, este important pentru s n tatea
familiei, s înv m s ne spunem reciproc „Nu” cu
con tiin a curat i s ne sprijinim unii pe ceilal i s
facem acest lucru.
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 97
 Nu este prea greu. E nevoie doar s continu m s
ne uit m la expresia fe ei celuilalt când e pe punctul
de a spune „Da”, de i, de fapt, este de p rere c „Nu”,
i s -i cerem s - i spun p rerea cu voce tare.
• Ai spus „Da”, dar chipul t u arat ca i cum de
fapt ai fi de p rere c „Nu”.
• Po i spune „Nu”, dac aceasta crezi.
În cele mai multe cazuri, am înv at s facem
exact contrariul: când presim im un „Nu”, începem
cu mult zel s încerc m s convingem. Metoda aceas-
ta are succes pe termen scurt, dar, în perspectiv , con-
duce la costuri ridicate, sub forma unei afec iuni mai
reduse i a mai multor conflicte.
O bun explica ie pentru aceast evolu ie se ba-
zeaz pe un fapt valabil pentru to i oamenii, indife-
rent de vârst . Numai atunci când realiz m c avem
voie s spunem i „Nu” i c acesta este respectat, pu-
tem s ne spunem „Da” unii altora din toat inima.
Altfel, o vom face incomplet si totul se va încheia cu
un mare „Nu”!
Unii p rin i se tem c via a lor de familie va deve-
ni complet haotic , dac adopt acest principiu. Dup
98 JESPER JUUL
zece ani de convie uire, este posibil s presimt , c
o asemenea atitudine ar putea influen a într-un fel
parteneriatul, dar aceasta ar trebui s înve e i copiii!
Dac fiecare face doar ce vrea, cum s realiz m noi
vreodat ceea ce trebuie f cut?
Practica dovede te c , în familiile în care „Nu”-ul
a fost legalizat, dup un timp, membri acestora î i
spun mai rar „Nu” decât înainte, când aceasta se în-
tâmpla cu prec dere la nivel nonverbal.
„Nu”-ul despre care vorbim, nu este un „Nu”
adresat comunit ii, ci un „Da” spus sinelui în cadrul
acesteia. Un asemenea r spuns are avantajul c se în-
va preluarea responsabilit ii pentru sine în cadrul
familiei. Iar oamenii care sunt capabili s preia res-
ponsabilitatea pentru sine, manifest un sentiment
mai puternic de responsabilitate pentru ceilal i.
Nu se pune problema ca fiecare s - i urmeze pro-
pria pl cere mereu i peste tot. Pl cerea ca principiu
de via este iluzia copil riei i a societ ii de consum.
Este vorba mai mult despre libertatea de exprimare
a propriei individualit i, astfel încât orice membru
al familiei s poat aprecia cum se raporteaz la co-
munitate aceast individualitate i cum poate evolua
comunitatea în acest caz, astfel încât s fie loc pentru
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 99
toat lumea. Înc mai exist p rin i care conduc i ho-
t r sc, chiar dac , comparativ cu cei de odinioar , ei
trebuie s cedeze pu in din putere. Trebuie s renun-
e la vechiul „Tu trebuie s faci ce- i spunem noi! i
aceasta, imediat!” – sau s -l p streze în func ie de in-
ten iile pe care le au cu familia lor.
A avea voie s spui „Nu” i „Nu ai voie decât pân
aici, niciun pas mai departe” are de-a face i cu drep-
tul p rin ilor de a- i stabili limitele, de a se delimita în
raport cu copiii. În m sura în care „Nu”-ul spus copi-
ilor este un „Da” adresat nevoilor lor proprii, esen ial
personale, acest „Nu” este unul plin de dragoste. Îns
un „Nu” spus ca legitim ap rare, dup ce s-a mers
prea mult i prea departe cu „Da”, nu func ioneaz .
Dac a teapt prea mult, adul ii se transform în vic-
time i copiii devin vinova i.
i aici este valabil principiul: dac p rin ii se a -
teapt ca „Nu”-ul lor s fie respectat de copii, trebuie
ca i ei s respecte „Nu”-ul copiilor.
Uneori, „Nu”-ul copilului este atât de important
pentru el, încât p rin ii trebuie s -l ia, f r îndoial , la
cuno tin . De cele mai multe ori îns , este o chestiu-
ne de timp pân când „Nu”-ul se transform în „Da”.
100 JESPER JUUL
i foarte des, „Nu”-ul copiilor nu are nicio importan
pentru via a lor. Iat un exemplu:
– Te rog, întinzi tu rufele?
– Nu, nu am chef!
– Bine, dar nu trebuie s ai chef. Po i face aceasta
i f r s ai chef. Important este s o faci.
– Dar, tocmai m uit la televizor!
– Aceasta v d, dar în ciuda acestui fapt, vreau s
faci ce te-am rugat.
În multe familii moderne, p rin ii au con tiin-
a înc rcat pentru c , din diferite motive, spun un
mare „DA” lor în i i i investesc mult timp i energie
în munc , formare profesional i carier . Unii sunt
tenta i s compenseze acest „Nu” adresat copiilor tre-
când peste propriile limite atunci când, în sfâr it, sunt
împreun cu ace tia i spunând „Da” ceva mai des
decât pot s - i asume responsabilitatea.
Dar matematica iubirii nu func ioneaz a a. „Da”
într-o anumit direc ie nu poate compensa un „Nu”
dintr-o alta, nici chiar între adul i. Cu cât p rin ii au
mai pu in timp unul pentru cel lalt i pentru copii,
cu atât este mai important s fie autentici atunci când
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 101
sunt împreun . Fire te, exist riscul ca cei mici s fie
nemul umi i de p rin ii lor, dar a a ceva este mai s -
n tos pentru ambele p r i, decât s fie nemul umi i
de ei în i i.
To i membri unei familii au nevoie, înainte de
toate, s spun „Da” colabor rii i s fie cât se poate
de valoro i pentru via a celorlal i. Numai atunci când
îi permitem lui „Nu” s apar în familie, putem evita
ca aceast nevoie s devin obliga ie i dragostea s se
transforme în vinov ie.
Po f te ș i n e vo i
Unul dintre cele mai importante motive pentru
care p rin ii ar trebui s se delimiteze, s le impun
limite copiilor i s - i foloseasc puterea, este pentru
c , ace tia din urm nu tiu de ce anume au nevoie. Ei
tiu doar de ce anume au chef.
Ce am spus este pu in simplificat pentru c , în
fond, copiii „ tiu” foarte bine de ce au nevoie, dar nu
pot formula aceasta verbal. De cele mai multe ori, ei
nu pot cuprinde în cuvinte nevoile lor fundamentale,
dar când simt c acestea nu sunt satisf cute mul u-
102 JESPER JUUL
mitor, tiu s dea de în eles aceasta foarte bine celor
din jur.
Ei nu- i manifest nemul umirea verbal, ci schim-
bându- i comportamentul. Copiii nu pot spune: „As-
cult , eu vreau s fiu privit drept cel care sunt”, ci se
închid în sine sau atrag aten ia asupra lor în mod st -
ruitor. Aceast atitudine o pot avea acas , în cazul în
care mai sper c p rin ii vor reac iona pozitiv, dar cel
mai des o afi eaz la gr dini , la coal sau pe strad .
Face parte din responsabilitatea p rin ilor s fie
receptivi atunci când copiii spun ce le place i ce nu.
Dac fiica vrea un cornet cu înghe at sau înc o p -
pu Barbie, aceasta nu are nicio leg tur cu psiholo-
gia; este doar a a cum ar trebui s fie. Dac îns înce-
pe s se bosumfle i este mereu în c utare de conflicte,
atunci înseamn c nu-i lipse te nici înghe ata i nici
p pu a, ci altceva. Este reponsabilitatea p rin ilor s
descopere despre ce este vorba.
Nu este în elept s facem din pl cerile copiilor fi-
rul conduc tor al vie ii de familie. Când ace tia pri-
mesc tot ceea ce î i doresc, cu siguran nu cap t lu-
crul cel mai important de care au nevoie, contactul
apropiat cu adul i con tien i de responsabilitatea lor.
Este foarte bine, dac to i membri familiei sunt con-
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 103
sulta i ce s se m nânce la dejun i aceasta nu pentru Reguli și structură
ca apoi, odat ce ai întrebat, s te sim i obligat s g -
te ti ce au chef s m nânce copiii. La întocmirea pla- Unii p rin i încearc s preîntâmpine conflictele

nului de meniu, trebuie avute în vedere trei lucruri: din sânul familiei, impunând treptat reguli. i socie-

de ce au poft copiii, de ce au poft p rin ii i cum se tatea, în ansamblul ei, are tendin a de a emite legi i

poate realiza un echilibru ra ional al hranei familiei. reguli, atunci când dialogul nu are succes.

Este vorba despre o propor ie echilibrat între pl ce- În familie exist , în general, dou tipuri de reguli.

re, estetic i calitate, nu despre stabilirea unei reguli Mai întâi, regulile generale ale casei: se scot pantofii

defensive – cât de des se m nânc pizza, iar p strarea înainte de a intra în sufragerie, fiecare î i duce singur

acestui echilibru intr în responsabilitatea p rin ilor. la buc t rie vesela i tacâmurile murdare, se d tele-

Acela i principiu este valabil în orice alt privin- fon acas atunci când întârzii etc. Asemenea reguli nu

. Este important ca to i membri familiei s aib li- constituie o problem pentru starea de bine a familiei.

bertatea de a spune de ce anume au poft . Acesta este Cu totul altceva se petrece cu regulile pe care p -

începutul dialogului, nu sfâr itul lui. rin ii le instituie pentru c nu tiu cum s gestioneze

Dac p rin ii se las condu i de poftele copiilor altfel un conflict: dac nu v purta i cum trebuie, nu

lor, ace tia se vor însingura i vor deveni neferici i. mai ave i voie s v juca i împreun ; s vorbi i cum se

Aceasta nu are nimic în comun cu r sf ul de alt da- cuvine între voi; când v rog eu ceva, trebuie s v su-

t . Nu este în elept nici s gândim c este bine pen- pune i f r discu ie etc.

tru copii s primeasc ce au chef abia dup ce cer a Din experien a general , rezult c , unei familii

doua oar . A r sf a un copil nu înseamn s primeas- îi merge cu atât mai prost cu cât are nevoie de mai

c prea mult din ceea ce-i place, ci prea pu in din ceea multe reguli de acest fel. Observa ia este valabil i

ce are nevoie. pentru coli, gr dini e i alte institu ii, unde oameni
care nu s-au ales reciproc trebuie s se în eleag unii
cu ceilal i. Periculos la aceast categorie de reguli, este

104 JESPER JUUL CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 105
c sunt pe deplin impersonale, p trunzând în acela i
timp adânc în ceva foarte personal. Acest dezacord îi
constrânge, mai ales pe copii, s caute modalit i cre-
ative pentru a-l anihila, în speran a de a- i putea ap -
ra individualitatea i integritatea f r a fi incrimina i.
Pentru prima categorie de reguli, regulile casei,
exist o necesitate mai mic sau mai mare, de la fami-
lie la familie. Cu cât o familie este mai numeroas , cu
atât sunt necesare mai multe reguli i cu atât este mai
necesar ca fiecare s fac tot ce poate pentru a le res-
pecta. Regulile casei servesc scopurilor impersonale,
adesea practice, i de aceea e mai u or s ac ionezi în
direc ia trasat de ele.
Unele familii cu copii duc o via cotidian care
necesit o structurare foarte minu ioas atunci când
trebuie f cut tot ceea ce e de f cut.
De i copiii sunt extrem de cooperan i, nu le vine
u or atunci când trebuie s se supun ani la rând ne-
voii de structurare percepute de p rin i. Din când în
când, se pot sim i tenta i s saboteze limitele pe care,
în mod normal, le-ar respecta.
Dac deodat nu mai vor s mearg la gr dini
zile la rând sau dac , dintr-o dat , nu o mai pot suferi
pe bon , aceasta poate fi clar expresia necesit ii de
106 JESPER JUUL
a fi câteva zile doar împreun cu p rin ii, f r a face
nimic. Doar cine nu face nimic poate auzi b t ile pro-
priei inimi i ale inimilor celorlal i.
Adul ii sunt în mare m sur capabili s amâne o
pauz necesar pentru s pt mâna sau pentru anul ur-
m tor. Copiii sunt mai iste i. Ei tiu c este vorba des-
pre clipa de acum. Via a nu poate fi amânat în viitor
sau întâmpinat cu reguli.
Co n s e c i n ţe ș i p e d e p s e
Cu nici zece ani în urm , cei mai mul i adul i nu
se îndoiau c ar ap rea consecin e atunci când copiii
încalc regulile sau limitele p rin ilor. Ast zi, mul i
p rin i nu prea mai sunt convin i de logica acestui
punct de vedere i exist motive bune s se bucure
de aceasta.
În istoria educa iei, consecin ele reprezint un
eufemism mai pl cut pentru cuvântul pedeaps . Mai
ales în ultima jum tate a secolului trecut, metodele de
pedepsire au fost permanent modernizate i, în anu-
mite zone, au devenit mai umane i mai civilizate.
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 107
 Cel mai important argument pentru a a-numite-
le consecin e a fost întotdeauna acela conform c ruia
copiii trebuie s înve e s respecte limitele impuse de
p rin i. Este îns discutabil dac acest obiectiv a fost
atins vreodat . În schimb, mul i copii au înv at s se
team de consecin e, dar aceasta este cu totul altceva.
Ini ial, gândirea p rin ilor este întru totul corect .
Este, într-adev r, important ca cei mici s -i respecte
pe p rin i i regulile lor. Dar când, în rela iile cu co-
piii, consecin ele sunt introduse ca un fel de satelit în
comunicare, prin aceasta se spune i: „Am renun at s
încerc s te fac s -mi iei persoana în serios i ca atare,
o înlocuiesc cu consecin e, pe care s sper m c le vei
lua mai în serios i le vei respecta mai mult decât pe
mine.”
Aceasta este, dac nu o declarare a st rii de fa-
liment, cu siguran punctul de pornire pe un drum
gre it: la intervale regulate de timp, adul ii vor fi con-
strân i s inventeze consecin e noi i mai severe pen-
tru a ine piept lipsei de respect crescânde a copiilor.
Pornind de aici, sau se va crea un cerc vicios, sau con-
secin ele vor deveni într-atât de grave, încât rela ia
dintre copii i adul i va fi periclitat iremediabil.
108 JESPER JUUL
Alternativa se bazeaz pe trei factori: r bdarea,
repet rile i dorin a de a te lua în serios pe tine i pe
copil.
E nevoie de mult timp pentru a cunoa te atât de
bine limitele p rin ilor, încât s po i evita, în mod nor-
mal, o coliziune cu ei. Acest lucru se întâmpl ceva
mai repede atunci când limitele sunt exprimate clar
i personal, de i i atunci dureaz destul de mult. P -
rin ii trebuie s tie aceasta i s fie r bd tori, dar nu
în sensul c limitele ar trebui s fie marcate de la în-
ceput cu pruden , iar mai târziu cu toat vigoarea.
Dac , într-adev r, nu vor s încalce limitele copilului,
trebuie s manifeste mai mult r bdare de-a lungul
procesului de înv are pe care trebuie s -l parcurg
copilul în mod normal. Copiii nu sunt mai înce i de-
cât majoritatea oamenilor i nici nu au nevoie de mai
mult timp pentru cunoa terea limitelor p rin ilor, de-
cât le este necesar acestora pentru cunoa terea limite-
lor partenerului.
Cunoa terea limitelor unui om nu este un proces
mecanic, ca de pild cel prin care înv m s ne oprim
la semaforul ro u. Trebuie nu numai s cuno ti limi-
tele celuilalt i s le memorezi, ci i s descoperi, în
acela i timp, cum s te compor i irepro abil în raport
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 109
cu aceste limite. Trebuie s po i spune „Da” limite-
lor celuilalt, f r a spune „Nu” ie însu i, aceasta dac
nu te mul ume ti cu acceptarea necondi ionat . Exis-
t oameni care au uneori limite complet de neîn eles
pentru semenii lor. În asemenea cazuri, este nevoie de
i mai mult timp s le cuno ti i s înve i s tr ie ti
acceptându-le. Cu niciunul dintre noi nu este u or de
convie uit.
Dac vor fi avute în vedere toate acestea i totu i,
va fi înc lcat permanent o limit , p rin ii vor trebui
s - i confrunte copilul cu nemul umirea lor. O aseme-
nea conversa ie trebuie s înceap , dac este posibil,
nu în momentul în care lucrurile tocmai se desf oa-
r , ci s se a tepte un timp, pân trece enervarea i
adultul poate controla mai bine ceea ce spune. Iat un
exemplu:
– Ascult , Niels! Indiferent din ce motiv îmi scotoce ti
permanent prin lucruri, nu vreau s mai faci aceasta! Pur
i simplu nu mai suport. i nu pot în elege de ce nu po i
înceta. Ui i pur i simplu sau i se pare o prostie faptul c
nu ai voie?
– Nu tiu... de fapt, de ce nu am voie?
110 JESPER JUUL
– Nu vreau, pentru c sunt lucrurile mele i vreau s
fie l sate în pace. M înfurii când ui i i vreau s te gân-
de ti la aceasta, indiferent c i se pare ceva prostesc sau
nedrept. Vreau ca lucrurile mele s fie l sate în pace i, în
afar de aceasta, nu vreau s m cert cu tine – basta!
Nicio promisiune, nicio amenin are i nicio învo-
ial ! Nu a i face decât s atenua i confruntarea i s
devia i aten ia de la cuvintele i sentimentele pe care
tocmai le-a i exprimat. Trebuie s fi i scurt. Ce ave i
de f cut este s impresiona i, nu s convinge i sau s
încheia i un acord.
În cele de mai sus, tat l impresioneaz cel mai
mult dac reu e te s vorbeasc din postura persona-
l i nu ca persoana pe care vrea s o tie respectat .
Cu cât va vorbi mai mult în rolul lui de educator, cu
atât va crea o impresie mai slab . A se lua pe sine în
serios sau a juca un rol solemn este ceea ce face dife-
ren a esen ial în acest context.
Dac în exemplul construit, tat l se ia în serios
i, drept urmare, spune care este p rerea lui, fiul s u
va fi impresionat. Dac îi pare r u, sau se înfurie, sau
ambele, reac ia este una normal . Când un lucru este
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 111
într-adev r important pentru cineva, atunci trebuie s
fie vorba despre ceva serios.
Din pur bun voin , decenii la rând, adul ii au
încercat s foloseasc un limbaj prietenos atunci când
au vorbit cu copiii. Aceasta poate fi util atunci când
copilul are de înv at ceva concret. În cazul unei con-
versa ii personale, precum cea din exemplul prezen-
tat, adultul trebuie s foloseasc propriul limbaj, deci
cuvintele i expresiile care pun în lumin cel mai bine
mesajul pe care vrea s -l transmit . Dac adul ii fo-
losesc limbajul pedagogic, multe nuan e esen iale ale
mesajului se pierd i impresia va fi atenuat .
Via a copiilor într-o familie presupune, în mare
parte, printre altele, ca ace tia s înve e s ia în serios
al i oameni i limitele acestora, s manifeste respect
fa de semeni, pentru c sunt oameni. Nu se pune
problema ca ei s înve e s se sperie de putere i s
abuzeze de ea, dac sunt suficient de mari pentru
aceasta.
Confruntarea de mai sus nu se refer strict la lu-
crurile tat lui, care trebuie l sate în pace pe viitor, ci
ea este i o lec ie pentru fiu, despre cum s se compor-
te în curtea colii, pe strad , ca partener i ca tat , f r
112 JESPER JUUL
a renun a la integritatea personal i f r s o lezeze
pe a celorlal i.
Nenum ra i p rin i au încercat în zadar s trans-
mit acest mesaj copiilor lor i aceasta pentru c ei în-
i i nu au putut s -l exprime i au crezut mai mult în
consecin e decât în ei i în copiii lor.
Vi n ă ș i re s p o n s a b i l i t a te
Cei mai mul i oameni aduc pe lume copii pen-
tru a- i îndeplini o dorin i nu de dragul copiilor.
A adar, punctul de pornire este dragostea de sine în
cel mai bun sens al cuvântului: vor s - i îmbog eas-
c via a, iar mai târziu vor s fac tot ce le trece prin
minte pentru a îmbog i via a copiilor. A fi p rinte are
leg tur cu nevoia de a da i cu sentimentul de a fi va-
loros pentru un alt om.
Când totul decurge bine, aceast dragoste fun-
damental de sine î i g se te contraponderea în an-
gajamentul pentru copil, nevoile i persoana lui, cu
care p rin ii sunt confrunta i încetul cu încetul. Indi-
ferent dac rela ia p rin ilor cu copilul se întemeiaz
pe exercitarea puterii sau pe echivaloare, ace tia au
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 113
mereu drept scop s -i asigure copilului o via mai
bun , în sensul acceptat de ei.
La fel ca orice lucru în via , i acesta se realizea-
z cu mai mult sau mai pu in succes. Nu exist p -
rin i perfec i i, din fericire, se poate i f r perfec-
iune. Copiii au p rin ii pe care îi au i trebuie s se
împace cu acest fapt, a a cum au f cut-o i p rin ii la
vremea lor.
Hot râtor pentru calitatea vie ii copilului, a p -
rin ilor i a rela iilor dintre ace tia, este capacitatea i
disponibilitatea p rin ilor de a prelua responsabilita-
tea pentru e ecuri.
Noi to i ne comport m aiurea din când în când.
Avem zile bune i zile proaste, suntem nechibzui i i
ne pierdem controlul, avem mult energie sau prea
pu in , tim ce ar trebui s facem i cu toate acestea
nu facem. Avem experien e pl cute i nepl cute din
propria copil rie, cu care ne îmbog im sau ne împo-
v r m rudele.
Ar trebui s ne sim im vinova i pentru c ne ma-
nifest m omene te?
R spunsul nu este la fel de simplu precum în-
trebarea. Când convie uim cu al i oameni, suntem
co-r spunz tori pentru via a i starea lor de bine i
114 JESPER JUUL
când comitem ceva cu urm ri dezastruoase pentru
via a lor, suntem complici.
La un asemenea fapt, se poate reac iona în dou
moduri: tr ind un sentiment de vinov ie sau având
con tiin a înc rcat . Capacitatea de a avea con tiin a
înc rcat atunci când le pricinuim r u altor oameni,
face parte dintre calit ile care ne deosebesc de cele-
lalte mamifere. F r aceast capacitate, nu ar mai exis-
ta moral i etic i am tr i cu to ii dup legea junglei.
La rândul s u, sentimentul de vinov ie conduce
la dou reac ii. Unii oameni devin depresivi, se co-
ple esc cu remu c ri i î i pierd for a de a- i schimba
comportamentul într-un sens productiv. Al ii devin
agresivi i încearc s arunce vina de partea cealalt .
Adesea, reu esc s -l fac pe semen s - i asume vina,
mai ales atunci când acesta este un copil. Eliberarea
de propria vin îns , nu reu e te niciodat . Con tient
sau nu, aceasta se acumuleaz i genereaz , cu sigu-
ran , noi ac iuni distructive.
A avea grij de copii, a te juca împreun cu ei, a te
bucura cu i de ei, a face prostii i treng rii al turi de
ei, toate acestea sunt importante. La fel de important
este îns i con tiin a responsabilit ii i a vinov iei,
adic s con tientizezi c mereu, chiar i atunci când
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 115
faci ce este mai bine pentru el, ri ti s provoci durere
copilului. Aceast remarc nu trebuie în eleas ca un
îndemn la a fi permanent serio i sau latent deprima i,
ci ca o invita ie adresat p rin ilor, de a face singurul
lucru pe care-l pot face: s - i asume responsabilitatea
gre elilor, atunci când le recunosc.
A a ceva se poate face cel mai bine când, stând
de vorb cu copilul, îi spunem de pild : „Ieri (sau în
urm cu doi sau zece ani) am f cut aceasta i aceasta.
A fost o gre eal . Iart -m , te rog – nu a fost vina ta.”
Dac acest mesaj este formulat atât de simplu i de
clar, se vor petrece trei lucruri importante:
• Recunoa terea din partea adultului va repre-
zenta pentru acesta unul din momentele con-
structive ale vie ii lui. Sentimentul de vinov -
ie este numai stadiul premerg tor recunoa -
terii vinei.
• Copilul va fi despov rat de vin i va înv a, în
acela i timp, ce înseamn s fii un om care ac-
ioneaz responsabil.
• Recunoa terea f cut de adult, las loc, pe vii-
tor, unui mod de ac iune mai constructiv. Sen-
116 JESPER JUUL
timentul de vinov ie are tendin a de a conso-
lida ceea ce este distructiv.
Condi ia este ca adultul s nu devin sentimen-
tal i s apeleze la iertarea copilului, pentru c atunci,
acesta din urm ar avea de preluat responsabilitatea
sentimentului de vinov ie al adultului, dublându- i
astfel povara.
Sentimentul de vinov ie al p rin ilor moderni
este, de cele mai multe ori, foarte difuz. Nu este nici
sentimentul c au f cut ceva gre it i nici o real con-
tiin a vinov iei. Nu apare cu vreun prilej concret,
ci dintr-o închipuire c , în întregul lor, lucrurile ar fi
trebuit s fie altfel decât sunt. Ar fi trebuit s fi avut
un altfel de control asupra vie ii i mai mult timp li-
ber când copiii erau mici, ar fi trebuit s încerce s fi
evitat divor ul, ar fi trebuit s fi muncit mai pu in, ar
fi trebuit, ar fi trebuit, ar fi trebuit...
Acest sentiment difuz de vinov ie este cu totul
superficial. Nu-l face pe posesor nici mai bun i nici
mai de tept i nici copiilor nu le aduce nimic. Ar tre-
bui expulzat din sânul familiei sau nimicit cu ajutorul
singurului antidot cunoscut: cu umor i autoironie.
CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 117
 Con tiin a i tr irea concret a vinov iei sunt, mai mult decât o limitare, în acest caz ambele p r i au
dimpotriv , factori constan i în orice familie. Ei merg ocazia s creasc dincolo de propriile lor limite.
mân în mân cu dragostea, dar, la fel ca toate celelal-
te, trebuie s - i g seasc locul în comunitate. Nu au
voie s comande întreaga întreprindere!
Capacitatea copiilor de a se adapta condi iilor în
care cresc este aproape nelimitat . Ce poate fi r nit,
este dragostea pentru ei în i i.
În multe privin e, copiii sunt ceea ce se numesc
„martori p rtinitori“ i aceasta pentru c le sunt
foarte loiali p rin ilor. De aceea trebuie s ascult m
înl untrul nostru. Când credem c ceva merge bine,
nu avem motive s facem schimb ri – nici atunci când
în c r i scrie altceva! Copiii se simt bine al turi de p -
rin i care sunt mul umi i de sine, f r a fi neap rat la
rândul lor mul umi i de sine.
În rela ia cu copiii, stabilirea limitelor, delimita-
rea fa de ei, reprezint un aspect important, dar s
sper m c , doar un aspect în convie uirea cu ei. Aceas-
ta este îns cea mai mare provocare pentru p rin i,
dezv luindu-le în acela i timp copiilor foarte mult
din cine sunt, printre altele, ei în i i. Dac delimitarea
parental reu e te într-adev r, atunci aceasta devine

118 JESPER JUUL CONFLIC TELE: SĂ LE E VITĂM SAU SĂ LE FACEM FAŢĂ? 119
 Cu p r i n s

Introducere.........................................................5
Cine hot r te?.................................................10
Puterea..............................................................14
Puterea i responsabilitatea............................19
Ce sunt limitele?...............................................29
Limitele generale.......................................30
Limitele personale.....................................35
Care sunt limitele mele?............................41
Doi p rin i - dou tipuri de limite............46
Care sunt limitele copilului?.....................56
Au voie p rin ii s -i certe pe copii?...........65
Conflictele: S le evit m sau s le facem
fa ?...................................................................71
De ce se ajunge la conflicte?.....................71

120 JESPER JUUL 121

 În ce credem?............................................73
Referin e
Prin ese i prin i.......................................78
Conflictul s n tos.....................................79
1 Jesper Juul, Dein kompetentes Kind. Auf dem Weg
Nefericit sau doar frustrat?.......................82
zu einer neuen Wertgrundlage für die ganze Familie.
Confruntarea înseamn apropiere.............84
Reinbeck: Rowohlt 2009, pag. 128
Dialogul i negocierea...............................86
2 ibidem, pag. 201 pp.
„Nu”– un r spuns plin de dragoste..........94
3 ibidem, pag. 46 pp.
Po e i nevoi..........................................102
4 ibidem, pag. 18 pp i pag. 42 pp
Reguli i structur .................................105
5 ibidem, pag. 77 pp
Consecin e i pedepse.............................107
6 ibidem pag. 139 pp
Vin i responsabilitate..........................113

122 JESPER JUUL 123

 D e s p re a u to r ș i re ţe a u a Raluca Jacono, consilier i terapeut familial de ori-
Fa m i l y l a b I n te r n a t i o n a l gine român , lucreaz din 2008 în Austria i Croa ia,
al turi de Jesper Juul, la îmbun t irea rela iilor din
cadrul familiei. Este membr în conducerea Familylab
Jesper Juul s-a n scut în anul 1948, în Danemarca.
International i membr a Familylab Austria.
Este profesor, terapeut pentru grupuri i terapeut fa-
Familylab International este o organiza ie interna io-
milial, consilier pentru conflicte i autor de c r i. Pân
nal pentru consiliere i dezvoltarea competen ei re-
în anul 2004 a fost directorul institutului „Kempler
la ionale atât a p rin ilor, cât i a profesioni tilor care
Institute of Scandinavia”, pe care l-a fondat în 1979.
lucreaz cu familiile. Scopul organiza iei nu este de a
Dup ce a studiat istoria, pedagogia religiei i istoria
„califica” prin cursuri mamele i ta ii în a fi p rin i. Ci
spiritual a Europei, a lucrat ca educator în c mine
mai degrab , acela de a acompania i a consilia p rin-
pentru copii i ca asistent social. A pus bazele unei
ii în procesul f r sfâr it al convie uirii i rela ion rii
forme de terapie i consiliere de sine st t toare, cu ac-
echidemne.
cent pe ac iune i legat de practic . În plus, a activat
Familylab ofer acompaniament i orientare atât pen-
ca instructor de terapie familial în Croa ia i Bosnia,
tru familii, cât i pentru institu ii. În viziunea noastr
desf urând în aceste ri i o munc de terapeut în
„a cre te“ al turi de copiii no tri nu mai are la baz
lag rele pentru refugia i. Jesper Juul este autorul a
principiul ascult rii cu orice pre ci echidemnitatea,
peste 20 de volume, traduse în numeroase limbi, pre-
aprecierea valorii reale i sus inerea spre autorespon-
cum i fondatorul i conduc torul re elei Familylab
sabilitate.
International. De asemenea, este „tat l calificat” al
Familylab este prezent din 2007 în mai multe ri
unui b iat, ast zi adult, i tr ie te la Copenhaga i
din Europa, America Latin i Australia i sus ine fa-
Zagreb.
miliile în dezvoltarea lor, bazându-se pe urm toarele
valori: echidemnitate, autoresponsabilitate, integrita-
te i autenticitate.

124 JESPER JUUL FAMILYLAB 125

 Va l o r i l e d e b a z ă a l e Fa m i l y l a b
Echidemnitatea – se supune nevoii fundamentale a tu-
turor oamenilor, indiferent de vârst i sex: a fi auzit
i luat în serios ca i individ. În rela iile echidemne,
dorin ele, perspectivele i nevoile ambilor parteneri
sunt luate deopotriv în serios.
Autoresponsabilitatea – înseamn a prelua responsabi-
litatea pentru propriile sentimente, reac ii i valori.
Aceasta înseamn a prelua responsabilitatea pentru
situa ia proprie, a vorbi despre sine în loc de a vorbi
despre ceilal i i a fi creativ în g sirea de solu ii. Au-
toresponsabilitatea este protec ia fiecarui individ în
parte i totodat consolidarea traiului în comunitate.
Integritatea – înseamn a fi credincios ie însu i, a te
orienta dup valorile i unit ile de m sur interne,
precum i a r mâne fizic i psihic intact. Integritatea
fiec rui individ în parte consolideaz i face o comu-
nitate s fie mai puternic . De aceea, e în interesul ge-
neral s sus inem i s protej m integritatea fiec rui
individ – adic s ne îngr im ca ea s nu fie lezat , ci
s primeasc cel mai bun teren de dezvoltare i cre -
tere.
Autenticitatea – este capacitatea de a fi credibil, de a nu
fi ascuns în spatele unui rol. Este premiza pentru trei
aspecte importante în convie uirea din familie:
126 JESPER JUUL
• contactul direct, cald, între p rin i i copii
• dezvoltarea autorit ii personale, care favorizea-
z ca propriile nevoi, limite i valori s fie puse clar
în lumin în fa a celorlal i
• abordarea i solu ionarea conflictelor i proble-
melor din cadrul familiei
Familylab în România este o re ea în permanent
c utare de colaboratori i persoane interesate s ne
sus in .
Dac sunte i interesat de a beneficia de o consiliere
sau un training Familylab sau sunte i interesa i ca
organiza ie s g zdui i în spa iul vorbitor de limb
român - inclusiv Republica Moldova - ateliere i
traininguri Familylab pentru p rin i i profesioni ti,
atunci contacta i-ne la:
raluca.jacono@familylab.at
www.desprejesperjuul.blogspot.com
www.family-lab.com
www.jesperjuul.com
www.facebook.com/Familylab
FAMILYLAB 127