Un tren de marfa a trecut,

si, uite, curtea fabricii de gaz

ar vrea sa urce-n degete sa-l vada
ca o gaina alba din zaplaz.

Tacerea doarme cu genunchi-n gura, cu mina pe pleoapa s-a trezit, a spintecat-o trenul, ori ii pare ca
singele din jur e invechit ?

Sculata de viteza se intreaba ce-i energia asta fara somn, si-ar vrea din nemiscare sa se rupa, cu cel putin
o umbra, ca un pom.

Soarele-acesta, fara de cusur, o doare-n carnea inca nenceputa, si-ar vrea sa-si poata un minut lipi pe-o
roata fata sluta.