SEMINARUL NR.

13 ALGEBRĂ LINIARĂ 1

1. Funcţii diferenţiabile
Pentru funcţii definite pe R, diferenţiabilitatea este echivalentă cu derivabilitatea şi
df (x)(h) = f 0 (x)h, ∀h ∈ R
sau df (x) = f 0 (x)dx
Considerăm funcţia f (x) = x2 e−x
Tabelul de mai jos ne atată că f (x + h) − f (x) ' f 0 (x)h, iar cu cât h este mai
mic aproximaţia este mai bună.
x h f (x) = x2 e−x f (x + h) − f (x) f 0 (x) f 0 (x)h |ε|
2 −1.2 −1
(1.2) e −e =
1 0.2 0.36788 0.36788 0.073576 0.007736
0.065 84
(1.1)2 e−1.1 − e−1 =
0.1 0.36788 0.36788 0.036788 0.001898
3.4895 × 10−2
(1.02)2 e−1.02 − e−1 =
0.02 0.36788 0.36788 0.0073576 0.0000741
7.283 5 × 10−3
(1.01)2 e−1.01 − e−1 =
0.01 0.36788 0.36788 0.0036788 0.0000185
3.660 3 × 10−3
(1.001)2 e−1.001 − e−1 =
0.001 0.36788 0.36788 0.00036788 0
3.677 0 × 10−4
√
Exerciţiul 1. Să se studieze dacă f : (0, ∞) → R, f (x) = arctg x este diferenţiabilă
pe (0, ∞) şi să se calculeze (df ) (x) , (df ) (1) , (df ) (x) (−3) , (df ) (1) (−3) .

1 1
Rezolvare. f 0 (x) = √ · , ∀x ∈ (0, ∞) .
2 arctg x 1 + x2
Deoarece f este derivabilă, rezultă că f este diferenţiabilă pe (0, ∞) şi
1 1
(df ) (x) = √ · dx,
2 arctg x 1 + x2
1 1 1
(df ) (1) = √ · 2
dx = √ dx,
µ 1 1+1
2 arctg 2 ¶π
1 1
(df ) (x) (−3) = √ · 2
(−3) ,
µ 2 arctg x 1 + x ¶
1 1 −3
(df ) (1) (−3) = √ · 2
(−3) = √ .¨
2 arctg 1 1 + 1 2 π
Câteva rezultate teoretice
Dacă f : D ⊂ Rn → R, Pentru n ≥ 2 diferenţiabilitatea nu mai este echivalentă
cu derivabilitatea parţială a funcţiei.
Dacă f : D ⊂ R2 → R ⇒ f (x, y) − f (x0 , y0 ) = A(x − x0 ) + B(y − y0 ) +
α(x, y) k(x, y) − (x0 , y0 )k ,
 SEMINARUL NR. 13 ALGEBRĂ LINIARĂ 2

Dacă notăm x−x0 = h, y −y0 = k, h = (h, k) atunci f (x0 +h, y0 +k)−f (x0 , y0 ) =
Ah + Bk + α(x0 + h, y0 + k) khk .
df (x0 , y0 )(h, k) = Ah + Bk.
Diferenţiala este unică.
Dacă f : D ⊂ R2 → R este diferenţiabilă de ordin 1 ı̂n punctul x0 ∈ D, atunci
este derivabilă ı̂n raport cu orice direcţie ı̂n x0 , deci există şi toate derivatele parţiale
ı̂n (x0 , y0 ) şi
∂f ∂f
df (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )dx + (x0 , y0 )dy sau
∂x ∂y
∂f ∂f
df (x0 , y0 )(h, k) = (x0 , y0 )h + (x0 , y0 )k.
∂x ∂y
Dacă f : D ⊂ R2 → Rp f (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), ..., fp (x, y)) ⇒ df (x0 , y0 ) =
(df1 (x0 , y0 ), df2 (x0 , y0 ), ..., dfp (x0 , y0 ))
Dacă o funcţie f este derivabilă perţial ı̂ntr-o vecinătate a unui punct (x0 , y0 ) şi
derivatele parţiale sunt continue ı̂n (x0 , y0 ) atunci f este diferenţiabilă ı̂n (x0 , y0 ).
Exerciţiul 2. Pornind de la definiţie, să se studieze diferenţiabilitatea funcţiilor:
a) f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 pe R2 ,
b) f : R2 → R, f (x, y) = x2 y pe R2 ,
√
c) f : R2 → R, f (x, y) = 3 xy ı̂n (0, 0)
d) f : R3 → R, f (x, y, z) = x3 + xz + y 2 ı̂n punctul (1, 1, 1).
2 2 2 2
Rezolvare. a) f (x0 + h, y0 + k) − f√(x0 , y0 ) = (x
√ 0 + h) + (y0 + k) − x0 − y0 =
2 2 2 2 2 2
2x0 h + 2y0 k + h + k = 2x0 h + 2y0√k+ h +k · h √ +k
2 2
Rezultă că α(x0 + h, y0 + k) = h + k , lim h2 + k2 = 0, ∀(x0 , y0 ) ∈ R2 ,
(h,k)→(0,0)
deci funcţia este diferenţiabilă pe R2 şi df (x0 , y0 ) (h, k) = 2x0 h + 2y0 k.
b) f (x0 +h, y0 +k)−f (x0 , y0 ) = (x0 + h)2 (y0 + k)−x20 y0 = 2x0 y0 h+x20 k+2hkx0 +
2hkx0 + h2 k + h2 y0 √ 2
h2 k + h2 y0 = 2x0 y0 h + x20 k + √ · h + k2 ,
2
h +k 2
2hkx0 + h2 k + h2 y0 2hkx0 + h2 k + h2 y0
α(x0 +h, y0 +k) = √ , lim √ = 0 deoarece
¯ h2 +¯ k 2
¯ (h,k)→(0,0)
¯ h2¯+ k2 ¯
¯ 2hkx0 + h2 k + h2 y0 ¯ ¯ 2hkx0 h2 k + h2 y0 ¯¯ ¯¯ 2hkx0 h2 k + h2 y0 ¯¯
0≤¯ ¯ √ ¯ ¯
≤ √ + √ ≤ √ + √
h2 + k2 ¯ ¯ ¯ h2 + k2 h2 + k2 ¯ ¯ 2hk h2 ¯=
¯√ √
¯ ¯
¯ 2hkx0 + h h (k + y0 )¯ → 0, deci funcţia este diferenţiabilă pe R2 şi df (x0 , y0 ) (h, k) =
2x0 y0 h + x20 k. √
p √ √ 3
hk
c) f (0 + h, 0 + k) − f (0, 0) = 3 (0 + h) (0 + k) − 3 0 · 0 = 3 hk = √ ·
√ h2 + k 2
√ 3
hk
2 2
h + k , α(h, k) = √ .
h + k2
2
 SEMINARUL NR. 13 ALGEBRĂ LINIARĂ 3

d) f (1 + h, 1 + k, 1 + s) − f (1, 1, 1) = (1 + h)3 + (1 + h) (1 + s) + (1 + k)2 −

3 2 2 3 2 hs + 3h2 + h3 + k2
(1 + 1 + 1 ) = 4h + 2k + s + hs + 3h + h + k = 4h + 2k + s + √ ·
√ h2 + k 2 + s2
h2 + k2 + s2 .
Exerciţiul 3.⎧Să se studieze dacă funcţia f : R2 → R,
⎪
⎪
⎨ y3
f (x, y) = , (x, y) 6= (0, 0)
⎪
⎪ x2 + y 2
⎩ 0, (x, y) = (0, 0)
este diferenţiabilă şi ı̂n caz afirmativ să se calculeze df (x, y).
Rezolvare. Dacă (x, y) 6= (0, 0) calculăm derivatele parţiale
∂f 2xy 3 ∂f 3y 2 (x2 + y 2 ) − 2y 4 3y 2 x2 + y 4
(x, y) = − , (x, y) = =
∂x (x2 + y 2 )2 ∂y (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
Deoarece derivatele parţiale sunt continue ı̂n punctele (x, y) 6= (0, 0) rezultă că
∂f ∂f
ı̂n aceste puncte funcţia este diferenţiabilă şi df (x, y) = (x, y)dx + (x, y)dy =
∂x ∂y
2xy 3 3y 2 x2 + y 4
− dx + dy.
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
Pentru punctul (x, y) = (0, 0)
Studiem continuitatea funcţiei f care este condiţie necesară pentru diferenţiabilitate.
Dacă funcţia f nu este continuă ı̂n (x, y) = (0, 0) atunci ea nu va fi nici diferenţiabilă
ı̂n (x, y) = (0, 0). Dacă este continuă, este posibil să fie diferenţiabilă.
Folosim caracterizarea continuităţii cu şiruri. Încercăm să demonstrăm că dacă
(xn , yn ) → (0, 0) ⇒ f (xn , yn ) → 0. ¯ ¯ ¯ ¯
¯ yn3 ¯ ¯ yn3 ¯
|f (xn , yn ) − 0| = |f (xn , yn )| = ¯¯ 2 ¯ ≤ ¯ ¯ = |yn | → 0 (deoarece x2n + yn2 ≥
xn + yn2 ¯ ¯ yn2 ¯
yn2 ), deci funcţia este continuă ı̂n (0, 0), deci poate fi diferenţiabilă.
Studiem dacă există derivatele parţiale ı̂n (0, 0) .
03
∂f f (t, 0) − f (0, 0) 2 2
−0
(0, 0) = lim = lim t + 0 = 0,
∂x t→0 t t→0 t
t3
∂f f (0, t) − f (0, 0) 2 2
−0
(0, 0) = lim = lim 0 + t = 1.
∂y t→0 t t→0 t
Studiem dacă f este diferenţiabilă ı̂n (0, 0) .
∂f
Dacă f este difereţiabilă atunci exista F : R2 → R, F (h, k) = (0, 0)h +
∂x
∂f
(0, 0)k = k. Observăm că F ∈ L (R2 , R) .
∂y
 SEMINARUL NR. 13 ALGEBRĂ LINIARĂ 4

f (x, y) − f (0, 0) − F (0, 0)

Studiem dacă există lim şi este egală cu zero.
(x,y)→(0,0) k(x, y) − (0, 0)k
y3
−y
f (x, y) − f (0, 0) − F (0, 0) x2 + y 2 x2 y
= p =− 3
k(x, y) − (0, 0)k x2 + y 2 (x2 + y 2 ) 2
x2 y
Fie α(x, y) = − 3
(x2 + y 2 ) 2 µ ¶
1 λ
Observăm că pentru (xn , yn ) = , → (0, 0) obţinem
n n
µ ¶ λ
1 λ 2 2λ
α , = −Ã n3
! 3 = 1 , deci limita ı̂n zero depinde de
n n µ ¶ 2 µ ¶ 2 2 (1 + λ2 ) 2
1 λ
+
n n
direcţie.
Rezultă că f nu este diferenţiabilă ı̂n (0, 0).

Exerciţiul 4.⎧Să se studieze dacă funcţia f : R2 → R,

⎪
⎪
⎨ x2 + y 2
f (x, y) = √ √ , (x, y) 6= (0, 0)
⎪
⎪ x+ y
⎩
0, (x, y) = (0, 0)
este diferenţiabilă şi ı̂n caz afirmativ să se calculeze df (0, 0).

Exerciţiul 5.⎧Să se studieze dacă funcţia f : R2 → R,

⎪
⎪
⎨ x3 + y 2
f (x, y) = , (x, y) 6= (0, 0)
⎪
⎪ x4 + y
⎩ 0, (x, y) = (0, 0)
este diferenţiabilă şi ı̂n caz afirmativ să se calculeze df (x, y).

Exerciţiul 6.⎧Fie funcţia f : R2 → R,

⎪
⎪
⎨ x3
f (x, y) = , (x, y) 6= (0, 0) .
⎪
⎪ |x| + y 2
⎩
0, (x, y) = (0, 0)
Să se studieze continuitatea lui f, existenţa derivatelor parţiale de ordin ı̂ntâi şi
continuitatea lor, diferenţiabilitatea de ordin ı̂ntâi pe R2 .
 SEMINARUL NR. 13 ALGEBRĂ LINIARĂ 5

Exerciţiul 7.⎧Fie funcţia f : R2 → R,

⎨
f (x, y) = (x2 + y 2 ) ln (x2 + y 2 ) , (x, y) 6= (0, 0) .
⎩
0, (x, y) = (0, 0)
Să se studieze continuitatea lui f, existenţa derivatelor parţiale de ordin ı̂ntâi şi
continuitatea lor, diferenţiabilitatea de ordin ı̂ntâi pe R2 .
p
Exerciţiul 8. Fie funcţia f : R2 → R, f (x, y) = |xy|. Să se arate că f este continuu
pe R2 , derivabil parţial de ordin ı̂ntâi şi nediferenţiabil de ordin ı̂ntâi pe ı̂n (0, 0).

Exerciţiul 9.⎧Fie funcţia f : R2 → R,

⎪
⎪
⎨ 1
f (x, y) = (x2 + y 2 ) sin p , (x, y) 6= (0, 0) .
⎪
⎪ x2 + y2
⎩
0, (x, y) = (0, 0)
2
Să se arate că f este continuu pe R , derivabil parţial de ordin ı̂ntâi cu derivatele
parţiale discontinue ı̂n (0, 0) şi diferenţiabil de ordin ı̂ntâi pe ı̂n (0, 0).

Exerciţiul 10. Să se calculeze d2 f (x, y) dacă:

a) f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 − 3xyz,
b) f (x, y, z) = xyz,
y
c) f (x, y) = 2 .
x + y2
Exerciţiul 11. Să se compare derivatele parţiale mixte pentru: f : R2 → R,
2 2
a) f (x, y) = x
⎧ sin y,
⎨
b) f (x, y) = (x2 + y 2 ) ln (x2 + y 2 ) , (x, y) 6= (0, 0) ,
⎩
⎧ 0, (x, y) = (0, 0)
⎪
⎪ µ 2 ¶
⎨ x
c) f (x, y) = y 2 ln + 1 , y 6= 0 .
⎪
⎪ y2
⎩
0, y=0
2
⎧ Fie funcţia f : R → R,
Exerciţiul 12.
⎪
⎪
⎨ 1
f (x, y) = arctg (xy) , xy 6= 0
⎪
⎪ xy
⎩ 1, xy = 0
Să se studieze continuitatea pe R2 , derivatele parţiale de ordin ı̂ntâi şi doi ı̂n
(0, 0) , diferenţiabilitatea ı̂n (0, 0) .
 SEMINARUL NR. 13 ALGEBRĂ LINIARĂ 6

⎧ Să se studieze egalitatea derivatelor mixte ı̂n (0, 0) pentru funcţia:

Exerciţiul 13.
⎪
⎪
⎨ x3 y − xy 3
f (x, y) = , (x, y) 6= (0, 0) .
⎪
⎪ x2 + y 2
⎩ 0, (x, y) = (0, 0)

2. Diferenţierea funcţiilor compuse

Dacă A ⊂ R , B ⊂ Rm şi f : A → B, g : B → Rp f diferenţiabilă ı̂n a ∈ A, g
n

diferenţiabilă ı̂n b = f (a) ∈ B, atunci funcţia compusă g ◦ f : A → Rp este

diferenţiabilă ı̂n a ∈ A şi are loc relaţia
d(g ◦ f )(a) = dg(b) ◦ df (a) = dg(f (a)) ◦ df (a).
Operatorul lui Laplace:
∂2f ∂2f
(∆f ) (x, y) = (x, y) + (x, y) ,
∂x2 ∂y 2
∂2f ∂2f ∂ 2f
(∆f ) (x, y, z) = (x, y, z) + 2 (x, y, z) + 2 (x, y, z) .
∂x2 ∂y ∂z
Dacă f : A ⊂ R → R, ui : Rm → R, atunci funcţia compusă
n

F (x1 , x2 , ..., xm ) = f (u1 (x1 , x2 , ..., xm ), u2 (x1 , x2 , ..., xm ), ...un (x1 , x2 , ..., xm ))
∂F ∂f ∂u1 ∂f ∂u2 ∂f ∂un
= + + ... + , i = 1, 2, ..., m.
∂xi ∂u1 ∂xi ∂u2 ∂xi ∂un ∂xi
Exerciţiul 14. Să se calculeze operatorul lui Laplace pentru funcţiile:
1
a) f (x, y) = ln p ,
(x − a)2 + (y − b)2
b) f (x, y) = ex [(x2 − y 2 ) cos y − 2xy sin y] .

dF
Exerciţiul 15. Să se calculeze pentru funcţiile compuse:
dt
a) f (x, y) = x2 + xy + y 2 unde x = t2 , y = t;
y
b) f (x, y) = unde x = et , y = 1 − e2t ;
x
c) f (x, y) = xy unde x = ln t, y = sin t;
yz
d) f (x, y, z) = unde x = et , y = ln t, z = t2 − 1;
x
e) f (x, y, z) = ln (x2 + y 2 + z 2 ) unde x = et , y = ln (t2 + 1) , z = t2 + 1.
∙ ¸
dF 3 2 dF sin t sin t
R. a) = 4t + 3t + 2t; c) = (ln t) + ln (ln t) cos t .
dt dt t ln t

∂F ∂F
Exerciţiul 16. Să se calculeze şi pentru funcţiile:
∂x ∂y
 SEMINARUL NR. 13 ALGEBRĂ LINIARĂ 7

u
a) f (u, v) = arctg , unde u(x, y) = x sin y, v(x, y) = x cos y;
v
y
b) f (u, v) = u2 ln v, unde u(x, y) = , v(x, y) = x2 + y 2 ;
x
x2 +cos y y
a) f (u, v) = uv, unde u(x, y) = e , v(x, y) = arctg .
x
Exerciţiul 17. Să se transforme ecuaţiile de mai jos utilizând schimbările de vari-
abilă menţionete:
∂f ∂f
a) 2 − = 0, u(x, y) = x + y, v(x, y) = x + 2y;
∂x ∂y
∂f ∂f
b) (x + y) − (x − y) = 0, u(x, y) = x2 − y 2 − 2xy, v(x, y) = y, x 6= y;
∂x ∂y
∂2f ∂ 2f x
c) x2 2 − y 2 2 = 0, u(x, y) = xy, v(x, y) = , y 6= 0;
∂x ∂y y
∂2f ∂2f
d) + = 0, x = r cos θ, y = r sin θ.
∂x2 ∂y 2