Genul dramatic Genul dramatic cuprinde toate operele literare, in proz’ sau in versuri, menite a fi reprezentate pe sceni, in care intalnim dialogul ca mod de expunere caracteristic. Opera dramaticé are urmétoarele tréséturi: ~ este scrisd cu un scop precis si anume de a fi pusa in scen; ~ este alcdtuitd din replicile personajelor si indicatiile scenice (didascalii) ce cuprind sugest ale autorului privitoare la decor, la gestica si mimica actorilor si chiar la costume. Indicatiile scenice se pun intre paranteze - intdmplarile nu sunt relatate, ci se desfSsoard in fata cititorului ~ dialogul este singurul mod de expunere - are o structurd aparte fiind impartitd in acte si scene. - are oactiune ce se desfasoara pe momente ale subiectului - _ incipitul ex-abrupto introduce direct in miezul faptelor, totul concentrandu-se in grandoarea conflictului, ce face ca toate personajele sé interactioneze ; - _ expozitiunea este in afara textului artistic propriu-zis - in “O scrisoare pierduta”, lista de personaje contine informatii despre locul desfagurdrii actiunii: “in capitala unui jude de munte, in zilele noastre”, despre situatia initial a personajelor. - finalul este plin de efect, menit s& surprinda sau sa impresioneze, prin lovituri de teatru. COMEDIA apartenenta textului la genul dramatic, specia comedie (repere) Comedia este specie a genului dramatic, in proza sau in versuri, care infatiseaz’ personaje, intamplari sau moravuri intr-un mod care strarneste rasul. Are un deznodémant fericit si un puternic sens moralizator, deoarece: “prin ras se indreapt moravurile” (Moliere). Comedia declangeaza reactii afective variate, “de la zambet la rsul in hohote.” Opera 0 scrisoare pierdutd este 0 comedie de moravuri politice, ilustrand dorinta de parvenire in timpul unei campanii electorale pentru Camera Deputatilor. in comedille sale, Caragiale ramane fidel propriei conceptii,conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii,riscul cel mai mare prin care se demasca prostia,incultura, demagogia. ‘Aceast oper’ apartine genului dramatic deoarece a fost scris pentru a fi reprezentat pe scena, e structurata in acte si scene, pe langa textul propriu-zis apar indicatille scenice ale autorului, are actiune si personaje, spatiul si timpul cunosc anumite limite, conflictul dramatic este axa in jurul careia logul e modul de expunere de baz3, iar continutul de idei al operei e pus in evident’ prin jocul actorilor, prin viziunea regizorala, prin decoruri, costume ete. Tntre speciile genului dramatic,0 scrisoare pierdutéfleste o comedie deoarece starneste rasul, ilustreazd categoria esteticd a comicului, cu variatele lui fete: comicul de situatie, comicul de caracter, icul de limbaj, comicul numelor si comicul de intentie. Sub haina rasului se ascund ironia, sarcasmul si persiflarea, iar conflictul urmareste discordanta dintre aparenta si esen{. Deznoddmantul e vesel.itlulsintetizeaza intriga; foloseste art. neh o, sugerand c& este vorba de una dintre multele scrisori de dragoste trimise de Stefan Tipatescu lui Zoe Trahanache. Piesa prezinti istoria acestei scrisori care schimba situatii, dinamizeazé neasteptat destinele participantilor la actiune. Prin disparitii repetate si eforturile personajelor de a o recupera, ea se transforms in surs§ a comicului de situatie. Document politic si instrument de santaj pentru Catavencu, proba compromitatoare pentru Tipatescu i Zoe, 0 simpl8 plastografie in viziunea lui Trahanache, scrisoarea este pierdut’ si g&sit3, dinamizand intreaga pies’ Tema - piesa reprezintd o comedie de moravuri, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea deputatilor. Astfel, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei (Nae Catavencu si grupul de intelectuali independenti: Popescu, lonescu, popa Pripici) reprezentantii guvernului (Stefan Tipatescu, Zoe Trahanache, Zaharia Trahanache, Tache Farfuridi, lordache Branzovenescu). ‘Structura ~ compzitie: subiectul operei se prezint’ structurat pe acte si scene. Un act este delimitat de celelalte prin schimbarea decorului. Scena este delimitata de intrarea sau iesirea unui personaj. Opera dramatic’ are o actiune ce se desfasoar’ pe momente ale subiectului, actiune determinata de declansarea conflictului dramatic. ACTUL I -elemente deictice: la sférsitul secolului al XIX-lea, in capitala unui judet de munte. Sunt organizate alegeri pentru Camera Deputatilor, iar cu acest prilej are loc conflictul dintre Catavencu, aspirant la o functie politic’, si grupul fruntas al conducerii locale. (Expozitiunea) Pentru a-si forta adversarii s8-| propund candidat in locul lui Farfuridi, preferatul conducerii, Catavencu recurge la santaj. Instrumentul de santaj este o scrisoare de amor pierdut’ si gasita de un ,cetdtean turmentat” de la care este sustrasa de catre Catavencu. Aceastd scrisoare contribuie la generarea si mentinerea tensiunii dramatice.(Intriga) Zoe si Tipatescu sunt averizati ca, in lipsa sustinerii electoral, textul va fi publicat. Zoe face presiuni in vederea propunerii drept candidat a lui Catavencu. ACTULal Il -lea ~ Trahanache este instiintat de existenta scrisor s C3 scrisoarea nu este autentic’. Incercarile lui Pristanda de a gsi scrisoarea esueaz’, iar prefectul TipStescu decide, in mod arbitrar, arestarea lui Catavencu. Zoe este cea care restaureaz ordinea, dndu-i drumul s ‘incredintandu-l cd va fi ales. Cand totul prea rezolvat, Farfuridi si Branzovenescu isi banuiesc aliatii de tradare si trimit 0 anonimé la Bucuresti, denuntandwi. De la Bucuresti se cere, fara explicatii, trecerea pe lista de candidati a unui oarecare Agamemnon Dandanache. (Desfasurarea actiuni) ACTUL al lil-lea ~ sunt prezentate discursurile candidatilor ~ Catavencu isi prezint& atitudinea vizavi de se pronunt’ asupra revizuirii Constitutiei. Discursurile sunt ins confuze. Actul de incheie in plina agitatie, Trahanache facand propunerea candidaturii lui Agamemnon, stirea provocdnd incaierarea alegatorilor. Cu acest prilej, Catavencu isi pierde palaria in c&ptuseala cdreia ascunsese scrisoarea (Punctul culminant) ACTUL al IV-lea — Documentul este gasit tot de cetateanul turmentat, care ajunge la Zoe, readucind armonia in micul oras. Sosit de la Bucuresti, Dandanache este ales in unanimitate. Mai mult, se afl c& ela ajuns sd fie propus candidat utilizand acelasi intrument de santaj. in final, Nae Catavencu prezideaz’ banchetul in cinstea lui Dandanache. Pe fondul unei atmosfere de sérbatoare, Catavencu tine un discurs ‘in cinstea vechilor adversari. (Deznodémant) Compazitia - Comedia "O scrisoare pierdut8” se defineste printr-o art exceptional a compozitiei care il particularizeazd pe Caragiale in intreaga noastra literatura nationala. Pe langa conflictul fundamental - pierderea scrisorii, care da operei unitate de actiune si compozitie - se manifesta si alte conflicte secundare, cum ar fi anuntarea numelui candidatului de la Centru (Agamemnon Dandanache), tocmai cand Zoe hotrase alegerea lui Catavencu si situatia prea rezolvaté.Din momentul pierderi scrisorii de amor, conflictul se amplific’ din ce in ce mai tare, situatille fiind construite gradat, procedeu artistic cunoscut sub numele de tehnica bulgdrelui de zipada. Eugen Ionescu, in lucrarea "Portretul lui Caragiale”, face 0 adevarata radiografie a personajelor din comedii: "Pornind de la oamenii vremii lui, Caragiale este un critic al oricdrei societati. Ceea ce il particularizeaza este virulenta exceptional8 a criticii sale. Intr-adevar, omenirea, asa cum ne e infatisat de acest autor, pare a nu merita sa existe. Personajele sale sunt niste exemplare umane in asa masura degradate, incat nu ne lasi nicio speranta. [...] Niciodata stépanite de un sentiment de culpabilitate, nici de ideea vreunui sacrificiu, nici de vreo alta idee, [...] aceste personaje cu constiinga uimitor de linistita sunt cele mai josnice din literatura universal". Aceasta viziune a personajelor comice este confirmata de Caragiale insusi, care se intreba ironic: "de vreme ce avem cap, la ce ne-ar mai slujl inteligenta?”. Sursele comicului in “O scrisoare pierduta” Principala modalitate de caracterizare a personajelor si de construire a situatiilor in care sunt puse il constituie comicul. Deosebirea dintre comic si umor const8 in faptul c& umorul starneste rasul, folosind ironia, f&r& sd-si propund s3 indrepte defectele oamenilor, adic8 nu are caracter moralizator, pe c4nd comicul apeleaza, pe Inga ironie, la satird, care deseori este virulentd, ori la sarcasm, starnind hohote puternice si profunde, avand drept scop stigmatizarea si indreptarea trasaturilor negative ale societatii sau ale oamenilor. I.Caragiale satirizeaz8 moravuri grave ale societatii,falsificarea alegerilor politice, demagogia, santajul, prostia, ipocrizia, cu intentia de a contribui la indreptarea lor, fiind adeptul cugetarii clasice: "ridendo castigat mores" ("rasul indreapt8 moravurile"), Caragiale insusi a exprimat aceasta conceptie, fiind convins ca "nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul”, Principalele surse ale comicului in opera "O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale sunt: ~ Comicul de caracter - contureaza personaje ridicole prin traséturi negative, starnind rasul cu scop moralizator. lon Luca Caragiale creeaza tipologii de personaje, dominate de trasatu morale negative, fapt pentru care Garabet Ibraileanu afirma c& autorul face concurenté "st&rii civile". De ‘exemplu, tipul incornoratului este ilustrat de Zaharia Trahanache, tipul parvenitului si al demagogului este intruchipat de Nae Catavencu, tipul prostului, de Farfuridi si Branzovenescu, tipul servilului incult, de Ghit Pristanda, iar Agamemnon Dandanache acumuleazé toate trasdturile negative ale tuturor celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia. Personajele lui Caragiale sunt ice ale clasei umane in orice timp si societate si diferd prin statut social, temperament, intelect sau limbaj. Personajele lui Caragiale sunt actuate si asta: ~ Comicul de nume - Caragiale are un rafinament aparte in alegerea numelor, sugerand prin ele nu numaio trasaturd dominant, ci chiar un intreg caracter: © Zaharia Trahanache - zahariseala (ramolisment) si facila modelare a eroului de “enteres"(trahana = coci moale); sugereazé decrepitudinea personajului, tendina acestuia spre aménare, tergiversare, © Stefan Tipditescu - june-prim, cuceritor de inimi, amorez (tip); Ghité Pristanda - servil, umil fata de sefi, fara personalitate (pristanda = joc popular, aseménstor cu braul, ce se danseaz8 dup’ reguli prestabilite, intr-o parte si alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc); © Nae Catavencu - ipocrit, demagog (cataveicd = haina cu dous fete) si palavragiu (caté mahalagioaica);© Farfuridi si Branzovenescu - cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul, fiindu-si num unul altuia de folos (farfuria si branza), rezonante culinare, sugereaz inferioritatea, vulgaritatea, © Agamemnon Dandanache - construieste 0 adevarata strategie a santajului, urmarindu-si interesul cu orice pret si provocand numeroase incurcaturi, Agamemnon este numele viteazului razboinic, strateg si conducator grec de osti si dandana - incurcatura, belea, bucluc; © Cetateanul turmentat - alegatorul anonim, ce traieste abureala alegerilor necinstite, de care bietul om este ametit, avand 0 unica nedumerire: "Eu cu cine votez ~ Comicul de limbaj este si un mijloc de caracterizare ce-| individualizeaza net pe Caragiale in intreaga literatura romana. Scriitorul nu construieste fraze ample, suprimand tot ceea ce ise parea de prisos, tot ceea ce ar fi ingreunat receptarea imediata si clara a ideilor exprimate. Pentru imbogatirea limbii, Caragiale foloseste foarte multe neologisme, pe care le alege cu atata pricepere sile imbina cu atata maiestrie cu expresiile si cuvintele populare, incat ele au devenit memorabile si indispensabile in limba romana. SURSELE COMICULUI DE LIMBA! in O scrisoare pierduté 1, TICUL VERBAL (deprinderea ridicola de a rosti, in mod inconstient si fara adecvare la contextul de comunicare, un cuvént sau o expresie). - “stimabile”; “Ai putintica rabdare!” (Trahanache) - “Dati-mi voie!” (Farfuridi) - "“Eucucine votez?" (Cet3jeanul turmentat) “curat” (Ghitd Pristanda) - “neicusorule”, “puicusorule” (Agamit Dandanache) 2. STALCIREA NEOLOGISMELOR SI A CUVINTELOR OBISNUITE ~ neologisme: “enteres” (Trahanache), "bampir” (Pristanda), “niflist” (Farfuridi) etc. ~ cuvinte obisnuite: “famelie” (Pristanda), “dumneei” (Pristanda, Catavencu) etc. ~ vorbirea peltica: “te” (“ce”), “zite” (“zice”), “birza” (“birja”) etc, (Dandanache) - _ expresia latineasca stalcita: “oneste bibere” ( Catavencu: “a bea cinstit”, in loc de “oneste vivere” ~ a tr3i cinstit) 3. INTELEGEREA GRESITA A CUVINTELOR - “anonima” (Farfuridi; cu sensul de “semnata”), 4, NONSENSUL (exprimare lipsit de infeles) obtinut prin negarea primului enunt prin cel de al doilea. - “Industria romana e admirabild, e sublim’, dar lipseste cu desdvarsire” (Catavencu) etc. 5, TRUISMUL (banalitate, constatare de ordin general). ~ “un popor care nu merge inainte st3 pe loc” (Catavencu) etc. 6. PLEONASMUL (alaturarea a doi termeni cu acelasi inteles). ~ “nu dau voie sé-si permita” (Trahanache) etc. 7. TAUTOLOGIA (folosirea repetaté a aceluiasi cuvant, cu functil sintactice diferite sau cu aceeasi functie sintactica). = _ “vezi tanar, tanar dar copt” (Trahanache) etc. 8. CACOFONIA (crearea unei dizarmonii fonice prin aléturarea unor sunete) ~ "va si zicd c& nu le are” (Trahanache) 9, ETIMOLOGIA POPULARA (intelegerea gresita a unui cuvént, datorata confuziei radicalului acestuia)(stalcirea unor neologisme, cdrora lise atribuie un radical apropiat ca forma si mai familiar vorbitorului); atractie paronimica~ _ “capitaligti" (Catavencu; cu sensul de “locuitori ai capitalei”) 10. ATRACTIA PARONIMICA (stalcirea unor cuvinte, datorat8 apropierii lor, ca form, de unele mai cunoscute vorbitorului). - “renumeratie” (Pristanda; de la “numar”, in loc de “remuneratie”); “scrofulosi” (Pristanda; de la “scroafa’, in loc de “scrupulosi”); - “cioclopedics” (Cetateanul turmentat; de la “cioclu”, in loc de “enciclopedics”). 11. INCOERENTA (lipsa de legatura logica intre idei) “iat ce zic eu, i impreund cu mine (Incepe s& se inece) trebuie s& zic3 asemenea toti aceia care nu vor sd cazé la extremitate (se ineacd mereu), adica vreau sd zic, da, ca si fie maderafi, adic’ nu exageratiunil...” (Farfuridi) 12. LIMBAJUL AMBIGUU (exprimare neclara, ce permite o dubla intelegere a contextului). vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel intre fruntasii politici” Catavencu) 13. REFERINTA CULTURALA ATRIBUITA GRESIT “Scopul scuza mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!” (Catavencu) -Comicul de situatie reiese, asa cum il arata si numele, din imprejurarile cele mai surprinzatoare in care sunt puse personajele, provocate de coincidente, de incurcaturi, confuzit si situatii echivoce. Intreaga piesa se bazeaza pe astfel de situatii,fiecare scena in parte fiind o ilustrare a acestui comic. Gasirea si pierderea succesiva a scrisorii de amor constituie principala situatie comica in care sunt implicate personajele si din care reies trasaturile lor de caracter: Zoe Trahanache pierde scrisoarea de la amantul ei, Tipatescu, Cetateanul turmentat o gaseste, aceasta este furata de Catavencu si devine mijloc de santaj pentru postul de deputat. O pierde intr-o incaierare si este gasita din nou de acelasi cetatean care -in sfarsit -0 inapoiaza "andrisantului’, adica Zoei. Cand se parea ca santajul politic nu are sanse de izbanda, apare Dandanache care chiar invinge in alegeri, capatand mult-ravnitul post de deputat cu ajutorul unel scrisori de amor, pe care insa nu o inapoiaza, pentru ca "mai trebule s-aldata". Se sugereaza astfel, ca arma politica a santajului va fi eficienta si in viitor, cinstea si meritele politice neavand nicio sansa in viata politica. Numararea steagurilor de catre Ghita este o alta situatie comica, din care reiese ca politaiul fura din avutul statului, desi misiunea lui este tocmai aceea de a-l apara, find incurajat si de catre prefect, in calitatea lui de conducator politic al judetului (actul |, scena 1). Una dintre cele mai sugestive situatii cornice este aceea in care Trahanache, dupa ce fusese la Catavencu si vazuse "scrisorica de amor" adresata Zoei, vine acasa la Tipatescu. Prefectul este ingrozit de reactia lui Trahanache daca ar afla de scrisoare si de-a dreptul disperat cand isi da seama ca acesta aflase. Venerabilul il consoleaza pe Tipatescu, spunandu- ica scrisoarea e "plastografie": "Ei, Fani imitatie de scrisoare! sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!.. .Uita-te la el cum se turbural..." (actul |, scena 7). Comicul de intentie ilustreaza atitudinea autorului fata de personaje si situatiile in care acestea actioneaza. Pornind de la propria afirmatie, aceea ca "nimic nu arde pe ticaiosi mai mult ca rasul", adept al preceptului clasic "ridendo castigat mores" (""rasul indreapta moravurile"), Caragiale isi iubeste cu patima personajele, ii e draga lumea aceasta degradata, care-i da posibilitatea sa ridiculizeze, sa satirizeze, punand in situatii absurde - grotesti uneori - camenii acestei societati corupte, meschine, perfide si folosind - in principal - sarcasmul. De aceea, spectato ubesc la randul lor personajele lui Caragiale, desi unele sunt de-a dreptul grotesti (Agamemnon Dandanache}, ba chiar, multe dintre replicile lor sunt rostite si astazi cu veselie si placere, intrucat ele nu si-au pierdut deloc sensul si esentaModalitati de caracterizare Comedia "0 scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale apartine genului dramatic si are ca moduri de expunere dialogul si monologul. Caracterizarea personajelor se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile personajelor, ori direct - de citre celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie didascalille (parantezele autorulul) ori indicatii scenice (suge regizorale), prin care dramaturgul isi "misc" personajele, le da viat’ si credibilitate, fScandu-le atat de reale, incat trdiesc iin zilele noastre. Didascalille sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare direct’. La Pristanda, de exemplu, dramaturgul mentioneaz’ "(naiv)", ("schimband deodat tonul, umilit sinaiv) ", de unde reies principalele trasaturi: prostia si servilismul, Langa numele lui Trahanache, dramaturgul scrie "(placid) ", iar tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse sugestiv ("incepand sa se jeleasca si cazdndu-i ca lesinata in brate)", "(zdrobita)", "(revenindu-i deodata toata energia) ", "(cu energie crescanda) "". Dandanache este foarte precis caracterizat prin didascalii: "(vorbeste peltic sAs8it) "," (aduc&ndu-si tn sfarsit aminte). Didascalile ilustreazd si atitudinile personajelor, in situa comice ilustrand - indirect -trasSturile de caracter dominante. Discursul lui Farfuridi, care este sugestiv pentru imbecilitatea personajului, este suplinit de parantezele autorului: "(bea o sorbitur’, apoi, reluandu-si rasuflarea, rar ca si cum ar incepe o poveste) ", "(asuda, bea si se sterge mereu cu basmaua) "in suprema lupta cu oboseala care- biruie)". Zoe Trahanache- Singurul personaj femi voluntard si autoritara. Apare in diverse ipostaze: sotia "venerabilului" domn Trahanache, amanta prefectului Tipatescu , sustinatoarea "temporara” a lui Cajavencu, celelate personaje facand referiri directe la ipostazele mentionate. Mijloacele de caracterizare a personajului sunt specifice genului dramatic, mijloace directe - de catre autor, cuprinse in indicatiile de regie gi de catre celelalte personaje: Tip&tescu, Catavencu, Pristanda, Farfuri in al piesei, Zoe Trahanache reprezint’ femeia Desi nu este membré a partidului din care sotul si amantul ei fac parte, ea conduce totul din umbr3, datorit’ influentei asupra acestora si de aceea, pentru Farfuridi, partidul inseamné in primul rand ,madam Trahanache” si apoi ceilalti. Catavencu insusi o consider" mai cu minte" decat celelalte personaje implicate in santaj, atunci cdnd Zoe hotraste s4-i sustina candidatura. Parerile difer’ in functie de conjunctura: sotul o considera "simtitoare", Catavencu o numeste "inger" dupa ce-i obtine iertarea, cetateanul turmentat 0 vede " o dama buna", Tipatescu 0 acuz8 de "lips de judecata" fiind infuriat de faptul c&Zoe a pierdut scrisoarea ("ci esti femeie in toat’ firea, nu mai esti copil"). in momentul in care riscé descoperirea adulterului, Zoe lupta din résputeri ca s8-si salveze reputatia si pozitia sociala pe care o detine, fiind constienta de puterea i influenta sa. Astfel, il sfideaza pe Tip8tescu "am s3 lupt si cu tine, om ingrat si f8r8 inima", ca mai apoi s4 se autocaracterizeze atunci cand isi ameninta amantul - “cine lupta cu Catavencu, lupta cu mine." in atingerea scopului propus, pentru a-l convinge pe Tipatescu s8-I sprijine pe Nae Catavencu, rivalul sau, apeleazd la toate mijloacele posibile: se lamenteazd, plange, lesin’, amenint, trece de la o stare la alta cu dezinvoltura une’ actrite, pentru ca, in final, s& ajunga la aceeasi concluzie: ,in sfarsit, cine lupt cu Catavencu, lupt& cu mine!” Zoe manifesta acelasi comportament si fata de Catavencu atunci cand acesta declara ca a pierdut documentul compromitator:"cand te-a arestat FSnic3 te-am scpat eu. Acuma te arestez eu si n-ai scapi decat atunci cdnd mi-oi gasi scrisoarea.” Alaturi de mijloace directe de caracterizare se intalnesc si mijloacele indirecte pentru conturarea portretului moral al Zoei Trahanache: din fapte, gesturi, limbaj , comportament si relatia cu celelalte personaje. Ea este o femeie voluntar’ care joaca ins’ comedia slabi feminine. Speriati de santajul lui Catavencu, face uz de lacrimi si alte arme din arsenalul lamentatiei feminine pentru a-si convinge sAamantul si accepte conditille avocatului, Are un comportament tipic feminin, surprinzstor atunci cand Nae este invins il iart sii cdstig’ devotamentul. Ea nu alege si se razbune deoarece stie c este mai important sd ai aliati decat dusmani care si pandeascé momentul prielnic rézbunarii. Prin urmare, i aminteste avocatului c& mai sunt si alte Camere, insemnand suportul ei cu conditia s8-i accepte patronajul. Acest gest natural este una dintre armele seductiei feminine pe care o exercit’ asupra tuturor barbatilor de la Trahanache pani la cetSteanul turmentat. Intr-o societate a compromisurilor de tot felul, personajele pieselor lui lon Luca Caragiale se adapteaz’ perfect oricarei situatii, netindnd cont de principii, urmarind doar proprile interese. Dupa unele clas ‘oe reprezinta tipul femeii adulterine, dupa altele, este femeia voluntara pentru care" scopul scuza mijloacele”. Evolutia cuplului_ Zoe- Trahanache: Unul dintre cuplurile cu cel mai mare impact in comedia O scrisoare pierduté este cel reprezentat de Zoe si Zaharia Trahanache: ei reprezinta ipostaza familiei ce cultiva valori imorale precum adulterul, minciuna, falsitatea, ipocrizia, tradarea. Stalp al puterii locale, venerabilul pregedinte al tuturor ,,comitetelor si comitiilor” Zaharia Trahanache are in prefectul Stefan Tipatescu nu numai un »prietin”, asa cum declar’ la sfarsitul piesei, ci in primul rnd un amant al sotiei, un partener care s3il inlocuiasca in sedintele politice prelungite. Astfel, vorbind despre evolutia cuplului Zaharia-Zoe, vorbim de fapt depre triunghiul conjugal Tip’tescu-Trahanache- Coana Joitica. Cuplul in discutie are o pozitie sociala privilegiat3, dublaté de un statut politic pe masura. in lista cu ,persoane”, comicul de intentie este evident in prezentarea celor doi: prin enumerarea tuturor functiilor lui Trahanache, dar si prin desemnarea Zoe’ prin sintagma , sofia celui de sus” se sanctioneazi abuzul de putere, de pozitie social al famili Diferenta de varst8 dintre Zoe si Zaharia nu este singulard in comediile lui Caragiale: o situatie similar’ intalnim si in O noapte furtunoasd, intre Veta si jupan Dumitrache. Totusi, Trahanache mane un personaj echivoc, interpretarile criticilor osciland intre a-I numi incornoratul naiv si usor manevrabil si sotul care de fapt tolereaza adulterul. ilustrativa in acest sens este Scena a IV-a din Actul |, in care Trahanache ii aduce lui Tipatescu la cunostinta santajul lui Catavencu: el relateaza neutru toata intrevederea cu adversarul politic, fScandu- pe Tipatescu s4 cread c4 banuieste relatia sa cu Zoe, iar dupa ce savureazi momentul de panicd al prefectului, ii ofera si alibiul moral al plastografiei. Astfel, in textul comediei exist argumente care sd sustind faptul ca Trahanache nu cunoaste natura relatiei Zoe- Tipatescu, dar si scene care dovedesc contrariul, personajul fiind una dintre enigmele piesei Echilibrul cuplului nu este ins8 periclitat de adulter, ci de pericolul dea fi publicata scrisoarea compromifatoare de catre Cafavencu. Interesant este cd personajele nu isi pun deloc problema destramérii cuplului, ci doar pe cea pierderii capitalului de influenta, de credibilitate, de putere politica. De aceea amenintarea lui Catavencu stameste in ambii nevoia de a impiedica publicarea biletului intim: Zoe apeleazé la serviciile lui Pristanada pentru a-iintermedia o intalnire cu Catavencu si negociaz’ numele lui Trahanache si al partidului acestuia, iar prezidentul, abil politician, cauta o arma de contrasantaj, convins fiind ca nu exist politician necorupt. Desi caile de a salva reputatia familiei si a partidului sunt diferite, scopul este comun: salvarea imaginii publice si a privilegiilor implicate de pozitia politic’. Actula al patrulea ii infatiseaza pe cei doi membri ai familie in situatii psihice diferite. Impulsiva si nerabdatoare, Zoe asteapt ca pe ghimpi o veste de la Catavencu si resimte acut pericolul continuarii santajului pe masur ce Agamemnon Dandanache insista in a-i considera pe ea si pe Tipiitescu soti si le povesteste situatia similara prin care a ajuns deputat, cu deosebirea ci igi pastrase arma de santaj politic si pentru urmatoarele alegeri. Ea trece repede de la starea de agitatie la cea de jubilatie in momentul incare cetéteanul turmentat o repune in posesia scrisorii, redevenind stdpana pe situatie. La polul opus, Trahanache este imperturbabil in pregatirea serbarii noului ales, dar disimuleaza cu viclenie posesia armei de contrasantaj. Finalul este specific unei comedii: conflictul se rezolv3 printr-o solutie de compromis, iar situatia din ultima scena prezinta personajele in relatii identice cu cele din situatia initiald. Astfel, evolutia cuplului Zoe-Zaharia const practic in evitarea unei ompromittoare, a carei consecint nu este in niciun caz anularea aduiterului, ingaduit indirect de Trahanache: ,Eu n-am prefect, eu am prietin!”. Specific comediei, ambele personaje ilustreaz’ tipuri umane, dar depsesc totusi schematismul teatrului clasic, fiind individualizate prin comportament, particularitati de limbaj sau nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. Zoe este nu numai cocheta si adulterina, ci mai ales ferneia voluntara care conduce din culise intraga viata politic a orasului, manipuldnd toyi barbatil fie prin specularea slabiciunilor afective, fie prin vointa de fier. De asemenea, Trahanache nu este numai incornoratul si ticaitul, ci mai ales politicioanul abil care prin firea calma si ticul “ai putinticd rabdare!” cAstiga timp de reactie, intimidandu-si adversari Alaturi de acest cuplu, in comedia O scrisoare pierduta regasim si cuplul Farfuridi- Branzovenescu, ipostaze ale insilorlipsiti de individualitate, inculti si imorali, Farfuridi-Catavencu, adversari politici, ambii c8zand victime ale coruptiei celor de la "tentru”, Zoe —Tipatescu, pereche pentru care sentimentul de dragoste poate oricand astepta in favoarea altor prioritai