Raportul dintre religie (teologie) i stunt sicw tui din Exist& patru modalititi principale prin care cei care s-au ocupat de raportul dintre religie (teologie) si stiinf& si-au exprimat felul in care au infeles relafia dintre religie si stings, Unii considera c& religia este complet opus stiinfei sau spun cé stiinta invatldasn religia. Aceat’ pozitie este cea a conflictului dintre religie si stiinfd, care considera c& religia si stinta sunt in mod fundamental ireconciliabile. 2. Altii insist asupra faptului cd religia si stiinja diferd atdt de mult una de alta {incdt din punct de vedere logic conflictul dintre ele este imposibil. Religia si stiinta sunt valabile améndous, dar trebuie separate cu fermitate una de cealaltS. Aceasta este pozifia contrastului, dupa care religia si stiinfarispund la intrebiri cu totul diferite. 3. Alfii spun c&, desi religia si stiinfa sunt distincte, stiinja are intotdeauna implicatii asupra religiei si religia asupra stiinfei. Stiinta si religia se intercondiioneaza in mod inevitabil si, prin urmare, religia gi teologia nu trebuie sX ignore noile descoperiri ale stiinfei. Aceasta este pozitia contactului dintre religie si stiinta; 0 abordare care cautd dialogut, interactiunea si 0 posibila consonanta intre religie si stiint& gi, mai ales, c&ile prin care ytiinta poate modela intelegerea religioasa gi teologic’ si invers. 4. A patra abordare a relafiei dintre religie si stinfd, inrudit& dar totusi distinct de cea de-a treia, subliniazA mijloacele subtile, dar sernnificative, prin care religia sprijina in mod pozitiv cercetarea si descoperirea stiintificd. Aceast& abordare cauti si identifice acele modalitti prin care religia, fr a interveni in vreun fel in sting, deschide calea ele idei stiintifice. iar stiinfa la randul ei confirm: oarecare mi: adevaruri religioase. Aceasta este pozitia numit& o confirmarii. Aceasta este 0 pozitie extrem de importanta care incearcé s& clarifice modalitafile prin cart’ religta sprijind si alimenteazé, in profunzime, intreaga activitate stiinjifica, iar stiinta neideologizard indica spre adevarul religiei. Pozitia contactului, completatti de cea a confirmarii oferé rispunsul cel mai ezonabil si mai fructuos la problema raportului dintre religie si stiint8, fiind mai aproape de adevar. 1. Pozitia conflictului dintre religie si stiinti Multi ganditori din domeniul stiintei sunt absolut siguri c& religia nu se poate ‘impaca niciodatd cu stiinfa. Dac& esti om de stiinfd, spun ei, este greu de crezut c& poti fi cu adevarat si religios in sensul credinfei in Dumnezeu. Principata cauza ar fi aceea c&, in aparenf&, religia nu poate demonstra in mod direct adevarul credinfei sale in timp ce stiinja 0 poate face. Pe cand religia afirmA existenfa lui Dumnezeu, fii a putea aduce veo dovada concreti, stiinta este totdeauna gata s&-si testeze toate ipotezele si teoriile pe baza ,experienfei”. Religia nu poate face aceasta intr-un mod care s& o fack un martor impartial. De aici rezult& si conflictul dintre modalitatca de infelegere stiintifica si religioasd a lumii. Att considerajile istorice cat si cele filosofice ar prea si confirme acest verdict. Din punct de vedere istoric sunt amintite ca exemple evidente: persecutarea lui Galileo Galilei de c&tre Biseric& in secolul al XVII- lea si aversiunea religioast si teologic& farade teoria evolutionisté a lui Darwin din secolul al XIX- lea si a neodarwinismului din secolul al XX- lea. a Din moment ce atétia care cred in Dumnezeu s-au opus descoperirilor astronomiei, fizicii si biologiei se trage concluzia ca intre religie si stiinf& este un conflict ireconciliabil. Dar mai importante decat aceste considerafii istorice sunt obstacolele filosofice, in special cele epistemologice pe care religia si teologia le ridic& in fafa scepticilor stiinfei. Problema principal este c& adevarurile religioase par s& nu poati fi testate experimental, in timp ce stiinta isi supune intotdeauna ideile experimentarii deschise. Daca o cercetare empiric& arata c& ipoteza stiinfifica este gresit, stiinfa o inlaturd si caut& alte alternative pe care le supune aceluiasi proces riguros de verificare, pe cand religia si teologia nu pot face aceasta, Karl Popper, unul dintre cei mai renumiti filosofi ai sec. XX, argumenta ca stiinta adevarata trebuie si se striduiasc si aduc& dovezi, care s& arate ci anumite idei sau teorii stiinfifice sunt eronate. Adicd stiinta trebuie sa riste ,,falsificarea” diferitelor sale afirmatii. Dac& nu se gasesc dovezi contrarii inseamna c& afirmatia stiintificd respectiva este adevaratd; ea inlituré orice incercare de falsificare. Disponibilitatea de a permite ca ideile sale s& fie falsificate purificd stiinfa si dovedeste cd ea este 0 modalitate de cunoastere a naturii lucrurilor, cu adevarat deschis& si corect’. Adepfii conflictului dintre religie si stiinfd susfin od religia nu are probitatea solida a stiinfei. De exemplu ideea de Dumnezeu pare s& fie inafara oricdrei posibilitati a falsificdrii, dac& nu poate fi acceptatd de stiinf. Nu existi situafii si experiente care pot duce la negarea existenfei lui Dumnezeu, deci ideea de Dumnezeu este nefalsificabil& si, in consecingé, nu poate fi luatt tn serios. Religia se bazeazi pe presupuneri a priori, Re credingé, in timp ce stiinja nu admite ceva ca adevarat, f&r& si se convings de aceasta. in plus, religia se bazeazi foarte mult pe imaginatie fird margini, in timp ce stiinja se limiteazé la fapte si realit8fi care pot fi observate si cercetate. Religia pune mare pret pe emofie, pasiune si subiectivitate, pe cénd stiinta se striduieste s& riménd dezinteresat, realist si obiectiva. Aceste antiteze par si creeze ostilitate, un conflict insurmontabil intre religie si stiings. Dar nu numai scepticii stiinfifici au convingerea cd religia este incompatibila cu stiinfa. $i adeptii literalismului biblic vad un conflict intre credinta lor si unele teorii stiinfifice stabilite, admise unanim in stiinf. Sunt apoi critici care cred cA stiinta este inamicul religiei, c& aceasta a dus la vidul spiritual si lipsa de sens din viata si cultura modema. C&ci atunci cAnd stiinfa a separat experienfa ,,faptelor” de nevoia umana de »valori” eteme, a golit cosmosul de orice sens adevarat. Prin urmare stiinta este prin natura ei incapabilé de a coexista cu religia c&ci ea a golit cultura noastr& de substanta ei spirituala. Teoria, dup& care stiinta este absolut incompatibila cu religia, este confirmata de adeptii scepticismului stiintific, aflafi de cealalta parte, desi, pentru acestia, stiinta aduce mai degraba cliberarea decal golirea culturii. Desi sunt constienti ci astizi multi credinciogi nu vad nici un conflict intre religie gi stiinta si mulfi oameni de stiinta sunt in acelasi timp credinciosi, scepticii continua s& sustind cA logica si spiritul stiintei sunt fundamental incompatibile cu orice forma de religie teist,2. Pozitia contrastului intre religie gi gtiint Existd ins multi oameni de stiind si teologi care susfin c& nu este nici 0 opozitie intre religie si stiinja. Acestia argumenteaza c& ambele au dreptate, ins& doar in ia_sferi de cerce' ine delimitati. Nu trebuie apreciaté religia dupa standardele Stiinjei si nici stiinta dup& cele ale religiei, deoarece intrebatile pe care le pune fiecare sunt complet deosebite, de aceea si confinuturile rispunsurilor sunt atat de distincte, incét ‘comparatia dintre cele dou’ domenii nici nu are sens. Caci din moment ce ele au misiuni radical diferite, care le fin in sferele lor separate si le impiedic& si-si depaseasca domeniile, in mod automat dispare si ,problema” raportului dintre religie si stint. Potrivit abordarii contrastului, impresia c& religia vine in conflict cu stiinfa isi are originea aproape intotdeauna, intr-o confuzie anterioara sau intr-o »combinafie” a stiintei Cu un sistem religios. Prin urmare pentru a evita conflictele trebuie s& evitim, in primul and, amestecarea stiinfei cu credinfa intr-un tot nediferentiat, cici incapacitatea teologiei medievale de a face 0 deosebire clara intre religie gi stinjl a fost factorul care a ficut ca ideile lui Galilei s& para ostile credinciosilor din secolul al XVII- lea. Esecul Bisericii de a recunoaste domeniile distincte ale religiei si stiinfei a facut ca reprezentantii Bisericii s& condamne ideile inovatoare ale lui Galilei. Aceasta a fost o neinfelegere regretabila care dus la crearea unei ostilititi pe care multi cameni de stinfd o au si astdzi fat de religie. Ori, religia si stinja sunt dou modalitifi complet independente de infelegere a realitti, astfel cX nu are nici un sens si fie puse in opozitie. Din aceasti ivi, contradictia dintre cele dou’ rezultt din amestecarea la intel inja. In loc de a respecta marile deosebiri dintre religie si stiinji, combinatia le fese intr-un singur material, in care se pierd una in cealaltS, devenind aproape de nedeosebit. Exemplu: creationismul care sustine c& Biblia, fiind de inspirafie divin, este cea mai siguré surs& de informatie stiinfificd despre Ynceputurile Universului si a viefi. O alt& forma este. concordismul care in locul respingerii directe a stiintei, ili corespund’ cadrului_cosmologiei_modeme. Reprezentanfii concordismului, spre exemplu pentru a salva adevarul literal al textului Genezei identificd cele sase zi creajiei cu ceea ce consider a fi sase epoci corespunztoare in prezentarea stiintific8 a evolutiei cosmice. Combinafia dintre stints si religie s-a nAscut dintr-o dorint& foarte fireascd de {ntelegere unitard a lumii. $i deoarece pare s& armonizeze atat de bine stiinfa cu religia, €a atrage milioane de oameni. La prima vedere, combinarea religiei cu stiinfa pare o cale credibila de evitare a conflictului, Istoria demonstreaz& ins& cd legiturile posibile dintre stiinya gi religie vor incepe s& se desfact ‘si un nou conflict ar putea lua locul acestui acord superficial, De aceea, sustin reprezentanfii contrastului, pentru a evita ostilitatea reciprocd la care duce combinatia intre religie si stiinj8, in mod inevitabil, nu trebuie s& facem nici un compromis, ¢i inchidem religia si stiinta in propriile ni . zoldndu-le astfel, putem preveni orice posibilitate de opozitie reciproc. Pentru c& dous Jucruri_intré in opozitie ni i ite. $i deoarece stiinga gi religia pun Intrebiri diferite si au domenii cu totul separate nu are nici un rost s& le comparim una cu Cealalth si astfel s8 ajungem s& le punem in competifie gi, in cele din urma in conflict. Aceasta este esenta propunerii ficute de abordarea contrastului.Mai concret, susfindtorii acestei abordari subliniaz& clar ct ,jocul” stiinfei este de a examina lumea naturala in mod empiric, in vreme ce al religiei este de a exprima sensul absolut care transcende lumea cunoscutd in mod empiric. Stiinta se ocupa de cum au loc lucrurile in natura, iar religia cu de ce exist ceva in locul a nimic. Stiinta se ocupa de cauze, religia de semnificatie. Stiinta lucreaz’ cu probleme ce pot fi rezolvate, religia cu misterul de nerezolvat. Stiinta raspunde la intrebirile specifice despre Jucrdrile naturii, in vreme ce religia se ocup& de motivul fundamental al naturii. Stiinfa € preocupati de adevruri particulare; religia ¢ interesatd s& explice de ce trebuie si cautim adevarul. in vreme ce multi teologi permit distincfii clare intre sarcinile stiintei si cele ale religiei, abordarea contrastului sustine c& asemenea diferente sunt tot atdtea motive pentru a face 0 separare clara intre ele. Numai trigind o linie continua intre ele putem evita combinafia care duce la conflict. Contrastul considera stiinta si religia ca find modalitagi de cunoastere independente si autonome. Tot aceast& abordare susfine c& doar punandu-le in tabere separate putem preveni un rizboi final intre ele. $i tot din acest punct de vedere se afirma c& episodul deplorabil care a avut loc intre Galilei si Biseric& ar fi putut fi evitat dac& teologia nu ar fi intrat intr-o zon care este rezervath astizi doar stiintei. Prin urmare, cea mai prudent abordare a raportului dintre religie si stiinta este cea a contrastului, Este de infeles de ce multi teologi si oameni de stiin}& sunt atrasi de acest punct de vedere, deoarece el pare si pastreze lucrurile clar, permifindu-ne s& imbrafigdm atAt descoperirile stiintei cét si credinta religiei, fra teama de un posibil ‘antagonism. Poate e chiar important pentru noi s& trecem prin disciplina contrastului, pe misurd ce ne eliberim de confuziile combinatiei si ne indreptim c&tre o discutie mai nuantati despre stiinf& si religie. Un alt motiv al atractiei pe care o prezint& contrastul este c& aceasti abordare ne permite s& deosebim stiinja de supozitiile care stau la baza scepticismului religios, deoarece nu numai creationistii si credinciosii ignoranfi practic& arta discutabila a combinafiei. $i adeptii scepticismului stiintific combind, de regula, stiinfa cu un sistem de credinf& propriu, Sistemul lor de credinfi nu este, desigur, teismul ci, mai degraba, scientismul. ghid trainic citre adevir”. Trebuie si subliniem faptul c& scientismul nu este identic cu stiinga, in vreme ce stiina este o metod’ modesti, solida si prolifica de intelegere a unor lucruri importante despre univers, sclentismul este presupunerea potrivit cAreia stiinta este singura modalitate adecvati de a ajunge la fntregul adevar. Scientismul este 0 credinjé filosofic& (strict vorbind, una ,epistemologic&”), care introneazA stiinfa ca singura metod& complet sigur prin care mintea omeneasc& poate fi pusé in legéturd cu realitatea ,obiectiva”. {ins& 0 asemenea doctrind nu ¢ nici m&car ea insisi produsu! unui proces detasat, obiectiv sau neutru al cunoasterii stiintifice. Este, mai degrabé, un fel de angajare la credinfa stiintificd, nu foarte deosebit de cea ce gisim in religie. Adeptii scientismului {gi pun tost increderea in metoda stiintific& propriv-zisa, dar, ca gi credi religiosi, pu pot demonstra stiintific adevirul credinjei_lor. Ei sunt deplin convinsi de puterea infei de a clarifica toat& confuzia creat in jurul lumii, dar nu pot justifica stiintific Uneori scepticii cred cu atdta convingere tn stiinta ca gi cind ea ar fi, asemeni zeilor religie, salvatoarea noastri de la picatul originar al ignorantei prestiinyifice. In 18realitate, nu este posibila crearea unui experiment stiintific i a z pentru a demonstra ca gtiinta este singurul ghid de incredere c&tre adevar. $i aceasta deoarece un asemenea experiment ar presupune incredere in eficienta stiinfei de a ne conduce la concluziile corecte. Prin urmare, scientismal 8 decét o alti combinatie a stiintei cu credinta, la fel ca gi __ Dac teismul e eronat doar pentru c&,i Dumnezeirii_ nu poate fi falsifi ytunci nu mai it si ne ir ientis i Pentru aceasta, sustinatorii sti trebuie s& arate in ce condifii poate fi el falsificat. Ei trebuie si caute in permanent modalitigi prin care s& arate c& stiinfa e neadecvats. Dar in loc sa fact asa ceva,,ci sustin cu fermitate cA stiinta este adevarati in mod neconditionat. fe Pufin din acest punct de vedere, credinta lor in stiinti se aseamén& foarte mult cu ___Astfel, abordarea contrastului ne vine in_ajutor, reamintindu-ne c& nu stiinfa ci orlcmare aja de opfimisth a congtinjei pare si fie incompatibild cu ,sealismul” cerut de stiingS. Totusi multi ganditori ai religiei au descoperit cea ce ei considerd a fi o concordant remarcabil& intre 0 perspectiva a credinjei, creat de un sentiment dat de promisiunea realititi, si univers, care iese acum {a lumind, cx urmare a nollor descopertt air sini mi ee iT c& astfel decom astizi cele mai interesante discutii dintre oamenii de gtiintA si teologi. Adevirul e c& aceste discutii par cBteodail adevirate Thumere de acrobajie pe sirma, participantii c&zénd céteodatd din nou in combinatie sau in Sontrast, Contactul este mult mai greu de stabilizat decat celelalte ‘abordari. Pentru a evita’ 20