Acest tip de personalitate este unul sub semnul căruia se regăsesc indivizi cu imaginaţie, spontani, originali, dar

mai ales plini de entuziasm.

Alexandru-Dan este mai înainte de toate o persoană ce se doreşte a fi în centrul atenţiei, în mijlocul semenilor săi.
Este o persoană ce se bazează cu predilecţie pe capacitatea de improvizare şi pe spontaneitatea sa, dar mai ales pe
instinct.
Este o fire foarte sociabilă, deschisă şi comunicativă, prin urmare nu îi este dificil să lege relaţii de prietenie cu
ceilalţi ce se regăsesc în preajma sa.

Reuşeşte să prevadă destul de precis cum se va comporta o anumită persoană într-un anumit context. Întotdeauna
este săritor, în caz de urgenţă şi mereu este dispus să se neglijeze pe sine pentru a îi ajuta pe ceilalţi, lucru ce este în
detrimentul partenereului său de viaţă.

Deşi la prima vedere nu pare, individul este conservator, iar comportamentul său nonconformist în cazul unor
probleme, poate surprinde pe ceilalţi, insă niciodată aproape nu dezamăgeşte. Este agresiv prin sarcasm deosebit şi
prin ironii usturătoare. Violenţa manifestată de acest tip de indivizi este una dezvoltata nu la nivel fizic, ci verbal.

Este adesea sensibil, chiar supărăcios dacă există păreri contrare cu privire la ideile sale, sau dacă soluţiile oferite de
el sunt supuse îndoielii.

Sunt abili în comunicare şi manifestă o adaptabilitate ridicată. Astfel pot comporta rapid o pasiune pentru o anume
activitate si sunt entuziasmaţi.

Atunci cînd se consideră ocupat, este uşor irascibil.

Urăşte rutina şi va face tot ce îi stă în putinţă pentru provocările ce par imposibile. În ochii săi, toţi oamenii sunt, sau
ar trebui să fie egali şi nu îi agreează pe cei care se fălesc cu o poziţie sus-pusă.

Este genul de persoană care acordă credit de la bun început celorlalţi, lucru ce îl determină ca uşor naiv, vulnerabil în
faţa celor care au intenţii ascunse, a impostorilor. Impulsivitatea sa îl poate pune in ipostaze în care securitatea sa îi
este periclitată, mai ales din cauza nerăbdării, sau din dorinţa de a iniţia un proiect mai repede.
Detestă să fie etichetat sau controlat în vreun fel. Activităţile cotidiene şi sarcinile absolut necesare îi displac, însă le
efectuează doar din obligaţie şi nicidecum din plăcere.

După această înşiruire a punctelor sale tari urmează cele mai puţin tari sau chiar slabe:
Este perceput uneoiri ca o persoană nerealistă din cauza entuziasmului său, are tendinţa de a fi sufocant din punct
de vedere protectiv, nu acordă suficientă atenţie nevoilor sale, se plictiseşte uşor, iar uneori nu reuşeşte să ducă o
sarcină pînă la final.

Este perfecţionist şi orice critică la adresa sa este considerată ca problemă a caracterului său.

Alexandru-Dan poate atinge nivelul performanţei în multe domenii, datorită adaptabilităţii facile de care a dat
dovadă.

Încă o dovadă a acurateţei acestui test este si lista de meserii recomandată acestui tip de individ: consultant
marketing, psiholog, antreprenor, actor, profesor, consilier, politician, jurnalist, reporter tv, programator, analist de
sistem, specialist in computere, inginer. Cheia succesului lor este tandemul flexibilitate/entuziasm.

În concluzie, Alexandru-Dan este o persoană cu abilităţi de comunicare, foarte receptivă, afectivă, caldă, pozitivă,
optimistă, este distractiv, spontan, creativ, energic, loial şi dedicat. Mereu încearcă să mulţumească pe toată lumea,
iar uneori deciziile sale în acest sens sunt în detrimentul său.
Individul ENFP este şarmant, ingenios, creativ, orientat către oameni, către scop, dispus să îşi asume riscuri pentru
binele general. El este un lider înnăscut, această poziţie aducîndu-i multă satisfacţie atît în cazul activităţilor
destinate divertismentului, cît şi în cazul situaţiilor de urgenţă. Se bazează adesea pe instinct şi rareori acesta îl
înşeală. Acesta este Alexandru-Dan!

De-a lungul vieţii fiecare dintre noi a trecut prin diverse momente mai grele, s-a confruntat cu o serie de
nelinişti, necazuri în preajma unor evenimente dificile care au fost greu de înţeles şi mai ales de suportat, fie că am
trecut printr-o pierdere, despărţire, deces, o boală, criză de cuplu sau profesională, ş.a.m.d.

Dar nu este neapărată nevoie să existe ceva foarte clar disfuncţional sau problematic, uneori putem să fim
nemulţumiţi de viaţa pe care o avem, de viaţa personală sau profesională, de felul în care ne simţim la un moment dat,
să fim bântuiţi de întrebări fără răspuns în faţa unor întâmplări sau situaţii de viaţă.

Toate aceste stări ne pot crea o stare de disconfort, ne pot întrista, crea suferinţă, confuziona în ceea ce
priveşte felul în care ne gândim propria persoană, identitatea noastră. În aceste momente fie nu ne mai putem ajuta
de unii singuri, fie nici rudele sau prietenii nu pot să răspundă întrebărilor noastre; în aceste momente poate cauţi un
ajutor specializat, pe cineva care e pregătit în acest sens.

Cea mai mare greşeală în legătură cu psihoterapia este însă să aştepţi pasiv vindecarea, rezolvarea, alinarea
imediată şi totală.

Trebuie menţionat că efectul nu poate fi imediat şi că necesită efort, dedicaţie şi susţinere din partea celui
care se adresează cerând ajutorul psihoterapeutului. De aceea este important ca cel în cauză să solicite o consultaţie
şi nu alte rude, prieteni, colegi.

Psihoterapia constă într-o discuţie cu un psihoterapeut într-un anumit cadru - loc şi spaţiu special amenajat în
acest sens; este o interacţiune verbală şi non-verbală în acelaşi timp.

Terapia presupune o relaţie de comunicare profundă bazată pe încredere reciprocă între cel aflat într-un
moment de disconfort, de suferinţă psihică sau cu o nevoie de auto-cunoaştere şi un psihoterapeut pregătit să ofere un
ajutor specializat.

În acest sens psihoterapia se diferenţiază clar de orice fel de relaţie de prietenie, de o relaţie mentorat-
profesorat, de o confesiune religioasă, etc.

Ce fel de persoane apelează la psihoterapie?

În general publicul cel mai frecvent întâlnit sunt adulţii din medii sociale diferite, însă cu precădere persoane
cu studii superioare; există de asemenea o categorie largă de clienţi cum ar fi: studenţi, adolescenţi sau copii aduşi de
către familie. În ultima vreme se observă o creştere a interesului câtre terapia de cuplu, ceea ce denotă o oarecare
relaxare a publicului către acest tip de serviciu. Publicul feminin predomină în defavoarea celui masculin, pentru că în
cultura noastră, cu o educaţie destul de tradiţională, femeile sunt mai deschise şi mai dispuse să-şi recunoască şi să-şi
exprime problemele personale şi să ceara ajutor, pe când bărbaţii sunt mai reticenţi şi mai puţin dispuşi în a face acest
lucru, dar lucrurile evoluează şi la acest capitol.

De ce se vine la psihoterapie? Ce fel de probleme pot fi abordate?

La psihoterapie, în general, se vine în pragul unei probleme, crize destul de severe, când semnele disfuncţionale
îşi pun amprenta pe viaţa persoanei respective şi nu mai poate fi suportată, amânată, ascunsă.

Unele persoane vin pentru o mai bună înţelegere a situaţiei de viaţă din prezent, fie că este o dezamăgire, fie
că este vorba de ceva disfuncţional în sistemul relaţiilor profesionale sau personale, alte persoane pentru simptome
sau semne fizice care nu îşi găsesc un răspuns medical.
Prin psihoterapie pot fi abordate şi alte probleme: stresul la locul de muncă, anxietăţi şi temeri nejustificate sau fără
un motiv clar, gestionarea agresivităţii, apariţia unor stări depresive după diverse situaţii precum deces, despărţire,
eşecuri; înainte sau după o naştere; neînţelegeri sau dezamăgiri în cuplu, probleme de adaptare la locul de muncă sau
în relaţiile cu ceilalţi oameni, o gestionare defectuoasă a timpului sau a comportamentului alimentar; ar mai fi şi cei
care reclamă diverse fobii cum ar fi cea de spaţii închise sau dimpotrivă cea de spaţii deschise, teama de a vorbi în
public, sau fobiile de diverse animale, etc.

Puţini oameni ştiu însă că psihoterapia poate fi folosită şi ca metodă de dezvoltare personală, autocunoaştere,
optimizarea şi creşterea adaptabilităţii, adică de obţinere a unui anumit confort psihologic, mobilităţii şi creativităţii,
optimizarea comunicării interpersonale şi chiar a relaţiilor sexuale, de determinare a acelor mecanisme de adaptare
care să ne facă mai rezistenţi în diverse momente dificile de viaţă, să ne exprimăm mai bine şi în folosul nostru emoţiile,
nevoile, sentimentele trăite, de a deveni mai responsabili în acţiunile noastre

Rezultatele asteptate in urma realizarii proiectului sunt: - Toti copiii participanti la sesiuni vor intelege importanta deciziilor
personale si implicatiile pe care le aduce fiecare decizie ; - Toti copiii participanti la tabara vor intelege care sunt modalitatile
prin care poti sa ajungi la succes ; - Toti copiii participanti la tabara vor avea exercitiul unei comunicari asertive ; - La finalul
proiectului se va realiza coeziunea de grup pentru fiecare grup participant; - Implicarea si gestionarea unei echipe de traineri
din cadrul DGASPC sector

Fata de munca proprie manifesta constiinciozitate, disciplina. Fata de ceilalti manifesta sinceritate chiar daca fiind sincer il va
afecta in mod negative propria persoana. Manifesta responsabilitate in orice situatie, sties a extraga invataturiel din orice
situatie create sau auzita sis a aplice in mod efficient la propria persoana cee ace a invatat.isi recunoaste greselile si invata
din ele si daca este pedepsit in mod correct isi executa pedeaspsa fara sa comenteze. Nu ii ajuta pe ceilalti din propria
initiative,. Manifesta respect fata de persoanele superioare ca virsta. Are un spirit al umorului deosebit de fin, uneori cu o
umbra de ironie. Fata de propria persoana manifesta atitudini ca : mare incredere in sine, stima de sine, are sentimental
demnitatii personale, sentimental superioritatii, spirit autocritic. Ca trasaturi voluntare manifesta perseverenta, sapinire de
sine, spirit hotarit.

15 aptitudini-cheie pentru orice job

Angajatorii cauta, pentru ofertele de joburi, candidati care se deosebesc prin aptitudini, competente si atribute care ajuta la mentinerea
productivitatii si a profitului la nivel inalt. Care sunt insa aptitudinile cele mai cautate de angajatori? Ce talente trebuie sa ai ca sa fii selectat
pentru orice job? Iata o lista cu abilitati utile pentru orice job – afla cum le poti dezvolta si promova in CV.
1. Atentie: Daca gandesti si planifici inainte de a actiona, iti vei spori considerabil sansele de a fi ales de un recrutor. O astfel de aptitudine
permite un bun management al riscurilor, iar angajatorii urmaresc acest aspect la un job.
2. Cooperare: Dorinta de a te implica in diverse proiecte si capacitatea de a socializa in interes de munca sunt avantaje in obtinerea unui
job. Daca nu te-ai gandit sa mentionezi o astfel de aptitudine in CV-ul tau, fa-o acum!Daca nu ai deja un CV online, creeaza-ti cont si
redacteaza-ti CV-ul.
3. Creativitate: Cat de familiara iti este expresia “a gandi in afara limitelor”? Angajatorii vor persoane inovative care aduc perspective noi
in job si in companie.
4. Disciplina: Aceasta aptitudine include capacitatea de a iti realiza sarcina la job si de a finaliza proiectele fara a fi distrat sau
plictisit. Disciplina nu inseamna doar atitudinea fata de superiori la job, ci tine si de ceea ce iti impui singur sa faci.

5. Atingerea obiectivelor: Companiile te vor cauta daca ai realizari in termen optim si daca muncesti pentru obiectivele propuse. Pentru o
mai buna prezentare a CV-ului, alege sa treci exemple de realizari atunci cand redactezi aptitudini.

6. Atitudine pozitiva: Angajatorii considera ca ai nevoie de asa ceva pentru a obtine performanta la job prin stimularea
productivitatii. Incearca sa privesti partile bune si sa te auto-motivezi, iar relatia cu cei din jur se va imbunatati.
7. Buna-vointa: Acesta particularitate tine de relatia cu colegii de job si cu sefii. Niste colegi bine-intentionati cresc sansele de socializare si
de a lucra bine in echipa. Poate ca nu treci buna-vointa ca o caracteristica esentiala in curriculum vitae, insa poti sa adopti aceasta atitudine
la interviul de angajare.
8. Putere de convingere: Grupurile de la job au nevoie de lideri puternici pentru a le ghida. In acest context, influenta la job include tendinta
de a avea un impact social pozitiv prin discursuri. Mai ales daca soliciti un job care necesita aptitudini de management, leadership-ul va fi
apreciat de catre recrutor.
9. Optimism: O atitudine pozitiva la job influenteaza pozitiv productivitatea. Acest lucru nu inseamna sa fii mereu zambitor la job, ci sa
privesti fiecare problema ca una care poate fi rezolvata.
10. Ordine: “Unde am pus acea hartie?” Sa fii organizat este un plus in fata angajatorilor, pentru ca poate insemna eficienta si concentrare -
lucruri esentiale la job.
 11. Prudenta la job: Angajatorii vor persoane care sa evite accidentele de munca si sa nu isi asume riscuri inutile. Acest lucru insemna sa
respecti regulile impuse de Protectia muncii, cele impuse de mediu si colegi vizavi de protectie.
12. Spirit practic: Aceasta aptitudine nu se refera doar la cunostintele care tin strict de job, ci si cunoasterea colegilor, a mediului de lucru si
felul in care abordezi problemele care pot aparea. Capacitatea ta de a folosi informatiile pentru a actiona cu succes trebuie promovata in fata
angajatorilor ca sa obtii ceea ce vrei de la job si de la companie.
13. Sociabilitate: Daca iti place sa interactionezi cu colegii de job, inseamna ca poti lucra bine in echipa si acest lucru este apreciat de catre
companii.
14. Stabilitate: Alegi sa pastrezi un job pentru o perioada mai mare de timp, lucru care reiese din cronologia locurilor tale de munca. In plus,
o persoana stabila face altfel fata situatiilor in conditii de stres de la job.
15. Energie: A fi alert la job si a face fata unui numar mai mare de sarcini presupune a fi, printre altele, o persoana energica, lucru apreciat
de angajatori.

Ce este formarea profesionala a adultilor?

Scopul si definitia activitatii
Scop :

 Stimularea ocuparii fortei de munca;

 Ridicarea nivelului de competenta profesionala;
 Facilitarea incadrarii in munca in concordanta cu tendintele pietei fortei de munca;
 Ajustarea cererii si ofertei fortei de munca calificate;
 Mentinerea si dezvoltarea competentelor profesionale;
 Stimularea mobilitatii fortei de munca;
 Sporirea sanselor de (re)integrare pofesionala;
 Reinsertia unei parti a fortei de munca pe piata profesionala;
 Cresterea nivelului de pregatire pentru a raspunde nevoilor reale de personal calificat ale agentilor economici.
Definitie :
Formarea profesionala este procedura prin care se asigura cresterea si diversificarea competentelor
profesionale, prin initerea, calificarea, recalificarea, perfectionarea si specializarea persoanelor in cautarea unui
loc de munca, in vederea realizarii mobilitatii si (re)integrarii acestora pe piata fortei de munca.

Caracteristici
Principalele sub-activitati
 identificarea nevoilor de formare profesionala;
 planificarea activitatii de formare profesionala;
 evaluarea activitatii de formare profesionala.
Principiile care guverneaza formarea profesionala:
 legalitate;
 profesionalism;
 operativitate;
 asigurarea egalitatii sanselor pe piata muncii;
 confidentialitate.
Rezultate urmarite :

 inzestrarea individului cu competentele necesare pentru a participa mai activ in sferele vietii sociale, la toate nivelele
comunitatii, inclusiv la nivel european;
 sporirea mobilitatii fortei de munca;
 sporirea sanselor de acces la locuri de munca;
 limitarea proportiilor somajului de lunga durata;
 facilitarea (re)integrarii in activitate a categoriilor de forta de munca defavorizate;
 cresterea nivelului investitiilor in resurse umane;
 dezvoltarea efectiva a metodelor de predare si invatare;
 imbunatatirea evaluarii competentelor si in sistemul nonformal si informal;
 sporirea eficientei cursurilor de formare pofesionala
2. Planificarea carierei

Planificarea carierei reprezinta procesul de identificare a nevoilor, aspiratiilor si oportunitatilor privind cariera in cadrul
unei organizatii, precum si acela de realizare a unor programe de dezvoltare a resurselor umane in scopul sustinerii carierei
respective. (Aurel Manolescu,2001). Planificarea carierei poate fi tratata la nivelul organizational sau individual, fiind necesar
interesul comun in acest sens atat al organizatiei cai si al individului.

Abordarea cea mai des folosita in vederea planificarii carierei, a armonizarii carierei organizationale cu cea individuala
este consilierea in cariera. Ea este realizata prin personalul de conducere si prin serviciile de consiliere din cadrul departamentului
de resurse umane.

1.a. Planificarea carierei organizationale

Literatura de specialitate prezinta patru pasi in planificarea carierei organizationale:

1. identificarea angajatilor care doresc sa-si cunoasca capacitatile, abilitatile, precum sa le si dezvolte, incercand sa-si asume
responsabilitatile sporite.

2. stabilirea cailor carierei – prin identificarea succesiunii de posturi prin care indivizii doresc sa treaca pentru a progresa
catre nivelele ierarhice superioare.

3. stabilirea responsabilitatilor

4. dezvoltarea planurilor individuale

Asa dupa cum se vede, planificarea carierei organizationale se concentreaza asupra posturilor si necesitatilor pe termen
lung si scurt al organizatiei.

1.b. Planificarea carierei individuale

Alegerea carierei este influentata de o serie de factori: imaginea de sine, interesele, personalitatea, mediul social. Acesti
factori pot determina orientarea individului intr-o anumita directie care sa se dovedeasca mai tarziu a fi gresita. Este motivul
pentru care este importata interventia specialistului in consiliere.

3. Consilierea si orientarea carierei

Serviciile de consiliere si orientare a carierei il sprijina pe individ pentru a-si croi si indeplini propria cariera. Consilierea
ca act de comunicare este o oferta deschisa celor ce, in anumite circumstante ale vietii, simt ca au nevoie de sfatul unei persoane
cu experienta profesionala atestata in acest domeniu. Este un proces ce vizeaza aspecte de natura cognitiva, adica furnizarea de
informatii, insusirea unor tehnici de cautare a unui loc de munca; afectiva , respectiv ameliorarea imaginii de sine, cristalizarea
unei atitudini pozitive fata de munca si actionala , in sensul luarii deciziei, planificarii si punerii in practica a optiunii.

Jigau defineste consilierea profesionala ca un proces “de cautare a unei solutii maximal favorabile individului”.

Dupa Holland, Magoon si Spokane (1981) elementele componente ale consilierii sunt:

- oferirea de informatii clientului despre ocupatii;

- furnizarea unor date despre alternativele ocupationale (oferta de educatie si formare profesionala);

- informarea si documentarea personala prin consultarea profilelor ocupationale, monografiilor profesionale, ghidurilor,
lucrarilor de specialitate, urmarire de filme etc.;

- oferirea de materiale si metode pentru evaluarea capacitatilor clientilor in vederea formarii acestora a unei imagini mai
realiste asupra resurselor personale si potentialului profesional;

- derularea de activitati de consiliere – individuala si de grup – pentru conturarea planului dezvoltarii carierei sau rezolvarea
problemelor personale ale beneficiarilor;

- oferirea de sprijin beneficiarilor de catre consilieri in toate categoriile de probleme;

- educarea intereselor (formularea si stimularea atitudinilor pozitive pentru o anumita profesie)

- desfasurarea de activitati personale orientate catre punerea in practica a tehnicilor de cautare a unui loc de munca (redactarea
unui CV, a unui proiect cu privire la dezvoltarea carierei, a unei scrisori de intentie etc.)

- desfasurarea de activitati special initiate de consilieri in institutii de profil (convorbire, consiliere, psihoterapie,
psihodiagnostic, evaluare, testare psihologica, anchete);

Rolul consilierii si orientarii carierei este de a oferi informatii, suport moral, emotional tuturor celor aflati fie in situatii de
indecizie cu privire la viitorul lor scolar si profesional, fie in impas de sistemul social, indrumandu-le atentia spre aflarea de
solutii si alternative.

Educarea elevilor în vederea alegerii carierei care se concretizează în pregătirea elevilor în vederea efectuării unor opţiuni
şcolare şi profesionale corecte şi realiste este, în esenţă, un aspect principal al educaţiei generale pe care o asigură şcoala.
Ea presupune însuşirea unui ansamblu de cunoştinţe cu privire la diversele domenii ale realităţii, formarea de abilităţi şi
deprinderi, dezvoltarea unor interese multilaterale şi a unor interese profesionale dominante, dezvoltarea aptitudinilor generale
şi speciale, formarea unor atitudini pozitive faţă de muncă, dezvoltarea unei motivaţii superioare şi a idealului profesional,
formarea unor trăsături volitiv-caracteriale pozitive necesare în exercitarea diverselor profesiuni pentru care optează elevii etc.
(Tomşa, G. Consilierea şi dezvoltarea carierei la elevi. Bucureşti, Casa de Editură şi Presă Românească, 1999).