Politici europene in domeniul educatiei si formirii profesionale ; Comunicare intercultural europeani / Angela Banciu, Adria Claudiu Stoica (Politici europene in domeniul educatiei si form: profesionale), Maria Comelia Barliba, Georgeta Margescu (Comunicare intercultural european’). - Bucuresti : Editura Academiei Oamenilor de $tiinga din Roménia, 2011 Bibliogr. Index ISBN 978-606-837 1-01-6 u, Angela | a, Adrian-Claudin iba, Maria Comelia Editura Academiei Oamenilor de Stii Ire: ‘A din Romania : Splaiul Independentei. nr. $4, sectorul 5, cod 050094 Bucuresti, ia dactor: ing. Mihail CARUTASU cumentarist: ing. loan BALINT perta: ing. sist. Adrian Nicolae STAN Copyright © Editura Academiei Oamenilor de Stiinti din minia, Bucuresti, 2011 Adrian Claudiu Stoica Politici europene in domeniul educatiei si formarii profesionale Maria Cornelia Barliba Georgeta Margescu Comunicare interculturala europeana Editura Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania Bucuresti 2011CUPRINS ._POLITICI EUROPENE IN DOMENIUL EDUCATIEI SI FORMARII PROFESIONALE INTRODUCERE, CAPITOLUL 1. DIMENSIUNEA EUROPEANA A EDUCATIEL RADACINI ISTORICE $1 SEMNIFICATI VALORICE, 1.1. Evolugia educatiei in Europa din amichitate pana tn epoca moderna 1.2, Promovarea wnei culturi a invigéril si semnificayile contemporane ale acestui concept CAPITOLUL 2. EDUCATIA $I FORMAREA PROFESIONALA iN CADRUL POLITICILOR UNIUNII EUROPENE, 2.1. Evolujia programelor comunitare in domeniul educayiei si formarti profesionale 2.2. Procesul Bologna si crearea spatiului invéjjamantului superior 2.3. Procesul Lisabona~un cadru mai larg privind dezvoltarea in perspectivd a sistemelor educafionale 24. Semnificati $i deschideri actuale privind edducagia si formarea profesionala CAPITOLUL 3. ORIENTARI STRATEGICE PRIVIND EDUCATIA $I FORMAREA PROFESIONALA IN ROMANIA 3.1. Considerayii asupra tnvajdimdntului din Romdnia Reforma educayiei si scolit roménesti 3.2. Prioritapile politicit educagionale in etapa actuala Bibliografie 27 29 3INTRODUCERE in momentul de far, existi la nivelul Uniunii Europene um: interes major pentru educajie si formare profesional. Extinderea cooperarii europene in domeniul educatiei s-a manifestat, intr-o prima etapa, prin cresterea interesului pentru sistemele nationale de educatie, caracterizate printr-o mare diversitate. Cele dintai on comune ale comunitatilor europene privind educafia au aparut ined din anii(70,)dar competenta supranational primeste o bazii legald abia odati cu ratatul de la Maastricht, Potrivit prevederilor acestuia, Uniunea igi propunea si sprijine dezvoltarea ungi educatii de calitate, prin punerea in valoare a dimensiunii europene a spatiului educational. lar in acest scop, a fost susfinuts i dezvoltata cogperarea si_mobilitat ile de invagimAnt. Obiectivele politicii in domeniul educatiei si format male prezente in tratat au fost implementate, in buna masura, pana in anulG000) iar de atunci, programele in domeniul educaiei au_fos , le aviind obiective clare si repere precise, Procesul Bologna privind inyajamantul superios, desfigurat aproape simultan cu Procesul de la Lisabona, care plaseaza educafia in cadrul mai larg al masurilor de ameliorare in domeniul ocuparii, al reformei economice-si.al coeziunii sociale, reprezinté pentru ceducatia din spatiul european(S mare provocare)De aceea, cunoasterea politicilor europene in domeniul educatiei si formarii profesionale este o problemi de actualitate, in condifiile in care invafarea permanent& se afla printre prioritafile agendelor politice nationale gi internationale. Cursul Politicé europene in domentul educatiei si formarit profesionale se adreseazi profesorilor din invayimantul preuniversitar profesional gi tehnic si are menirea de a oferi o baz de informatie suecint& si actualizata privind dimensiunea european’ a_educatiei, ca parte componenti in dobandirea unei_culturt interdisciplinare, in concordanfé cu cerintele educationale actuale. Obiectivele discipline sunt: a) Cunoasterea politicilor Uniunii Europene privind educatia si formarea profesionala; b) insusirea programului de actiune in dogieniul invatarii si formarii de-a lungul vietii; c) Dezvoltarea disponibilitagilor de evalua importanga si semnificafia programelor comunitare in domeniul educaties; d)Dezvoltarea abilitifilor de a alcatui diverse programe privind masuri educationale specifice. Confinutul tematic al cursului este structurat in trei capitole: |. Dimensiunea europeand a educaiei. Radacini istorice si semnificatii valorice.2, Educatia si formarea profesionala in cadrul politicilor Uniunii Europene. 3. Orientari strategice privind educatia si formarea profesionala in Rominia. Primul capitol evidentiaz’, din perspectiva istorica, legatura strinsa dintre educatie si evolutia societatii_ europene. Educafia a detinut un rol decisiv in dezvoltarea continentului european, ramdnand si in prezent un element de baza al progresului. Al doilea capitol se referi la integrarea educafiei si formarii profesionale in peisajul mai larg al politicilor Uniunii Europene. Interesul pentru acest domeniu s-a amplificat pe misura ce statele membre au infeles c& educatia si formarea sunt indispensabile in procesul de integrare economica si politica. Astiel » ‘au apdirut programele comunitare, menite s& sustina acest sector, si au fost initiate mari strategii de actiune, precum Procesul Bologna sau Procesul Lisabona. Al treilea capitol pune in lumina dezvottarea domeniului educatiei si formarii profesionale in Roménia. in ciuda eforturilor depuse in ultimele doud decenii, constatim c& educafia a constituit un proces anevoios, cu rezultate mai putin multumitoare, Metodologia de redactare a cursului are in vedere atit_sistematizarea politicilor europene in domeniul educatiei si formarii profesionale, cat si ammonizarea educatiei din Roménia la exigentele europene. Continutul tematic al cursului oferd atat informafii teoretice legate de politicile europene in domeniul educatiei si formar profesionale, cat si competente practice utile profesorilor, pentru implicarea lor in cadrul diverselor proiecte europene: a) capacitatea de a aprecia ridacinile istorice ale educatiei in Europa, sistemele de invatimént, precum si disponibilitatea de a cunoaste diversitatea i multiculturalitatea; b) dezvoltarea abilititilor de a Iuera in diferite contexte culturale si institutionale, precum si preocuparea de a dobandi un comportament profesional si cultural; c) dezvoltarea abilittii de comunicare si colaborare cu specialisti din diferite domenii Manualul este un instrument de ler, menit s& contribuie la actualizarea informatiilor privind politicile europene in domeniul educatiei si si ofere cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar profesional si tehnic noi posibilitati de imbunatatire a calitatii procesului didactic. Prof. univ. dr. Angela Banciu Leet. dr. Adrian-Claudiu Stoica Capitolul | DIMENSIUNEA EUROPEANA A EDUCATIEL RADACINI ISTORICE SI SEMNIFICATIL VALORICE 1.1 Evolufia educatiei in Europa din antichitate pana in epoca moderna Societatea actual solicit inteligenfa si capacitatea creatoare a omului Educafia este un tip particular de acfiune umand, o intervenfie sau o directionare, © categorie fundamentali a pedagogiei. Educatia inseamna o dezvoltare constienta a potentialului biopsihic al omului si formarea unui tip de personalitate solicitat de le actuale si de perspectiva ale societatii. Ea este deopotriva un fapt social si individual, pregatind omul, ca element activ al vietii sociale. Cuvant de origine latina — educafia, inseamna crestere, hranire, cultivare. Emile Durkheim afirma, pe bund dreptate c& educatia este 0 acfiune exercitata de generafiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viafa socials. ‘Activitatea educationali este dinamicd si flexibili. Ea stimuleaz’ idealul fiin{ei umane exprimat prin ,a fi” si a deveni”. Fducatia are un caracter istorie (difera de la 0 epoca la alta, de la o fari la alta). Ea apare odata cu societatea, continuturile si finalitatile educatiei schimbandu-se de-a lungul timpului. Procesul intenfionat de formare a tinerei generafii este prezent inca din comuna primitiva. in Orientul antic existau scoli unde se punea accent pe deprinderile de comportare, educafia moralf find puternic influentata de religic. in evolutia pe care a cunoscut-o invajémantul european, gisim cateva etape distinete: inyaitiméntul din antichitatea greco-romand; educatia in perioada medievala; ‘© educatia in epoca moderna; ‘© educatia din cadrul U.E.Grecii deschid in istorie aya-numita epoca axial a istoriei omenirii, nd omul devine om cu sufletul deschis spre problemele existentei. Acum se releva, pentru prima oari, ceea ce mai tarriu se va numi ratiune si personalitate. In Grecia antica rau doua tipuri de sisteme educationale: sistemul spartan si sistemul atenian. Spre deosebire de sistemul spartan, cel atenian avea un caracter democratic, ca expres politice ateniene. Academia lui Platon si Liceul lui Aristotel sunt o dovada vie a modului de manifestare a principiilor democratice in activitatea educationala, Sistemul educational roman reflect spiritul practic specific Romei, romani remarcandu-se ca buni organizatori. Evolutia pe care a cunoscut-o Roma de la cetate la imperiu se reflecta si in modul de organizare a invapimantului. Daca ix perioada regalititii educatia se desfasura cu precadere in cadral familici, in epoca republic ca, apoi, in perioada imperiului, sistemul de educatie s& capete un caracter de stat, Epoca medieval a insemnat un declin cultural pentru Europa. Dar, prin intermediul crestinismului, valorile culturale ale antichitatii patrund treptat in societatea feudala europeana. Cultura ecleziasticd, medieval, preia metodele educative ale umanistilor clasici, fixate de Martianus Capella (in sec. V). Cultura medieval manifesta o predilectie pentru disciplinele umaniste. Marele orgoliv al evului mediu a fost invatamantul celor 7 arte liberale grupate in cele trei ci de cunoastere (aritmetica, gramatica, retorica) si patru cai ale cunoasterii (geometria, astronomia, dialectica, muzica). Mai tarziu, ,artele liberale”, completate cu teologia, dreptul, medicina, vor contribui fa dezvoltarea invataméntului universitar Sistemul de invifimént medieval era patronat de biserica, prin scolile manastiresti si episcopale. Unele din Universititile medievale isi au originea in dezvoltarea acestora (Paris, Bologna, Oxford), altele au aparut in urma migratiei magistrilor de la o universitate Ia alta, Cele mai multe universitati au apdrut in Italia, datorita infloririi oraselor italiene care ficeau comert cu Bizanqul. Universitatea medieval matrice a Universititii modeme — este 0 institutie tipic europeand, originala si caracteristica pentru veacul al Xil-lea, cand in Europa se afirma lumea oragului Antichitatea nua avut o Universitate in sensul propriu al cuvantului (facultiti, programe, acordarea titlurilor academice), desi a detinut forme de invatamant superioare. Aceasta universitate medievala va dinui pana in epoca moderna. Modemizarea a fost un proces anevoios, de lunga duratd, extins pe parcursul ‘mai multor secole. Civilizatia Renasterii a reprezentat, incepand cu secotul al trecerea de la vechile structuri medievale la cele moderne ale societati Promovand Occidentul in fruntea civilizafiei europene, Renasterea evidentiaza cu pregnanja avansul Europei fai de celelalte civilizagit ale lumii. Epoca moderna aduce schimbari esentiale in procesul educativ. Daca, prin traditie, educatia a fost {in epoca anticA si medievala un demers mai mult privat, incepdnd cu epoca moderna, guvernele igi asuma o mai mare responsabilitate in domeniul educatiei Statul se implica tot mai mult in procesul educativ, fiind interesat in formarea tinerilor pentru a putea participa mai eficient la activititile productive, chiar dacd exista si teama, c4, prin educatie, s-ar putea incuraja nesupunerea si revolta populatiei. in buna masura, a prevalat ideea ci educatia poate avea efecte pozitive i preocupirile pentru educatie devin din ce in ce mai semnificative, pentru + supra infiptui data, in Prusia gi celelalte statele germane, primul stimul pentru invatamédntul de asi a fost dat de Reforma, aceasta avand drept scop asigurarea unei mai bune ingelegeri a cuvantului lui Dumnezeu. Bisericile locale, protestante, au asigurat baza financiard pentru infiintarea scolilor, prin darile pe care le solicitau de Ia enoriagi. Dupa cum se subliniaza in unele studii de specialitate, pana in 1770, nowa din zece comunitéti aveau scoli, iar pana la sfarsitul secolului al XVIIl-lea fiecare comunitate dispunea de 0 scoala, dinamismul infiintarii de scoli, generat de reforma fiind remarcabil. Interesul statului german pentru. invafamantul de masé a atins momentul de varf la inceputul anului 1800, dupa ce statele germane au fost infrante de armatele lui Napoleon. invagimantul german, care punea accent pe citire, invafitura religioasd, aritmeticd a influentat sensibil, in epoca moderna, procesul educativ din mult tari europene. fn Franta, invatimantul primar nu a fost Ia fel de extins ca in statele germane nici inainte, nici dupa revolutia francez3. Desi Constitutia din 1971 cuprindea masuri cu caracter reformator, din lips& de resurse financiare, iacobinii si ‘montaniarzii nu au cAzut de acord asupra unui program educational comut Napoleon, prin spiritul siu novator, a aratat un interes considerabil pentru nvayimant si a conceput un cadru complet nou pentru organizarea si administrarea procesului educativ. A intarit accentul pus pe stiint {imantul secundar incurajat dezvoltarea unei école polyiehnigue si a insttutilor aferente, A conferit ‘un anume ton nationalist invatimantului francez, care ulterior a fost mult atenuat. De altminteri, in Franfa a existat o reconciliere permanenta intre nationalism si demoeratie in procesul educativ. Anglia dispunea de o refea de scoli publice: Winchester, Herrow, Etan, Westminster. La primirea in aceste scoli, copii fostilor elevi gi cei cu influenta in comunitate erau avantajati. in gcolile publice accentul se punea pe studierea clasicilor latini si greci. De regula, cei care urmau aceste scoli mergeau, mai departe, la universitate, Cele mai renumite erau Universititile din Oxford si Cambridge, care ofereau pregatire avansata in domeniile teologiei, dreptului si medicinii. in timp ce invfimantul in Franfa avea, in epoca modern, un caracter preponderent laie, in Anglia traditiile s-au mentinut si in procesul educativ. in cadrul scolii engleze se desfisurau activitayi curriculare secundare sub coordonarea unui cadru. didactic, gama de optiuni cuprinziind teatrul, dezbaterile, muzica precum si diferite activitati sportive. In acest context, este interesant de subliniat ¢& ‘majoritatea membrilor parlamentului englez de la inceputul secolului al XIX-lea urmaserd cursurile unei scoli publice, ceea ce reflecta caracterul riguros al acestora in Rusia, invajaméntul farist era, in bund masura, similar cu cel german din secolul al XIX-lea. Indeosebi Petru cel Mare si apoi Ecaterina a II-a au admirat sistemul de invafimént german, invitind multi experti s& sprijine modernizarea seolilor rusesti. De altminteri, in epocd, asa cum menfionam anterior, invagamantul german avea o bun reputatie, oferind un model. statelor europene. Dar, cu toate ceforturile deouse de citre aceste tari cu deschideri liberal, invatamantul obiectivelor pe care farile in curs de modemizare le aveau la acea14_POLITICI EUROPENE IN DOMENIUL EDUCATIEI $I FORMARH PROFESIONALE, progreseazi lent, educatia find destul de restrnsé, chiar si in randul elitelor societitii Revolufia bolsevied a adus un suflu fnnoitor in domeniul edueativ, eu toate limitele legate de continutul procesului de invaamant, din aceea perioada. Lenin a inifiat o serie de masuri pentru crearea unui invétimént moder, noua putere avand ca obiectiv accesul larg In educafie a tinerilor gi adultilor. in 1918 s-a constituit Comisariatul Poporului pentru Invafamant, Lunachersky, in calitate de_priin, comisar, inifiind un program de reforme in domeniul educativ. in locul scolilor inferioare pentru oamenii de rind, a scolilor medii pentru clasele sociale, privilegiate si a liceelor tehnice si clasice existente in regimul tarist, Comisariatul a introdus $coala Uniti Muncitoreasea, ca institufie eminamente laicd intermediul cAreia toti copiii de scoald urmau acelasi tip de invatamant. In timpul lui Stalin, s-a bucurat de © mare apreciere pedagogul Anton Makarenko, care a ficut din principiile educational colectiviste mijlocul principal de formare a constiintei socialiste (Alexandrescu P. coord., 2008). in Principatele Romane, la fel ca in celelalte tari europene, invayamantul a fost mareat de prefacerile societatii moderne. Pentru prima oars, lacob Fraclid Despotul a luat initiativa raspdndirii binefacerilor instruetiunii. in 1562 el a infiintat o Academie Ja Cotnari (ling Iasi) sub directia umanistului foan Sommer sia incercat si aduca profesori strdini, Despot-Voda a jucat un rol cultural european, iar scoala de la Cotnari era cunoscuta in strainitate. In 1644, Vasile Lupu a fundat, la Iasi, o Academie sub epitropia mandstirii Trei lerarhi, cireia Grigore Ghica i-a dat 0 noua organizare, iar Constantin Mavrocordat a mai adaugat Academiei 0 scoala de invatituré latineasca si aribeasea”. invatimantul s-a dezvoltat rapid, astfel cd la sfarsitul secolului XVIML, in Moldova, era o scoala in fiecare capital de judet. invatamantul superior cu caracter roménese este legat de cele doud institut apairute, Ia 1820, Ia fasi: seminarul Veniamin de la Socola, Scoala de preotie (1804) si Scoala de inginerie a lui Gh, Asachi, in 1835, pe baza Regulamentului Organic, a luat fiint& Academia Mihaileana” a domnitorului Mihail Sturdza, In cadrul acestei seoli superioare cursul de filosofie il ficea Eftimie Murgu, iar Mihail Kogalniceamu preda cursul de istorie. In Tara Romaneasca, la 1678 a fost infiinfats prima scoala de invajamént superior la Sf. Sava. Mai tarziu, la 1818, Gh, Lazar intemeiazi 0 scoala de ingineri cu predare in limba romana, care dincolo de semnificatia sa importanta, legata de nasterea invatamantului superior roménese, a devenit scoala redesteptarii noastre nationale, Tinerimea cult care a pregitit revolutia pasoptista s-a format, in bund misur’, in cadrul acestei gcoli, care a capatat 0 rezonant mare in epoca. Daca, in timpul revolutiei lui Tudor Viadimireseu. Scoala a fost inchisa, cea se redeschide, la 1828, sub conducerea lui foan Heliade Radulescu. invataméntul superior romanese modern capati o dezvoltare aparte in vremea domniei lui Alexandra loan Cuza, cand sunt create cele dou’ Universitiqi de la Lagi (1860) si Bucuresti (1864). in Transilvania, Stefan Bathory infiinteazA la Cluj o Universitate catolica prin « Dimensiunea european a educatiet. Radacint istorice si semnificagi valorice 15, 1622 reformatii inchid universitatea din Cluj si o redeschid la Alba lulia (cu trei sectii: teologie, filosofie, lingvistic’). Mai tarziu, in 1863, imparatul Franz. losif infiinteazi la Cluj o Facultate de Drept in limba maghiari, iar in 1872, 0 universitate cu patra facultati. In acest context, este important de mentionat cf, intre 1850-1857, a functionat la Academia din Oradea o catedra de limba romana. Odata cu infiptuirea Marii Uniri din 1918, Consiliul Dirigent Roman, a luat decizia, in 1919, de a crea o Comisie Universitara, condusi de Sextil Puscariu, profesor la Cernauti, eare a preluat conducerea Universititii clujene. Desivarsirea uunitafii nafionale a Roméniei a creat premisa dezvoltarii si modernizarii invafaméntului romanese interbelic, care riméne, din perspectiva istorica un reper pentru a releva soliditatea si eficacitatea procesului educativ din fara noastr. Dupi Al Doilea Razboi Mondial sporeste preocuparea guvernelor europene in domeniul invagimantului. indeosebi, jarile nordice, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, prin felul cum au reactionat la criza din anii 1929-1933, astfel incat consecintele ei negative si fie minime, au deschis seria unor programe de bundstare sociala care au avut gi au efecte benefice asupra procesului educativ pana astazi in concluzie, evolutia invatamantului european releva faptul cd, structura sistemului de educatie difers considerabil de la tari la far’, chiar daca exist unele similitudini, atat in privinta organizarii, e@t sia continutului invatamantului. Uniunea Europeana nu are o politica comuni in ce priveste educafia, dar gi-a asumat menirea de a crea un sistem coerent si precis de cooperare intre statele membre, lasind la latitudinea fiecdrei titi modul de organizare conereti § continutul sistemului de educatie si formare profesional, 1.2. Promovarea unei culturi a invatarii si semnificafiile contemporane ale acestui concept Europa actual traverseazi_o perioadi de schimbari _comparabile transformarilor survenite in timpul Revolutiei industriale. Tehnologia digitala $i biotehnologia au un impact covargitor, influengind viata cotidiana a oamenilor. Societatea moderna ofera oportunititi sporite, dar, totodati, aduce cu sine incertitudini si riscuri tot mai mari. Stilurile de viafi se diversifics, dar acest fapt presupune si responsabilizarea indivizilor, pusi in situatia de a-si lua viaja in propriile maini, prin asumarea calitifii de cetaleni activi. A crescut numarul ‘amenilor preocupati de prelungirea perioadei de educatie gi formare, dar s-a marit distanta dintre cei suficient de calificafi pentru a se pastra pe piata muncii gi cei care par incapabili s& se adapteze, Continentul european se confrunti cu. problema imbatranirii accelerate a populatiei. in consecin{a, formarea forfei de munc§ si exigentele serviciilor sociale, sinatatii si educatiei vor cunoaste in viitor modificdri substangiale. Totodati, Enrona evahieaz’ citre un mazaia interontiural” fant rare nnate nnneti16 _POLITICI EUROPENE N DOMENIUL EDUCATIEI $1 FORMARI PROFESIONALE intro lume aflata in continua transformare, informatia actualizata, cunostinfele si competentele constituie atuuri esentiale. Educatia si formarea permanent reprezinta instrumente eficiente pentru a face fat provocatrilor schimbaii. ‘La inceputul ultimului deceniu al secolului trecut, piefele muneii europene au fost afectate de cresterea somajului si accentuarea discrepantelor in domeniu! calificarii forfei de munca. Pentru solutionarea acestor dificultati, educatia si formarea profesional au devenit domenii de interes pentru cercurile politicé europene. La jumatatea anilor ‘90 a inceput sa fie constientizat faptul c& educatia gi formarea permanenti contribuie la pastrarea competitivitatii economice si mentin , la cote ridicate ocuparea fortei de munca Conceptul invatarii pe toatd durata vietii se bazeazi pe constatarea cd aptitudinile, cunostintele si competentele dobandite din copilirie pana in perioada formarii profesionale sau universitare nu vor fi de folos pentru toaté durata viet. invatarea permanent se prelungeste pana la sfarsitul vietii, dar fundamentul sential al invapirii il reprezinta .educatia generala de baz de mare calitate”, care incepe din copilarie. Educatia de baz, continuata prin ,educatia si formarea profesionala inifiala”, asigura tinerilor competentele principale, necesare in cadrul tunei economii fondati pe cunoastere. Acestia trebuie invafati si invefe” sis dobindeasca deschidere fati de acumutarea de noi cunostinfe si aptitudini. Aparitia pe agendele politice din anii “90 a preocuparit pentru invafarea permanent s-a datorat dorinfei de a incuraja capacitatea de angajare si sporirea adaptabilitaii cetifenilor in fafa spectrului gomajului, care fi afecta mai ales pe cei eu o calificare insuficient’. Pentru ca educatia de-a lungul intregii vieti si-si ating’ obiectivele, predarea gi invafarea trebuie si se axeze pe nevoile indivizilor invatarea pe tot parcursul vieii a devenit o prioritate a Uniunii Europene in conditiile evolutiei Europei citre 0 economie si 0 societate bazate pe cunoastere. Facilitarea accesului la informatii si utilizarea lor pentru obfinerea de oportunitati, constituie parghiile amplificarii competitivitatii europene, prin cresterea gradului de ocupare si a adaptabilititii fortei de munca. In acelasi timp, se doreste ca indivizii si se implice tot mai mult in viata sociald, a cirei continuy, si s devind toleranti fags de plural complexitate sporeste tea culturala, etnica si lingvistica, Educatia deschide drumul c&tre intelegerea mecanismelor de abordare a noilor provocari. invatarea permanenta are drept scop sprijinirea unei cetitenii active gi optimizarea gradului de ocupare a forfei de munca. O cetitenie activa presupune implicarea in viata sociald si economicé a comunitatii. Calitatea vietii majoritatit indivizilor se intemeiaza pe definerea unui loc de munca platit, care asigura independent si bunastare, Dobindirea si pastrarea locului de muncd reprezinta componente ale cetiteniei active, dar ocuparea forfei de munca si cetafenia activa se afli in stransi corelatie cu dobandirea de noi cunostinfe. in contextul previziunilor imbatrinirii populatiei europene, asimilarea cunostinfelor de ultima ord nw poate fi doar apanajul tinerilor, ultim piafa muneii. Tinerii vor fi din ce in ce mai pufini, iar evolutia tehnologica din ce in ce mai rapida. ‘Asistim in prezent la o tendinfi de promovare a unor politic mai integrate, Dimensiunea europeand a educariei. Rédicini istorice si semnificapt vatorice uv economice in promovarea invafirii de-a lungul vietii. A crescut numarul oamenilor care aspird la 0 viata nou’ gi la o noua identitate, Dar, totodatd, s-a amplificat riseul tunei excluderi sociale pe termen lung. in aceste conditii, educarea si formarea au devenit hotiritoare in determinarea reusitei in viaté a indivizilor. Trecerea tinerilor de la formarea initialé la viata activa a devenit tot mai complexé. Prin urmare, 0 invatare reusita are ca prim rezultat posibilitatea de angajare pe piafa muncii, dar presupune mai mult decat atat. Ea traseazi calea catre o viata implinita si productiva, ca parte integranta a includerii sociale, alaturi de statutul de angajat. Conceptul de invatare pe tot parcursul viefii a aparut in anii ‘70. in cadrul unei conferinte UNESCO din 1970, Paul Legrand, fost responsabil al Directiei de Educatie a Adultilor, Sectorul educatiei, UNESCO, a expus un raport intitulat O introducere la invigarea pe tot parcursul viegii. Expunerea sa a dus la constituir unei comisii de experti in cadrul UNESCO, prezidata de fostul ministru al educaiei din Franta, Edgar Faure, care a primit insircinarea s@ initieze o anchetd referitoare la starea educatiei. Rezultatele acestei analize au fost prezentate in raportul Learning to be: The world of education today and tomorrow, publicat de Comisia UNESCO un an mai tirziu, Raportul confirma necesitatea si dreptul fiecirui individ de a putea invafa pe tot parcursul vietii. In 1973, OCDE dadea publicitaii raportul Recurrent Education: A strategy for lifelong learning, care evidentia importanta educatiei in raport cu exigentele economiei globale si ale concurentei. Conceptul de educatie recurenti accept importanta educatiei initiale, dar are in vedere si educatia si formarea postobligatori Conceptul a intrat intr-un con de umbré la jumatatea anilor “70, odata cu instalarea recesiunii gi introducerea restrictiilor bugetare, Reafirmarea interesului pentru invatarea pe tot parcursul vietii, in anii “90, in cadrul unei societiti care suferise transformari economice si sociale importante, s-a realizat intr-un context total diferit, incercarea de combatere a somajului si competitivitatea invocati ca solutie Ia aceasté problema, au devenit preocupari de prim ordin ai factorilor politici de decizie. invatarea pe tot parcursul vietii a devenit un element din ce in ce mai important al politicii Uniunii Europene. A fost repus in discutie de doua documente ale Comisiei: Memorandum asupra invafmantului superior in Comunitatea Europeana si Memorandum asupra invatdmédntului deschis si la distanya in Comunitatea Europeand, ambele lansate in 1991. Primul dintre documente evidentia roll major al invafimantului superior in extinderea sectoarelor de educatie continua si formare. Al doilea punea in Jumind importanta invapaméntului deschis si la distant in impulsionarea accesului la educatie si formare pe tot parcursul viet in 1997, o comunicare a Comisiei intitulath Pentru o Europa a cunoasterii, realizeaza interconectarea dintre obiectivul invatarii pe tot parcursul vietii si propuneri de programe lansate in domeniul educatiei si formérii de institutia comunitard. Lansat la 1 ianuarie 2000, programul Socrates I confine 0 nous component, numita Grundtvig, eare pune accentul pe invatarea pe tot parcursul18 _POLITICIEUROPENE iN DOMENIUL DDUCATIEI $1 FORMAR PROFESIONAL principiu conducator al politicii europene in domeniul educatiei si formarii. Prin urmare, pornind de la raportul lui Edgar Faure, unde era vazut ca un concept universal, umanist si vizionar”, invijarea pe tot parcursul vietii s-a impus.ca 0 Componenté de baza a politicilor nationale si comunitare, Societatea invarii pe tot parcursul vietii a devenit treptat o realitate pentru numeroase state europene. Ministrii insircinati cu gestionarea educatiei si formarii profesionale au acordat acestui obiectiv un loc central in politicile lor. Mult timp {nsd, a lipsit o metoda de implementare coerenti, care si conducd la institufionalizarea conceptului. : in functie de specificul sistemului propriu, punerea in practicd a obiectivului educatiei pe tot parcursul viefii a cunoscut abordari diferite. Urilizat pe scara larg pentru impulsionarea efortului reformator in statele comunitare, fiind conectat Cerinfelor societitii, conceptul era totusi dificil de definit, fn context, rolul sistemelor educationale este semnificativ, din moment ce, dupa cum o aratl studiile, indivizii care au realizat progrese satisficatoare prin educatie si formare, se reorienteaza ulterior cdtre procesul de invatare continua. Urmand obiectivul comunitar al invatérii pe tot parcursul vietii, guvernele nationale au adoptat initiative proprii, care reprezint& contributia diferitelor sisteme educationale europene la procesul invafirii pe tot parcursul vietii. O serie de tendinfe similare pot fi insi identificate. Acestea vizeazd diversificarea ofertei educationale, combaterea abandonului scolar, promovarea utilizirii_noilor tehnologii de informare si comunicare, impulsionarea cooperarii in interiorul sistemului educational precum si intre institutiile de invatamant si agenti economici, Pentru ca obiectivul invafirii pe tot parcursul viefii promovat de Uniunea Europeand si devind un succes, sunt necesare transformari decisive in cadrul sistemelor de educatie. in primul rand, este esentiald, in cadrul statelor membre, promovarea coeren(ei intre aspiratiile indivizilor si proiectele locale, regionale dar sicentrale, care si conduct la garantarea calitatii invataméntului de baza. Capitolul 2 EDUCATIA SI FORMAREA PROFESIONALA iN CADRUL POLITICILOR UNIUNIT EUROPENE 2.1. Evolufia programelor comunitare in domeniul educatiei si formarii profesionale Reprezentind unul dintre domeniile de interes major pentru statele comunitare, educafia a constituit, totodaté, domeniul in care firile membre ale Uniunii s-au aritat deosebit de reticente in a ceda din competente forului european Dar diferenfele existente intre sistemele de invatamant si formare profesionala au creat piedici in constituirea Piefei Comune, cu precidere in domeniul liberei circulatii a persoanelor. Au aparut dificultati rezultate, spre exemplu, din nerecunoasterea reciproci a diplomelor, certificatelor si calificdrilor profesionale, obligand guvernele nationale sa ia masuri ‘Competenfele Uniunii Europene in domeniul educatiei si formarii profesionale rman totusi limitate. Actiunile intreprinse de aceasta vizeazi sustinerea, completarea sau coordonarea masurilor adoptate de statele membre. Armonizarea legislatiei interme cu acquis-ul comunitar nu reprezint& o prioritate pentru acest domeniu. Nu se are in vedere nici crearea unei politici comune, acceptindu-se diversitatea nafionala. Relafiile statelor cu. Uniunea se subscriu principiulut subsidiaritafii, potrivit cdruia statele nationale igi asuma responsabilitatea depling in intocmirea confinutului si organizarea sistemului educational propriv. Uniunii Europene ii revine misiunea de a incuraja cooperarea intre statele membre, favorizéind schimbul de idei si bune practici. Programele comunitare de acfiune au ‘menirea de a impulsiona conlucrarea intre statele membre ale UE, susfinuta si prin legislatia comunitars (comunicate, recomandari sau documente de lucru). Cooperarea european in domeniul educatiei s-a manifestat intr-o prima etapa prin cresterea interesului pentru sistemele nationale de educafie, caracterizate printr-o mare diversitate, Primul pas s-a realizat in 1980, atunci cénd ministr educatiei din statele membre al Comunitajii Europene au hotarat crearea unei refele de informare privitoare Ja sistemele nationale de educatie, pe care au intitulat-o Eurydice Creat in 1987, programul Erasmus are cea mai indelungata existenga si a venit20 _POLITICTEUROPENE IN DOMENIUL EDUCATIEI $I FORMARII PROFESIONALE cooperirii intre statele comunitare gi statele central si est-europene, a fost lansat, in 1990, programul Tempus. Acesta viza cooperarea in domeniul invatimantului superior, fiind prelungit prin Tempus II (1994-1998), Tempus II bis si Tempus III (2000-2006), Daca cele dintai actiuni comune in acest domeniu incep s& se dezvolte in anii 70, competenta supranational primeste o baz legala abia in Tratatul de la faastricht. Conform prevederilor din tratat, Uniunea isi propunea sa sprifine dezvoltarea nei educatii de calitate, in acest scop sustindnd cooperarea intre statele comunitare gi completindu-le actiunile, daca este necesar, prin punerea in valoare,a dimensiunié europene a educatiei si sustinerea mobilititii si a cooperdrii intre institutiile de invatamént. Ca o consecinfa a acestui fapt, in 1995 erau initiate. programele Socrates (destinat domeniului educatiei), Leonardo da Vinei (pentru formarea profesional) si Tineret pentru Europa (program orientat citre tineri) Frasmus a fost ulterior integrat programului Socrate. Programele s-au derulat in intervalul 1995 ~ 1999, perioada in care obiectivele politicii in domeniul educatiei si formarii profesionale prezente in tratat au fost implementate in mare masura, Programele au fost continuate intre 2000-2006 prin: Socrates ~ Faza a TI-a, Tempus —Faza a Ill-a, Leonardo da Vinei ~ Faza a Il-a si Prograrmul Tineret I Programul Socrate ~ Faza a Il-a a avut drept scop promovarea unei Europe a cunoasterii si sprijinirea ,,invatarii pe tot parcursul vieti” Pentra punerea in practic a acestor obiective, au fost stabilite mai multe directii de actiune sprijinirea invatarii limbilor straine; incurajarea mobilitaii; sustinerea cooperarii {ntre statele europene; favorizarea accesului la educatie; utilizarea noilor tehnologii in domeniul educafiei. Programul Socrates cuprinde subprogramele Comenius (dedicat educaiei in invatimantul primar si secundar), Erasmus (destinat, dupa cum am aritat, cooperarii in domeniul invagimdntului superior), Grundtvig (care se adreseazi educatiei adultilor si formelor de educatie diferite de cea formal) Lingua (pentru incurajarea invatarii si predarii limbilor straine), Minerva (in vederea sprijiniri utilizarii tehnologie informatice si de comunicare in educatie). Prin Decizia Parlamentului European si a Consiliului din 5 decembrie 2003, cra lansat pentru intervalul ianuarie 2004 ~ decembrie 2008, programul Erasmus ‘Mundus, gandit ca o prelungire a programului Erasmus. Acesta avea drept obiectiv sporirea caliti wvatimantului superior european si cresterea cooperirii cu ari terfe, pentru dezvoltarea resurselor umane si promovarii dialogului intercultural, Erasmus Mundus a reprezentat o componenti a eforturilor de implementare a dezideratelor enuntate la Consiliul de la Lisabona (23-24 martie 2000) si in Declaratia de la Bologna (19 iunie 1999), privitoare la necesitatea adaptarii sistemelor europene educationale si de formare profesionala la cerintele societafii bazate pe cunoastere si cresterea atractivititii sistemului european de Invapimant superior. Programul viza cresterea calitifii educatiei, cu evidentierea specificului european; popularizarea invatimantul european pretutindeni in lume gi cresterea gradului de accesibilitate al acestuia pentru neeuropeni, prin acordarea de burse scolare si incurajarea parteneriatelor. In prima faz de implementare, au pmarea profesionalii in cadrul politicilor Uniunii Europene aproximativ 270 de universititi europene si 100 de universitati neeuropene. in temeiul Deciziei 395/2007 din 12 iulie 2007, Comisia prelungea programul Erasmus Mundus pentru intervalul 2009 — 2013, bugetul alocat fiind de aproximativ 950 milioane euro, La 15 noiembrie 2006, presedintii Parlamentului European si Consiliului semnau decizia (intrata in vigoare la 14 decembrie 2006) prin care era lansat un nou program: ,lnvatare pe tot parcursul vietii” (Lifelong Learning Programe), Programul isi propune s& sprijine transformarea Uniunii Europene intt-o societate avansat, bazaté pe cunoastere, prin impulsionarea schimburilor de experien(a, cooperarea si mobilitatea intre sistemele de educatie si formare profesional cresterea atractivitatii si accesibilitatii invayamantului pe parcursul intregii viet, dezvoltarea coeziunii sociale gi a cetajeniei active. Programele Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinei, Grundtvig au devenit programe sectoriale ale programului integrat ,nvatare pe tot parcursul viet”. In plus, a fost inifiat un now program, intitulat Jean Monnet, insarcinat cu studiul problematicii integrarii europene. Programele sectoriale au pistrat_structuri aseminatoare programelor existente pana in 2006. O schimbare semnificativ’ 0 reprezinta trecerea componentei formarii profesionale la nivelul invayaméntului superior de la Leonardo da Vinci la Erasmus. Toate programele acorda mai mare ii limbilor straine si a elementelor noilor tehnologii. Bugetul alocat pentru punerea in aplicare a programului reprezint aproximativ 7 miliarde de euro pentru 7 ani (2007 - 2013). Se remarea ponderea programului Erasmus, care reprezinta 40% din totalul sumei alocate. Introducerea Planului Integrat a fost necesara, din mai multe motive: evitarea fragmenticii inifiativelor; simplificarea legislatiei, dorinfa de crestere a adaptabilitati la schimbare in contextul transformarilor propuse prin Strategia de la Lisabona din 2000, prin procesele Bologna si Copenhaga. 2.2. Procesul Bologna si invatimAntului superior crearen — spafiului In perioada postbelicd, invagiméntul superior din Europa a cunoscut o evolufie specifics, determinatd de transferul de la 0 societate bazati pe productie, la 0 societate a cunoasterii, in care accesul la informatie este fundamental. Indiferent de originea social sau starea economicd, cetifenii au fost incurajati si frecventeze cursuripostsecundare si, mai ales, invatimdntul superior. Noua tending se intemeia pe constatarea c& succesul personal pe plan educativ aduce cu sine coeziune sociala si progres cultural, iar o calificare corespunzatoare a fortei de muncd permite sustinerea competitivitatii pe plan mondial. in 1998, OCDE coneluziona c& dupa jumatatea secolului XX a avut loc o ,schimbare istorica”, cele mai mari onortnitati in domeniul unei cariere de succes find oferite de(22 _PULIIULEUROPENE IN DUMI NIL EDUCATIEI $I FORMARI PROFESIONALE, Intervalele de recesiune economica inregistrate in anii '80, cu repercusiuni in scdderea PIB-ului, cresterea inflatiei si a somajului, au dus la reducerea cheltuiclilor publice. in ani “90, 0 serie de pari europene au continuat scaderea acestor cheltuieli pentru a se alinia yr de participare la uniunea monetara european. Pe acest fond, in forurile politice a inceput si se vorbeascii tot mai insistent despre competitivitate, rentabilitate, calitate si eficienfi. in paralel, alte evolufii au avut urméri semnificative: mondializarea economiei, aprofundarea integririi europene sau amplificarea utilizirii tehnologieiinformatiei si comunicdrii, Reformele din invatiméntul superior au fost determinate de necesitatea adaptirii acestuia la societatea in continua schimbare, Procesul Bologna constituie un for european ce vizeazi reformarea invataméntului superior european. Scopul su este ambitios, urmarind crearea in spafiul european a celei mai competitive si dinamici economii din lume. Preambulul Procesului Bologna Ia constituit intrunirea ministrilor educatiei din Franta, Germania, Italia si Marea Britanie desfasurati la Sorbona in 1998, atunci céind au fost identificate primele initiative care s4 vind in intémpinarea armonizairii arhitecturii invafimantului superior european. Declarafia de la Sorbona din 25 mai 1998 afirma importanta primordial a universitafilor in dezvoltarea dimensiunilor culturale europene, Directiile de implementare ale procesului Bologna au fost trasate in cadrul reuniunilor ministrilor educafiei de In Bologna in 1999, Praga 2001, Berlin 2003, Bergen 2005, Londra 2007 si Leuven/Louvain-la-Neuve 2008, Numarul statelor participante a crescut de la 29 de fri in 1999 la 47 in prezent. Interesul manifestat ide alte state europene fata de modemnizarea sistemelor de invatimant superior s-a concretizat prin desfagurarea in perioada 18-19 iunie 1999, la Bologna, a Conferinfei Confederatiilor Rectorilor din Uniunea Europeana, soldata cu o declaratie comund a minigtrilor educatiei din Europa, cunoscuta mai ales sub denumirea de Declarajia de la Bologna. Declaratia de la Bologna intitulati Aria europeana a invafimantului superior”, reprezinta 0 etapa semnificativa a evolutiei invaimantului superior la nivel european. Documentul a evidentiat necesitatea introducerii unor reforme Pentru a face educatia din invayimantul superior, ,mmai compatibila, comparabila, competitiva si mai atractiva pentru cetaitenii europeni si cei de pe alte continente. Propundndu-si stabilirea de obiective comune pentru sistemele educafionale curopene si nu uniformizarea lor, Procesul Bologna respecti autonomia si diversitatea universitara. Prin actiuni concertate la nivel european, s-a urmirit si se creeze, pana in anul 2010, 0 Arie Europeand a Invitimantului Superior, in vederea amplificarii mobilitati, a posibilitaii de angajare si a competitivitatii internaionale a invitimantului superior din Europa, in cadrul obiectivelor specifice s-au inscris introducerea unui cadru comparabil al diplomelor si eliberarea suplimentului de diploma, adoptarea unui sistem comun in invafiméntul superior intemeiat pe formula 34243 (trei ani de facultate, doi ani de master si trei ani de doctorat), introducerea sistemului european de credite transferabile, respectiv Sistemul European de Credite Transferable si Acumulare ~ European Transfer and Ecducaga si formarea profesionali tn cadrat potiticilor Uniunil Europene 23 Incurajarea_mobilitai mune; promovarea calitaqii invapimantului superi academice profesor-student. in cadrul reuniunii ministrilor europeni ai educatiei de la Londra din 2007 au fost initiate masuri in vederea infiinfirii unui Registru European al Agen(iilor de Asigurare a Calitifii din invatimantul Superior, pentru eresterea increderii_ in sistemul educational european. La intrunirea de la Leuven/Louvain-la-Neuve (Belgia) din aprilie 2009 au fost fixate prioritatile pentru spatiul european pana in 2020. S-a subliniat importanga invatarii pe tot parcursul vietii, a lirgirii accesului la educatia superioar’ si dezvoltarii mobilitatii. Cel putin 20% din absolvenfii Invafimantului superior, ar trebui si ia parte la un program de formare in afara tarii pana in 2020. intre 11-12 martie 2010 s-a desfigurat la Budapesta si Viena reuniunea extraordinari a ministrilor responsabili cu educatia, care a aniversat 10 ani de la debutul procesului de cooperare Bologna, prezentindu-se cu acest prilej si un raport de evaluare. S-a constatat cin punerea in practic& a reformelor au fost ‘nregistrate progrese semnificative, dar inegale. Au fost puse in practica, in grade diferite, masurile preconizate in privinta reformei curriculare, recunoasterii diplomelor, promovarea calitifii in invajiméntul superior, a mobilitatii studentesti sia dimensiunii sociale. S-a admis insi faptul c@ 0 serie de obiective si reforme Bologna nu au fost implementate si explicate corect. Modemizarea politicilor nationale constituie, in continuare, o prioritate. In cadrul acestei intruniri, a lansat oficial, dup cum se preconizase prin Declaratia de la Bologna, Aria European a invataméntului Superior” — The European Higher Education Aria (EHEA). Unmatoarea conferinfi ministerial a procesului Bologna se va desfasura la Bucuresti, intre 26 si 27 aprilie 2012. 2.3. Procesul Lisabona — un cadru mai larg privind dezvoltarea in perspectivi a sistemelor educationale Conferinta de la Lisabona a Consiliului European (23-24 martie 2000) a trasat un cadru european mai larg privind dezvoltatea in perspectiva a sistemelor educationale din Europa. Astfel debuta binecunoscutul .Proces Lisabona”. Prin aceasta strategie comunitard, au fost lansate un set de teforme care vizau transformarea Europei in cea mai dinamica si competitiva economie din lume bazata pe cunoastere, prin promovatea dezvoltarii durabile, cresterea numarului locurilor de munca si a coeziunii sociale. Conducatorii statelor comunitare au constientizat faptul cB, pentru atingerea acestor obiective, sunt necesare nu numai transformari economice, dar si modernizarea sistemelor educationale europene. Coneluziile operafionale au vizat: cresterea substantiala a investitiei in educatie; sciderea la jumitate a numarului cetifenilor intre 18-24 de ani care nu depasese nivelul invatamantului obligatoriu; constituirea unui cadru european de definire a#t_ FOLIC EUKUFENE LN DUMENIUL EDUCATIEI $I FORMARU PROFESIONALE! cultura tehnologied, antreprenoriala, competente sociale); amplificarea mobilititii si recunoasterea reciproca a calificdrilor; crearea CV-ului comun european. Doi ani mai tarziu, statele comunitare se angajau, ca pana in 2010, Europa s& devin& lider mondial in domeniul calitatii sistemelor educationale si de formare profesionala. In martie 2002, in contextul Strategiei de la Lisabona, Consiliul wropean de Ia Barcelona aproba programul de lucru ,Educatie si formare profesionala 2010". Acest program stabilea pentru prima dati un cadru sotid” in vederea cooperirii europene in domeniul educatiei si formarii, stabilind obiective comune care aveau drept scop susfinerea imbunatafirii sistemelor nationale de educafie si formare prin utilizarea unor instrumente complementare la nivel“ UE, invajarea reciprocé si schimb de bune practici prin ,metoda deschisa de coordonare.”” Aliniindu-se Strategiei de la Lisabona, statele comunitare au adoptat obiective comune pentru cresterea eficienjeisistemelor educafionale si de formare profesionala si programul de lucru ,Educatie si formare profesionala 2010”, prin intermediul cdtuia s& fie duse la indeplinire aceste obiective. Pentru perioada 2003 ~ 2006 au fost stabilite treisprezece obiective specifice, implicind toate tipurile gi niveluri de educatie si formare profesionala (formal, non-formala, informala) pentru promovarea invatérii pe intreg parcursul vietii, imbundtatirea pregitirii profesorilor, dezvoltarea aptitudinilor de baz, promovarea unor investifiieficiente, susfinerea invatirii limbilor strane, incurajarea mobilitaii Comunicatul Comisiei din 21 februarie 2007 propunea stabilirea unui cadru al indicatorifor si al celor mai bune practici pentru monitorizarea indeplinirii obiectivelor de la Lisabona, unnarindu-se ca diferitele sisteme de educatie si formare profesionala si-si stabileasca finte comune. Indicatorii si bunele practici vor cuprinde opt domenii principale ale strategiei (mai multe directii de acfiune Pe primul plan s-a aflat dezideratul transformarii in realitate a conceptuh invijarea pe tot parcursul vietii”. Consiliul propunea ca obiective, pind in 2010, ca minim 85% dintre tineri s8 finalizeze studiile liceale si 12,5% din populatia adulti si fie integrati programului invafarii pe parcursul intregii viefi. De asemenea, se acorda o atentie deosebiti promovarii echititii, eficacitatii gi competentelor de bazii ale tinerilor in educatie si formarea profesionala, adoptarea de masuri pentru descurajarea abandonului scolar, promovarea investifiei in educatie gi formare profesionals. Alti indicatori monitorizati au fost modernizarea educatiei in scoli, a invatiméntului profesional, a invitimantului superior (alocarea a cel putin 2% din PNB prin finangiri publice si private pentru invatamantul superior pana in 2015 si, nu in ultimul rand, angajabilitatea (care reflect gradul de eficacitate al educatiei si formarii profesionale), Esenja Strategiei de la Lisabona a constat in promovarea ,,investifiei eficiente {n capitalul uman prin sisteme de educatie si formare”, pentru a asigura Europei yniveluri inalte de crestere economici durabila, bazaté pe cunoastere, si de asigurare a forfei de munc&”. Au fost promovate, totodata, ,implinirea pe plan Personal, coeziunea sociala si cetiitenia activa”. Educatia si formarea profesionala in cadrul politictor Uniunii Europene 25 2.4, Semnificatii si deschideri actuale privind educa si formarea profesional Consiliul Uniunii Europene din 12 mai 2009 stabilea un cadru strategic in vederea cooperirii europene in domeniul educafiei si formarii profesionale intitulat Edueafie si formare profesional (Education and Training ~ ,ET-2020"). in comunicatul Consiliului se sublinia ci, in ceea ce priveste cooperarea, in cadrul Procesului de la Copenhaga si Procesului de a Bologna au fost inregistrate progrese insemnate ~ mai ales in implementarea reformelor nationale in directia invitirii de-a lungul vie(ii, modemizarii invaimdntului superior si promovarea calitagi, transparenfei si mobilitti, dar se recunostea totodata ci mai sunt multe de ficut pentru atingerea idealului Europei ,de a deveni cea mai compettiva si mai ddinamic& economie bazata pe cunoastere la nivel mondial.” fn vederea imbundtatirii eficientei cooperari, prin sprijinirea, in continuare, a stemelor de educatie si formare ale statelor membre, s-a stabilit 0 noud dat tint pentru anul 2020. Principalul scop al cooperarii europene pani in anul 2020 trebuie i fie continuarea susfineri sistemelor de educatie gi formare ale statelor membre pentru asigurarea: realizarii pe plan personal, social si profesional a tuturor cetifenilor; prosperititii economice durabile, cresterii gradului de integrare profesionala; promovarii valorilor democratice, a coeziunii sociale si a dialogului intercultural. Invatarea de-a lungul vietii a rimas un principiu fundamental al intregului cadru de cooperare. Totodata, s-a ardtat ca educatia si formarea profesionala trebuie s4 susfina eficient obiectivul economic al UE. Pentru ducerea Ia indeplinite a acestor aspirafii, au fost stabilite patru obiective strategice gio serie de criterii de refering’ pe plan european in vederea monitorizirii progreselor. Obiectivele strategice au vizat: 1. Punerea efectivi in practic a invifirii de-a lungul vieyii si a mobilitifi; 2. Cresterea caltitii si a eficientei educatici si formaii; 3. Sprijinirea echitati, coeziunii sociale gi a cetifeniei active; 4. Sustinerea creativititi si inovarii la toate nivelurle de educatie si formare. La 3 martie 2010, Comisia European propunea inifiativa ,Europa 2020: O strategie europeana pentru 0 crestere inteligenti, ecologic’ si favorabilé incluziunii”. Noua strategie se dorea un rispuns la criza economico-financiari care a afectat statele europene, reprezentind 0 revizuire a Strategiei Lisabona, in contextul in care milioane de oameni si-au pierdut locurile de mune, acest fapt avand repercusiuni negative asupra coeziunii sociale. Criza a pus in lumin deficienfele de structurale economiei europene, anulind ani de progrese economice, dup’ cum sublinia Comisia. in acelasi timp, au devenit tot mai Presante provocirile pe termen lung, precum globalizarea, criza resurselor sau ‘imbatranirea populatiei. Depigirea cu succes a crizei a constituit prioritatea pe termen scurt a statelor comunitare. Dar obiectivul principal al strategiei ,Europa 2020” i reprezinta redresarea durabila a Europei, prin crearea de noi locuri de munca si imbunatafirea condifilor de viayi. Presedintele Comisiei Europene, José26 _ POLITICIEUROPENE IN DOMI FORMARIT PROFESIONALE, obiective misurabile care vor ghida acest proces gi vor fi transpuse in obiective nationale: ocuparea fortei de munca, cereetarea si inovarea, schimbarile climatice st energia, educatia si combaterea s&raciei. ‘in domeniul educatiei, Comisia a propus initiative ,Tineretul in migcare”, in vederea imbundtairii performantei sisfemelor de educatie $1 incurajarea pitrunderiitinerilor pe piata muncii. Ca misuri concrete, ge avea in vedere, in primul rand, integrarea si consolidarea programelor de mmobilitate, a celor care se adreseazi universitiilor si cercetatorilor (Erasmus, Erasmus Mundus, Tempus si Marie Curie), modernizarea invatiméntului superior, favandise in vedere imbundtitirea programelor scolare, sporirea finantarii 1 evaluarea comparativa a performanjelor universitatilor, precum si sustinerea jnvatarii non-formale si informale. Strategia Europa 2020 a stabilit pentru educatie obiectivul diminuirii ratei de parisire timpurie a scolii si cresterea numarulut absolventilor de invafamant tertiar(studii superioare). Consiliul european din 25-26 martie 2010 punea bazele cadrului general al noii strategii ,Europa 2020”, in concluziile Consiliului se sublinia cd, pe ‘parcursul lultimilor doi ani, Europa s-a confruntat cu cea mai grav criza economicd mondial din 1930 §i pind in prezent, iar datorita acesteia, multe dintre progresele realizate fncepind eu anul 2000 au fost irosite. De aceea, in acest moment, Europa se confrunti cu niveluri excesive ale datoriilor, cu o crestere structurala lenta si cu un hivel ridicat al somajului. Situatia economicd se imbunatifeste, insd redresarea este inca destul de fragila. in acest context, Consiliul aprecia cd reformele de structurd intemeiate pe coordonarea extinsa a politicilor in cadrul Strategiei ,Europa 2020” pot duce la cresterea economica si a ocupasii forjei de munca. Printre obiectivele principale, Consiliul ineludea imbundtatirea tuturor niveluritor de educafie, prin Giminuarea ratei abandonului scolar Ia sub 10% gi cresterea numarului populatiei cu studii superioare la cel putin 40% a cetitenilor cu varsta de 30-34 de ani Capitolul 3 ORIENTARI STRATEGICE PRIVIND EDUCATIA SI FORMAREA PROFESIONALA iN ROMANIA 3.1. Consideratii asupra invatimantului din Romania. Reforma educatiei si scolii romanesti invatamantul dintr-o societate este oglinda acesteia, ca atare nu poate fi nici mai bun nici mai rau decét ansamblul societaqii. Uneori ins’, pe 0 perioada scurti de timp, o poate lua inainte, poate fi mai performant decat intreaga societate sau, dimpotriva, poate rimine in urma acesteia. Din pacate, in etapa actualé, atat in societatea roméneascd, cat si in alte fari, asistam la un fenomen de scadere a motivatiei pentru invafare. Miron Ionescu se intreba, intr-o lucrare recenta, daci ne confruntim cu 0 crizi a educatiei sau a pedagogiei, precizand & specialistit in domeniu nu au ajuns, din acest punct de vedere, la un consens, in multe firi a fost nevoie de interventii guvernamentale ferme pentru a stopa degradarea calitafii in procesul educativ. in urma schimbiirilor politice care au avut loc in Europa de Est acum mai bine de douk decenii, era firesc ca educatia si parcurga un amplu proces de restructurare, in toate férile foste comuniste, atit la nivelul sistemului institutional al educatici (crese, gradinite, coli, facultii, sistemul educatiei permanente, sistemul perfectionirii pregatirii profesionale), cét gi la nivelul tuturor celorlalte organizatii si institutii sociale cu rol educativ. Educatia realizata prin sistemul de invayimant este primordiala si de cea mai mare importanta. Educatia oferité prin intermediul celorlalte institufii sociale o putem considera o educatie special adecvaté institufillor respective. Dup& cum remarca lon Boboc, educatia reprezinti actiunea de transformare dintr-o stare existentd intr-una doritd, nefiind o schimbare spontani, ci una organizata, care urmeaza criterii riguroase. Prin urmare, educatia are o contribuyie hotirdtoare la formarea individual a omului si de aceea invatiméntul poate si trebuie sf influenteze mai mult evolufia de ansamblu a societiti. In perioada 1992- 1993, fostele tari comuniste au procedat rapid la amendarea vechilor legi ale educafiei sau la adoptarea altora noi. Romania a mentinut pana in 1995 vechea lege a educatiei fird a 0 amenda pe cale legislativa, desi prevederile legii au fost in mare novia monandnta nein hatirdri anvernamentale

S-ar putea să vă placă și

• Cronicarii Moldoveni Miron Costin

  

  Document9 pagini

  Cronicarii Moldoveni Miron Costin

  Gabriela Georgeta Marin

  Încă nu există evaluări
• ISTORIC Calugareni X

  

  Document1 pagină

  ISTORIC Calugareni X

  Gabriela Georgeta Marin

  Încă nu există evaluări
• Legaturile Bisericii Ortodoxe Romane Cu Alte Biserici Ortodoxe in Secolul Al XVII

  

  Document8 pagini

  Legaturile Bisericii Ortodoxe Romane Cu Alte Biserici Ortodoxe in Secolul Al XVII

  Gabriela Georgeta Marin

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Sinoadele Conciliariste de La Pisa

  

  Document5 pagini

  Sinoadele Conciliariste de La Pisa

  Gabriela Georgeta Marin

  Încă nu există evaluări