T1:Reprezentrea AP

Reprezentarea-este un procedeu de tehnică juridică prin care o persoană,numită reprezentant, încheie acte
juridice cu terţii în numele şi în contul unei alte persoane, numită reprezentat,având drept consecinţă
producerea directă în persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.

Reprezentarea judiciară este activitatea reprezentantului într-un proces ce constă în săvârşirea unor acţiuni
ce au efect din numele şi în interesul persoanei reprezentate.
Reprezentarea este admisă la toate etapele procesului, contribuind la realizarea şi exercitarea mai amplă a
drepturilor şi obligaţiilor procedurale, mai ales când părţile nu pot participa din diferite motive la judecată.
În calitate de parte, intervenient sau alt participant figurează în proces tot timpul persoana în interesele
căreia activează reprezentantul. În urma acţiunilor săvârşite de reprezentant apar drepturi şi obligaţii pentru
persoana reprezentată.
Obiectivele reprezentarii:
- calitate de reprezentant persoana fizică sau juridică împuternicită să facă în numele şi din
contulreprezentatului anumite acte juridice
-imputernicirea unui tert de a actiona in numele altei pati care are necesitatea de a fi reprezentata, pentru a
savirsi anumite acte juridice.
-de a exprima vointa si interesele unei parti prin reprezentat
Obiectivul reprezentării constă în săvârşirea unor acte juridice de către o per¬soană în numele şi în contul
unei alte persoane în lipsa ei, fără ca aceasta din urmă să fie prezentă. Reprezentarea conţine un raport
juridic potrivit căruiaacţiunile juridice sunt săvârşite de o persoană (reprezentantul), iar efectele (drepturile şi
obligaţiile) le suportă oaltă persoană (reprezentatul), în numele şi în contul căreia acţionează reprezentantul.
Tipurile reprezentării. Reprezentarea poate fi clasificată după mai multe criterii:

A. După izvorul său, reprezentarea poate fi legală sau convenţională. în unele surse doctrinare, această
clasificareeste suplimentată cu reprezentarea judiciară, care este o ramificaţie a reprezentării legale.
în cazul reprezentării legale, puterea persoanei de a reprezenta o altă per¬soană rezultă din lege fără a fi
necesară procura.
în cazul reprezentării convenţionale, o persoană (reprezentatul) împuter¬niceşte o altă persoană
(reprezentantul)să încheie acte juridice în numele şi pe contul său. Puterea de reprezentare se demonstrează
prin act juridicunilateral, numit procură, sau bilateral, numit contract.
B.După întinderea puterii de a reprezenta, reprezentarea poate fi generală sauspecială:
Reprezentarea generală, numită şi reprezentare totală, este aceea în care reprezentantul poate face orice
act juridic în numele reprezentatului. Această formă de reprezentare se realizează de către părinţi şi
adoptatori în numele minorului sub 7 ani, precum şi de tutorele persoanei declarate incapabile.
Reprezentarea specială, numită şi reprezentare parţială, este aceea în care reprezentantul poate face un
anumit act juridic sau câteva acte juridice. De exemplu, cumpărarea unui imobil, a unui automobil sau a
unor acţiuni etc.

C. Alte criterii de clasificare. Reprezentarea poate fi :

Reprezentarea este de drept privat dacă se stabileşte între particulari (per¬soane fizice şi juridice), şi de
drept public dacă se stabileşte între stat, pe de o parte, şi particulari, pe de altă parte. Un exemplu de
reprezentare de drept public poate fi rep rezentarea de către avocatul parlamentar (a se vedea Legea cu
privire la avocaţiiparlamentari) a intereselor particularului în raport cu autoritatea publică.
Reprezentarea perfectă {stricto sensu) va fi atunci când reprezentantul acţionează în numele şi d
in contul reprezentatului, iar reprezentarea imperfectă (lato sensu), atunci când reprezentantul lucrează
în nume propriu,dar pe seama reprezentatului (comisionul, consignaţia etc).
Reprezentarea voluntară este atunci când voinţa reprezentatului joacă un rol determinant în stabilirea
raportului de reprezentare. Reprezentarea obligatorie se caracterizează prin faptul că raporturile de
reprezentare nascindependent de voinţa ambelor părţi.
Abordarea reprezentarii in activitatea administrative:
Legea nu permite unor persoane să fie reprezentanţi. Astfel, conform art.78 din Codul de procedură civilă,
nu pot fireprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, poliţiştii, deputaţii şi
consilierii dinautorităţile reprezentative, cu excepţia participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai
acestor autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali.

Autorităţile publice reprezintă interesele persoanelor juridice de drept public. De exemplu, primarul
reprezintă interesele unităţii administra-tiv-teritoriale.
Reprezentantul încheie personal actele juridice pentru care este împuter¬nicit. El poate transmite unui
terţ împuternicirile numai dacă este învestit cu acest drept de către reprezentat sau dacă o cer interesele
reprezentatului.
Reprezentantul care a cedat unui terţ împuternicirile este obligat să aducă imediat la cunoştinţă
reprezentatuluicesiunea împuternicirilor, precum şi in¬formaţia despre substituitor. în cazul în care
nu îndeplineşte aceastăobligaţie, reprezentantul poartă răspundere pentru acţiunile substituitorului ca pentru
acţiuni proprii.
Terţul. în calitate de terţ poate fi orice persoană fizică sau juridică, inclusiv statul şi unitatea administrativ-
teritorială, în raport cu care, drept rezultat al acţiunilor reprezentantului, nasc, se modifică ori se sting
drepturi şiobligaţii ale reprezentatului.
în actele juridice se exprimă voinţa reprezentantului. El le îndeplineşte cu corectitudine, fiind conştient
derezultatele care vor surveni nu pentru sine, ci pentru reprezentat. Scopul şi caracterul acestor acte le
stabileştereprezentatul după voinţa sa.

T2: Legalitatea-principiu fundamental

Continutul principiului legalitatii

Mai intai, sunt de retinut trei exigente esentiale, corespunzatoare unor coordonate fundamentale ale
actiunii administrative, si anume:

1. Legalitatea indica si precizeaza limita actiunii administrative: aceasta inseamna ca actul

juridic administrativ nu trebuie sa contravina cu nimic prevederilor regulilor de drept, generale sau
individuale, care ii sunt aplicabile; aplicarea acestui principiu trebuie sa se imbine cu ierarhia existenta intre
regulile dreptului, extrem de complexa, care a depasit de mult traditionala ierarhizare a normelor juridice;

2. Legalitatea constituie fundamentul actiunii administrative: semnifica faptul

ca administratia nu poate actiona numai prin emiterea repetata de acte juridice, decat atunci cand este
abilitata printr-o regula de drept sa o faca;

Abilitarea priveste competenta autoritatii de a emite acel act; o autoritate administrativa nu poate
actiona decat daca este competenta sa o faca iar acest lucru deriva din continutul actelor normative cu putere
de lege;

Ele determina competenta personala (rationae personae), actele si faptele pe care ea este abilitata
sa le indeplineasca care compun competenta materiala (rationae materiae) si competentaprivitoare
la locul, respectiv momentul emiterii si al aplicarii actului( rationae loci, rationae temporis);

3. Legalitatea presupune obligatia administratiei de a actiona in sensul efectiv al respectarii

legii: aceasta exigenta constituie un aspect putin analizat si evocat pana in prezent; ea semnifica un element
pozitiv: administratia nu este doar tinuta sa nu depaseasca limitele competentei, ci este obligata sa actioneze
pentru executarea legii si chiar pentru restabilirea legalitati, atunci cand si acolo unde ea este incalcata.
Sursele

In domeniul administrativ, actiunea administratiei publice nu este libera, dar poate fi subordonata unui set
de reguli, ce decurg din lege, care stabilesc procedurile de urmat, fixeaza conditiile de fond ale actiunii
administrative si, in special, definesc drepturile pentru cei administrati;

Administratia trebuie sa respecte normele dreptului administrativ, existand deci principiul legalitatii
actiunii administrative;- aceasta realitate constituie fundamentul constructiei dreptului administrativ; dar ea
nu s-a impus, istoriceste, cu usurinta;

Statul a manifestat o reala si prelungita reticenta fata de subordonarea sa regulilor dreptului si a

controlului judecatoresc sau al celor administrati; exista si astazi zone de non-drept, cum sunt actele de
conducere ale guvernului sau masurile de ordine interioara, in care acestea raspund imperfect exigentelor
normelor legale si nu sunt supuse controlului judecatoresc;

Sursele legalitatii administrative deriva din principiile generale si speciale ale dreptului
administrativ; istoriceste vorbind, in virtutea principiului legalitatii, actele administratiei trebuie sa respecte
legea; aceasta respectare se intinde inclusiv asupra normelor juridice emise de autoritatile administrative
ierarhic superioare;

sursele scrise si sursele nescrise ale legalitatii administrative:

a) Sursele constitutionale: justitia aplica primordial principiile si normele constitutionale atunci

cand analizeaza un act administrativ presupus ilegal; el sanctioneaza deopotriva violarea tuturor normelor
juridice constitutionale si a celor care decurg din acestea, care au o cat de mica tangenta cu actul
administrativ analizat;

b) Sursele internationale: in virtutea prevederilor constitutionale, administratia public a trebuie sa

puna in aplicare prevederile tratatelor internationale, care au o valoare superioara celor nationale, in
domeniul drepturilor omului, cele la care au aderat statele si cele care derivand din dreptul comunitar;

Limitele principiului legalitatii privesc limitarea puterilor discretionare ale administratiei, fara a se aduce
atingere supletei sale ori spiritului sau de initiativa; ea are nevoie de o anumita initiativa, de o
anumita libertate de actiune, deoarece oportunitatea unor actiuni poate fi apreciata nemijlocit si in raport cu
realitatea faptului administrativ, nu pe cale generala; vorbim despre puterea discretionara a administratiei,
care poate fi mai intinsa sau mai restransa, functie de domeniile de reglementare, indeosebi in ceea ce
priveste situatiile exceptionale sau circumstantele extraordinare si activitatile de tip special;

In acest sens, s-au dezvoltat trei teorii distincte: teoria puterii discretionare, teoria circumstantelor
exceptionale si teoria actelor de guvernare; fiecare comporta propria natura juridica si propriul sau regim
juridic.

T3.Actele administrative cu character jurisdictional

Act administrative- manifestare juridical unilateral de vointa, cu carcter normative sau individual, din
partea unei autoritati publice in vederea organizarii executarii si executarii in concret a legii.
Actul administrative constituie principal forma de activitate a AP prin care se asigura realizeazarea
puterii in stat si exercitarea sarcinilor cei revin.
Actele administrative constituie principala formă juridică de realizare de către puterea executivă a
funcţiilor şi sarcinilor sale. În mod special, vom sublinia că actul administrativ face parte din categoria
formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice producătoare de efecte juridice. Adică
activitate prin care se dă naştere, se modifică sau se sting raporturi juridice. Prin urmare, actul administrativ
reprezintă unul dintre principalele izvoare ale raporturilor juridice de drept administrativ.
 Trasaturile actului administrativ:
1. Este principala forma juridica de activitate a AP- actul administrativ este un act juridic care reprezinta o
manifestare de vointa a organelor AP in scopul de aproduce efecte juridice.2. Sunt acte juridice- deoarece
actele administrative produc efecte jurdice, adica dau nastere, modifica sau sting anumite drepturi si
obligatii. Pot servi ca temei pentru aparitia, modificarea sau incetarea raporturilor in sfera AP, deasemenea
pot servi temei pt emiterea/adoptarea altor acte administrative. 3) este o manifestare unilaterala de vointa
juridica- este un act unilateral deoarece este expresia manifestarii de vointa a unui singur subiect de drept al
raportului juridic, manifestarea de vointa apartinind autoritatii publice, sau persoanei juridice asimilate
autoritatilor publice. Are caracter unilateral deoarece actul se adopta in realizarea unei singure vointe
juridice. Caracterul unilateralrezulta din manifestarea unilaterala in cadrul activitatii executive, de
organizarea a executari si de executare in concret a legii .4)se emite in baza si in vederea executarii legii- are
intotdeauna un fundament legal, fiind emis actul adm in baza legii. Caracterul subordonat legii al actului
administrativ deriva din scopul primordial al activitatii, de aplicare a legi. 5) este adoptat/emis de autoritati
publice- actul adm concretizeaza vointa autoritatilor publice care actioneaza in regim de putere publica.
Poate fi considerat act adm cel care isi are existenta de lao autoritate publica. 6) este emis in regim de
puterepublica – adica in scopul de a naste, a modifica si a stinge raporturile de drept public. Actul adm
trebuie sa intruneasca conditiile legalitatii, accesibilitatii, preciziei si odata intrat in vigoare, este executoriu
si opozabil tuturor subiectilor de drept. 7) este supus unui regim juridic special, drept administrativ-
regimul juridic al actelor adm reprezinta un ansamblu de reguli ce guverneaza formarea, modificarea si
desfiintarea respectivelor acte.

Categoriile de acte adm-tive:

1)dupa natura juridica:- acte adm de autoritateemise de autoritatile publice in regim de putere, pe baza si in
vederea executarii legii (denumite si acte de putere publica) acestea pot fi :acte normative si acte
individuale. –acte administrative de gestiune pe care autoritatile AP le incheie ci diverse pers fizice/juridice,
prin acord de vointa al partilor, in regim de drep public sau de dr privat. (2)din perspectiva continutului lor si
extinderii efectelor juridice:- acte adm cu caracter normativ, care contin norme juridice, adica reguli
generale de conduita obligatorii. –act adm individuale, creatoare de drepturi si obligatii,si de
constrinstringere admnistrativa.3) Dupa regimul juridic aplicabil. –act adm tipice, cele supuse controlului
jurisdictional, prin contencios adm. – act adm atipice, cele exceptate de la controlul jurisdictional.4) Dupa
autoritatile emitente. –emise de autorit adm, de catre APC si APL –emise de alte autorit publice, Parlament
sau instantele judecatoresti. – act adm prin delgatie, emise de persoane private, angajate subcontrol statal, in
activitatea de prestare servicii.5) Dupa criteriul extinderii efectelor jurdice pe care le produc: - act adm
interne,produc efecte in interiorul organului emitent. –act adm externe, in afara organului emitent .6)dupa
natura efectelor juridice pe care le produc. –constitutive de drepturi si obligatii, - act declarative de drepturi,
- act recognitive de drepturi, - act adm de sanctionare, - act adm de anulare. 7) dupa efectele juridice in
timp. – permanente, de la intrarea in vigoare pina la iesire. – temporare , produc efecte jurid pe o anumita
per de timp.

Conditii de valabilitate si legalitate:

-sa fie emise de o autoritate competenta si in limitele competentei sale. – sa fie in conformitate cu
Constitutia, legile si actele normative in vigoare.- sa fie fundamentat stiintific, sa fie oportun si sa fie
eficient. –sa fie semnate de un fp, sa fie emise in forma scrisa. – sa fie sa fie conform interesului public. – sa
semnate atunci cind legea o cere. – dupa caz sa fie publicate in Monitorul oficial al Rmsau aduse la
cunostinta celor interesati.

T5: Control instrument de asigurare a legalitatii

În orice stat indiferent de forma de organizare, este necesar de efectuat controlul asupra
administraţiei publice. Controlul asupra activităţii organelor administrative poate urmări diferite scopuri cum
ar fi: activitatea normală a administraţiei pentru binele conducerii politice şi a aparatului de stat, sau spre
binele tuturor. În dependenţă de tipul statului se utilizează unul sau ambele din aceste principii de control.
Autortățile publice administrative, trebuie să se conducă în activitatea lor de prevederile legii, să
emită acte juridice numai conform și în baza legii. Această activitate implică respectarea Constituției, a
principiilor generale ale dreptului, a legilor organice și ordinare a deciziilor judecătorești prevederilor
nctiedreptului internațional cînd acestea sunt parte a dreptului intern, a actelor administrative aplicabile.
Legalitatea este un principiu de bază și una din condițiile de o importanță deosebită a statului de drept.
Necesitatea instituirii controlului asupra sistemului AP deriva, in pricipal, din insasi ratiunea organizarii si
functionarii acesteia in cadrul statului, si anumi din misiunea sa de realizare in concret a valorilor politice
exprimate in lege.
Activitatea de control are rol de a regla executarea deciziei administrative si a insusi actului decizional, fiind
o importanta latura a factorilor de conducere sociala. Controlul este si un mijloc important de realizare a
functiilor de reglare si autoreglare a intregului sistem al adm publice.
Obiectivele:
-respectarea legii in activitatea AP.-verifirarea modului in care este utilizat ansamblu mijloacelor aflate la
ispozitia institutiilor publice pt infaptuirea functiilor sale.-constatarea starilor de fapt negative, a dereglarilor
si neconcordantelor di activitatea AP si stabilirea cauzelor si conditiilor care au neajunsurile respective. –
stabilirea masurilor concrete de corectare si optimizare a activitati autorit pub, inclusiv a celor de
sanctionare, precum si in raspunderea celor care s-au facut vinovati de adoptarea sau emiterea actelor adm
ilegale.

Formele controlului:
1. In functie de de rgimul juridic al controlului. –c. Jurisdictional,controlul exercitat de instantele
judecatoresti.-c. Nejurisdictional, de natura necontencioasa, care includem c. parlamentar, c. administrativ, c
exercitat autorit AP de specialitate.
2. In functie de sfera de cuprindere: -c. Complex sau general, c. Specializat
3. Dupa continutul si obiectulactiunii de control: -c. De legalitate, care are drept scop verificarea
conformitate unui act adm cu prevederile legale. – c. De oportunitate, urmareste aprecierea valorii tehnice,
politice, morale.
4. In functie de pozitia organului de control fata de cel controlt: -c.intern, c. Extern.
5. In functie de obiectivele controlului: -c.de materialitate, verificarea anumitor elemente concrete,
prezenta/absenta unor factori masurabili. –c.de regularitate, verificarea elementului supus controlului cu o
regula juridica. –c.de rentabilitate, urmareste evaluarea costurilor surselor raportate la sarcina AP. –c.de
eficienta, implica comparatiifata de standardele dintr-o baza de referinta. –c.de oportunitate,
urmarestecircumscrierea actuluisau operatiunii intereselor generale.
6. In functie de natura organului care exercita controlul:- c.parlamentar, prin intermediul careia puterea
legislativa exercita control asupra puteri executive. Legea este actul Parlamentul, si e firesc ca la
Legislativul sa posede dreptul de a controla modul in care actele sale sunt aplicate de autoritatile AP. In care
se urmareste aplicarea corecta a legislatiei de catre AP, evitarea abuzurilor de putere a fp, respectarea
drepturilor si libertatilor cetatenilor, functionarea serviciilor publice. – c. Administrativ, realizat de insasi AP
in interiorul sistemului administrativ, un mecanism intern care permite sa isi controleze propria activitate.
Formele c.administrativ este intern si extern: cel intern, este realizat de fp din cadrul autoritatii publice
respective si poarta un caracter general, sau in functie de caz, unul specializat. C.extern, este efectuat de
organele AP situate in afara organului supus controlului. –c. Judecatoresc, consta in controlul actelor si
faptelor autorit AP, ale serviciilor publice si ale functionarilor publici din aceste structuri, in instanta de
contencios administrativ, iar in unele cazuri si in instantele de drept comun, atit pe cale de actiune directa,
cit si pe cale de exceptie. Controlul judecatoresc vizeaza exclusiv legalitatea act administrative supuse
controlului, in timp ce alte forme de control vizeaza toate aspectele activitatii organelor AP. –exercitat de
alte autoritati publice decit cele care realizeaza prerogativele celor 3 puteri clasice,Curtea constitutionala,
exercita controlul constitutionalitatii decretelor preseditelui, odonante si hot Guvernului. Avocatul
poporului, a asigura garantarea drepturilor si libertatilor constitutionale ale omuluide catre AP. –control
exercitat de societatea civila asupra AP, controlul dat reprezinta principalul indiciu al unei societati
democratice si dezvoltate.

Rolul si eficienta controlului:

Rolul controlului activit autorit AP este de a asigura o cit mai deplina conformitate a activit acestor autorit
cu cerintele si obiectivele sociale exprimate prin legi, acaror executare se realizeaza de autorit AP.
prin control se are in vedere actiunea de constatare a acelor fapte negative, a derglarilor si neconcordantelor
din activitatea controlata, urmata de aplicarea de catre organele competente a unor sanctiuni sau a altor
masuri prevazute de lege.
Controlul are menirea de a indruma activitatea AP si a trage concluzii din cele constatate, pt perfectionarea
sistemului adm.
Necesit controlului rezulta din insasi natura lui fiind o activitate constienta ce urmareste anumite scopuri,
insa pt aceasta trebuie sa urmareasca anumite conditii, prin care sa asigure eficienta maxima:
1. Sa fie infaptuita chiar de conducatorii institutiei sau ale compartimentelor adm, intrucit functia de control
este inseparabila de functia de conducere. Eficienta unui control asigura eficienta conducerii. 2. Contrlul
trebuie sa fie calificat, adica realizat de de un personal pregatit profesional, capabil sa analizeze in mod just
aspectele pozitive si negative ale AP si sa propuna solutii. 3.controlul trebuie efectuat la locul realizarii
activitatii, pt a putea verifica modul de lucru si rezultatele concrete ale activitatii. 4.eficienta controlului
depinde in masura si de forma si metoda controluilui aplicat, acestea fiind determinate de natura obiectului
controlat si de scopul controlului. 5. O alta conditie ine de asigurarea regularitatiicontrolului si a carcterului
sau sistematic.verificarea treb facuta periodic.6. controll treb sa fie obiectiv, impartial si sa nu denatureze
situatia constatata. Cit si sa fie unul cplet, sa semnaleze aspectele pozitive cit si cele negative. 7. Sa asigure
integritatea controluilui cit si sa asigure un caracter preventiv. 8. Controlul trebuie sa aiba un carcter
organizat, inante de a incepe un control e necesar examinarea materialelor privind activitatea care urmeaza a
fi comparata. 9. Concluziile controlului trebuie sa fie fundamentate si argumentate, precum si aduse la
conostnta organelor verificate. 10. Stabilirea masurilor pt inlaturarea deficientelor de catre organul de
control cit si supravegherea acestor masuri.

T6: contenciosul adm.

Contenciosul adm reprezinta ansamblu de reguli juridice privind solutionarea pe cale judecatoreasaca a
litigiilor adm.
Contencios adm desemneaza activit de solutionare de catre instantele de contencios adm, competente
potrivit legii, a conflictelor juridice, in care cel putin una din parti este o autoritate publica, un serviciu
public sau un functionar public, cit si a conflictelor juridice aparute in urma adoptarii/emiterii unui act adm,
sau dupa nesolutionarea in termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
orice persoana care se considera vatamata intr-un drep al sau, recunoscut de lege, de catre o autoritate
publica, printr-un act adm sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cerei, se poate adresa in instanta de
contencios adm competente pt a obtine anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei
ce i-a fost cauzata.
Trasaturile:
1.e Ste o institutie juridica care are drept scop apararea particularilor, impotriva abuzurilor si exceselor de
putere ale autorit publice.
2. Obiectul cont-admin. il constituie incalcarea de catre o autoritate publica a unui drept prevezut de lege cel
putin una dintre parti este o autoritate publica.
3. Calitatea partilor in proces: in calitatea de parit apare o autoritate publica, iar in calitate de reclamant orice
persoana fizica, persoana juridica sau colectivitate.
4.Contenciosul de plina jurisdictie
5. Activitatea desfasurata in instantele de contencios adm consta in solutionarea unui litigiu.
6. Procedura cererei prealabile – ofera persoanei posibilitatea de a se adresa autoritatii care ia produs
vatamarea sau unui organ ierarhic superior prin care ai ceara revizuirea deciziei adica sa
anuleze/modifice/inlocuiasca actul administrativ.

Subiecti cu drep de sesizare in CA:

1.Persoana, inclusiv FP, militatrul si persoana cu statut militar
1.. IN conformit cu legea conten adm,, orice persioana care este vatamata in dreptul sau de autoritatea
publica este in drept sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului emis, sau anularea actului si
recuperarea pagubei.
Fiecarei pers ii este atrubuita calitatea procesuala, pentru atribuirea este si capacitatea procesula, ea trebuie
sa fie majora, sa fie in toate deficultatile mentale sis a aiba o virsta anumita.
Persoana juridica repr o colectivitate care dispune de un careva capital si care are careva obligatii fata de
membrii sai. Respective pers juridice in esenta sa reprezinta unele colectivitati care de asemenea sunt
inzestrate cu drepturi si obligatii. Rapoartele care apar intre administartia publika si pers juridice. Au o tenta
economica si deasemenea tin de domeniul istantei de contencios administrative. Pers juridice pot imbraca
forma SA, SRL, ETC..
Functionarul public poate sesiza instant de contencios admin, in privinta act adm care vizeaza atatutul sau de
fp.
Conform cu art 5 legea cu privire la contenciosul RM, militarii sau pers cu statul de militar care se simt
vatamate intrun drept al sau de o autoritate publica printr-un act administrative sau nesolutionarea in termen
a unei cereri deasemeena sunt subiecti ai contenciosului administartiv.
Potrivit art 4 legea CA, nu pot fi atacate in contenciosul administartiv:
– Presedintele , prim ministru, membru superiori ai mgistraturii, seful cancelariei de stat, biroul
internationali de statistika, ambasadorii.
– Din categoria actelor :acetele ale parlamentului actele diplomatice.
Guvernul este subiect cu drept de sesizare a instantei de con adm in conditiile legii APL. Guvernul are
dreptul de a contesta hot autorit APL, dace le contravin legislatiei. Guvernul conf prevederilor legale, este in
drept sa se adreseze in instant de judecata pt constatarea circumstantelor care justifica dizolevarea consiliului
local. Guvernul sesizeaza anume instant de cont adm.
Cancelaria de stat, a fost investita de lege cu competent de a actiona pt restabilirea legalitatii compromise
prin actele adm. Aceasta poate sesiza instanta fie in urma realizarii controlului administrative asupra APL,
fie sesizeaza instanta in mod direct.
Presedintele de raion, este inclus in lista subiectilor cu drept de sesizare in virtutea atributiilor sale de a
asigura, in limetele competentei sale, respectarea constitutiei, a legilor si altor acte normative, si de a
contribui la mentinerea ordinii publice, asigurarea securitatii si apararea drepturilor cetatenilor, precum si
dreptul sau de a solicita oficiului terit al Cancelariei de stat, efectuarea unui control al legalitatii.
Primarul, este in drept sa sesizeze instanta de contencios adm pt asupune controlului legalitatii deciziile
consiliului local. Este in drept sa sesizeze instanta pt constatarea circumstantelor care justificadizolvarea
consiliului local.
Procurorul, este in drept de a solicita controlul legalitatii actelor adm pe calea contenciosului adm. Este in
drept sa se adreseze in judecata o actiune sau o cerere in apararea drepturilor si intereselor statului si ale
societatii ce tine de decararea, in conditiile legii, a actelor normative ale autorit pub.
Avocatul poporului, care la sesizarea persoanei vatamate intr-un drept al sau, poate contesta actele adm ale
autorit pub.
Autoritatea Nationala de integritate, obiectivul acestei autoritatii este implimentarea mecanismului de
verificare si de control al declaratiilor cu privire la veniturile proprietati ale persoanelor care dein functii de
demnitate publica.
Instantele de drept comun si cele specializate
alti subiecti: consilierii consiliilor locale si ai consiliilor raionale.

Obiectul actiunii in contencios adm:

-Actele administrative propriu – zise care formeaza obiectul
-Contractual administrative si nesolutionarea in termen legal a unei cereri. Acte asimilate actului
administrative

Obiectul actiunii cont-admin. Este unul deosebit de important pentru exercitarea controlului administratiei
de catre instantele de conteincios-administrativ pentru impiedicarea abuzurilor din partea administratiei
publice. Potrivit art.1 (2) legea cu privire la cont-admin. Astfel obiect al actiunii in cont-admin. Il constituie
-actul administrativ propriu zis,
-contractual administrative,
-nesolutionarea in termen legal a unei cereri si
-repararea pagubei
Noatiunea si trasaturile actului administrative.
1.Actul administrative constituie principal forma de activitate a administratiei publice prin care se asigure
realizarea puterii de stat si exercitarea sarcinelor sale principale. Actul admin. Reprezinta o manifestare de
vointa expresa emis in regim de autoritate publica si prin intermediul caruia se nasc, se modifica sau se sting
raporturi de drept administrativ. In literature de specialitate sunt identificate citeva trasaturi de baza ale
actului administrativ:

1. actul admin. Reprezinta pricipala forma juridical de activitatea a administratiei publice

2. actul administrative reprezinta o manifestare unilaterala de vointa juridical
3. actul admin. Este adoptat si emis de autoritile publice, de serviciile si institutiile acestor autoritati, sau
de institutii assimilate acestora
4. actul admin. Este emis in baza si pentru organizarea executarii unei legi

Clasificarea actelor admin.

Ele pot fi clasificate dpa urmatoarele criteria
1.dupa natura juridical destingem:-acte administrative simple care sunt emise de organelle administratiei
publice au un regim general si pot fi contestat pe calea contenciosului administrative.-acte administrative de
autoritate – se adopta in realizarea sarcinii puterii de stat pentru a satisface interesele generale ale societatii,
exercitarea lor fiind asigurata de autoritatea publica, iar neexecutarea lor este sanctionatta de lege. -acte
administrative de gestiune – aceste acte alcatuiesc domeniul public al statului sau al unitatilor administrative
teritoriale cum ar fi serviciile publice administrative, institutii publice gestionare, vinzarea cumpararea de
bunuri, executarea sau prestarea de servicii, inchirierea de bunuri sau terenuri..-acte administrative cu
caracte rjurisdictional – repr. Acte ce sunt emise pentru a solution conflicte aparute intre organelle
administratie publice si particulari.
2.Dupa extinderea efectelor juridice:-Acte cu caracter normativ (acte normative) – contin norme juridice
adica reguli de ocnduita obligatorii care sunt adresate unui numar nedeterminat de personae si care pot avea
o actiune de aplicare mai indelungata ex: codul cu privire la contraventii administrative.-Acte cu character
individual (acte individuale) – actele inspectoratului fiscal care impugn anumite personae fizice sau juridice
sa plateasca impozitul pe venit. Actele individuale care confera un statut personal beneficiarului (permis de
conducere, diplomele scolare, deciziile personale, deciizele de sanctionare a agentilor economici).Trebuie sa
facem delimitarea ctelor normative de cele individuale si denotam faptul ca actele individuale nu pot
contravina actelor administrative normative.
3.Dupa natura efectelor juridice pe care le produc:-Acte administrative care acorda drepturi si impugn
obligatii adica acte care dau nastere, sting sau modifica obligatiile juridice.-Acte administrative de
sanctionare.-De recunoastere.-De anulare. -Acte ce certifica existent unui drept care atibuie unei personae o
anumita calitate sau o anumita situatie juridical
4.Dupa efectele juridice in spatiu:- Acte administrative cu un character general care se palica pe intreg
teritoriu tarii.-Acte administrative cu character individual care sunt aplicate doar intr-o anumita unitate
administrativ teritoriala
5.Dupa organul care le emite:-Acte adoptate de parlament-Acte emise de presedintele RM-Acte ale
institutiilor publice -Acte emise de organe executive -Acte emise de persoane private imputernicite prin lege
6.Dupa efectele juridice in timp:-Acte permanente care prodcu efecte juridice de la intrara lor in vigoare si
pina la esirea lor din vigoare fara a fi limitate in timp-Acte administrative temporare care produc efecte
juridice pe o anumita perioada de timp
Conditiile de validitate ale actului administrativ. Pentru ca actele administrative sa fie legale ele trebuie sa
intruneasca urmatoarele conditii:-Sa fie adoptate de catre organul competent-Sa fie emise pe baza si in
vederea executarii legilor RM-Sa fie semnate de un fuctionar competent-Sa fie emise in forma scrisa-Sa
contina conditii de forma (data emiterii, organul emitent, nr. Chronologic, sigiliul)-Sa fie contrasemnate
daca legea cere-Sa fie dupa caz publicate in monitorul official.
2.Contractul administrativ, reprezinta un accord de vointa intre o autoritate adm sau un alt subiect de drept
autorizat de aceasta si un particular, prin care particularul se angajeaza, in schimbul sume de bani, sa asigure
functionarea unui serviciu public ori sa efectueze o lucrare publica a caror organizare reprezinta obligatiile
legale ale AP.
Trasaturi:-este un act juridic care reprezinta un accord de vointa.-in cont-adm partile nu se bucura de
egalitate juridical,-obiectul contractului este realizarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrari, etc. –
partile sunt obligate sa accepte clauzele contractual reglementate prin lege sau alte acte normative.
Solutionarea litigiilor rezultate din contr-adm, este de competent instantelor de cont-adm.
3.Nesolutionarea in termen legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, se intelege
refuzul de a primi o cerere sau faptul de a nu raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la data
inregistrarii de catre autorit publica, daca legea nu prevede altfel. Nesolutionarea in termen legal a unei
cereri cuprinde si refuzul nejustificat de a satisface o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si
anume: de a emite un act adm, de a elibera un certificate, o adeverinta sau orice alt inscris, ori de a inlatura
incalcarile comise.
4. Repararea pagubei cauzate de catre autorit pub, orice persoana care se considera vatamata intr-un
drept al sau de catre o autorit adm,printrun act admsau prin nesolutionare in termen legal a unei cereri, poate
cere prin instant de contencios adm recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei.
Partile:
Pirit poate fi : autoritatile publice si autoritatile asimilate acestora.-subdiviziunea autoritatilor publice. –
functiunarii publici.
Reclamant: -persoan, inclusive FP, militarul sau persoana cu statut militar. –Guvernul, Cancelaria de sta,
oficiile terit CdeS, presedintele de raion, primaru,.-procurorul,-Avocatul poporului.-Autoritatea nationala de
in tegritate, -instantele de drept comunsi cele specializate,-Alti subiecti:consilierii consiliilor locali si
consilierilor raionali.
Actele exceptate de la controlul judecatoresc: -actele exclusiv politice ale Parlamentului, Presedintelui
RM si Guvernului, precum si actele adm cu caracter individual, emise de Parlament, de Presedintele RM si
de Guvern. –actele adm cu caracter diplomatic referitoare la politica externa a RM.- legile decretele
Presedintelui RM cu caracternormativ, ordonantele si hot Guverncu caracter normativ, tratatele
internationale la care RM este parte, care sunt supuse controlului de constitutionalitate. –actele de
comandament cu caracter militar. –actele adm referitaoare la securitatea nationala a RM.- acte adm-
jurisdictionale de sanctionare contraventionala si alte acte adm pt a caror desfiintare sau modificare legea
prevede o alta procedura judiciara.-actele de gestiune emise de autorit adm, in calitate de persoana juridica,
in legatura cu admiistrarea si folosirea bunurilor ce apartin domeniuului sau privat. –actele administrative
emise pentru executarea hotaririlor judecatoresti irevocabile.
T7: Competenta organelor.
Competenta reprezinta aptitudinea recunoscuta de lege a unei instante judecatoresti de a judeca o anumita
pricina.
Competenţa jurisdicţională
(1) Competenţă de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au:
a) judecătoriile;
b) curţile de apel;
c) Curtea Supremă de Justiţie.
(2) Pentru judecarea acţiunilor în contenciosul administrativ, la curţile de apel şi la Curtea Supremă de
Justiţie se instituie colegii specializate.
(3) În curţile de apel unde nu pot fi instituite colegii de contencios administrativ, acţiunile în contenciosul
administrativ sînt judecate de complete de judecată sau de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei
respective.
(4) În judecătorii, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de judecători desemnaţi de
Competenţa judecătoriilor
- examinează litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii
actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul
satului, comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor
locale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială
respectivă, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept
privat de nivelul respectiv, care prestează servicii publice.
- În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, judecătoriile soluţionează cererile privind
constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului local.
- În baza legislaţiei electorale, judecătoriile soluţionează contestaţiile în materie electorală, cu excepţia celor
date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti.
- Judecătoriile judecă litigiile cu privire la refuzul organelor notariale de a îndeplini anumite acte notariale,
precum şi verifică legalitatea actelor notariale îndeplinite, cu excepţia cazurilor cînd între persoanele
interesate apare un litigiu de drept privat ce decurge din actul notarial contestat, situaţie în care cauza se
examinează în ordinea acţiunii civile.
Competenţa curţilor de apel
- examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea
legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe
teritoriul raionului, municipiului, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea
intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale, de serviciile publice
descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de serviciile
publice desconcentrate, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate, precum şi de
persoanele de drept privat de nivelul respectiv asimilate autorităţilor publice, care prestează servicii publice.
- În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, curţile de apel soluţionează cererile privind
constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional.
- În afară de litigiile enumerate în alin.(1) şi (2), Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de contencios
administrativ, judecă în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de
verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale
administraţiei publice centrale, de autorităţile publice autonome constituite de către autorităţile publice
centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe.
- În condiţiile Codului electoral, Curtea de Apel Chişinău verifică legalitatea hotărîrilor Comisiei Electorale
Centrale cu privire la încălcarea legislaţiei electorale.
- Verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice centrale ale
Găgăuziei ţine de competenţa Curţii de Apel Comrat.
- Prin lege, curţilor de apel li se pot atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de cauze.
- Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de
judecătorii.
Competenţa Curţii Supreme de Justiţie
în primă instanţă:
-exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate şi/sau emise de
Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime
ale persoanelor fizice şi juridice, în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc;
- verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege.
2) Prin lege, Curţii Supreme de Justiţie i se pot atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de
cauze.
3) Ca instanţă de recurs, Curtea Supremă de Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor
pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, precum şi alte recursuri date prin lege în competenţa sa.

Competenta materiala: conf Constitutiei, justitia se infaptuieste in numele legii prin Curtea suprema de
justitie, prin curtile de apel si judecatorii. Pentru anumite categorii de cauze pot functiona, potrivit legii,
judecatorii specializate. Organizarea instantelor judecatoresti, competenta acestora si procedura de judecata
sunt stabilite prin lege organica. Competenta de judecare in cont-adm o au: -judecatoriile- curtile de apel –
Curtea suprema de justitie. Competenta materiala se are in vedere delimitarea competentei instantelor
judecatoresti pe linie ierarhica intre instantele de grad diferit ori intre instantele de drept comun si instantele
specializate.
Competenta teritoriala: specifica actiunile de conte-adm se inainteza in judecatoriile sau curtile de apel in a
caror raza teritoriala isi are domiciliul reclamantul sau isi are sediul piritul, cu exceptia cazurilor cind prin
lege este stabilita o alta competenta. Competenta teritoriala poarta un caracter alternativ, adica este o
competenta la alegerea reclamantului. Acestuia ii apartine dreptul de a alege instanta de judecata
competenta.
T9. Prima instanta

Cererea prealabilă
1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va
solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării
actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
2) În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la
alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel.
3) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter
normativ.

In cazul cereri prealabile in contencios adm ne aflam in prezenta unui litigiu, in care se contesta o decizie
explicate sau implicita a organului administrativ.

Termenele de adresare în instanţade contencios administrativ

1) Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi
înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:a) data
primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea
acesteia;b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea
dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;c)
data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.
2) Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat şi avocatul parlamentar sesizează instanţa de contencios
administrativ în termenele prevăzute de legile organice cu privire la activitatea acestora.
3) Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd.
4) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.
5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescpripţie poate fi repusă în termen
în condiţiile Codului de procedură civilă.
Procedura de examinare a cererii prealabile
1) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de
la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede
altfel.
2) Organul emitent este în drept:a) să respingă cererea prealabilă;b) să admită cererea prealabilă şi, după caz,
să revoce sau să modifice actul administrativ.
3) Organul ierarhic superior este în drept:a) să respingă cererea prealabilă;b) să admită cererea prealabilă şi
să anuleze actul administrativ în tot sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi
persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu acordul său.
Depunerea cererii de chemare în instanţade contencios administrativ
1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi
nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul
prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea,
în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.
2) Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de
lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen
legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei
cauzate.
3) Reclamanţii, în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ, sînt scutiţi de plata taxei de
stat.
Termenul de prescripţie pentru despăgubiri
1) În cazul în care persoana vătămată într-un drept al său a cerut anularea actului administrativ fără a cere şi
despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care persoana în cauză
a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

2) În cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administrativ,
cererea de despăgubiri este adresată instanţei de drept comun competente în termenul general de prescripţie,
prevăzut de Codul civil.
Forma şi conţinutul cererii de chemare în instanţa de contencios administrativ
1) Cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de
procedură civilă.
2) Reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ, copia
cererii prealabile cu dovada expedierii sau primirii acesteia de către organul respectiv, actul administrativ
contestat ori, după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a cererii prealabile.
Introducerea în proces a funcţionarului public
1) Cererea de chemare în judecată poate fi formulată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice
pîrîte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în cazul în care se
solicită despăgubiri.
2) În cazul în care acţiunea se admite, funcţionarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar
cu autoritatea publică respectivă.
3) Funcţionarul public acţionat astfel în justiţie poate chema în garanţie superiorul său ierarhic care i-a
ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii, acesta fiind introdus în proces ca
terţă persoană.
Suspendarea executării actului administrativ contestat
1) Suspendarea executării actului administrativ contestat poate fi solicitată de către reclamant instanţei de
contencios administrativ concomitent cu înaintarea acţiunii.
2) În cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente, instanţa poate dispune
suspendarea actului administrativ şi din oficiu.
3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), pînă la soluţionarea definitivă a cauzei nu pot fi suspendate
executarea actelor Bănci Naţionale a Moldovei ce ţin de domeniul politicii monetare şi valutare, inclusiv
măsurile de salvgardare, a actelor Băncii Naţionale cu privire la administrarea specială asupra băncii, cu
privire la retragerea licenţei entităţilor supravegheate de Banca Naţională, cu privire la iniţierea procedurii
de lichidare silită a băncii, a actelor Băncii Naţionale adoptate în procesul de evaluare şi supraveghere a
calităţii acţionarilor entităţilor supravegheate de Banca Naţională, precum şi măsurile implementate de
Banca Naţională, de administratorul special sau de lichidator în cursul administrării speciale sau lichidării
silite a băncii
Examinarea cererii
1) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea cu participarea reclamantului şi pîrîtului şi/sau a
reprezentanţilor acestora, în condiţiile Codului de procedură civilă, cu unele excepţii prevăzute de prezenta
lege.
2) Neprezentarea la şedinţa de judecată, fără motive temeinic justificate, a părţilor şi/sau a reprezentanţilor
lor nu împiedică examinarea cererii, iar în cazul în care este imposibil de a judeca cauza în lipsa
reclamantului, instanţa de contencios administrativ va scoate cererea de pe rol în condiţiile Codului
de procedură civilă.
3) La examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe
seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

Temeiurile anulării actului administrative contestat

(1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca
fiind emis contrar prevederilor legii;b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei;c) este ilegal ca
fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.
2) Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului
administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.
Adoptarea hotărîrii
Instanţa de contencios administrativ adoptă hotărîrea în condiţiile Codului de procedură civilă.
Publicarea hotărîrii
1) Hotărîrea irevocabilă a instanţei de contencios administrativ privind anularea, în tot sau în parte, a actului
administrativ ilegal a cărui intrare în vigoare a fost condiţionată de publicarea în sursa oficială, precum şi
hotărîrea irevocabilă asupra excepţiei de ilegalitate se publică în aceeaşi sursă. În hotărîri poate fi indicată şi
o altă publicaţie în care acestea urmează a fi tipărite.
2) Cheltuielile legate de publicarea hotărîrii le suportă, de regulă, pîrîtul. În cazul publicării hotărîrii din
contul reclamantului, la cererea acestuia, cheltuielile suportate se încasează de la pîrît printr-o încheiere a
instanţei de judecată care execută hotărîrea.
Efectele anulării actului administrativ
1) Actul administrativ anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care
hotărîrea instanţei de contencios administrativ devine irevocabilă.
2) Ţinînd cont de unele circumstanţe concrete şi de eventualitatea survenirii unor urmări juridice negative,
instanţa de contencios administrativ poate stabili, prin hotărîrea sa, că normele declarate nule nu vor produce
efecte juridice de la data adoptării actului administrativ.

T10: proced in caile de atac

Căile de atac

1) Hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs,
în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care
acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.
2) Recursul suspendă executarea hotărîrii.
3) Recursul se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă.
4) Hotărîrile irevocabile ale instanţei de contencios administrativ pot fi contestate în condiţiile Codului de
procedură civilă.
Titlul executoriu
Hotărîrile judecătoreşti irevocabile, adoptate în condiţiile prezentei legi, constituie titluri executorii.
Executarea hotărîrii
1) Instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care
hotărîrea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărîrii pîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept
comun de la sediul pîrîtului pentru controlul executării hotărîrii şi, în caz de necesitate, pentru executare
silită.
2) Hotărîrea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat - în
cel mult 30 de zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă.
3) În cazul neexecutării în termen a hotărîrii, conducătorul autorităţii publice în a cărei sarcină a fost pusă
executarea acesteia poate fi tras la răspundere în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Acţiune în regres
Conducătorul autorităţii publice poate înainta în instanţa de drept comun o acţiune în regres împotriva
funcţionarului public vinovat de neexecutarea hotărîrii instanţei de contencios administrativ.
….

Apelul este cea de-a 2-a faza procesuală, o cale de atac împotriva primei Hotărâri. Acesta se judecă la
instanţa superioară în grad faţă de prima instanţă. Prin urmare, dacă procesul a început la Judecătorie, apelul
se va judeca la Curtea de Apel.

Hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun.
Hotărârile pronunţate în primă instanţă de Judecătoria Comercială de Circumscripţie pot fi atacate cu apel la
Curtea de Apel Chişinău. Nu pot fi atacate cu apel hotărârile pronunţate în primă instanţă de către curţile de
apel.

Cine poate să declare APEL?a) părţile şi alţi participanţi la proces;b) reprezentantul în

interesul apelantului, dacă este împuternicit în modul stabilit de lege;c) martorul, expertul, specialistul şi
interpretul, reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.
N.B.: Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă
legea nu prevede altfel.

Apelul are caracterul unei „rejudecări” a fondului. Practic, partea nemulţumită sau mulţumită parţial de
sentinţa dată de prima instanţă se poate adresa instanţei superioare pentru o reanalizare a cauzei.
-Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să prezinte noi probe, dacă au fost în imposibilitatea să o facă
la examinarea pricinii în primă instanţă.
-În cazul în care părţile şi alţi participanţi la proces invocă necesitatea administrării de noi probe, aceştia
trebuie să indice probele respective, mijloacele prin care ele pot fi administrate, precum şi motivele care au
împiedicat prezentarea lor în prima instanţă.
-Nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate
noi pretenţii. Se pot cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri apărute după
emiterea hotărârii în primă instanţă, se poate solicita o compensaţie legală.

RECURSUL este ultima fază de judecată, prin care se analizează exclusiv ILEGALITATEA hotărârii din
APEL/FOND, în funcţie de faptul că procesul dumneavoastră a avut sau nu APEL. Dacă a avut APEL,
atunci se analizează legalitatea judecăţii apelului, dacă nu, legalitatea judecăţii fondului.
Probabil, vă întrebaţi ce înseamnă faptul că procesul a avut sau nu apel. Sunt procese care încep direct la
Curtea de Apel – aceasta fiind instanţa de fond – , şi nu la Judecătorie. Drept exemplu, dosarele ce ţin de
insolvabilitatea întreprinderilor.

Ce se întâmplă în RECURS?Recursul este o fază extrem de strictă – motivele de analiză sunt exprese şi
limitative, prevăzute de Codul de Procedura Civilă, astfel încât în această fază: -nu se mai refac expertize; -
nu se audiază martori; -nu se propun probe noi, care nu au fost invocate până la recurs; -nu se invocă
excepţii noi, care nu au fost invocate până în această fază, etc.
Recursul exclusiv analizează dacă hotărârea recurată este sau nu legală, sub aspecte de procedură şi nu de
fond.

Termenul general de depunere a recursului este de 2 luni din data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, şi de 15 zile din momentul pronunţării încheierii. (N.B.: instanţa de judecată emite încheieri,
decizii, hotărâri).
Este important să cunoaşteţi că recursul se judecă în absenţa părţilor şi fără înştiinţarea acestora. Adică
părţile nu mai sunt invitate la proces. Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători,
iar dacă acesta a fost considerat admisibil (adică instanţa consideră că au fost încălcate norme de procedură
la emiterea hotărârii), se va examina într-un complet de 5 judecători.

Hotărârea Curţii Supreme de Justiţie este definitivă şi irevocabilă! Aceasta nu mai poate fi contestată sau