UNITATEA DE ÎNVĂŢARE Nr.

3 –

INTEGRALE IMPROPRII. INTEGRALE CU PARAMETRII

Obiective urmărite:
1. Însuşirea noţiunilor fundamentale şi a algoritmilor specifici de rezolvare a problemelor
din domeniul integralelor improprii şi al integralelor cu parametri;
2. Formarea şi dezvoltarea bazei matematice a studenţilor pentru disciplinele fundamentale
şi de specialitate din anii superiori;
3. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi aptitudinilor de analiză logică, formulare
corectă şi argumentare fundamentată în soluţionarea problemelor de natură matematică
şi de specialitate, precum şi formarea şi dezvoltarea unui raţionament riguros şi a
abilităţilor de calcul rapid şi corect necesare pentru diferite aplicaţii.
4. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de abstractizare, generalizare şi sinteză;
5. Aplicarea cunostintelor dobandite la curs in alte domenii ale stiintei si practicii.

Rezumat:
În această unitate de învăţare sunt prezentate, pe parcursul a două lecţii, principalele noţiuni
teoretice referitoare la integralele improprii de tipul I şi II şi la integralele cu parametri pe
inteval compact, respectiv la integrale improprii cu parametri, precum şi algoritmii cei mai
des întâlniţi pentru rezolvarea problemelor specifice referitoare la tematica acestei unităţi de
învăţare.
După parcurgerea celor două lecţii din cuprinsul unităţii de învăţare studenţii vor
dobândi cunoştinţele teoretice şi îşi vor forma deprinderile practice cu ajutorul cărora vor
putea recunoaşte, înţelege şi rezolva probleme specifice referitoare la :
- noţiunea de convergenţă a unei integrale improprii şi tipurile de integrale
improprii;
- criterii de convergenţă pentru integrale improprii (din funcţii pozitive, din funcţii
oarecare);
- legătura integralelor improprii cu serile numerice;
- integrale cu parametri pe interval compact şi integrale improprii cu parametri;
- noţiunile de convergenţă simplă şi uniformă pentru integrale improprii cu
parametri;
- criterii de convergenţă simplă şi uniformă pentru integrale improprii cu parametri;
- propietăţiile de continuitate, derivabilitate, integrabilitate şi existenţă a primitivelor
pentru o funcţie definită printr-o integrală cu parametru;
- integralele euleriene de prima şi a doua speţă: definiţii, proprietăţi, formule de
calcul, relaţii de legătură, aplicaţii.
Organizarea materialului este următoarea:
 la începutul fiecărei lecţii sunt prezentate pe scurt principalele rezultate teoretice,
formule şi algoritmi de rezolvare pentru problemele specifice temei studiate;
 urmează un număr semnificativ de probleme rezolvate, care acoperă întreaga
gamă a noţiunilor teoretice şi algoritmilor de rezolvare prezentaţi anterior;
 în finalul fiecărei lecţii este propus un test de autoevaluare şi la sfârşitul unităţii de

122
 învăţare una sau două teme de control, problemele propuse fiind variate, ordonate
după gradul lor de dificultate şi acoperind întreaga tematică studiată în unitatea de
învăţare respectivă.
Materialul trebuie parcurs în ordinea sa firească prezentată în cuprinsul unităţii de
învăţare, inclusiv în porţiunea referitoare la aplicaţii. Metoda de studiu va fi cea specifică
disciplinelor matematice, cu utilizarea expresă a adnotărilor făcute cu creionul pe tot parcursul
textului. Se recomandă întocmirea unui caiet de probleme. Pentru fiecare tip de exerciţiu se
recomandă identificarea algoritmului şi descompunerea acestuia în etape succesive. Se
recomandă studierea soluţiilor problemelor rezolvate şi rezolvarea completă a problemelor
propuse în testele de autoevaluare şi în temele de control propuse.

Cuvinte cheie:
- integrale improprii de speţa I şi II, integrale improprii convergente, divergente, absolut
convergente, semiconvergente;
- integrale cu parametri pe interval compact, integrale improprii cu parametri, integrale
euleriene de speţa I şi II.

Timp de studiu:
Timpul mediu necesar parcurgerii şi însuşirii noţiunilor teoretice, algoritmilor practici de
rezolvare a problemelor, formării deprinderilor practice de rezolvare şi dobândirii
competenţelor anunţate este de aproximativ 2-3 ore de studiu pentru fiecare lecţie, într-un ritm
constant, pe toată durata semestrului. Se adaugă un timp mediu aproximativ egal pentru
rezolvarea Testelor de autoevaluare si a Temelor de control.

123
 LECŢIA 1 - INTEGRALE IMPROPRII

1. Definiţii şi proprietăţi ale integralelor improprii

b
Este cunoscută noţiunea de integrală definită
 f  x  dx , unde f :  a, b   este
a
o funcţie mărginită pe  a, b  .
Există probleme care conduc la extinderea noţiunii de integrală definită.
Fie, astfel, f :  0,     0,1 , f  x   e
x
. Aria porţiunii din plan cuprinsă între
u

e
x
dreptele x  0, x  u, y  0 şi graficul funcţiei f este dată de relaţia dx  1  e  u .
0
Rezultă, în mod natural, aria cuprinsă între dreptele x  0, y  0 şi graficul funcţiei f, de
u
forma lim
u  
e x

dx  lim 1  e u  1 .
u 

0
1
Dacă f : 1,     0,1 , f  x  , atunci aria cuprinsă între dreptele
x
u
1
x  0, x  u, y  0 şi graficul funcţiei f va fi  x
dx  ln u . În acest caz, nu se mai poate
1
da un sens natural noţiunii de arie a porţiunii plane cuprinsă între dreptele x  0, y  0 şi
u
1
graficul lui f, deoarece lim
u   x
dx  lim ln u   .
u 
1
Astfel de probleme conduc la studiul existenţei unor limite de forma
u a u
lim
u   f  x  dx, ulim
 
f  x  dx, lim  f  x  dx .
u 
a u u
Definiţia 6.1.1. Fie f :  a,    integrabilă pe orice interval compact
u
 a, u    a,   şi fie F  u  
 f  x  dx . Funcţia f este integrabilă pe  a,   , dacă
a

există lim F  u  şi este finită. Notaţie. lim F  u  
u  u   f  x  dx .
a
Observaţia 6.1.2. Dacă funcţia f este integrabilă pe  a,   , spunem că integrala


 f  x  dx este convergentă. În caz contrar, integrala este divergentă.

a
Observaţia 6.1.3. În mod asemănător se definesc integralele

124
 a a

 f  x  dx  lim
u   f  x  dx
 u
 a u
şi
 f  x  d x  lim
u   f  x  d x  ulim
 
f  xd x .
 u a
Definiţia 6.1.4. Fie f :  a, b   integrabilă pe orice interval compact
u
 a, u    a, b  şi fie F  u    f  x  dx . Funcţia f este integrabilă pe  a , b  , dacă există
a
b 0
lim F  u  şi este finită. Notaţie. lim F  u  
u b u b  f  x  dx .
a
Observaţia 6.1.5. Dacă f este integrabilă pe  a, b  , spunem că integrala
b 0

 f  x  dx este convergentă. În caz contrar, ea este divergentă.

a
Observaţia 6.1.6. În mod asemănător se definesc integralele
b b b 0 b 

 f  x  dx  lim
u a  f  x  dx şi
 f  x  dx  lim
 0  f  x  dx .
a0 u a0 a 
Observaţie. Integralele
 a  b0 b

 f  x  dx,  f  x  dx,  f  x  dx,  f  x  dx,  f  x  dx

a   a a0
se numesc integrale improprii.
Exemplu:
 1
 , pentru x   0,1 ;
Fie f :  0,1  , f  x    1  x
0, pentru x  1.

1 u

 f  x  dx  lim
u 1 
1
1 x

dx  lim 2 1  1  u  2 .
u 1

0 0
Rezultă că funcţia f este integrabilă pe  0,1 , dar nu este integrabilă pe  0,1 ,
deoarece f este nemărginită în x  1 .
Definiţia 6.1.7. Fie f :  a, b   (b finit sau infinit), integrabilă pe orice interval
u
compact  a, u    a, b  şi fie F  u  
 f  x  dx . Funcţia f este integrabilă pe  a, b  , dacă
a
există lim F  u  şi este finită.
u b

125
 b
Notaţie. lim F  u  
u b  f  x  dx .
a
Teorema 6.1.8. Fie f :  a, b   (b finit sau infinit), integrabilă pe orice interval
b b
compact  a, u    a, b  . Dacă a  c  b , atunci integralele
 f  x  dx şi  f  x  dx au
a c
aceeaşi natură.
Teorema 6.1.9. Fie f , g :  a, b   (b finit sau infinit), integrabile pe orice
b b
interval compact  a, u    a, b  . Dacă integralele
 f  x  dx şi
 g  x  dx sunt
a a
b
convergente, atunci şi integrala
    f  x     g  x   dx, ,  este convergentă.
a
Criteriul lui Cauchy-Bolzano
Fie F :  a, b   (b finit sau infinit). lim F  u  există şi este finită dacă şi
u b
numai dacă pentru     0,   b0      a, b  , astfel încât pentru orice u, u cu
b0     u  u  b să avem F  u    F  u     .
Criteriul lui Cauchy
Fie f :  a, b   (b finit sau infinit), integrabilă pe orice interval compact
b
 a, u    a, b  . Integrala
 f  x  dx este convergentă dacă şi numai dacă pentru
a
    0,   b0      a, b  , astfel încât pentru orice u, u cu b0     u  u  b să
u 
avem
 f  x  dx   .
u
Definiţia 6.1.10. Fie f :  a, b   (b finit sau infinit), integrabilă pe orice
b
interval compact  a, u    a, b  . Integrala
 f  x  dx se numeşte absolut convergentă,
a
b
dacă
 f  x  dx este convergentă.
a
Teorema 6.1.11. Fie f :  a, b   (b finit sau infinit), integrabilă pe orice interval
b
compact  a, u    a, b  . Dacă integrala
 f  x  dx este absolut convergentă, atunci ea este
a
convergentă.
126
 Definiţia 6.1.12. O integrală improprie se numeşte semiconvergentă, dacă ea este
convergentă, dar nu este absolut convergentă.

Definiţia 6.1.13. i) Fie f :  continuă. Integrala improprie
 f  x  dx se

numeşte convergentă în sensul valorii principale Cauchy, dacă şi numai dacă există
a  def a
lim
a   f  x  dx  şi
 f  x  dx  lim
a   f  x  dx 
a  a
ii) Fie f :  a , c    c, b   , unde a  c  b continuă. Integrala improprie
b

 f  x  dx se numeşte convergentă în sensul valorii principale Cauchy, dacă şi numai dacă

a
 c u b 
există lim 
u 0 
f  x  dx  
f  x  dx   şi avem

 a c u
b def  c u b 

f  x  dx  lim
u 0
 
f  x  dx  
f  x  dx  .

a  a c u

2. Integrale improprii din funcţii pozitive

Teorema 6.2.1 (Criteriul de comparaţie I). Fie f , g :  a, b   (b finit sau infinit),
integrabile pe orice interval compact  a, u    a, b  .
Dacă se verifică
i) 0  f  x   g  x  ,    x   a, b  şi
b b
ii)  g  x  dx este convergentă, atunci  f  x  dx este convergentă.
a a
Corolar 6.2.2. Fie f , g :  a, b   (b finit sau infinit), integrabile pe orice interval
compact  a, u    a, b  .
Dacă se verifică
i) 0  f  x   g  x  ,    x   a, b  şi
b b
ii)  f  x  dx este divergentă, atunci
 g  x  dx este divergentă.
a a
Teorema 6.2.3 (Criteriul de comparaţie II). Fie f , g :  a, b   (b finit sau
infinit), integrabile pe orice interval compact  a, u    a, b  .
Dacă se verifică
i) f  x   0, g  x   0,    x   a, b  ;

127
 f  x
ii) lim  A  0, A   ,
x b g  x
b b
atunci integralele
 f  x  dx şi  g  x  dx au aceeaşi natură.
a a
Observaţia 6.2.4. Un rol important în utilizarea criteriilor de comparaţie I şi II îl au
b 
dx dx
integralele I1 
 b  x 
şi I 2 
 x
, a  0.
a a
Natura integralei I1 :
1 u
 b  x
b u
dx dx
Pentru   1 , I1 
  b  x   ulimb   b  x    lim
u b 1 

a a a
b  a  1
 , pentru   1;
  1 
, pentru   1.

b u
dx dx
 
  lim ln  b  x    .
u
Pentru   1 , I1   lim
bx u b bx u b a
a a
Rezultă că I1 este convergentă pentru   1 şi divergentă pentru   1.
Natura integralei I 2 : Pentru   1 ,
 u  a1
dx dx 1 1 u  , pentru   1;
I2   x  ulim
  x 
 lim x
1   u  a
 1  
 ,
a a
 pentru   1.
 u
dx dx
Pentru   1, I 2   lim
x u  x u  
 lim  ln u  ln a    .
a a
Rezultă că integrala I 2 este convergentă pentru   1 şi divergentă pentru   1.
Teorema 6.2.5. Fie f :  a,     , a  0 , integrabilă pe orice interval compact
 a, u    a,   . Dacă xlim

x   f  x   A , atunci

i) dacă   1 şi 0  A   , integrala  f  x  dx este convergentă
a

ii) dacă   1 şi 0  A   , integrala  f  x  dx este divergentă.
a
Exemplu:

128
 
ln x ln x
Fie I 
 1 x 3
dx . Se consideră funcţia f  x  
1 x 3
şi se calculează
1
x   ln x 3
lim x  f  x   lim

 0 pentru un      1 , deci integrala este
x  x  3 / 2 1 2
x  3 1
x
convergentă.
Teorema 6.2.6. Fie f :  a, b    , integrabilă pe orice interval compact
 a, u    a, b  . Dacă xlimb  b  x   f  x   A , atunci
b
i) dacă   1 şi 0  A   , integrala  f  x  dx este convergentă
a
b
ii) dacă   1 şi 0  A   , integrala  f  x  dx este divergentă.
a
Exemplu:
1
x dx x
Fie I 
 1 x 2
. Funcţia f  x  
1 x 2
este nemărginită în x  1 .
0
  x 1 1
lim 1  x   f  x   lim 1  x    , pentru   1, deci
x 1 x 1
1 x 2 2 2
integrala este convergentă.

3. Integrale improprii din funcţii oarecare

Criteriul lui Dirichlet
Fie f , g :  a,    . Dacă
i) funcţia f este continuă şi admite o primitivă F mărginită pe  a,   
ii) funcţia g are derivata continuă pe  a,   
iii) funcţia g este monoton descrescătoare pe  a,   
iv) lim g  x   0 ,
x 

atunci
 f  x   g  x  dx este convergentă.
a
Exemple:

sin x
1) Integrala  x 
dx ,   0 este convergentă, deoarece verifică cerinţele
0
1
Criteriului lui Dirichlet, pentru f  x   sin x şi g  x    .
x
129
  

  cos x dx sunt convergente.

2 2
2) Integralele lui Fresnel sin x dx,
0 0
 1 

 sin x dx   sin x dx   sin x dx .

2 2 2
Demonstraţie.
0 0 1
1

 sin x dx
2
Integrala este pe un interval compact. Pentru studiul convergenţei
0

integralei improprii
 sin x 2dx , se face schimbarea de variabilă x 2  t şi avem
1
 u u2  
sin t 1 sin t sin t
 
sin x dx  lim sin x dx  lim  dt    
2 2
dt , iar integrala dt
u  u  2 t 2 t t
1 1 1 1 1
verifică cerinţele Criteriului lui Dirichlet, deci este convergentă.


 cos x dx .
2
Similar se demonstrează convergenţa integralei
0

4. Integrale improprii şi serii numerice

Fie f :  a, b   (b finit sau infinit), integrabilă pe orice interval compact
 a, u    a, b  şi fie a  b0  b1  ...  bn  ...  b un şir cu proprietatea că nlim

bn  b .
 bn 1
Se defineşte seria numerică  f  x  dx .
n  0 bn
b
Teorema 6.4.1. Dacă integrala
 f  x  dx este convergentă, atunci şi seria numerică
a
 bn 1 b  bn 1

 f  x  dx este convergentă şi are loc egalitatea  f  x  dx    f  x  dx .

n  0 bn a n 0 bn
Observaţii:
1) Pentru f :  a, b   , atunci este adevărată şi reciproca teoremei 6.4.1.
2) Dacă f :  a, b   nu păstrează semn constant pe  a, b  , atunci reciproca
teoremei 6.4.1 nu se verifică întotdeauna.
Exemplu:

 2 k 1  

 cos x 2k 
2 k 1 
Seria   sin x dx    0 , deci este convergentă.
k 0 2k  k 0

130
  u
În acelaşi timp, integrala
 sin x dx  ulim
 
sin x dx  lim 1  cos u  , care nu
u 
0 0
există.
Criteriul integral al lui Cauchy

Fie funcţia f : 1,    , descrescătoare. Seria numerică  f  n este
n 1

convergentă, dacă şi numai dacă
 f  x  dx este convergentă.
1
Exemplu
 


1 1
Seria
n 1 n 
are aceeaşi natură cu integrala
 x
dx .
1

5. Probleme rezolvate
1 Să se studieze convergenţa şi, în caz afirmativ, să se calculeze următoarele
integrale improprii
  
dx
  
x  x2
a) e dx,   0 ; b) xe dx ; c) ;
0 0 0
1  x 2

  
arctg x x x2
d)

1  x 2
d x ; e)
1  x 2
d x ;
f)
1  x 2
dx ; 
0 0 0
1
   sin  
 x  dx ;
 sin x dx ; h)  x  cos x dx ; i) 
2
g)
0 1 1
x2
 
ln x
j)
 x1 
dx,   0 ; k) e x  cos   x  dx,   0 ;
1 0
 
x
 
 ax
l) e  sin x dx, a  0 ; m) dx 
0 
1  x 4

0 1/ 2
dx dx
n)
 1  x2
; o)
 x  ln 2 x
.
1 0
Indicaţie de rezolvare
u
1 x u 1
a) I  lim
u   e x dx  lim 
u  
e
0
 , deci integrala este convergentă

0

131
 u
 2
 
1 x 1 u
b) ; c)
2 2
; d)
8
; e) I  lim
u  1  x 2
d x  lim
u  2 
 ln 1  x 2
0
  , deci
0
integrala este divergentă f) divergentă g) divergentă h) divergentă
1
sin  
 1 
u u
 x 1
i) I  lim
u   x 2
dx   lim 
u   x 
  sin
 x
  dx 
1 1
u
1
 lim cos    1  cos1;
u   x 1
u
ln x
u u x  
 
j) I  lim
u   x1 u  
dx  lim x 1  ln x dx  lim
u    
 ln x dx  
1 1 1
  u u  
x x 1  1 1  1  1 
 lim 
u   
 
 dx   lim      1  2    1  
 x  u     u   u 
 1 1 
1 1
  2;
 

k) ;
  2
2

u u
 sin x dx  lim e  ax    cos x  dx 
u   
 ax
l) I  lim e
u 
0 0
 u

 
 ax u  ax 
 lim   e  cos x  e  cos x dx  
u   0 
 0 
 u
u 
 lim   e  cos x  a  e  ax  cos x dx   
 ax
u   0 
 0 

 lim 1  e  au  cos u  a  e  au  sin u  a 2  I ;
u 

1
rezultă astfel că I  ;
1  a2

x
u
1
u x 2  dx
1 2u 
m) I  lim
u  1  x 4
d
x  lim
u  2

1  x 4
 lim
u  2
 
arctg x
u
 0;
u u
0
dx  1
  lim arcsin x u  lim   arcsin u  
0
n) I  lim ; o) I  .
1 1 1
u
u 1  x2 u u 2 ln 2

132
 2 Să se studieze convergenţa integralelor
  1 100
dx dx dx dx
a)

1  x 4
; b)
x 1  x2
; c)
 3 1  x4 ; d)
 3
x  24 x  5 x
;
0 1 0 0
b 1 /2
dx ln x
e)
  x  a  b  x 
, a  b ; f)  1 x 2
dx ; g)  ln  sin x  dx ;
a 0 0
 
x a 1
x 
a 1 x
h) e dx ; i) dx , a  0 .
1 x
0 1

Indicaţie de rezolvare
1
a) se consideră f :  0,    ; f  x  ; se calculează
1  x4
x
lim x  f  x   lim

 1 pentru   4  1 , deci conform teoremei 6.2.5 integrala
x  x  1  x 4
este convergentă
b) convergentă
1
c) se consideră funcţia f :  0,1  , f  x  şi se calculează
3
1 x 4

  1 1 1
lim 1  x   f  x   lim 1  x    pentru    1 , deci
1  x   1  x 
3 3
x 1 x 1 3 2 2 4
integrala este convergentă, conform teoremei 6.2.6
1
d) se consideră funcţia f :  0,100  , f  x  şi se
3
x 2 x 5 x
4

1
calculează lim x  f  x   1 pentru  

 1 , deci integrala este convergentă
x 0 5
e) convergentă
f) convergentă
 
g) se consideră funcţia f :  0,   , f  x   ln  sin x  şi se calculează
 2

 x  
lim x  f  x   lim x  ln  sin x   lim 
 
   sin x   ln  sin x  
x 0 x 0 x 0  sin x 

 ln  sin x 
 lim  sin x   ln  sin x   lim  0,
x 0 x 0  sin x  

pentru   1, deci integrala este convergentă

133
  1 

x  
a 1 x a 1 x
h) e dx  x e dx  x a 1  e  x dx  I1  I 2 ;
0 0 1
pentru integrala I1 , aceasta este improprie pentru a  1 , se consideră funcţia
f :  0,1  , f  x   x a 1  e x şi se calculează lim x   f  x  
x 0
a 1 x
 lim x e   , pentru a    1  0 ; deci 1    1  a , de unde obţinem că
x 0
integrala I1 este convergentă pentru a  0 ; pentru integrala I 2 se consideră funcţia
f : 1,    , f  x   x a 1  e x şi se calculează lim x   f  x   0 pentru
x 
a    1  0 , deci pentru   1 şi obţinem astfel convergenţa integralei I  I1  I 2 
x a 1
i) se consideră funcţia f : 1,    , f  x  , a  0 şi se calculează
1 x
x a 1
 x  a 1
lim x   lim   pentru   a  1  1 , deci pentru 1    2  a .
x  1  x x  1  x
Obţinem astfel convergenţa integralei pentru a  1 şi divergenţa ei pentru a  1 .

 1
3Să se calculeze integrala
 min  x 2 , 2  dx .
 x 
0
Indicaţie de rezolvare
 x 2 , pentru x   0,1;
 1 
Fie funcţia f  x   min  x , 2  , x  * . f  x    1
2
 x   2 , pentru x  1,   .
x
 1 
 2 1 1 1 4

Rezultă min  x , 2  dx  x dx     
2
d x 1 .
0
 x  0 1
x 2
3 3


dx
4 Să se calculeze integrala
 2   x  3   x2   x3 .
1
Indicaţie de rezolvare
1
Fie funcţia f  x   ,   x  *
.
2  x   3 x    x 
2 3

Pentru n  x  n  1, avem  x   n , iar

n 1 n 1
dx 1
 f  x  dx   
2n  3n 2  n3 n  n  1 n  2 
.
n n

134
  n n k 1

 f  x  dx  nlim f  x  dx  lim  
 
f  x  dx 
n 
1 1 k 1 k
n


1 1
 lim  .
k 1 
n  k k  1 k  2  4

dx
5 Să se calculeze integrala I 
  x  1 x 12
.
0

Indicaţie de rezolvare
1 
dx dx
I  I1  I 2 , unde I1    x  1 1 x 2
şi I 2 
  x  1 x 1
2
.
0 1

Se demonstrează convergenţa ambelor integrale, de unde rezultă şi convergenţa

integralei I.
1  1 
Pentru integrala I1 se face schimbarea de variabilă x  , deci dx    2  dy şi
y  y 
obţinem I1  I 2 , deci I  2  I 2 .
 

  1
dx 1 1/ 2
I2    x  1       dx 
2
x 1 x
1 x 1
2
1
 
3 / 2 1/ 2 3 / 2 1/ 2
   x  1   x  1 dx    x  1   x  1  2  d  x  1.
1 2
Se consideră m  3/ 2, n  1, p  1/ 2  .
m 1
 1/ 2  , dar p 
m 1
 şi se face substituţia
 x  1  2  t 2 .
n n x 1
1 t 2
Rezultă x  şi, în urma efectuării calculelor, obţinem I 2  1 , deci I  2 .
1 t 2

6 Să se calculeze
 
a)
 sin x dx ; b)  arctg x dx .
 

Indicaţie de rezolvare

a) Funcţia sin    este o funcţie impară, deci  sin x dx  0 ;

b) 0.
135
 6. Test de autoevaluare

1 Să se arate că
/2 /2 
du  2n  1!!   ;
i) I 2n   x dx   x dx   1  u 2 n1 
2n 2n
sin cos
0 0 0    2n !! 2
/2 / 2 
du
 sin  cos  1  u 2 n 3 / 2 
2 n 1 2 n 1
ii) I 2n 1  x dx  x dx 
0 0 0  

 2n !!  1 ;
 2n  1!!  2n  1
iii) lim I 2 n  lim I 2 n 1  0 ;
n  n 

  2n !! 
2
1 
iv) lim     (formula lui Wallis).
n   2n  1!!
  2n  1 2
Indicaţie de rezolvare
/2 /2 /2
 2n 

i) I 2 n   sin x dx   cos   x  dx   cos
2n 2n
x dx ;
0 0
2  0
/2 /2 /2
I 2n   sin
2n
x dx   sin
2 n 1
x  sin x dx    sin
2 n 1
x   cos x  dx  ...etc.
0 0 0

În final se obţine I 2n 
2n  1
 I 2n  2  ... 
 2n  1!!  I şi cum I   , rezultă că
2n  2n !! 0 0
2

I 2n 
 2n  1!!   ;
 2n !! 2
ii) se demonstrează similar cu punctul i)

iii) deoarece 0  I 2n 1  I 2 n  , rezultă
2 2n  1
lim I 2 n  lim I 2 n 1  0
n  n 

iv) din inegalităţile

 2n  1!!     2n !!   2n  1!!   rezultă
 2n  2 !! 2  2n  1!!  2n !! 2

136
   2n !! 
2
2n  1  1 
     ,
2n  2 2 2n  1   2n  1!! 2
iar prin trecere la limită obţinem formula lui Wallis.
2 Să se determine aria regiunii plane care se află în primul cadran, este
mărginită de axa ox şi

a) axa oy şi curba de ecuaţie y x 2  4  8 ; 
b) dreapta x  3 şi curba de ecuaţie yx2  1  4 y .
Indicaţie de rezolvare

a) A   f  x  dx  .........  2 ;
0
1
b) A   ln 5 .
4

x 2 dx
3Să se calculeze
x 4
2 x 2
cos 2   1
,   k  şi apoi să se deducă valorile

integralelor
  
x 2 dx x 2 dx x 2 dx
i)
 x 4
 1
; ii)
 x 4
 x 2
 1
; iii)
 x 4
 x 2
 1
.
  
Indicaţie de rezolvare Se descompune fracţia de sub integrală în fracţii simple:
x2 Ax  B Cx  D
  . Se obţine:
x 4  2 x 2 cos 2  1 x 2  2 x cos   1 x 2  2 x cos   1
x2 1  x dx x dx 
 x  2 x cos 2  1
4 2
dx   2 
4cos   x  2 x cos   1
 2
x  2 x cos   1 
.

Dar x  2 x cos   1   x  cos    sin  şi cu schimbarea de variabilă
2 2 2

x  cos   t sin  şi similar pentru x 2  2 x cos   1   x  cos    sin 2  , obţinem

2


x dx
x  2 x cos   1
2
 ctg  



arctg
x  cos   1
  ln x  2 x cos   1 .
sin   2
2
 

x dx
x  2 x cos   1
2

  ctg    arctg

x  cos   1
  ln x  2 x cos   1 .
sin   2
2
 

x 2 dx 
Deci, x 4
 2 x 2
cos 2   1

2sin 
.

Valorile celor trei integrale se obţin dând valori convenabile parametrului .

137
 LECŢIA 8 - INTEGRALE CU PARAMETRI

1. Integrale cu parametri pe intervale compacte

Fie funcţia f :  a, b    c, d   integrabilă în raport cu x pe  a, b  pentru orice

parametru t   c, d  .
b
este funcţie de parametrul t   c, d  şi se numeşte
Integrala J  t  
 f  x , t  dx
a
integrală cu parametru.
Teorema 7.1.1. Dacă funcţia f :  a, b    c, d   este continuă pe domeniul de
b
definiţie, atunci integrala J  t  
 f  x, t  dx este o funcţie continuă pe c, d  .
a
Teorema 7.1.2. Dacă funcţia f :  a, b    c, d   este continuă pe domeniul de
definiţie şi funcţiile u , v :  c, d    a, b  sunt continue pe domeniul lor de definiţie, atunci
v t 
integrala J  t  
 f  x, t  dx este o funcţie continuă pe  c, d  .
ut 
f
Teorema 7.1.3. Dacă funcţiile f, :  a , b    c, d   sunt continue pe
t
b
domeniul de definiţie, atunci integrala J  t  
 f  x, t  dx este o funcţie derivabilă în raport
a
b b
dJ d f
cu parametrul t   c, d  şi se verifică 
dt dt  f  x, t  dx   t
 x, t  dx .
a a
f
Teorema 7.1.4. Dacă funcţiile :  a , b    c, d  
f, sunt continue pe
t
domeniul de definiţie şi funcţiile u , v :  c, d    a, b  sunt derivabile pe  c, d  , atunci
v t 

integrala J  t  
 f  x, t  dx este o funcţie derivabilă în raport cu parametrul t   c, d  şi
ut 
v t 
f
se verifică J   t  
  x, t  dx  v  t   f  v  t  , t   u  t   f u  t  , t  .
t
ut 

138
 Teorema 7.1.5. Fie funcţia f :  a, b    c, d   continuă pe domeniul de
b d  d b 
   
definiţie. Atunci  f  x, t  dt  dx   f  x, t  dx  dt .

a c c a

2. Integrale improprii cu parametri

Fie funcţia f :  a, b    c, d   (b finit sau infinit), astfel încât integrala

b
J t    f  x, t  dx este convergentă pentru   t  c, d  .
a
b
Definiţia 7.2.1. Integrala J t    f  x , t  dx , unde f :  a, b    c, d   ,
a
converge uniform în raport cu t   c, d  , dacă pentru     0,   b0      a, b  ,
u
 
astfel încât pentru    u  b0    , b , să avem
 f  x, t  dx  J  t   ,   t  c, d  .
a
Criteriul lui Cauchy de convergenţă uniformă.
b
Integrala J  t  
 f  x, t  dx , unde f :  a, b    c, d   converge uniform în
a
raport cu t   c, d  , dacă şi numai dacă pentru      0,   b0      a, b  , astfel încât
x
 
pentru    x, x  b0    , b , să avem
 f  x, t  dx  ,   t  c, d  .
x
Observaţie. Fie a  b0  b1  ...  bk  ...  b un şir crescător cu lim bk  b . Cu
k 
ajutorul şirului considerat putem construi seria de funcţii:
b1 b2  bk 1

 f  x, t  dx   f  x, t  dx  ...  
k 0
uk  t  , unde uk  t    f  x, t  dx .
b0 b1 bk
b
Teorema 7.2.2. Dacă integrala J  t  
 f  x, t  dx , unde f :  a, b    c, d  
a

este uniform convergentă în raport cu t   c, d  , atunci seria de funcţii  uk t , unde
k 0

139
 bk 1
uk  t    f  x, t  dx este uniform convergentă pe  c, d  şi are loc egalitatea
bk
b  bk 1

 f  x, t  dx  
k 0
 f  x, t  dx .
a bk
Teorema 7.2.3. Fie funcţia f :  a, b    c, d   continuă. Dacă integrala
b
J t    f  x, t  dx este uniform convergentă în raport cu t  c, d  , atunci funcţia J  t 
a
este continuă pe intervalul  c, d  .
Teorema 7.2.4. Fie funcţia f :  a, b    c, d   continuă. Dacă
f
i) există şi este continuă pe  a, b    c, d  
t
b
ii) integrala J  t    f  x, t  dx este convergentă
a
b
f
iii) integrala   x, t  dx este uniform convergentă în raport cu t   c, d  ,
t
a
b
f
atunci funcţia J este derivabilă pe  c, d  şi are loc egalitatea J   t  
 t
 x, t  dx , iar
a
J  :  c, d   este o funcţie continuă pe domeniul său de definiţie.
Teorema 7.2.5. Fie f :  a, b    c, d   cu proprietăţile
i) f este continuă
b
ii) integrala  f  x , t  dx este uniform convergentă în raport cu parametrul
a
t   c, d  . Atunci
b d 
 
a) integrala  f  x, t  dt  dx este convergentă

a c
b d  d b 
    
b)  f  x, t  dt  dx   f  x, t  dx  dt .

a c c a
Teorema 7.2.6. Fie funcţia f :  a, b    c, d   cu proprietăţile
i) f este continuă

140
 b
ii) integrala  f  x , t  dx este uniform convergentă în raport cu parametrul
a
t   c, v  ,    v   c, d  ;
d
iii) integrala  f  x , t  dt este uniform convergentă în raport cu parametrul
c
x   a, u  ,    u   u , b  ;
b d  b d 
    
iv) integrala  f  x, t  dx  dt sau  f  x, t  dt  dx este convergentă.
c a a c
b d  d b 
   
Atunci  f  x, t  dt  dx   f  x, t  dx  dt .
a c c a
Teorema 7.2.7 (Criteriul lui Weierstrass). Fie f :  a, b    c, d   . Dacă
u
i)  f  x, t  dx există pentru   u   a, b  şi   t  c, d  ;
a
ii) există o funcţie g :  a, b   , astfel încât f  x, t   g  x  ,
   x   a, b  ,    t   c, d  ;
b
iii) integrala  g  x  dx este convergentă,
a
b
atunci integrala
 f  x, t  dx este uniform convergentă în raport cu t  c, d  .
a
Teorema 7.2.8 (Criteriul lui Abel). Fie funcţiile f , g :  a, b    c, d   cu
proprietăţile
i) f este continuă
ii) g   , t  :  a, b   este monotonă pentru orice t   c, d ;
iii) există M  0 , astfel încât
u

 f  x, t  dx  M ,   u   a, b  ,   t  c, d  ;
a
iv) există lim g  x, t   0 şi este uniformă în raport cu t   c, d .
x b
b
Atunci integrala  f  x , t   g  x , t  dx este uniform convergentă în raport cu
a
parametrul t   c, d .

141
 Teorema 7.2.9 (Criteriul lui Leibniz)
Fie funcţiile f , g :  a, b    c, d   cu proprietăţile
i) f este continuă
ii) g   , t  :  a, b   este monotonă pentru orice t   c, d ;
b
iii) integrala  f  x , t  dx este uniform convergentă în raport cu parametrul
a
t   c, d  ;
iv) există M  0 , astfel încât g  x, t   M ,    x   a, b  ,    t   c, d  .
b
Atunci integrala
 f  x , t   g  x , t  dx este uniform convergentă în raport cu
a
parametrul t   c, d .
Observaţie. Criteriile lui Abel şi Leibniz se pot extinde prin înlocuirea intervalului
 c, d  cu o mulţime arbitrară A  .7.3 Integrale Euleriene
3. Integrala lui Euler de speţa a doua

Aceasta este definită pentru p  0 , prin   p  
x
p 1
 e  x dx .
0
Pentru a studia convergenţa integralei   p  , se consideră descompunerea de forma
1 
 p  x  
p 1 x
e dx  x p 1  e x dx .
0 1
1

x  e  x dx , se consideră lim x   x p 1  e  x  lim x  p 1  e  x   ,

p 1
Pentru
x 0 x 0
0
1

x
p 1
pentru 1    1  p , deci pentru p  0 . Rezultă convergenţa integralei  e  x dx .
0

xn
x
p 1 x
Pentru integrala e dx , se va ţine seama de inegalitatea e  , sau x
n!
1
n! p 1  x n!
e x  , de unde rezultă că x  e  .
xn x n 1 p
Pentru n  p , folosind primul criteriu de comparaţie avem
   
n! n! 1
 x x  xn1 p dx
p 1 x
x e dx  n 1 p
dx şi cum n 1 p
dx  n!
1 1 1 1

142
 

x
p 1
este convergentă pentru n  p , rezultă şi convergenţa integralei  e  x dx .
1
Am obţinut astfel convergenţa integralei   p  .
Integrând prin părţi,
 

  x   e dx 
1 p  x
x
p 1 x
e dx  
p
0 0

1  1 1
0 p p 
  x p  e x   x p  e x dx     p  1 ,
p
0

obţinem proprietatea   p  1  p    p  .
Aceasta conduce la
  p  n    p  n  1   p  n  2   ...   p  1  p    p  .



Pentru p  1 , avem  1  e dx  1, de unde rezultă că   n  1  n! .
x

4. Integrala lui Euler de prima speţă

1
q 1
Aceasta este definită prin B  p, q  
 x p 1  1  x  dx, p, q  0 .
0
q 1
Pentru p  1, q  1, funcţia f  x   x  1  x 
p 1
este continuă pe compactul
0,1 , deci integrala are sens.
Pentru p  1 sau q  1 , se studiază convergenţa integralei B  p, q  .

1  x q 1 dx
1
Dacă p  1 , integrala
 x1 p
este convergentă pentru 1  p  1 , deci
0
pentru p  0 .

x p 1
1
Dacă q  1 , integrala
 1  x 1q dx este convergentă pentru 1  q  1 , deci pentru
0
q  0 . Am obţinut astfel convergenţa integralei B  p, q  .
Proprietăţi şi relaţii de legătură:
1) B  p, q   B  q, p  ,    p, q  0 .
2) Între cele două integrale ale lui Euler se verifică relaţia
 p  q
B  p, q   ,    p, q  0 .
 p  q

143
 
3)   p    1  p   ,    p   0,1 .
sin p
Exemple:



1) Fie integrala I  e  x dx, p  0 . Făcând schimbarea de variabilă x p  y ,
p

0
1
1 1  1
1 1 1 1

y
rezultă dx   y dy , de unde rezultă I   e  y dy      .
p p
p p p  p
0
 1
1 1 

2 2 0 
2) Pentru p  avem     x 2  e  x dx . Făcând schimbarea de variabilă


1
x  t , obţinem     2  e t dt . 
2
2
2 0

1 1
 et dt 
2
Rezultă    .
2 2
0
1 1
     2
1 1  2   2    1 
În acelaşi timp, B  ,       .
2 2  1   2 
2 1 1
  1  1/ 2 dx

 1  x  
1/ 2
Astfel,   2   x dx  . Pentru calculul
   0 0
x 1  x 
1
dx
integralei
x 1  x 
se face schimbarea de variabilă x  sin 2 t , deci
0
dx  2sin t  cos t d t .
1 /2
dx 2sin t  cos t dt 1
Rezultă că
 x 1  x 
  sin 2 t  cos 2 t
  şi deci      .
2
0 0


 e  x dx 
2
Am obţinut numită integrala Euler-Poisson.
2
0

144
 5. Probleme rezolvate
1 Să se calculeze integralele
/2
a) J      ln   
 sin 2 x dx,   1 ;
2

0
/2
b) J  ,     ln    sin 2 x  2  cos 2 x dx . 
2

0
Indicaţie de rezolvare
a) fie funcţia
 
f : 0,   1,    , f  x,    ln  2  sin 2 x continuă
 2
 
f 2
şi există  x,    2 continuă pentru   1 ; rezultă că există
   sin x
2
/2 /2
f dx
J      
 x ,   dx  2    2  sin 2 x
şi se face schimbarea de variabilă
0 0
dt
tg x  t , x  arctg t , dx  ; obţinem
1 t2
 
dt 2 t  1
2

J      2   2  t 2  2  1 
2  1
 arctg


2  1
0 0

şi rezultă că J       ln    
 2  1  C , unde C este constanta de integrare;

 
/2
C  J       ln     1  2
 ln  
0
2
 
 sin 2 x dx    ln    2  1  
 
/2
 sin 2 x 
  ln  2  1 

2 
   dx   ln    2  1 
0

 
/2 /2
 sin 2 x 
 2  ln  dx   ln 1 

2 
   dx   ln    2  1 
0 0


   ln     ln    2  1 , 
/2
 sin 2 x   1   sin 2 x 
deoarece
 ln  1 
  2 


d x  0 , rezultă din ln 

1 
 2

 ln 1 
  2 


 ln1;
0

obţinem C    ln     ln    
 2  1 şi deci

145
   
J       ln    2  1    ln     ln    2  1    ln ; 
 
b) fie funcţia f  x, ,    ln  2  sin 2 x  2  cos 2 x continuă pe domeniul său
de definiţie.
f 2  sin 2 x f 2  cos2 x
 x, ,   2 2
 şi  x, ,   2 2

   sin x  2  cos2 x    sin x  2  cos2 x
sunt continue. Rezultă că există
/2 /2
J f 2  sin 2 x

  
 x ,  ,   dx    2  sin 2 x  2  cos 2 x
dx ,
0 0
J 
pentru calculul căreia se face schimbarea de variabilă tg x  t . Obţinem astfel  .
   
J 
Similar obţinem că  .
   
Astfel avem J  ,      ln           . Derivând ultima relaţie obţinută în
J  
raport cu variabila  , rezultă        , deci      0 , iar
    
     C . Pentru determinarea constantei C se consideră J 1,1    ln 2  C  0 , de
unde C    ln 2 .
Rezultă astfel J  ,      ln         ln 2 .
2 Din calculul integralei
/2
dx
F  a, b    a 2  cos 2 x  b 2  sin 2 x
, a  0, b  0 ,
0
/ 2
dx
să se deducă valoarea integralei G  a, b  
 .
a 
2
0
2
 cos x  b  sin x
2 2 2

Indicaţie de rezolvare
1
Fie funcţia f  x, a, b   2 , care este continuă în raport cu
a  cos2 x  b2  sin 2 x
ansamblul variabilelor.

f 2a  cos 2 x f 2b  sin 2 x

 şi  continue.
a
  b
a 
2 2
a 2  cos 2 x  b2  sin 2 x 2
 cos x  b  sin x
2 2 2

146
 / 2
F 2a  cos 2 x
Rezultă existenţa pentru integralele   dx şi
a
a 
2
0
2
 cos x  b  sin x
2 2 2

/ 2
F 2b  sin 2 x
  dx .
b
a 
2
0
2
 cos x  b  sin x
2 2 2

1 F 1 F
Se observă că   a, b     a, b   G  a, b  , deci
2a a 2b b
1 F 1 F
G  a, b      a, b     a, b  .
2a a 2b b
/2
dx
Se calculează F  a, b    a  cos x  b 2  sin 2 x
2 2
, făcând schimbarea de
0

variabilă tg x  t şi obţinem F  a, b   .
2ab
  1 1 
Rezultă G  a, b     .
4ab  a 2 b2 
3 Să se studieze convergenţa uniformă a următoarelor integrale improprii cu
parametri



a) F  t   e  x  sin  tx  dx, t  ;
0

cos  tx  dx
b) F  t    1  x2
, t ;


sin  x 
c) F      x
dx ,   0 ;
0
Indicaţie de rezolvare
a) f  x, t   e  x  sin  tx   e  x ,    x   0,   ,    t  ;
se consideră funcţia g :  0,    , g  x   e x ; din convergenţa integralei improprii


e dx şi din f  x, t   g  x  ,    x, t , rezultă convergenţa uniformă a integralei

x

0


 e  x  sin  tx  dx ;
0
b) uniform convergentă

147
 
sin  x 
c) fie integrala

I  ,    e x 
x
dx ,  ,   0 şi fie funcţia
0
sin  x 
f  x, ,    ex  continuă în raport cu ansamblul variabilelor, iar integrala
x

sin  x  f
e  e x  cos  x  este continuă şi
 x
 dx, ,   0 este convergentă;
x 
0
 
f
integrala
  
dx  e x  cos  x  dx este uniform convergentă în raport cu parametrul
0 0

 cos  x   e e
 x  x  x
  0 , deoarece e , iar integrala d x este convergentă pentru
0
orice   0 .

I 
Astfel, există
 
 e x  cos  x  dx  2
  2
. Integrând în raport cu  ,
0
 
obţinem I  ,    arctg  C , unde C  0 , deci I  ,    arctg .
 
În acelaşi timp, integrala I  ,   este uniform convergentă în raport cu   0 şi

sin  x   
lim I  ,   
 0  x
dx  F    , deci F     lim arctg  
 0  2
0
4 Să se calculeze următoarele integrale Euler
 

 
 ax 2
x m  e  x dx, m, n 
n
a) x 2n
e dx, a  0 ; b) ;
0 0
1 1

x 
p 1
c)  ln x dx, n 
n
; d) x  x 2 dx ;
0 0
1 
x2

e) x x 1  x dx ; f)

3
dx ;
0 0
1  x 4

a 1
dx
x a  x dx, a  0 ; h)  n 1  xm , n  , m0;
2 2 2
g)
0 0

1  x b 1 dx, a, b  0, p  1 .
1 a 1
x
i)   x  p a b
0

Indicaţie de rezolvare
148
 1
a) se face substituţia ax 2  t , de unde rezultă că dx  dt , iar integrala
2 a t

1 1  1
devine I 
2a n 1/ 2 
 et  t n 1/ 2dt 
2a n 1/ 2
  n   ;
 2
0
1
1 1
b) se face substituţia x t ,
n
deci dx   t n dt ; integrala devine
n
 m 1
1 1 1  m 1
n 
I   e t  t n dt   
n  n 
;
0
n!
c) se face substituţia x  et , deci dx   e t dt şi obţinem I   1 
n
;
p n 1
1 1
3 3
 
x  x dx  x1/ 2  1  x 
1/ 2
d) 2
dx  B  ,  
0 0
2 2
2
3 3  1   1  1 
        2   1      
2   2  2 
     
2 2 1
  ;
  3 2! 2 8
5
e) ;
27
t
f) se face substituţia x 4  şi obţinem
1 t
1 3 1 1 3 1 1  1 1
I  B  ,              1       
4 4 4 4 4 4 4  4 4
1   2
   ;
4 sin  4
4
a 4
g) ;
16
h) se face substituţia x m  t şi obţinem
1 1
1 1 1
1 1 1
I  t
m
m

 1  t  n dt   B  ,1   ;
m m n
0

x 1  p  B  a, b 
i) se face substituţia t  şi se găseşte I  .
x p p b
 p  1 a

149
 6. Test de autoevaluare
1 Să se calculeze următoarele integrale cu parametri
1
xb  x a
a) I  a, b  
ln x 
dx , a , b  0 ;
0

arctg  x 
b) I      x 1  x2  dx,   0 ;
0


arctg  x   arctg   x 
c) I  ,     x2
dx ,  ,   0 .
0
2 Să se deducă egalităţile

2t dx 
a)   , t 0;
x 
2
0
2
 t2 2t 2

t 1
 arctg  arctg
x dx    ln t , t  0 ;
b)  x
x 2
0

1  cos  xt   x
c)  x
1
 e dx   ln 1  t 2 .
2
 
0

3 Să se calculeze următoarele integrale Euler

b
dx
a)
  x  a  b  x 
, a, b  0 ;
a

dx
b)
3 x 1  x 
;
0
 4
x
c)
 1  x 2 dx ;
0

x m 1
d)

1  x n
dx, m, n  0 .
0

150
 7. TEMĂ DE CONTROL

1 Fie f :  1,1  , f  x   arcsin x şi

arcsin x
g :  1,1  , g  x   .
1 x 2

a) Să se dezvolte în serie de puteri ale lui x funcţia f şi să se precizeze mulţimea pe

care are loc dezvoltarea.
1
arcsin x
b) Să se studieze natura integralei I  1  x2
dx şi apoi să se calculeze valoarea sa.
0
c) Utilizând rezultatele obţinute, să se deducă sumele seriilor numerice
 

 
1 1
şi .
n 1  2n  1
2 2
n 1 n
2 Să se dezvolte în serie de puteri ale lui x funcţia g :  , definită prin
x
et  1
g  x  
t
dt . Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei obţinute şi să se arate
0
1    
et  1

1
că g 1 
t  dt  
k 1  n 1
n  n  1  ...   n  k 
 .

0
3 a) Fie funcţia f :
2
 , definită prin
 2 xy
 2 , pentru  x, y    0,0  ;
f  x, y    x  y
2

0, pentru  x, y    0,0  .


Să se studieze continuitatea, existenţa derivatelor parţiale şi diferenţiabilitatea funcţiei
f în  0,0  .
/2 n
  t t 
b) Să se calculeze In   f

 sin ,cos   dt , pentru n  2k ,
 2 2 
0
n  2k  1 .
c) Să se arate că şirul de funcţii gn :  definite prin

gn  x  
1
2n
 
 f x 2 , n este uniform convergent pe către o funcţie continuă g : 

şi să se calculeze g  x   lim g n  x  .
n 
4 Se consideră funcţia F :  1,1   1,1  continuă în raport cu ansamblul
variabilelor, cu proprietatea că există , , k  *
, astfel încât
  F  u, v     F  v, u   k ,    u , v   1,1 .
151
 /2
a) Să se calculeze I   F  sin x,cos x  dx .
0
u 2  2uv  2
b) Să se determine , , k  pentru cazul particular F  u , v  
*
,
5  4uv
 
unde u , v :  0,    1,1 , u  x   sin x, v  x   cos x .
 2
Utilizând rezultatele obţinute anterior, să se calculeze valoarea integralei
/2
sin 2 x  sin 2 x  2
J  5  2sin 2 x
dx .
0


dx
5 (i) Să se calculeze
 x 1
3
.
0

dx
(ii) Să se determine   astfel încât integrala
 x2  x  
să fie
0
convergentă
1
(iii) Fie I k , n 
x
k
 ln n x dx , unde k , n ,  I 0,0  1 .
0
n
a) Să se arate că I k , n    I k , n 1, n  1 .
k 1
b) Să se arate, folosind integrarea termen cu termen a seriilor de funcţii că
1 

  1
k 1 1
 x dx  
x
.
0 k 1 kk


xn
  1
n 1
6 a) Să se găsească mulţimea din pe care converge seria  şi
n 1
n
să se cerceteze convergenţa uniformă pe  0,1 .

xn
  1
n 1
b) Să se calculeze S  x    pentru x în mulţimea de
n 1
n
convergenţă.

 1n 1  2 , să se calculeze 
 1n 1
c) Folosind  n2 12  n  n  12 .
n 1
n 1

152
 d) Să se demonstreze convergenţa şi să se calculeze integrala
1


I  ln x  ln 1  x  dx folosind dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei ln 1  x  în jurul
0
lui zero.

 
sin tx cos tx
7 Fie integralele y  t  
 x 1  x2  dx şi z  t  
 1  x2  dx , unde
0 0
t   0,   . Să se verifice aplicabilitatea teoremei de derivabilitate în raport cu parametrul t.

 2
  x 2   
 x 2 
8 Să se calculeze integrala I     e   dx .
0


Din calculul integralei F  t   e
  cos  tx  dx , să se obţină valoarea
 x2
9
0


  cos  x  dx .
 x2
integralei I  e
0


cos  ax   a
10 Ştiind că
 1  x2
dx 
2
 e , să se calculeze
0

x  sin  ax 
F a   dx .
0 1  x 2 2


dx
11 Să se găsească o relaţie între integralele I1   1 x n
şi
0
1
dx
I2   1 x n
, stabilind mai întâi condiţia pe care trebuie să o îndeplinească n  , astfel
0
ca I1 şi I 2 să fie convergente.
1
12   
Să se calculeze I  ln   x  dx , unde   x  este funcţia lui Euler.
0

153
 8. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU UNITATEA DE INVĂŢARE Nr. 3

1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1983
2. Gh. Bucur, E. Câmpu, S. Găină, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi
integral, Vol III, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967
3. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
4. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
5. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de probleme,
vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, 1979, Editura ALL, 1993, 1994
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, Lecţii de analiză matematică, Editura ALL, 1993
7. ........................................Analiză matematică, vol. II, Ediţia a III-a, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
8. C. Udrea, Integrala Riemann pentru funcţii de variabilă vectorială, Editura
Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 2001
9. M. Roşculeţ, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973
10. M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1968
11. I. Sprinţu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei Tehnice
Militare, Bucureşti, 2001
12. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981
13. I. Sprinţu, V. Garban, Analiză matematică I. Calcul diferenţial şi integral,
Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 2003
14. D. M. Bătineţu-Giurgiu, M. Bătineţu, V. Gârban, Analiză matematică,
Exerciţii şi probleme, Editura Militară, Bucureşti, 1992

154