Specializarea: Management şi dezvoltare rurală

Disciplina: Audit intern

Auditul public intern

Anul univ 2016 – 2017

Auditul public intern

1. Conceptul, evolutia si cadrul de reglementari ale auditului public intern
Auditul public intern reprezinta o activitate functional independenta si obiectiva, care
da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor
publice, ajuta entitatea publica sa-si indeplineasca obiectivele, evalueaza si imbunatateste
eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a
proceselor de administrare.
Auditul intern a aparut ca o necesitate la inceputul sec XX determinata de urmatoarele
motivatii:
 · Responsabilitatea asupra realitatii, exactitatii si legalitatii informatiilor cuprinse in
situatiile financiare revine conducatorului entitatii. Acesta nu are nici timpul si nici
pregatirea necesara pentru a efectua verificarile informatiilor cuprinse in situatiile
financiare recurgand la serviciile unor specialisti independenti care sa efectueze
verificarile necesare si sa recomande masuri de remediere a eventualelor nereguli
descoperite;
· Existenta unei auditari proprii ale entitatilor pentru a elimina sau a reduce eventualale
nereguli ce ar putea fi descoperite de auditorii externi.
Evolutia cadrului legislativ
· OG nr. 119 / 1999 - privind controlul intern si controlul financiar preventiv;
· OMF nr. 332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru
organizarea si functionarea auditului intern in baza prevederilor Ordonantei Guvernului
nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv;
· Legea nr. 672 / 2002 privind auditul public intern cu modificarile si completarile
aduse de OG nr. 37/2004;
· OMF nr. 38 / 2003 privind aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitatii
de audit public intern.
2. Tipologia auditului intern
· Auditul de sistem
· Auditul performantei
· Auditul de regularitate

Auditul de sistem
Auditul de sistem reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si
control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient,
pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora.
Auditarea performantei utilizarii banilor publici
In timp ce in majoritatea tarilor serviciile de audit vizau numai efectuarea unor
verificari de legalitate, respectiv de regularitate, in SUA serviciile de audit si in mod deosebit
cele care se desfasoara in IP, includ pe langa auditul de regularitate si auditul de performanta.
Reforma sectorului public scoate in evidenta mutarea centrului de greutate de la
verificarea respectarii regulilor si procedurilor la stabilirea masurilor necesare pentru
imbunatatirea performantelor unei organizatii.
 Prin efectuarea auditului performantei se reduc verificarile asupra conducatorilor
organizatiilor auditate, urmarindu-se cresterea responsabilitatii acestora asupra programelor si
resurselor pe care le administreaza prin mecanisme cum ar fi raportarea performantelor.
Conceptul de audit de performanta
Potrivit standardelor de audit elaborate de Organizatia Internationala a Istitutiilor
Supreme de Audit (INTOSAI) la paragraful nr.40 se prevede ca auditul de performanta “se
refera la examinarea economiei, eficientei si eficacitatii”.
Criteriile de evaluare ale indicatorilor de performanta necesita o abordare analitica
intrucat baza de referinta trebuie sa fie cat mai concludenta, iar indicatorii utilizati sa fie cat
mai adecvati domeniului auditat.
Conceptele de economie, eficienta si eficacitate
Asa cum s-a aratat mai sus, auditul performantei se ocupa in principal cu examinarea
economicitatii, eficientei si eficacitatii. Potrivit standardelor de audit (Standardul 40), un
anumit audit al performantei poate avea ca obiectiv examinarea unuia sau mai multora din
aceste trei aspecte.
Economicitatea
Problema centrala este daca – in contextul politic si social dat – resursele au fost
achizitionate, pastrate si utilizate cu economie. Mijloacele alese reprezinta cea mai economica
utilizare a fondurilor publice, sau cel putin o utilizare rezonabil de economica a
acestora? Economia poate fi masurata numai daca exista un criteriu rezonabil – sau argumente
bune – pentru a face acest lucru.
Auditul economicitatii cuprinde de exemplu:
· Auditul economicitatii activitatilor administratiei in conformitate cu principiile si
practicile administrarii solide si cu politicile de management;
· Auditul privind utilizarea cu economie a resurselor si cu mentinerea costurilor scazute de
catre entitatile guvernamentale.
Eficienta
Eficienta se refera la economicitate. Si aici aspectul central este acela al resurselor
desfasurate. Problema principala este daca aceste resurse au fost utilizate optim sau
satisfacator sau daca aceleasi rezultate sau rezultate similare din punct de vedere al calitatii si
al timpului de rulare ar fi putut fi realizate cu resurse mai putine. Obtinem oare in urma
intrarilor si a actiunilor noastre rezultatul cel mai mare, din punct de vedere al calitatii
si cantitatii ? Intrebarea se refera la relatia dintre calitatea si cantitatea de bunuri si servicii
furnizate si activitatile si costul resurselor utilizate pentru a le produce, in vederea obtinerii
rezultatelor.
Conceptul de eficacitate a costurilor priveste abilitatea sau potentialul unei entitati
auditate, al unei activitati, program sau operatiune de a obtine anumite rezultate la un cost
rezonabil.
Analizele eficacitatii costurilor sunt studii asupra raportului dintre costul proiectului si
rezultate, exprimat in costul pe unitate de produs realizat. Eficacitatea costurilor este numai un
element in examinarea generala a eficientei, care poate include si analize, ca de exemplu, ale
timpului in care produsele au fost furnizate. Aceasta, totusi, nu coincide intotdeauna
cu timpul optim alocat in vederea optimizarii impactului.
Auditarea eficientei imbraca aspecte cum ar fi:
· Daca resursele umane, financiare si alte resurse sunt utilizate eficient;
· Daca programele guvernului, entitatile si activitatile sunt conduse,
reglementate, organizate si executate eficient;
· Daca serviciile guvernamentale sunt furnizate operativ;
· Daca obiectivele programelor guvernamentale sunt atinse cu eficacitate a
costurilor.
Practic, totusi, este dificil sa se separe cele doua concepte unul de celalalt. Ambele
pot, de exemplu, sa constate daca entitatea auditata:
· urmareste practicile solide de achizitie ;
· achizitioneaza tipul, calitatea si cantitatea potrivita de resurse la un cost adecvat ;
· isi pastreaza corespunzator resursele ;
· utilizeaza cantitatea optima de resurse (personal, echipament si facilitati) la producerea
sau furnizarea cantitatii si calitatii corespunzatoare de bunuri si servicii in maniera
operativa ;
· se conformeaza cerintelor legilor si reglementarilor care guverneaza sau afecteaza
achizitionarea, pastrarea si utilizarea resurselor entitatii.
Auditul financiar este si el angajat in aceste probleme, de exemplu cand se auditeaza
practicile de achizitie. In auditul financiar, totusi, sfera este mai limitata. Ca opus al auditului
performantei, obiectivul este de a nu “produce” evaluari ale economicitatii sau eficientei
activitatilor auditate.
Eficacitatea
Eficacitatea este un concept care vizeaza atingerea obiectivelor (masura in care o
activitate guvernamentala, o entitate, un program sau intreprindere isi realizeaza scopurile si
se concentreaza in principal pe obiective). El se refera la raportul dintre obiectivele stabilite si
obiectivele atinse. Sunt oare atinse obiectivele de politica cu mijloacele utilizate, sunt
furnizate rezultatele si sunt respectate impacturile? Sunt oare mijloacele utilizate si rezultatele
obtinute compatibile cu obiectivele de politica si – poate cel mai dificil – sunt oare
impacturile declarate un rezultat real al politicii si nu unul datorat altor circumstante?
Auditorul ar putea sa caute sa evalueze sau sa masoare eficacitatea prin compararea
rezultatelor – sau “impactul” sau “starea de lucruri”- cu scopurile prevazute in obiectivele
politicii. Aceasta abordare este adesea descrisa ca analiza privind “atingerea
scopului”. Totusi, in cazul auditarii eficacitatii, s-ar putea incerca de asemenea
determinarea masurii in care instrumentele utilizate au contribuit in fapt la realizarea
obiectivelor politicii. Acesta este un audit al eficacitatii in adevaratul sens al cuvantului
si necesita dovezi ca rezultatele, care au fost respectate, au fost cauzate de actiunea in discutie
mai degraba decat de alti factori.
De exemplu, daca obiectivul politicii este reducerea somajului, este oare respectarea
unei reduceri a numarului somerilor rezultatul actiunilor entitatii auditate sau acesta este
rezultatul unei imbunatatiri generale a climatului economic asupra caruia entitatea auditata nu
a avut nici o influenta? Aici, programarea auditului trebuie sa includa probleme de atributie,
adica sa fie in masura sa faca fata problemei excluzand orice variabile externe, intermediare.
Asemanari si deosebiri intre auditul de regularitate si auditul de performanta
 fata de auditul de conformitate (regularitate) care este supus unor norme si reglementari
destul de clare, auditul de performanta este mult mai deschis judecatilor si interpretarilor. Din
acest motiv auditorul trebuie sa fie foarte atent la independenta si obiectivitatea raportului;
 spre deosebire de auditul de regularitate, planificarea auditului de performanta trebuie sa
includa respectarea celor trei indicatori: economicitate, eficienta, eficacitate;
 alegerea subiectilor auditati este abordata in mod diferit. In cazul auditului financiar
subiectii sunt definiti de lege, in contrast cu auditul de performanta la care criteriile de
selectare a subiectilor sunt mult mai complexe fiind necesara efectuarea unor studii
preliminare detaliate inainte de elaborarea planurilor;
 criteriile de evaluare, sunt apreciate in mod diferit. La auditul de regularitate acestea au la
baza legi sau norme care permit aprecieri de natura “corect/incorect”, “legal/ilegal”. In cazul
auditului de performanta nu exista o baza de referinta fixa, auditorul avand largi posibilitati de
stabilire a acestor criterii.
 in timp ce elementele probante, in cazul auditului financiar, tind sa fie concluzive (da/nu,
corect/gresit) in cazul auditului de performanta dovezile au un grad mai ridicat de relativitate.
De aceea auditorul, pentru a obtine dovezi cat mai clare in fundamentarea opiniilor, incearca
sa obtina tipuri diferite de date din diverse surse utilizand metodologii diferite iar in situatia in
care dovezile obtinute duc la aceeasi concluzie, raportul este mai convingator.
Auditul performantei se refera la auditul economicitatii, eficientei si eficacitatii si
cuprinde:
· auditul economicitatii activitatilor administrative in conformitate cu principiile si
practicile administrarii solide si cu politicile de management;
· auditul eficientei utilizarii resurselor umane, financiare si de alta natura, inclusiv
examinarea sistemelor informatice, a masurilor de performanta, a aranjamentelor de
monitorizare, precum si a procedurilor urmate de entitatile auditate pentru remedierea
ineficientelor identificate;
· auditul eficacitatii performantei in ceea ce priveste realizarea obiectivelor entitatii
auditate si auditul impactului actual al activitatilor comparativ cu impactul propus”.
Auditurile pot lua forma unei combinatii intre obiectivele auditului financiar si de
performanta sau poate avea obiective limitate la aspectele fiecaruia dintre acestea. In practica,
ar putea fi o suprapunere intre auditul financiar si cel putin unele aspecte ale auditului
performantei si, in asemenea cazuri, clasificarea unui anumit audit depinde de scopul
primordial al auditului (Standardul 41).
2.1. Organizarea activitatii de audit intern
Auditul public intern este organizat asfel:
a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
b) Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
c) compartimentele de audit public intern din entitatile publice.
CAPI este un organism cu caracter consultativ, pentru a actiona in vederea definirii
strategiei si a imbunatatirii activitatii de audit public intern, in sectorul public.
CAPI cuprinde 11 membri, astfel:
a) presedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romania;
b) profesori universitari cu specialitate in domeniul auditului public intern - 2 persoane;
c) specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului public intern - 3 persoane;
d) directorul general al UCAAPI;
e) experti din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publica, juridic, sisteme
informatice - 4 persoane.
 UCAAPI functioneaza in structura Ministerului Finantelor Publice, in subordinea
ministrului si are urmatoarele atributii:
Ö elaboreaza metodologii de audit public intern;
Ö avizeaza conducatorii structurilor de audit public intern la ordonatorii
principali de credite;
Ö verifica si monitorizeaza activitatea de audit public intern;
Ö colaboreaza cu celelalte structuri de audit interne si externe
Organizarea compartimentului de audit public intern
a) conducatorul IP sau, in cazul altor entitati publice, organul de conducere colectiva are
obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de API;
b) la institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public
intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit
public intern ale Ministerului Finantelor Publice;
c) conducatorul entitatii publice aflate in coordonarea sau sub autoritatea altei entitati
publice, stabileste si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul
entitatii publice superioare; daca acest acord nu se da, auditul entitatii respective se efectueaza
de catre compartimentul de audit public intern al entitatii publice care a decis aceasta.
Institutii publice mici
Institutiile publice mici care au depasit pragul anual de 100.000 EURO, o perioada de
3 ani consecutiv, au obligatia de a-si constitui compartiment de audit public intern pana la
sfarsitul primului trimestru al anului urmator.
Entitatile publice, care au organizat compartimente de audit public intern proprii si
devin institutii publice mici, trebuie sa instiinteze compartimentele de audit public intern din
cadrul DGFP teritoriale, de noul statut, in termen de 30 de zile de la indeplinirea
conditiilor mentionate.
Atributiile compartimentului de audit public intern
a) elaboreaza norme metodologice specifice ;
b) elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern ;
c) efectueaza activitati de audit public intern
d) informeaza UCAAPI despre recomandarile neansusite de catre conducatorul institutiilor
auditate, precum si despre consecintele acestora;
e) raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din
activitatile sale de audit;
f) elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern;
g) in cazul identificarii unor iregularitati sau posibile prejudicii, raporteaza imediat
conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate.
Reguli de conduita ale auditorilor interni
· independenta si obiectivitate ;
· competenta si constiinta profesionala ;
· programul de asigurare si imbunatatire a calitatii.
Sfera de cuprindere a audit public intern
Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate
publica, inclusiv din entitatile subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor
publice, precum si la administrarea patrimoniului public.
Principalele obiective ale IP se auditeaza cel putin o data la 3 ani
Principalele obiective ale auditului public intern sunt:
- angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata,
inclusiv din fondurile comunitare;
- platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;
- vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau
al unitatilor administrativ-teritoriale;
- concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale;
- constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de
creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;
- alocarea creditelor bugetare;
- sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;
- sistemul de luare a deciziilor;
- sistemele de conducere si control precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;
- sistemele informatice.

3. Elemente metodologice ale auditului public intern

· Elaborarea programului de audit public intern
· Etapele de desfasurare ale audit public intern
· Documentarea lucrarilor de audit public intern
Elaborarea programului de audit public intern consta in:
· Selectarea misiunilor de audit public intern
· Structura planului de audit public intern
 · Referatul de justificare
· Actualizarea planului de audit public intern
Selectarea misiunilor de audit public intern
La selectarea misiunilor de audit public intern se au in vedere urmatoarele criterii:
a) Evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activitati, programe/proiecte sau
operatiuni;
b) Criteriile semnal/sugestiile conducatorului entitatii publice ;
c) Temele defalcate din planul anual al UCAAPI ;
d) Numarul entitatilor publice subordonate;
e) Respectarea periodicitatii in auditare, cel putin o data la 3 ani;
f) Tipurile de audit convenabile pentru fiecare entitate subordonata;
g) Recomandarile Curtii de Conturi.
Structura planului de audit public intern
o scopul actiunii de auditare;
o obiectivele actiunii de auditare;
o identificarea/descrierea activitatii/operatiunii supuse auditului public
intern - identificarea/descrierea entitatii/entitatilor sau a
structurilor organizatorice la care se va desfasura actiunea de auditare;
o durata actiunii de auditare;
o perioada supusa auditarii;
o numarul de auditori proprii antrenati;
o precizarea elementelor ce presupun utilizarea unor cunostinte de specialitate,
precum si a numarului de specialisti (daca este cazul).
Actualizarea planului de audit public intern
Actualizarea planului de audit public intern se face in functie de:
- modificarile legislative sau organizatorice, care schimba gradul de
semnificatie a auditarii anumitor operatiuni, activitati sau actiuni ale
sistemului;
- solicitarile UCAAPI/entitatea publica ierarhic imediat superioara de a
introduce/inlocui/elimina unele misiuni din planul de audit intern.
Actualizarea planului de audit public intern se realizeaza prin intocmirea unui Referat de
modificare a planului de audit public intern, aprobat de conducatorul entitatii publice.
Etapele de desfasurare ale auditului public intern sunt:
o pregatirea misiunii ;
 o interventia la fata locului (munca de teren);
o elaborarea Raportului de audit public intern;
o urmarirea recomandarilor;
o supervizarea misiunii de audit public intern;
o pregatirea misiunii;
o ordinul de serviciu;
o declaratia de independenta;
o notificarea privind declansarea misiunii;
o colectarea si prelucrarea informatiilor;
o identificarea obiectivelor auditabile;
o analiza riscurilor;
o elaborarea tematicii in detaliu a misiunii;
o deschiderea interventiei la fata locului
Interventia la fata locului
a) cunoasterea activitatii/sistemului/procesului supus verificarii si studierea procedurilor
aferente;
b) intervievarea personalului auditat;
c) verificarea inregistrarilor contabile;
d) analiza datelor si informatiilor;
e) evaluarea eficientei si eficacitatii controalelor interne;
f) realizarea de testari;
g) verificarea modului de realizare a corectarii actiunilor mentionate in auditarile
precedente (verificarea realizarii corectarii).
Elaborarea Raportului de audit public intern parcurge urmatoarele etape:
o Elaborarea proiectului de Raport
o Structura proiectului de Raport
o Transmiterea proiectului de Raport
o Reuniunea de conciliere
o Difuzarea Raportului
Elaborarea proiectului de Raport trebuie sa respecte urmatoarele cerinte:
a) constatarile trebuie sa apartina domeniului/obiectivelor misiunii de audit public intern si
sa fie sustinute prin documente justificative corespunzatoare;
b) recomandarile trebuie sa fie in concordanta cu constatarile si sa determine reducerea
riscurilor potentiale;
 c) raportul trebuie sa exprime opinia auditorului intern, bazata pe constatarile efectuate;
Principii privind abordarea constatarilor cuprinse in raport:
a) constatarile trebuie sa fie prezentate intr-o maniera pertinenta si incontestabila;
b) exprimare clara si coerenta;
c) evitarea tonului polemic, jignitor, tendentios;
e) ierarhizarea constatarilor;
f) evidentierea aspectelor pozitive si a imbunatatirilor constatate de la ultima misiune de
audit public intern.
Structura proiectului de Raport de audit public intern
Raportul de audit public intern trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:
a) scopul si obiectivele misiunii de audit public intern;
b) date de identificare a misiunii de audit public intern (baza legala, ordinul de serviciu,
echipa de auditare, unitatea/structura organizatorica auditata, durata actiunii de auditare,
perioada auditata);
c) modul de desfasurare a actiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv, documentare;
proceduri, metode si tehnici utilizate; documente/materiale examinate; materiale intocmite in
cursul actiunii de audit public intern);
d) constatari efectuate;
e) concluzii si recomandari;
f) documentatia-anexa (notele explicative; note de relatii; situatii, acte, documente si orice
alt material probant sau justificativ).

Transmiterea si concilierea proiectului de raport

Proiectul de Raport de audit public intern se transmite la structura auditata, iar aceasta
poate trimite in maxim 15 zile de la primire punctele sale de vedere. Punctele de vedere
primite trebuie analizate de catre auditorii interni.
Reuniunea de conciliere
In termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni organizeaza
reuniunea de conciliere cu structura auditata in cadrul careia se analizeaza constatarile si
concluziile in vederea acceptarii recomandarilor formulate. Se intocmeste o minuta privind
desfasurarea reuniunii de conciliere.
Elaborarea Raportului de audit public intern
 Raportul de audit public intern trebuie sa includa modificarile discutate si convenite
din cadrul reuniunii de conciliere. Raportul de audit public va fi insotit de o sinteza a
principalelor constatari si recomandari.
Seful compartimentului de audit public intern trebuie sa informeze UCAAPI sau
organul ierarhic imediat superior despre recomandarile care nu au fost avizate de
conducatorul entitatii publice. Aceste recomandari vor fi insotite de documentatia de
sustinere.
Difuzarea Raportului de audit public intern
Seful compartimentului de audit public intern trimite Raportul de audit public intern,
finalizat, impreuna cu rezultatele concilierii si punctul de vedere al entitatii/structurii auditate
conducatorului entitatii publice care a aprobat misiunea, pentru analiza si avizare.
Pentru institutia publica mica, Raportul de audit public intern este transmis spre
avizare conducatorului acesteia.
Dupa avizarea recomandarilor cuprinse in Raportul de audit public intern, acestea vor
fi comunicate structurii auditate.
Urmarirea recomandarilor
Obiectivul acestei etape este asigurarea ca recomandarile mentionate in Raportul de
audit public intern sunt aplicate intocmai, in termenele stabilite, in mod eficace si ca,
conducerea a evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandari.
Structura auditata trebuie sa informeaze compartimentul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandarilor.
Supervizarea misiunii de audit public intern
Scopul actiunii de supervizare este de a asigura ca obiectivele misiunii de audit public intern
au fost atinse in conditii de calitate, astfel:
a) ofera instructiunile necesare (adecvate) derularii misiunii de audit;
b) verifica executarea corecta a programului misiunii de audit;
c) verifica existenta elementelor probante;
d) verifica daca redactarea raportului de audit public intern, atat cel intermediar cat si cel
final, este exacta, clara, concisă si se efectueaza in termenele fixate.
Bibliografie:

1. http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Sanatate%
20Publica%20si%20Management%20Sanitar/SANATATE%20PUBLICA%20SI%20MANAGEMEN
T-REZIDENTI%20LABORATOR/Auditul%20intern.pdf