TÎLCUIREA PSALMULUI 6

In sfirşit, intru laude, pentru a opta, Psalmul lui David.

Proorocescul cuvint numeşte „a opta” aşezarea ce va să fie. Că, de vreme ce viaţa
aceasta de acum se inconjură prin şapte zile ale săptăminii - vremea, incepindu-se de
la ziua dintii şi incetind in ziua de-a şaptea, iarăşi la cea dintii se intoarce, şi aşa la cea
de a şaptea vine după cuviinţă - dumnezeiescul cuvint a numit „ziua a opta” veacul
cel afară de numărul săptăminicesc.
Şi in Psalmul acesta pomeneşte moartea şi judecata, pentru care a şi pus această
deasupra-scriere. Că va zice: „Nu este intru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine, şi in
iad cine se va mărturisi Ţie?”, in loc de: Celor ce ies de aici li s-a incuiat uşa pocăinţei
şi nu le mai este cu putinţă celor ce in viaţa de acum nu au folosit doctoriile pocăinţei
a aduce acolo lui Dumnezeu mărturisirea pentru păcat. Şi mărturiseşte acestor
cuvinte şi pilda fecioarelor, care ne-a invăţat că fecioarele nebune, avind candelele
stinse, au rămas afară de uşile cămării de nuntă, bătind in uşă, dar gonindu-se şi de
cămară lipsindu-se, zicind către dinsele Domnul: „Duceţi-vă, nu vă ştiu pe voi.” Pentru
aceasta, după păcatul acela indoit, Fericitul David aduce această rugăciune lui
Dumnezeu, rugindu-L să se vindece, in viaţa cealaltă nemaiavind loc doctoriile
pocăinţei.
19
TILCUIREA PSALMILOR IMPĂRATULUI PROOROC DAVID
Doamne, nu cu urgia Ta să mă mustri pe mine, nici cu minia Ta să mă pedepseşti!
Nu se roagă să nu fie mustrat, ci să nu fie mustrat cu urgie; nici nu cere să nu fie
pedepsit, ci să nu pătimească acest lucru cu minie. Zice: Pedepseşte-mă ca un
părinte, nu ca un judecător; ca un doctor, nu ca un chinuitor. Să nu măsori munca cu
păcatul, ci amestecă dreptatea cu iubirea de oameni.
2 Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sint!
Un glas ca acesta este potrivit celor ce au păcătuit: că, povăţuind inainte, neputinţa
biruieşte păcatul; că, dacă nu se va slăbănogi cuvintarea dintru noi, nu se vor scula
asupră-ne patimile; că, sănătos fiind hăţuitorul, şi intorcindu-i şi indreptindu-i pe cai cu
ştiinţă, nu au loc săltările.
3 Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele şi sufletul meu s-a tulburat
foarte,
„Oase”, numeşte aici gindurile, că - de vreme ce oasele au firea mai uscăcioasă, şi
ele poartă trupul - a numit „oase”, cu inchipuire, gindurile, prin care se indreptează
jivina, adică omul. Tulburarea acestora - zice - m-a clătinat şi m-a nestatornicit pe
mine. Pentru aceea, mă rog a dobindi iubirea Ta de oameni, ca să primesc vindecarea.
şi Tu, Doamne, pină cind?
4 Intoarce-Te, Doamne, izbăveşte sufletul meu, mintuieşte-mă pentru mila Ta!
Acest „pină cind” nu il zice mustrind, ci - ca unul ce era intru chinuiri - se roagă a
grăbi cu ajutorul. Şi cu potrivire a adăugat acest „pentru mila Ta”, că zice: Nici mie
insumi nu mă bizuiesc, nici nu pun ajutorul Tău pe seama dreptăţii mele, ci mă rog săl
dobindesc pe acesta pentru mila Ta. Iar acest „intoarce-Te, Doamne” - in loc de: Ia
aminte la mine şi nu-Ţi intoarce faţa Ta de către mine! - s-a luat din metafora celor
miniaţi, ce se intorc şi nu voiesc să-i vadă pe cei ce le-au greşit.
5 Că nu este intru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine, şi in iad cine se va
mărturisi Ţie?
Mă rog - zice – a dobindi vindecarea in vremea de acum, ştiind că celor ce ies cu răni
din viaţa aceasta nu li se va da nici o vindecare, nemaiavind loc pocăinţa. Foarte bine sa
filosofat aceasta de dumnezeiescul David, că nu intru moarte, ci intru viaţă este cel ce
pomeneşte pe Dumnezeu. In iad nu este mărturisire şi pocăinţă, căci Dumnezeu a
rinduit aici viaţă şi lucrare, iar acolo - cercarea şi luarea de seamă a celor lucrate. Şi
este osebit lucru al veacului al optulea a nu mai da vreme oamenilor ce sint intru el spre
lucrarea faptelor bune sau rele, ci, ale căror lucruri va fi semănat cineva seminţele intru
sine, intocmai ale acelora va culege şi roadele. Pentru aceea legiuieşte să lucrăm
pocăinţa aici, căci in iad este nelucrătoare o sirguinţă ca aceasta, că zice: De vreme ce
lungă mi s-a făcut vremea pocăinţei, mă tem să nu apuce moartea - intru care nu este
mărturisire - inaintea milei Tale. Pentru aceasta cer să se grăbească mila Ta.
Apoi, invaţă pe ascultător că, impreună cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu, se
cade să urmeze şi faptele noastre, căci - de am pune inainte neputinţa noastră, ori
tulburarea, ori bunătatea lui Dumnezeu, dar nu se vor pune inainte cele ale noastre -
nici un folos nu ne este nouă.
20
TILCUIREA PSALMILOR IMPĂRATULUI PROOROC DAVID
6 Ostenit-am intru suspinul meu, spăla-voi in fiece noapte patul meu cu lacrimile
mele, aşternutul meu voi uda.
Ştiu că mari şi grele am păcătuit, dar petrec lăcrimind totdeauna, tinguindu-mă
pentru cele indrăznite de mine. Incă şi patul pingărit de acea fărădelege il voi spăla
pururea cu lacrimi, ispitindu-mă a-l curăţi prin acestea. Şi, măcar de voi dobindi
lăsare, nu voi inceta făcind acest lucru - că aceasta insemnează „spăla-voi in fiece
noapte patul meu şi-l voi uda.”
7 Tulburatu-s-a de minie ochiul meu,
Insăşi partea văzătoare a minţii mele s-a tulburat, pentru minia Ta, Stăpine! Că
„ochi” a numit aici „mintea”, pentru aceea a şi pomenit numai un ochi.
invechitu-m-am intru toţi vrăjmaşii mei.
Decit toate - zice - mai grele imi sint ocările vrăjmaşilor mei: acestea mă cheltuiesc,
şi mă topesc şi aduc asupră-mi bătrineţe fără de vreme.
8 Depărtaţi-vă de la mine, toţi cei ce lucraţi fărădelege, că a auzit Domnul glasul
plingerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea,
9 Domnul rugăciunea mea a primit.
Zice: Să nu mă batjocorească pe mine cei ce nu văd fărădelegile lor, şi se bucură
de greşelile mele. Că am dobindit dumnezeiasca milostivire, şi nădăjduiesc prin acelea
care m-am rugat să mi se treacă cu vederea greşelile şi să mi se dea iertare.
10 Să se ruşineze şi să se tulbure toţi vrăjmaşii mei, să se intoarcă şi să se ruşineze
foarte degrabă!
Zice: Deci, acestea ştiindu-le, incetaţi a-mi aduce ocări şi - de vreme ce nu luaţi in
minte nelegiuirile voastre - umpleţi-vă de ruşine, şi de gilceavă şi de tulburare. Căci
dumnezeiasca judecată este dreaptă şi plină de frică.