să laşi mâinile

încet
să descopere bruma de lumină din fulgii surâzători ai iernii

să laşi mâinile
încet
să descrie poteci până-n creştetul lumii de unde ninge liniştea

să laşi mâinile
incet
să înflorească ghioceii din pântecul alb al zăpezii

să laşi mâinile
încet
să-mi cuprinzi dogoarea obrajilor în serile senine
să pot săruta ghioceii cu miros de frig
iarna surade timid si se cuibareste la pieptul meu

insetata de alb intr-un mar rosu

vara casele iernilor se topesc in miez de zi
sa urce la nori in asteptarea ninsorilor

sa lasi mainile
incet
casa de mar rosu
in inima