Proiect Activități Motrice Adaptate

TEMA 3: Program exerciții destinate persoanelor cu

dizabilități vizuale
 În cadrul acestei lucrări se va prezenta un program de exerciții fizice pentru persoane cu
dizabilități vizuale. Obiectivele acestui program sunt :
 Ameliorarea posturii corporale;
 Dezvoltarea simțului tactil-kinestezic;
 Formarea și consolidarea autonomiei de deplasare în mediul înconjurător;
Există numeroase activități ce pot fi integrate în cadrul orelor de activități sportive pentru
persoane cu dizabilități vizuale, însă dozajul exercițiilor (număr de repetări și serii) variază mult,
în funcție de fiecare persoană în parte. Înainte de începerea exercițiilor/activităților, persoanele cu
dizabilități vizuale explorează terenul/încăperea, le e sunt explicate diferite concepte, mișcări, etc.
Pe durata exercițiilor, sunt susținuți de către însoțitori/terapeut (indicații verbale, corectare postură
etc). Exercițiile ce pot fi efectuate în cadrul unei ședințe (și în afara ei) sunt:
Pentru orientare în spațiu:
 Într-o primă etapă este esențială deprinderea și învățarea diferitelor mișcări de bază cum ar fi
rotire la stânga/dreapta/180 grade/360 grade etc; un joc ar putea fi indicarea punctelor cardinale
: se explică pacientului punctele cardinale, se pune acesta în poziție de start cu fața către Nord,
și acesta va trebui să se rotească către punctele cardinale indicate de terapeut; durata exerciții
10-15 minute;
 Torball, goalball: sunt sporturi similare cu mici diferențe între ele (dimensiunea mingii,
înălțimea funiilor, metoda de orientarea a poziției jucătorului); poate fi jucat de șase persoane,
fiecare echipă fiind formată din 3 jucători. La fiecare capăt al terenului de joc este o ”poartă”
cât lățimea terenului. Mingea utilizată este una de tip minge de fotbal cu clopoței în ea, astfel
încât să poată să fie auzită când se rostogolește. Scopul acestui joc este de a înscrie cât mai
multe goluri în poarta adversă fără a atinge funiile cu care este împânzită sala (dacă este atinsă
una dintre funii, atunci jucătorul care a atins funia primește penalty) fiecare jucător are rol atât
de atac, cât și defensivă; durata : 2 reprize cu câte 5 minute fiecare;
 Traversarea unei/unor încăperi cu ajutorul bastonului urmărind un stimul auditiv; Acest
exercițiu se repetă de 2-3 ori la fiecare ședință pentru a dezvolta orientarea pacientului;
 Detecția obstacolelor: traversarea unui traseu cu obstacole, prin acesta pacientul poate învăța
să ocolească obstacolele;
 Aruncarea unor mingi, de diferite greutăți, clasificarea greutății acestora precum și distanța la
care a aterizat mingea (util și la nivel kinestezic); durata 5 minute;
 Sărituri/urcat pe diferite lădițe, aprecierea distanței sărite precum și a înălțimii, 5 minute;
Pentru dezvoltarea simțului tactil-kinestezice:
 Traversarea unei încăperi cu diverse materiale pe podea; după familiarizarea cu încăperea,
pacientul va traversa încăperea de la un punct la altul, trecând peste diferite suprafețe (gresie,
parchet, mochetă); Acesta va trebui să sesizeze trecerea de pe o suprafață pe alta, precum și
tipul suprafeței; Acesta va fi ghidat prin stimuli auditivi;
 Joc cu pahare : pacientul trebuie să realizeze din pahare (de unică folosință) o stivă și apoi să
le adune apoi cât mai repede; Durată joc : 5 minute;
 Joc cu forme geometrice : pacientul are în fața sa figuri geometrice din plastic de diferite forme
și mărimi, acesta trebuie să identifice mărimea și forma și să le organizeze în funcție de acestea;
Pentru dezvoltarea și ameliorarea posturii corporale, precum și pentru menținerea/dezvoltarea
tonusului muscular:
 Alergatul este o activitate cardio necesară pentru menținerea sănătății, iar pentru persoanele cu
dizabilități de vedere poate avea următoarele forme/metode:
 Alergatul pe o pistă sau încăpere de-a lungul unei sfori; persoana nevăzătoare va alerga
ținând un inel ce glisează de-a lungul sforii; la capătul sforii există un marcaj prin care
indică capătul traseului;
 Alergatul cu semnal auditiv: persoana va alerga în linie dreaptă, până ce va primi un semnal
auditiv ce indică capătul traseului;
  Alergatul în cerc ținând o sfoară ce este prinsă cu un țăruș;
 Alergatul cu un însoțitor;
Un astfel de exercițiu se realizează în funcție de vârsta, starea, evoluția fizică a pacientului;
începând de la o alergare pe o distanță de 30-50 metri, de la 1 la 5-6 repetări / ședință;
 Utilizarea aparatelor de gimnastică : banda de alergat și bicicleta de cameră; Pentru banda de
alergat se vor utiliza marcaje specifice (vor fi identificate tactil de persoana nevăzătoare) pentru
a putea porni/opri banda, mări/micșora ritmul; trecerea de la un aparat la altul se face fie cu
ajutorul însoțitorului/instructorului (la început), fie ulterior individual (de obicei sunt trase
sfori/ațe între aparate, astfel nevăzătorul se poate ghida să ajunugă la următorul aparat din
încăpere);
 Gimnastică: exerciții de încălzire timp de 5 minute : rotirea capului, trunchiului, membrelor
superioare, a articulațiilor (glezne , mâini); diverse exerciții de bază pentru 15 minute (în
funcție de pacient): genuflexiuni, fandări, abdomene, fandări; exerciții de stretching; Pe durata
exercițiilor, persoanele nevăzătoare vor fi asistate, în vederea corecției posturii;
 Pentru echilibru : mersul pe banca de gimnastică – 5 repetări;
 Ciclism în tandem – ture de câte 15-30 minute, în funcție de persoană;
 Utilizarea (statul) pe mingea de echilibru, 20-30 secunde câte 3-4 repetări;
 Utilizarea ministepperului (pentru echilibru și tonus muscular) cu sprijin la perete/spalier (dacă
este necesar), 5 minute;
 Urcatul, cățăratul pe un zid amenajat (1-3 repetări);