Subiectul I

Ascult la radio, în limba maghiară, un curs de inițiere în tainele computerelor. Nu am prins

lecțiile de la început, nu înțeleg mai nimic din ce se predă, deși e un curs pentru elevi și începători. Nu
am văzut în viața mea un computer. Nici nu iubesc această teribilă invenție. Mi se pare o
eshatologică întrupare a răului pur logic, matematic, informativ. Am prejudecăți umaniste, mă tem
de științele prea exacte, așa cum mă tem și de mașinile prea puternice. Dar citesc multă literatură SF,
citesc mai ales pe cea scrisă de inginerii români (vezi, de pildă, „Pythia” de Cristian Tudor Popescu), în
care apare mereu teama că un uriaș computer ar ajunge să aibă conștiință proprie și independentă,
putând astfel să înceapă, el singur, un război împotriva oamenilor.

Aud la radio: „Programatorul trebuie să se identifice total cu programul și cu aparatul său, el

trebuie să cunoască firea, forța și chiar capriciile sau bolile computerului. Fiindcă nimic nu e mai greu
decât să vindeci un computer suferind, să-l operezi de o eroare, să descoperi, mai ales, unde se
ascunde respectiva eroare. Unii chiar propun că e mai practic să renunți la un computer bolnav (care
greșește, cu alte cuvinte), fiindcă repararea lui ar costa mult mai mult decât înlocuirea cu un
computer nou și sănătos. Iată o metaforă a lumii noastre! Cumplită și foarte adevărată.

A.

1. Scrie un sinonim al cuvântului inițiere.

2. Indică un motiv pentru care jurnalistul Ion D. Sîrbu nu iubește calculatorul.

3. Menționează un laitmotiv al literaturii SF scrisă de inginerii români.

4. Descrie rolul programatorului în raport cu calculatorul.

5. Explică metafora lumii moderne.

B.

Redactează un eseu argumentativ de 150-300 de cuvinte despre rolul științelor umaniste în

era calculatorului.

Subiectul II

Comentează într-un eseu de minimum 50 de cuvinte semnificațiile textului, evidențiind

trăsăturile genului liric.

Ne-om aminti cândva târziu

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.

Orice-nceput se vrea fecund,

risipei se dedă Florarul.

Polenul cade peste noi,

în preajmă galbene troiene

alcătuiește-n aur fin.

Pe umeri cade-ne și-n gene.

Ne cade-n gură când vorbim,

și-n ochi când nu găsim cuvântul.

Și nu știm ce păreri de rău

ne tulbură, pieziș, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri –

Latente-n pulberi aurii –

păduri ce ar putea să fie

și niciodată nu vor fi.

Lucian Blaga, Risipei se dedă Florarul

Subiectul III

Prezintă particularitățile de construcție a speciei literare roman (realist, balzacian), având

ca suport un text literar studiat la clasă.

În redactarea textului vei avea în vedere următoarele repere:

a) precizarea a două caracteristici ale speciei literare, existente în opera studiată;

b) evidențierea relațiilor dintre două personaje, reprezentative pentru specia literară studiată;

c) ilustarea, prin referire la specia literară studiată, a patru elemente de construcție a subiectului (de
exemplu: acțiune, secvență narativă, incipit, final, perspectivă narativă, conflict, modalități de
caracterizare a personajului literar etc.).