Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii.”
Nicolae Iorga .A-ţi cunoaşte rădăcinile reprezintă, aşa cum bine sublinia criticul Nicolae
Iorga, un gest nu doar de patriotism, ci şi o certitudine a propriei identităţi. Pentru a
confrunta viitorul cu fruntea sus, pentru a ne păzi de îndoctrinări şi false dileme, e
necesară o cunoaştere temeinică a originilor noastre atât ca etnos, cât şi ca limbă.
Asa cum afirma si Jacob Burckhardt "Orice cultura începe cu un miracol al spiritului
: limba." Născută odată cu poporul care o vorbeşte, limba română este fundamental
romanică, dar păstrează elemente dacice şi prezinta influenţe slave. Limba româna, a fost
de-a lungul timpului , cântata si slavita în lucrarile mai multor scriitori români, care si-au
închinat viata si munca patriei, fiind constienti de sorgintea nobila a acestei limbi si de
cultura pe care ea o presupune.
Temelia limbii si a poporului român o reprezinta cele doua directii fundamentale care
au dezvoltat mitologii identitare si au polarizat viata culturala romaneasca, conceptele de
latinitate si dacism.
Nascut din dorinta de a crea o imagine magulitoare poporului roman, dar si din
admiratia pentru un imperiu colosal care si-a exercitat influenta asupra intregii lumi si
sustinandu-i izvoarele etnice in latinitate, primul concept amintit anterior nuanteaza ideea
potrivit careia romanii se trag din latini. Ideea latinitatii a fost intarita si datorita
calitatilor atribuite spiritului latin: claritate, concizie, gandire logica.