O înţelegere aprofundată şi calificată a normelor de etică, implică un studiu

intens al filozofiei şi al ramurilor derivate din aceasta, care adesea se contrazic sau
completează. Pentru a îndeplini scopul acestui eseu, voi explica propria-mi opinie
despre o instanţă în care etica a fost încălcată. Subiectul va fi cel al plagiarismului,
cu un exemplu pe care l-am întâlnit în materialele de studiu selectate în vederea
compunerii şi finalizării lucrării personale de licenţă.
Obiectul exemplului meu se regăseşte în patru cărţi cu autori şi titluri diferite,
dar cu subiect comun. În aceste cărţi am regăsit pasaje identice, dar in fomule
diferite si fara o precizare a sursei de provenienta. Nu am reusit sa identific daca
exista o a cincea sursa pentru cele patru opere, ori daca una dintre ele este cea
originala. Aspectul important - pentru a putea dezvolta acest subiect ca exemplu al
incalcarii eticii - este acela ca fiecare autor si-a asumat originalitatea textului.
Din punct de vedere deontologic, unde moralitatea unei actiuni este
judecata in functie de regulile ce au fost incalcate, actiunea acestor patru autori
poate fi catalogata ca ilegala sau gresita din punct de vedere moral. (Definitie de la
cursul tau?)
In Romania, legea nr. 206/2004, modificata prin O.G. nr 28/2011,
nominalizeaza trei elemente, prin prezenta carora un autor poate fi suspectat de
plagiat:
1) Elementul material – preluarea unui text si lipsa mentiunii citarii textului
preluat
2) Elementul intentional – intentia vadita de a prezenta textele preluate si
necitate ca fiind creatie sau contributie proprie
3) Lucrarea pretinsa a fi plagiata, sa fie originala
Observam, asadar, cum toate cele trei elemente au fost indeplinite in
exemplul mentionat mai sus.
Personal, consider ca, desi se poate demonstra obiectiv ilegalitatea actiunii
prezentate, exista anumiti factori care ar trebui sa incline balanta moralitatii
actiunii in sine catre o nota pozitiva.
În primul rand, toate cele patru carti au fost redactate si publicate inainte de
anul 1989. Pe langa faptul ca legile privind plagiarismulau fost promulgate cu multi
ani dupa aparitia acestor carti, nu putem pierde din vedere numarul limitat al
surselor de inspiratie sau studiu. Consider ca este foarte important sa intelegem
perioada respectiva ca timp in care accesul la informatie nu era unul privilegiat ca
in prezent. Aici putem discuta despre doua instante. Prima, a autorului care dispune
de surse limitate pentru crearea textului personal si a doua a studentului sau a
persoanei interesate de acest subiect. Exista o multitudine de criterii conform
carora aceste persoane ar putea avea acces la doar una sau doua din acste carti si
atunci consider benefica existenta a mai multor variante, fie ele similare.
Mai mult decat atat, din punct de vedere moral, cred ca ideea plagiatului era,
in acea perioada, in Romania, sub o forma incipienta. Ca dovada ca plagiarismul a
devenit o amenintare mult mai tarziu, avem anul 2004 ca punct de referinta. Abia
atunci s-a simtit nevoia unei concretizari a definitiei de a copia si a impunerii unor
reguli pentru a contracara consecintele negative ce pot surveni acestei activitati.
In al doilea rand, din nou, consider ca judecata mea trebie sa fie prizoniera
mentalitatii acelor timpuri, juxtapusa subiectului cartilor si, implicit, al lucrarii mele
de licenta. Fotogrametria este si astazi un subiect slab dezvoltat in literatura
stiintifica romana. Ca urmare a acestui fapt, inclin sa inteleg posibilitatea aparitiei
unor similitudini in literatura de specialitate. Cred ca omiterea citarii sursei poate fi
criticata cu indulgenta cum, legal, nu existau reguli clare despre acest subiect.
Personal, intampin dificultati in a explica lipsa citarii sursei si asumarea ca original
a textului, din punct de vedere moral, dar sunt sigura ca pentru aceasta exista
motive obiective la care nu am acces.
Pentru ca am adus in discutie tema celor patru texte, as dori sa evidentiez,
ca un al treilea factor, dificultatea in a oferi originalitate textului stiintific. Formele
de exprimare sunt limitate din cauza termenilor specifici, limbajul fiind unul
aproape imposibil de exploatat, diferit de cazul celorlalte opere literare. Vorbim
despre stiinta exacta care se supune fidel numerelor si, implicit, tuturor factorilor
care deriva de aici (calcule, masuratori)
Acest subiect, unde genul lucrarii analizate este factor decisiv in considerarea
prezentei plagiarismului intr-un text, a fost dezvoltat pe masura in tratatul Dreptul
de autor si drepturile conexe aparut in anul 2005, la Editura Elle Beck, la care au
contribuit Octavia Spineanu-Matei, V. Roş şi D. Bogdan.
Inca un factor important, din punctul meu de vedere, ar fi forma de expunere
in aceste carti care, la intalnirea cu capacitatea intelectuala a cititorului, se pot
diferentia enorm, desi contin intregi paragrafe comune. Urmarind acest punct de
vedere, aplaud varietatea ce ofera mai multe optiuni de intelegere celor interersati
de acest subiect, in particular.
Concluzionand, as evidentia gravitatea incalcarii eticii, in general, indiferent
de activitatea profesionala vizata. Cred ca a-ti pastra o moralitate intacta este mai
mult un interes personal, vital, pentru comunitate si individ in sine. Toate studiile
filozofice in acest sens aduc un aport enorm si minunat in formularea unui ghid. Cu
toate acestea, moralitatea exista in esenta umana si poate avea un numar infinit
de personalizari. In consecinta, cred ca in evaluarea unei situatii in relatie cu
respectarea regulilor de etica, cea mai importanta este intentia.
Revenind la exemplul acestui eseu, imi este foarte greu sa cred ca autorii in
discutie au intentionat sa isi incalce etica profesionala. Judecand dupa deontologia
lui Kant- unde trebuie sa avem in considerare persoana afectata de actiunea
autorilor- autorul textului original ar fi singurul afectat. Atentie, sa nu neglijam
gravitatea acestui tip de afectare. Aceasta persoana ar putea nici sa nu fie
constienta de imprumutul textului sau original. Invit la o comparatie intre numarul
persoanele care beneficiaza de aceasta incalcare a eticii literare si a celor care sunt
afectate. Consider raspunsul a fi un exemplu perfect pentru vastitatea acestui
subiect filozofic – al barierelor moralitatii- dar si al unei ramificatii a acestuia-
exemplul meu, plagiarismul.