Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

Capitolul 7

Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

Reacţia negativă aplicată amplificatoarelor electronice a fost pentru prima dată folosită de Harold
Black în 1927, în scopul stabilizării câştigului şi micşorării distorsiunilor amplificatoarelor utilizate în
reţelele telefonice la distanţe mari.

7.1. Introducere

Aplicarea reacţiei negative asupra amplificatoarelor de semnal prezintă următoarele avantaje:

- creşte precizia amplificării;
- creşte banda de frecvenţă a amplificatorului;
- modifică în mod convenabil impedanţele de intrare şi ieşire (de exemplu, pentru un amplificator de
tensiune, aplicarea reacţiei negative corespunzătoare acestui tip de amplificator conduce la creşterea
impedanţei de intrare şi scăderea impedanţei de ieşire);
- micşorează distorsiunile semnalului de ieşire determinate de neliniaritatea circuitului (câştigul
amplificatorului nu mai depinde de nivelul semnalului);
- reduce zgomotul introdus de elementele de circuit ale amplificatorului.

Dezavantajele majore ale amplificatoarelor cu reacţie negativă sunt:

- creşterea complexităţii circuitului;
- scăderea câştigului;
- creşterea tendinţei de oscilaţie a amplificatorului.

7.2. Definire şi clasificare

În fig. 7.1. este ilustrată schema bloc a unui amplificator cu xg _ x1 Amplificator x2

reacţie negativă, alcătuit din: a
- amplificator ideal, caracterizat de câştigul a;
- reţea de reacţie, cu funcţia de transfer β; Reţea de
β·x2
- circuit ce realizează operaţia de diferenţă a două semnale. reacţie
Pentru o prezentare generală a teoriei reacţiei, semnalele ce intervin β
în amplificatorul cu reacţie negativă au fost notate cu x în loc de i -
curent sau u - tensiune. Astfel, pentru schema din fig. 7.1 se pot Fig. 7.1. Schema bloc a unui
scrie următoarele relaţii: amplificator cu reacţie.

x2  a  x1
x1  x g    x2

Se obţine câştigul amplificatorului cu reacţie (feedback):

x2 a  x1 a  x1 a
af     (7.1)
x g x1    x2 x1    a  x1 1    a

1
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

Tipuri de reacţie

După aplicarea reacţiei, câştigul amplificatorului cu reacţie, faţă de cel fără reacţie poate să fie mai
mare sau mai mic. Ca urmare, vor exista două tipuri de reacţie:
- reacţie negativă, dacă | a f |  | a | ;
- reacţie pozitivă, dacă | a f |  | a | .
În acest capitol este abordată reacţia negativă. Reacţia pozitivă se utilizează în special la oscilatoare.

7.3. Efectele reacţiei negative asupra performanţelor amplificatorului

Desensibilizarea amplificatorului

Dacă se derivează relaţia (7.1) în raport cu a, se obţine:

da f d  a  1
   
da da  1    a  1    a 2

da f 1 da 1 da
    (7.2)
af 1    a  a F a

În relaţia anterioară, F = 1 + β·a reprezintă factorul de desensibilizare al amplificatorului cu reacţie.

Efectul reacţiei negative asupra câştigului

Transmisia pe buclă a amplificatorului se notează cu T şi are expresia:

T   a
Dacă T >> 1, din (7.1) se obţine:
1
af  (7.3)

Relaţia anterioară arată că, dacă transmisia pe buclă este mult mai mare ca 1 (reacţie puternică), atunci
câştigul amplificatorului cu reacţie negativă depinde exclusiv de reţeaua de reacţie. Cum aceasta este uzual
realizată cu elemente pasive de circuit, precizia câştigului poate fi mult mai bună. De exemplu, dacă reţeaua
de reacţie este rezistivă, atunci se poate obţine un câştig precis prin utilizarea unor rezistoare cu toleranţă şi
coeficient de temperatură mici.
De remarcat că o reacţie puternică determină o scădere considerabilă a amplificării. În aplicaţia 7.2
este prezentată o situaţie în care se impune o toleranţă mică a câştigului amplificatorului cu reacţie negativă,
folosind amplificatoare cu câştig mare şi toleranţă a câştigului mare.

Aplicaţia 7.1

Pentru un amplificator cu reacţie (fig. 7.1) se cunoaşte câştigul amplificatorul de bază: a = 10000.
Se cere:
a) Valoarea factorului de transfer β1 al reţelei de reacţie astfel încât câştigul amplificatorului cu reacţie să
fie: af1 = 1000;
b) β2 astfel încât af2 = 10.

Rezolvare

Din relaţia (7.1) rezultă:

2
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

a  af
 (7.4)
aaf
a  af1 10000 1000
a) 1    0,0009
a af1 10000 1000

a  af2 10000 10
b) 2    0,0999
aaf2 10000 10

Aplicaţia 7.2
Dispunem de amplificatoare cu a = 10000 ± 50 %.
Se cere:
Folosind un număr minim de amplificatoare să se realizeze un amplificator cu câştigul af = 100 ± 0,5 %.

Rezolvare
I. Dacă se utilizează un singur amplificator cu reacţie, conform relaţiei (7.4) este necesar ca
β = 0,0099. Se obţine:
amin 5000
a f min    99,001
1    amin 1  0,0099 5000
Toleranţa este de aproape 1 % şi nu corespunde cerinţelor.
II. Dacă se utilizează două amplificatoare în cascadă, fiecare cu bucla proprie de reacţie, atunci:
a f  a f 1  a f 2  100, a f 1  a f 2

a f 1  a f 2  100  10 şi conform relaţiei (7.4), β1 = β2 = 0,0999.

Se obţine pentru fiecare amplificator cu reacţie:

a min 5000
a f 1min  a f 2 min    9,99001
1    a min 1  0,0999 5000

a max 15000
a f 1max  a f 2 max    10,0033
1    amax 1  0,0999 15000
Limitele câştigului total al amplificatorului cu reacţie, va fi:
a f min  a f 1min  a f 2 min  9,990012  99,8003

a f max  a f 1max  a f 2 max  10,00332  100,0666

Conform cerinţelor, 99 ,5  a fT  100 ,5 . Deci, structura cu două amplificatoare cu reacţie negativă este
soluţia cerută. De remarcat că toleranţa câştigului a scăzut de la 50 % la aproximativ 0,2 %, adică de 250 de
ori. Preţul plătit este scăderea amplificării de la 108 (pentru două amplificatoare în cascadă) la 102. Practic,
amplificarea va depinde de reţeaua de reacţie, prin factorul β.

Efectul reacţiei negative asupra benzii de frecvenţă a amplificatorului

Pentru amplificatorul de bază, dependenţa de frecvenţă a câştigului se poate exprima astfel:
a0
a ( j )  (7.5)
j
1

3
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

în care   2  f  , fβ fiind frecvenţa la care amplificarea scade cu 3 dB faţă de amplificarea în mijlocul

benzi (a0).
Înlocuind (7.5) în (7.1), se obţine:
a0
a 1  j ( /  ) a0 1
af    
1  a a0 1    a0 1  j
1  
1  j ( /  )  (1  a0   )
Notăm:
a0
 a f 0 ,  (1  a0   )   f (7.6)
1    a0
în care: af0 este amplificarea în mijlocul benzii, cu reacţie, iar ωfβ este pulsaţia corespunzătoare frecvenţei la
3 dB pentru amplificarea cu reacţie.
Se observă că, în urma aplicării reacţiei negative, Câştigul [dB]
amplificarea în mijlocul benzii, af0, a scăzut de (1 + β·a0)
ori, iar frecvenţa la 3 dB a crescut de (1 + β·a0). În 20·lg a0
concluzie, produsul amplificare-bandă este constant. a(ω)
Astfel, un amplificator cu câştig foarte mare şi bandă de
frecvenţă îngustă poate fi transformat, prin aplicarea unei
reacţii negative, într-un amplificator cu banda de af(ω)
frecvenţă de F ori mai mare, dar şi cu amplificare de F ori 20·lg af0
mai mică (F – factorul de desensibilizare).
În fig. 7.2 sunt ilustrate câştigurile unui
0 ωβ ωfβ ω
amplificator cu şi fără reacţie negativă, funcţie de ω.
Fig. 7.2. Răspunsul în frecvenţă al
Valorile pe axa x sunt la scară logaritmică. amplificatorului, cu şi fără reacţie.

Aplicaţia 7.3

Un amplificator este caracterizat de câştigul în buclă deschisă a 0 = 105 şi frecvenţa la 3 dB, fβ =10
Hz.
Se cere:
a) Să se determine câştigul amplificatorului cu reacţie negativă dacă ffβ =10 kHz.
b) Câştigul amplificatorului în buclă deschisă şi cu reacţie negativă, exprimat în decibeli (dB).

Rezolvare
a0
a) Din (7.6) rezultă: af0  ,
1    a0

f  (1  a0   )  f f

 f f  1  104  1
Se obţine:    1   1 5  0,00999  0,01
 f  a0  10
    10

a0 105
af0    100
1    a0 1  0,01 105

b) Câştigul în decibeli, G se calculează cu relaţia: G  20lg a

4
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

G0  20 lg a0  20 lg 105  100 dB ,

G f 0  20 lg af0  20 lg 102  40 dB

Efectul reacţiei negative asupra distorsiunilor de neliniaritate

În fig. 7.3a este reprezentată dependenţa semnalului de ieşire, x2, de semnalul de intrare, xg, pentru un
amplificator fără reacţie (xg = x1 în fig. 7.1). Panta caracteristicii este câştigul amplificatorului. Un
amplificator este neliniar dacă nu are câştig constant pentru orice nivel al semnalului de intrare. Pentru
simplificarea analizei am considerat că amplificatorul are o caracteristică liniară pe porţiuni. Astfel:
- pe porţiunea BC amplificarea este a1 = 1000;
- pe porţiunile AB şi CD amplificarea este a2 = 100.
Dacă în regiunea de semnal mic, BC se impune un câştig egal cu 10, atunci este necesar ca reţeaua de reacţie
sa aibă β = 0,099 (vezi relaţia (7.4)). În aceste condiţii, câştigul amplificatorului cu reacţie va fi:

100
a f 1  10, a f 2   9,17
1  0,099  100
În fig. 7.3b este reprezentată dependenţa semnalului de la ieşirea amplificatorului cu reacţie, xf2, de
semnalul de intrare, xg. Se remarcă următoarele:
- liniaritatea amplificatorului a crescut considerabil;
- câştigul este mult mai mic;
- gama semnalului de intrare a crescut.
Creşterea liniarităţii amplificatorului în urma aplicării reacţiei negative se obţine prin aplicarea unui
semnal predistorsionat la intrarea amplificatorului de bază.

x2 D x2
1000
C 1000
C D

-2 -1 0 1 2 xg -100 0 xg
100

-1000 -1000
A B AB
a) b)
Fig. 7.3. Ilustrarea neliniarităţii pentru: a) un amplificator fără reacţie şi
b) acelaşi amplificator, cu reacţie negativă.

7.4. Topologiile amplificatoarelor cu reacţie negativă

La amplificatorul cu reacţie din fig. 7.1, xg, xf şi x1 pot fi toate fie i (curenţi) fie u (tensiuni). La fel şi
x2. Ca urmare există patru combinaţii posibile şi deci patru topologii de reacţie. Reţeaua de reacţie preia o
parte (eşantionează) din semnalul de la ieşire, x2 şi îl aplică la intrare pentru comparare cu semnalul de la
sursa de semnal, xg. Reacţiile utilizate la amplificatoare se stabilesc ţinând cont de tipul de eşantionare (la
ieşire) şi de tipul de comparare (la intrare), astfel:
a) reacţia cu eşantionare în nod şi comparare pe buclă;
b) reacţia cu eşantionare în nod şi comparare în nod;
c) reacţia cu eşantionare pe buclă şi comparare pe buclă;
d) reacţia cu eşantionare pe buclă şi comparare în nod.
5
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

Reacţia cu eşantionare în nod şi comparare pe buclă

Alte denumiri utilizate:
- serie – paralel (după cum se poate observa în fig. 7.4, configuraţia amplificatorului este serie la intrare şi
paralel la ieşire);
- tensiune – serie (la ieşire mărimea comună este tensiunea, iar la intrare configuraţia este serie);
- tensiune – tensiune (la ieşire mărimea comună este tensiunea, iar la intrare se compară tensiuni).
Acest tip de reacţie se aplică amplificatoarelor de tensiune (toate variabilele x sunt tensiuni).
Relaţii utile:
v v
 v  f , av  o
vo v1

vo av
avf   (7.7)
vi 1   v  av


Rif  Ri 1  T ' , Rof 
Ro
1  T ''
, T   v  av (7.8)

unde: Ri şi Ro reprezintă rezistenţa de intrare, respectiv cea de ieşire a amplificatorului de bază; T '  T Rg 0

şi T ''  T RL 
.

Rg
Amplificator
vg vi v1 de tensiune vo RL
vf (av)

Reţea de
reacţie
(βv)

Fig. 7.4. Reacţia cu eşantionare în nod şi comparare pe buclă.

Reacţia cu eşantionare în nod şi comparare în nod

Alte denumiri utilizate:

- paralel – paralel;
- tensiune – paralel;
- tensiune – curent.
Acest tip de reacţie se aplică amplificatoarelor transimpedanţă.
Relaţii utile:
i v
 y  f , az  o
vo i1

vo az
a zf   (7.9)
ii 1   y  a z

Ri Ro
Rif  , Rof  , T   y  az (7.10)
1 T ' 1  T ''

6
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

unde: Ri şi Ro au aceeaşi semnificaţie ca la topologia anterioară; T '  T Rg 

şi T ''  T RL 
.

ii i1
Amplificator
ig Rg if transimpedanţă vo RL
(az)

Reţea de
reacţie
(βy)

Fig. 7.5. Reacţia cu eşantionare în nod şi comparare în nod.

Reacţia cu eşantionare pe buclă şi comparare pe buclă

Alte denumiri utilizate:

Rg io
Amplificator
vg vi v1 transadmitanţă
vf RL
(ay)
io
Reţea de
reacţie
(βz)
Fig. 7.6. Reacţia cu eşantionare pe buclă şi comparare pe buclă.

- serie – serie;
- curent – serie;
- curent – tensiune.
Acest tip de reacţie se aplică amplificatoarelor transadmitanţă.
Relaţii utile:
v i
z  f , ay  o
io v1

io ay
a yf   (7.11)
vi 1   z  a y


Rif  Ri 1  T ' ,  
Rof  Ro 1  T ' ' ,  T  z  ay (7.12)

unde: T '  T Rg 0
şi T ''  T RL 0
.

Reacţia cu eşantionare pe buclă şi comparare în nod

Alte denumiri utilizate:

- paralel – serie;
- curent – paralel;
- curent – curent.
Acest tip de reacţie se aplică amplificatoarelor de curent.
7
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

if io
Relaţii utile: i  , ai 
io i1

io ai
aif   (7.13)
ii 1   i  ai

Rif 
Ri
1 T '
,  
Rof  Ro 1  T ' ' , T  i  ai (7.14)

unde: T '  T Rg 
şi T ''  T RL 0
.

ii i1 io
Amplificator
ig Rg if de curent RL
(ai)
io
Reţea de
reacţie
(βi)

Fig. 7.7. Reacţia cu eşantionare pe buclă şi comparare în nod.

Schema echivalentă în buclă deschisă

Relaţiile de calcul pentru cele 4 topologii de reacţie se pot utiliza dacă se determină parametrii
amplificatorului în buclă deschisă: a, Ri, Ro şi β. În fig. 7.8 este ilustrat modul de determinare a schemei
echivalente în buclă deschisă pentru un amplificator de tensiune. În relaţiile (7.7) – (7.14) s-a considerat că
reţeaua de reacţie este una ideală şi deci nu s-a ţinut cont de rezistenţele de intrare şi de ieşire ale acesteia. În
schema echivalentă în buclă deschisă se urmăreşte includerea efectelor acestor rezistenţe în amplificatorul de
bază. Pentru aceasta se conectează două reţele de reacţie, ca în fig. 7.8, una la intrare şi una la ieşire. Pentru
ca reţeaua de reacţie să ofere între cele două bornele conectate la amplificator rezistenţa sa echivalentă, este
necesar ca celelalte două borne sa fie:
- lăsate în gol dacă acele borne erau conectate în serie în circuitul cu reacţie;
- puse în scurtcircuit dacă acele borne erau conectate în paralel în circuitul cu reacţie.
Rg ii' io'
Amplificator
v'g vi' v1' vo' RL
de tensiune

Reţea de
reacţie
Ri Ro

Reţea de
v'f
reacţie

Fig. 7.8. Schema echivalentă în buclă deschisă pentru reacţia cu eşantionare în

nod şi comparare pe buclă.

8
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

Aceste reguli de conectare a reţelelor de reacţie în schema echivalentă în buclă deschisă sunt valabile
pentru toate topologiile de reacţie.

Temă: Să se deseneze schemele echivalente în buclă deschisă pentru celelalte 3 topologii de reacţie.

Parametrii amplificatorului în buclă deschisă sunt:

v0' v'f vi' v0'

av  ' , v  Ri  ' şi Ro  '
vg vo' ii io v'g  0

Observaţii
1. Într-un amplificator cu reacţie, semnalul circulă le la intrare spre ieşire prin amplificatorul de bază şi
de la ieşire spre intrare prin reţeaua de reacţie. Deci, reţeaua de reacţie reprezintă calea de semnal
de la ieşire către intrare.
2. Dacă amplificatorul de bază, reţeaua de reacţie şi sarcina (la ieşire)/sursa de semnal (la intrare) sunt
în paralel, atunci reacţia este cu eşantionare/comparare în nod. Altfel, reacţia este cu
eşantionare/comparare pe buclă.

Aplicaţia 7.4

Amplificatorul operaţional din fig. 7.9 are următorii parametrii: Ria = 100 kΩ, Roa = 100 Ω şi
amplificarea în tensiune diferenţială, avd = 1000.
Se cere: vo
+
a) Să se precizeze tipul de reacţie, tipul de amplificator (de
_
tensiune/de curent / transimpedanţă / transadmitanţă) şi elementele
vi R2
reţelei de reacţie; RL
b) Să se estimeze amplificarea în tensiune cu reacţie dacă se R1 19 kΩ 1 kΩ
consideră o reacţie negativă puternică (T >> 1); 1 kΩ
c) Schema echivalentă în buclă deschisă;
d) Să se determine: av, Ri, Ro şi β folosind schema de la punctul c); Fig. 7.9. Amplificator operaţional
e) Să se determine: T, avf, Rif şi Rof. cu reacţie negativă.

Rezolvare

a) Folosind observaţia 2 de mai sus se deduce că reacţia este cu Roa vo'

eşantionare în nod (paralel la ieşire) şi comparare pe buclă (serie vid' Ria
la intrare). Acest tip de reacţie corespunde unui amplificator de vi' a vd  vid'
tensiune, fig. 7.4. Conform observaţiei 1 de mai sus, reţeaua de RL
reacţie este alcătuită din R1 şi R2, care formează un divizor de
tensiune. De regulă, la un amplificator de tensiune cu reacţie
negativă, reţeaua de reacţie este un divizor de tensiune. Prin R1 R2
analogie, la un amplificator de curent cu reacţie negativă, Reţea
reţeaua de reacţie este, de regulă, un divizor de curent. Ri Ro
b) Funcţia de transfer a divizorului de tensiune şi implicit a
v'f R1 R2
reţelei de reacţie este:
Reţea
v 'f R1 1
v     0,05 Fig. 7.10. Schema echivalentă în
vo' R1  R2 1  19
buclă deschisă
9
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

Pentru T >> 1, rezultă conform relaţiei (7.7):

vo av 1 1
avf      20
vi 1   v  av  v 0,05
c) Schema echivalentă în buclă deschisă este ilustrată în fig. 7.10.
d) Din schema din fig. 7.10 rezultă:

Ria RL'
vid'   vi' , vo'   avd  vid'
Ria  R1 || R2 RL'  Roa

1  20
RL'  RL || R1  R2    0,95k
1  20
vo' Ria RL' 100 0,95
av     avd    1000  896
vi Ria  R1 || R2 RL  Roa
' ' 1  19 0,95  0,1
100 
1  19
v '
1  19
Ri  'i  Ria  R1 || R2  100   100,95  101k
ii 1  19

vo' 0,1  20
Ro   Roa || R1  R2    0,0995  0,1 k  100
io' vi' 0
0,1  20

 v  0,05 (determinat la punctul b)

e) T   v  av  0,05 896  44,8 1

av 896
avf    19,56
1   v  av 1  0,05  896

T '  T  44,8

 
Rif  Ri 1  T '  101 1  44,8  4626k  4,626 M

vo' Ria R1  R2 100 20

av'     avd    1000  985,6
RL  vi Ria  R1 || R2 R1  R2  Roa
' 1  19 20  0,1
100 
1  19

T ''  T R    v  av RL 
 0,05  985,6  49,3
L

Ro 0,1
Rof    0,001988k  2 
1 T ''
1  49,3

Aplicaţia 7.5
Pentru amplificatorul din fig. 7.11 se cunoaşte: T1  T2  T3 (VBE = 0,6 V, βF = hfe = 200, ICB0 = 0) şi
C1, C2, C3 şi C4 sunt C∞ la frecvenţa de lucru.

Se cere:
a) Să se delimiteze reţeaua de reacţie şi să se precizeze tipul de reacţie şi tipul de amplificator;
b) Presupunând că reacţia negativă este puternică, să se arate că:

vo RE  RF
avf  
vi RE
10
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

VCC
R1 RC1 RC2 24 V
240 kΩ 14 kΩ 5 kΩ
T3
C1 T2
T1 vo

RE I
R2
vi 80 kΩ 5 mA
RE1 RE2
C2 3 kΩ C3 4,7 kΩ

RF C4

Fig. 7.11. Amplificator cu reacţie negativă, cu tranzistoare bipolare.

c) Dacă RE = 2,4 kΩ, să se determine RF astfel încât avf = 10;

d) Să se deseneze schema de curent alternativ;
e) Să se deseneze schema de curent alternativ în buclă deschisă;
f) Să se estimeze amplificarea în tensiune, rezistenţa de intrare şi cea de ieşire în buclă deschisă, folosind
schema de la punctul precedent. Se va considera că:
IC1 = 1 mA, IC2 = 2 mA şi IC3 = 5 mA;
g) Să se estimeze: amplificarea în tensiune, rezistenţa de intrare şi cea de ieşire pentru amplificatorul cu
reacţie.

Rezolvare

a) Reţeaua de reacţie este alcătuită din: RE, RF şi C4. Reacţia este cu eşantionare în nod (paralel la ieşire) şi
comparare pe buclă (serie la intrare), corespunzătoare unui amplificator de tensiune.
b) Dacă C3 este C∞ şi T   v  av  1 , atunci:

RE
v 
RE  R F

av 1 RE  RF
avf    , q.e.d.
1   v  av v RE
c) Dacă avf = 10, din relaţia de mai sus rezultă:
RF  RE avf  1  2,4  10  1  21,6 k

d,e) Schema de curent alternativ (c. a.) a circuitului cu reacţie şi schema de c. a. pentru circuitul în buclă
deschisă sunt ilustrate în fig. 7.12a, respectiv fig. 7.12b.
f) Parametrii dinamici ai tranzistoarelor sunt:
h fe1 200
T1: gm1  40  I C1  40  1  40 mA/ V , hie1    5 k
g m1 40

h fe2 200
T2: gm2  40  I C 2  40  2  80 mA/ V , hie2    2,5 k
gm2 80

11
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

h fe3 200
T3: gm3  40  I C 3  40  5  200mA/ V , hie3    1 k
g m3 200

2,4  21,6
 hie1  h fe1  1RE || RF   5  201
vi'
Ri ,T 1   439k
'
ib 2,4  21,6
Presupunem Ro,T2 >> RC2 = 5 kΩ. Rezultă:
RC 2  hie3 5  1
Ro,T 3    0,02985 0,03k  30 
h fe3  1 201

Ro  Ro,T 3 || RE  RF   Ro,T 3  30 

vo' vo' 1 vo' 2 vo'

av   '  '  '  av1  av 2  av 3
vi' vi vo1 vo 2
T1 este în conexiunea sarcină distribuită.
vo' 1 R || h 14  2,5 2,4  21,6
av1    C1 ie 2     0,982  1
vi '
RE || RF 14  2,5 2,4  21,6
T2 este în conexiunea emitor comun.
Ri ,T 3  hie3  h fe3  1RE  RF   1  201 24  4825k  RC 2

vo' 2
av 2    g m 2  RC 2 || Ri ,T 3   g m 2  RC 2  80  5  400
vo' 1
T3 este în conexiunea colector comun (repetor pe emitor).
av 3  1
Amplificarea în tensiune în buclă deschisă este:

T1 T2 T3 vo

vi RC1
R1||R2 RE RC2

RF

a)
vo' 1 vo' 2
vo'
T1 T2 T3
RF
RC1
vi'
R1||R2 RE RF RC2 RE

Ri,T1 Ro,T2 Ri,T3 Ro,T3 Ro

b)
Fig. 7.12. a) Schema de curent alternativ a amplificatorului cu reacţie;
b) Schema de curent alternativ a amplificatorului în buclă deschisă.

12
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

vo'
av   av1  av 2  av 3   1   400  1  400
vi'

T  T '  T ''   v  av  0,1  400  40

 
Ri ,T 1 f  Ri ,T 1 1  T '  439 41  17999k  18 M  R1 || R2

80  240
Ri , f  R1 || R2 || Ri ,T 1 f  R1 || R2   60 k
80  240
Deoarece R1 şi R2 sunt în paralel pe intrarea amplificatorului, acestea nu sunt influenţate de reacţia negativă.

Ro 30
Ro, f    0,73
1 T ''
1  40
av 400
avf    9,756
1   v  av 1  0,1  400
Pentru un câştig în tensiune egal cu 10, trebuie recalculată rezistenţa RF.

Aplicaţia 7.6

Circuitul din fig. 7.13 este un amplificator cu tranzistor bipolar în conexiunea sarcină distribuită, în
1
care se cunoaşte T (VBE = 0,6 V, βF = hfe = 100, ICB0 = 0, hoe = 100 kΩ şi C este C∞ la frecvenţa de lucru.
Se cere:
a) PSF-ul şi regimul de lucru pentru T;
b) Parametrii dinamici pentru T;
c) Schema de curent alternativ;
d) Schema echivalentă la semnal mic, frecvenţe medii;
e) Să se identifice: elementele reţelei de reacţie, tipul de reacţie şi tipul de amplificator;
f) Schema în buclă deschisă, folosind teoria reacţiei;
g) Ri, Ro şi ay pentru circuitul în buclă deschisă;
h) Rif, Rof şi ayf;
i) avf .

Rezolvare

a) PSF-ul şi parametrii dinamici s-au determinat în aplicaţia 6.1.

T (VBE ≈ 0,6 V, VCE ≈ 2,6 V şi IC ≈ 1 mA) se află în regiunea activă normală.

VCC
R1 RL
12V io vo
20 kΩ 4 kΩ
C1 vo
T T
RL
vi R2 RE vi RBB RE
20 kΩ 5,4 kΩ

a) b)
Fig. 7.13. Amplificator cu TB în conexiunea sarcină distribuită:
a) schema de principiu; b) schema de curent alternativ.
13
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

ii B ib ic io
vo
hie hfe∙ib 1 C
ve hoe
vi RBB RL
ie E
RE

a)
ii B ib ic io
vo
hie hfe∙ib 1 C
h oe
ve ve RL
vi RBB RE RE

RE·ic RE·ib

b)
'
i B i'
ic' io'
i b
vo'
C
hie
h fe  ib' hoe1
vi RBB RL
RE RE

Ri Ri,T c) Ro,T

Fig. 7.14. Schema echivalentă la semnal mic, frecvenţe

medii: a) şi b) cu reacţie; c) în buclă deschisă.

b) gm  40 mA/ V şi hie  2,5 k

c) Schema de curent alternativ este ilustrată în fig. 7.13b.
d) Schema echivalentă la semnal mic, frecvenţe medii este ilustrată în fig. 7.14a.
e) Reţeaua de reacţie este alcătuită din rezistorul RE. Reacţia este de tipul serie – serie (cu eşantionare în
buclă şi comparare pe buclă). Amplificatorul este de tip transadmitanţă (intrare în tensiune şi ieşire în
curent).
f) Mai întâi se realizează o transformare a circuitului echivalent la semnal mic, plecând de la expresia
tensiunii din emitorul tranzistorului:
ve  RE  ib  RE  ic

Se obţine circuitul din fig. 7.14b, care este echivalent cu cel din fig. 7.14a, dar care prezintă avantajul că
poate fi trecut cu uşurinţă în buclă deschisă. Cele două surse de tensiune comandate în curent modelează
transmisia semnalului prin reţeaua de reacţie în ambele sensuri. Eliminarea lor (prin înlocuirea lor cu scurt
circuit) reprezintă desfacerea buclei de reacţie, obţinându-se circuitul cerut, cel din fig. 7.14c.
vi
g) RiT   hie  RE  2,5  5,4  7,9 k
ib'
vi R R 10  7,9
Ri   RBB || RiT  BB iT   4,413  4,4 k
'
ii RBB  RiT 10  7,9

14
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

vo' 1 ib ic
Ro  RoT   hoe  RE  100  5,4  105,4 k
ic' vi 0
vf RE RE
1
RE·ic RE·ib
 h fe  ib' , vi  hie  RE   ib'
hoe
io'  ic'  1
hoe  RE  RC
1 Fig. 7.15. Modelul reţelei
io' h fe  hoe 100 100 mA
ay   1   11,6 de reacţie.
vi  
hoe  RE  RL  hie  RE  100  5,4  4  2,5  5,4 V

vf RE  ic
h) z    RE  5,4 k
io ib 0
ic

T  T '   z  a y  5,4  11,6  62,64

 100 100
T ''   z  a y  5,4   64,85
RL 0 100  5,4  2,5  5,4
 
RiTf  RiT 1  T '  7,91  62,64  503k

503 10
Rif  RiTf || RBB   9,805  9,8 k
503  10
 
Rof  Ro  1  T ''  105,4  1  64,85  6940k  6,94 M

ay 11,6
a yf    0,182mA/ V
1  z  ay 1  5,4  11,6
vo  RL  io
i) avf     RL  a yf  4  0,182  0,729  0,73
vi vi

Observaţii

1. RBB nu este influenţată de reacţie deoarece se află în paralel pe intrare, iar reacţia este de tip serie la
intrare.
2. Pentru amplificatorul cu TB în conexiunea sarcină distribuită s-au obţinut valori practic identice ale
parametrilor amplificatorului determinaţi cu metoda clasică, aplicaţia 5.2 şi cu teoria reacţiei,
aplicaţia 7.6.
3. Deoarece reţeaua de reacţie este în serie atât la intrare cât şi la ieşire este necesară o transformare a
circuitului înainte de analiza sa.

Aplicaţia 7.7

Pentru amplificatoarele cu reacţie negativă din fig. 7.16 se va considera că: transmisia pe buclă, T >>
1 şi condensatoarele de tip C∞ la frecvenţa de lucru.
Se cere:
a) Să se identifice tipul de reacţie şi reţeaua de reacţie;
b) Să se precizeze tipul de amplificator şi expresia ce aproximează amplificarea.

15
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

Rezolvare
Circuitul din fig. 7.16a
a) În aplicaţia 7.6 s-a analizat un astfel de amplificator. Reacţia este de tip serie-serie (cu eşantionare pe
buclă şi comparare pe buclă). Reţeaua de reacţie este alcătuită din rezistorul RE.
b) Amplificatorul este de tip transadmitanţă. Funcţia de transfer a reţelei de reacţie a fost determinată în
aplicaţia 7.6.
 z  RE ,

VCC VCC
R1 RL RC
C vo RB
vo
T C R1
T
vi vi
R2 RE

a) b)

VCC VCC
R1 R3 R2 R4
vo vo
C1 R1
T1 T2 T1 T2
vi
C vi
VI R2 R4 R3 C2 R5

R5 R6
c) d)
Fig. 7.16. Amplificatoare cu reacţie negativă.

io ay
a yf  
vi 1   z  a y

1 1
Deoarece T   z  a y  1 , rezultă: a yf  
z RE

Circuitul din fig. 7.16b

a) Deoarece reacţia este de tip paralel – paralel (eşantionare în nod şi comparare în nod) este necesar să se
echivaleze circuitul serie compus din sursa de tensiune vi şi rezistorul R1, cu un circuit paralel ce conţine un
generator de curent şi un rezistor (echivalare Norton), aşa cum este ilustrat în fig. 7.17a. Rezultă schema de
c. a. din fig. 7.17b, în care se evidenţiază mai uşor tipul de reacţie (precizat mai sus) şi reţeaua de reacţie,
alcătuită din rezistorul RB.
b) Amplificatorul este de tip transimpedanţă. Deoarece la intrarea amplificatorului, reacţia este de tip paralel
(comparare în nod), pentru determinarea funcţiei de transfer a reţelei de reacţie,  y , bornele reţelei dinspre
intrarea amplificatorului se pun în scurtcircuit, ca în fig. 7.17c. Se poate scrie:

16
 Amplificatoare de semnal mic cu reacţie negativă

R1 vo
ii i1
T RB
RC
vi  i R1 ig R1 if i'f vo'
g

RB
v
ig  i
R1
a) b) c)
Fig. 7.17. Pentru circuitul din fig. 6.16b: a) echivalarea Norton; b) schema de c.a.;
c) circuitul pentru calculul funcţiei de transfer a reţelei de reacţie.

i 'f 1
vo'   RB  i 'f  y  
vo' RB

vo az 1
Deoarece T   y  a z  1 , rezultă: a zf      RB
ii 1   y  a z  y
Observaţie
Rezistenţa R1 a fost înglobată în sursa de semnal.
vo
Circuitul din fig. 7.16c T1 T2
vi R1 R3
a) În fig. 7.18a este ilustrată schema de c. a. pentru acest circuit.
Reacţia este de tip serie – paralel (eşantionare în nod şi comparare R5
pe buclă). O schemă asemănătoare a fost analizată în aplicaţia 7.5.
R2
Reţeaua de reacţie este alcătuită din rezistoarele R2 şi R5.
b) Amplificatorul este de tensiune. Funcţia de transfer a reţelei de a)
reacţie (care este un divizor de tensiune) a fost determinată în R5
aplicaţia 7.5. Bornele reţelei dinspre intrarea amplificatorului
rămân în gol deoarece reacţia este de tip serie la intrare (comparare v'f R2 vo'
pe buclă).
b)
R2 v 'f R2
v 'f   vo'   v   Fig. 7.18. Pentru circuitul din fig.
R2  R5 vo' R2  R5 7.16c: a) schema de c. a.;
b) circuitul pentru calculul funcţiei
Deoarece T   v  av  1 , rezultă: de transfer a reţelei de reacţie.
vo av 1 R
avf     1 5
vi 1   v  av  v R2

Circuitul din fig. 7.16d

a) Deoarece reacţia este de tip paralel – serie (eşantionare pe buclă şi comparare în nod) este necesar să se
facă echivalarea circuitului serie compus din sursa de tensiune vi şi rezistorul R1, cu un circuit paralel (ca la
circuitul din fig. 7.16b). Schema de c.a. pentru acest circuit, în care s-a ţinut cont şi de echivalarea de mai
sus, este ilustrată în fig. 7.19b. Reţeaua de reacţie este alcătuită din rezistoarele R5 şi R6.
b) Amplificatorul este de curent. Deoarece reacţia este de tip paralel la intrarea amplificatorului, în schema
pentru determinarea funcţiei de transfer a reţelei de reacţie,  i , bornele acesteia dinspre intrarea

17
 Dispozitive electronice şi electronică analogică

amplificatorului se pun în scurtcircuit, ca în fig. vo 7.19b. i

ii i1
corespunde divizorului de curent realizat cu R5 şi T1 T2 io R6.
R2 R4
i 'f ig R1 if
R5 R5
i 'f   io'  i  '  
R5  R6 io R5  R6
R6
Deoarece T   i  ai  1 , rezultă:
R5
io ai 1  R 
aif     1  6  a)
ii 1   i  ai  i  R5 
io'
i'f R6 R5

b)
Fig. 7.19. Pentru circuitul din fig.
7.16d: a) schema de c.a.;
b) circuitul pentru calculul funcţiei
de transfer a reţelei de reacţie.

1. S. Paşca, N. Tomescu, I. Sztojanov, Electronică analogică şi digitală, vol. 1, Ed. Albastră, Cluj-
Napoca, 2004.
6. D. Dascălu, A. Rusu, M. Profirescu, I. Costea, Dispozitive şi circuite electronice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982.
7. G. Vasilescu, Ş. Lungu, Electronică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
8. David Comer, Donald Comer, Fundamentals of Electronic Circuit Design, John Wiley & Sons,
Inc., USA, 2003.
9. Thomas L. Floyd, Dispozitive electronice, Ed. Teora, 2003.
10. M. Răducu, Metode şi tehnici de macromodelare a circuitelor electronice analogice, teză de
doctorat, Piteşti, 2003.

18