T. therkin — Adevarotul Shadi ol omen Menduane ,200| intentia sa creatoare — o amagire care duce la nonsens primejdios in teorie si la salbatica brutalitate in practica — acest lucru poate si-i fie atribuit pe merit: cAci a zguduit mereu credinta in adevarul univer- sal, obiectiy, in probleme de comportare, in posibilitatea unei socie- tati perfecte si armonioase, complet libera de conflicte sau ce nedreptate, sau de opresiune — un seop pentru care nici un puitcta poate Nationalismul lacd oamenii vor crea vreodata domnia adevarului, a ferici- 5 Z - nig ce pen ‘Condoreet, ,.legate intr-un lant indiso- Neglijarea trecutd si puterea actuala jubil"'; un ideal pentru care in vremea noastra s-au sacrificat maj multi oameni decat, poate, pentru orice alta cauza din istorie. he Istoria ideilor este un domeniu vast, dar, prin insasi natura sa, imprecis, tratat cu o naturala suspiciune de experti din disciplinele exacte, El ofera insa surprizele si recompensele sale, Printre aces- tea este $i descoperirea ca unele din cele mai familiare valori ale cultu- rij noastre sunt mai recente decat s-ar putea presupune. Integritatea si sinceritatea nu erau printre calitatile admirate — chiar erau rar men- tionate in lumile antice sau medievale, care pretuiau adevarul obiec~ tiv gi redarea corectit a lucturilor att in teorie, cat si in practical. Punctul de vedere potrivit cAruia varietatea este de dorit, in timp ce uniformi- tatea este monotona, searbada, o incatusare a spiritului uman hoindrind ca un cadavru cimerian™, aga cum descria Goethe Systéme de la nature al \ui Holbach, ¢ in puternic contrast cu punctul de vedere traditional ca adevarul este unul, eroarea multipla, o conceptie nu prea contestata mai inainte ~ cel mai devreme de la sfarsitul secolului XVI. Notiunea tolerantei, nu ca un expedient utilitar pentru evitarea unor lupte distructive, ci ca o valoare intrinseca; conceptele libertatii si ale drepturilor umane cum sunt discutate astizi; notiunea de geniu ca o sfidare a regulilor de catre vointa neimpiedicata, dispretuind restrdngerea ratiunii la orice nivel — toate acestea sunt elemente ale mari mutatii din gandirea si simtirea occidentala care au avut loc in secolul XVIII gi ale cArei consecinte apar in variate contrarevolutii foarte evidente in toate sferele vietii de astizi. Acesta este un subiect vast, pe care nu-| voi discuta in mod direct: dorese sa atrag atentia, cel mult, asupra unui aspect al lui wun 13), 1. Loe. it, (p. 264 supra, nota 18) BU, Loe. et (p. 154 sup 3 556u ‘Secolul X1X, dupa cum stim cu totii, a fost martorul unei imense Gezvoltari a studiilor istorice. Sunt multe explicatit ale acestui fapt: transformarea revolutionara atat a vietii, cat si a gndint, produs de dezvoltarea rapid si vietorioasé a stiintelor naturi, in special datorita inventiilor tehnoiogice si, in consecinta, a dezvoltarii a industrici pe © scara larga; ridicarea noilor state, clase si conducatoni in ciutare de genealogii; dezintegiarea institutiilor vechi religioase gi sociale, deo- porriva cauiza si consecinta Renasterii si a ridicarii secularismului si a Reformei; toate acestea dirijau atentia asupra fenomenelor de schim- bare istorica si de noutate. Stimulentul dat studiioristorice si intr-ade- var tuturor studiilor genetice era nespus de mare, Exista un simt nou al unei inaintari continue, sau in orice caz. al miscarii si schimbarii in viata societatii umane. Nu este, de a¢eea, surprinzator ditori din aceasta perioada si-au propus sa descopere legile care cfirmu- iesc schimbarea social, Parea a fi rezonabil sa se presupuna cd noile metode ale stiinfelor naturii, care se dovedisera capabile si explice natura si legile lumii exterioare, ar putea indeplini aceste servicti pen- tru lumea umana, Daea asemenea legi ar putea fi descoperite, ele ar trebui sa fie valabile pentru viitor ca si pentru trecut. Prezicerea viito~ rrului uman nu mai trebuie s@ fie apanajul profetilor mistici si al inter- pretilor cartilor apocaliptice ale Bible, al astrologilor gi al celor care se indeletniceau cu ocultismul, ei sa devina un domeni organizat al cunoasterii stiinifice. ‘Aceasta speranta a dat un imbold noilor filozofii ale istoriei, si a deschis un nou cmp de studii sociale. Noii profeti urmareau si ceara 6 validitate stinjificd pentru afirmatile lor atat despre trecut, cit si des- pre viitor, Desi o mare parte a ceea ce unii dintre et seriau era rodul Lunor imaginatii Iuxuriante, nestApdnite si uneori egomaniacale, sau, in orice caz, excesiv de speculative, bilantul general e mult mai respec: tabil decat se presupune de obicei. Condoreet se poate sa fi fost prea optimist profetizand dezvoltarea unei stiinte a naturii, cuprinzatoare si sistematice, a omului, si odata cu ea sfirsitul crimei, nebuniei sim zeriei in problemele omenesti, datorité indolen(ei, ignorantei si irationa- lismului, In intunericul inchisorii sale, in 1794, el a descris o stralucitoare imagine a unei lumi noi, virtuoase gi fericite, oranduite prin aplicarea metode’ stiintifice a organizarii sociale de catre oameni eliberati inte- lectual gi moral, si ducdind la 0 armonioasa societate a natiunilor, la progresul neintrerupt al artelor si stintelor si la pacea perpetua. Aceas- ta era desiguro viziune supraoptimista, totus! rodnicia aplicarii tehni- cilor matematice si in special a celor statistice la stiintele sociale era © profejie totodat original 558 Saint-Simon era un om de geniu, care, asa cum se stie, a prezis, ‘riumful inevitabil al unei ordini tehnocrate. Ela vorbit despre viitoarcs unire a stiintei, finantei si a organizatiei industriale, si inlocuirea, in aceasta noua lume a producatorilor ajutati de savanti, « vechii indoctri- nari clericale 0 noua categorie de propagandisti ~ artisti, poeti, preoti ‘ai unei noi religii laice, care si mobilizeze emotiile oamenilor, in lipsa arora noua lume industriald n-ar putea fi ficuta si functioneze. Dis- cipolul sau, Auguste Comte, chema la si prezicea crearea unei elite autgritare care si educe si si controleze o societate rational, dar nu democratica si liberala, $1 pe cetatenii ei educati stiintfic, Nu voi starui asupra validitatii acestei profetii: combinatia de talente tehnologice si de autoritate absoluta a unei preotimi seculare a fost realizata cu ‘prea mult succes in zilele noastre. Si daca acei care credeau ca prejude= ata, ignoranja, superstitia gi intruchiparea lor in legi irationale gi re~ ahaa, econo PETES TRISH STOATE VOT MATTE ae Huminism, nu si-au vazut realizate asteptarile, aceasta nu minimali- zeazi intuitia lor privind noile cai care s-au deschis in dezvoltarea Europei occidentale. Aceasta a fost adevarata viziune a unei noi or- dini rationale, curaté si ordonati., anuntatii de Bentham si Macaulay, care i-a tulburat pe Mill si Tocqueville si i-a dezgustat profund pe Carlyle si Distacli, Ruskin si Thoreau si, inaintea lor, pe primii roma tici germani la rascnicea secolului XIX. Fourier, la randul lui, pe Kinga multe absurdititi, a tunat impotriva defectelor comertului si le indus: triei, angajate in nestapdnita competitie economic, tinziind si distru 28 in mod silnic si s& falsifice roadele trudei omenesti datorita celor si mareasca propriile lor benefici; el a protestat impotn- va cresterii controlului centralizatt asupra unor vaste grupuri umane, zicdnd c& aceasta duce la servitute gi alienare, si a pledat pentru ince- tarea represiunii si pentru necesitatea unei canalizari rationale a pasiu- nilor printr-o calauzire vocationala, care va da posibilitatea tuturor dorintelor, posibilitatilor, inclinatiilor umane si se dezvolte tntr-o directie libera si creatoare, Fourier era atras de fantezii grotesti: dat aceste idei nu crau absurde, si o mare parte a ceea ce a prezis el a devenit astazi o intelepciune conventional ‘Toata lumea a recunoscut precizia fatald a ingrijoratoarei anticipari lui Tocqueville privind conformismul si monotonia egalitarismu- lui democratic, orice s-ar putea crede despre leacurile prin care a cau tat si modifice efectele lor. Nici nu stiu pe cineva care ar nega ci Marx, oricare vor fi fost greselile lui, a dovedit facultati unice de prognoza, ‘identificand cétiva din factorit centrali ai zilelor sale, care nu erau va- diti pentru contemporanii sai — interdependenta schimbarilor tehno- Jogice si cultun, concentrarea si centralizarea mijloacclor de productie ‘in mainile particularilor, mersul inexorabil al industrializarii,ridicarea 559)si vasta dezvoltare a marilor afaceri atunci in embrion, si inevitabila ascutire a conflictelor sociale si politice pe care toate acestea le impli- cau, Nua gresit nici in demascarea deghizarilor poltice si morale, filo- zofice si religioase, liberale si stiintifice sub care erau ascunse unele din cele mai brutale manifestari ale acestor conflicte si ale consecin- telor lor sociale si intelectuale. : ‘Acestia au fost mari profeti, $i existau si alti. Stralucitul si capri- ciosul Bakunin a prezis mai exact decat marele sau rival Marx situa- tiile in care mari ridicari ale dezmostenitilor vor avea loc si a prevazut ca aveau 4 se dezvolte nu in cele mai industrializate societati, aflate peo curba ascendenta a progresului economic, «iin Yai in care majori- tatea populatiei era aproape la limita subzistentei $i avea cel mai putin de pierdut intr-o revolta — taranii primitivi in conditiile saraciei dis- perate din economiile rurale inapoiate, unde capitalismul era foarte Slab, cum erau Spania si Rusia. El n-ar fi intimpinat nici o dificul- tate in a intelege cauzele marilor revolte sociale din Asia si Africa zilelor noastre. Ag putea continua: poetul Heine, adresandu-se fran. cezilor din ani de inceput ai domniei lui Ludovic-Filip, a prezis ca, jntr-o buna zi, vecinii lor germani, impinsi de un amestec de amintir, Ge resentimente i de fanatism metafizic $i moral, vor navali asupra Jor $i vor distruge marile monumente ale culturii occidentale: ,.neim- piedicati nici de teama, nici de Kicomie... asemeni vechilor crestin, pe care nu-i puteau: dobori nici tortura fizicd. nici placerea fizied fhcesti barbari, ametiti de ideologie, vor transforma Europa intr-un pus- tiu, Lasalle a predicat $1 poate a prevazut socialismul de stat demo- cratiile populare din zilele noastre, fie cA sunt numite comunism de stat sau capitalism de stat, un hibrid pe care Marx |-a condamnat cu tarie in notele sale despre programul de la Gotha. Mai tarziu cu un deceniu, Jakob Burkhardt anticipat complexe~ Je militaro-industriale care aveau si controleze in mod inevitabil tarile decadente din Occident; Max Weber nu avea nici o indoiala cu privire Ja puterea crescdinds a birocratiei; Durkheim a prevenit asupra posi pilitayilor anomie’; au urmat cosmarurile lui Zamiatin, Aldous Huxley, Orwell, pe jumitate satirici, pe jumatate profeti ai vremii noastre. Unele au ramas pure profeti, altele, mai ales cele ale marxistilor si ‘ale lui Heine privitoare la noii barbari filozofici, care au dominat imagi- rnatia rasistilor gi a irationalistilor neopagéini, au fost, poate, intr-o oare- care masura implinite. Secolului XIX a generat un mare numar de alte utopii si prognoze, liberale, socialiste tehnocratice si cele care erau pitrunse de o nostalgie neomedievala, de dorinta dupa un 15), vol. 7, p 351 2. Op cit (p. 434 supra, 560 Gemeinschaft in rmare masura imaginar din trecut — sisteme care in ‘cea mai mare parte au fost uitate azi pe drept. {in toata aceasta desfasurare masiva de futurologie si fantezie elabo- ati, sprijinita statistic, exista 0 lacuna aparte. Exista o miscare care ‘a dominat in Europa 0 mare parte a secolului XIX gi care era atat de raspandita, atat de familiara, incdt numai printr-un efort de imagi- hhatie poate concepe cineva o lume in care sa nu fi jucat vreun rol: avea partizanit si dusmanii ei, aripile ei democratice, aristocratice si monar- histe, a inspirat oameni de actiune si artist, elite intelectuale si mase; dar, indeajuns de ciudat, nici un ganditor important, dupa stirea mea, nu i-a prezis un viitor in care avea sé joace un rol dominant. Totusi, near fi, poate, exagerat sa spun ca este una din cele mai puternice, in unele regiuni cea mai puternica, migcare in actiune din lumea de 2: sicd unii din cei care au reusit sa prevada aceasta dezvoltare au platit cu libertatea, si chiar cu viata lor, Aceasta miscare este nationalis- mul. Nici un ganditor important, dupa cate stiu, n-a prevazut viitorul ei —in orice caz, nimeni nu I-a prezis in mod clar. Singura exceptie ‘cunoscuta mie este subapreciatul Moses Hess, care, in 1862, in cartea sa Roma si Jerusalimul, a afirmat ca evreii aveau misiunea istorica de a uni comunismu! si nationalitatea, Dar acesta era mai degraba un indemn decat o profetie gi cartea a ramas virtwalmente necitita, excep- tandu-i pe sionistii de mai tirziu. Nu este necesar sa subliniez faptul cit marea majoritate a statelor suverane reprezentate la Adunarea Natiunilor Unite in ziua de azi sunt stimulate intr-o buna misura in modul lor de comportare de puterni- ce pasiuni nationaliste, chiar intr-o mai mare masura decit predece- soarele lor de la Liga Natiunilor. Totusi, banuiesc c acest fapt i-ar fi surprins pe cei mai multi dintre profetii secolului XIX, oricat vor fost de inteligenti si de intuitivi politic. Aceasta deoarece cei mai multi ‘observatori social gi politici din acea vreme, fie ¢@ erau sau nt ei Insish nationalist tindeau sa anticipeze declinul acestui sentiment. Nationa lismul era, in general, considerat in Buropa ea o faza trecatoare. Do- rinta celor mai multi oameni de a fi cetajeni ai unui stat intemeiat pe ‘aceeasi natiune ca aceea pe care o considerat a fia lor, a fost considerata ca fireasca sau, in orice caz, produsa de 0 dezvoltare istorico-politica Pentru care sporirea constiintei nationale era totodata cauza si efectul, ccel putin in Occident. Nationalismul —ca sentiment si ca ideologie ~ nu cera (dupa parerea mea, pe drept) egalat cu constiinta nationala. Nevoia de a apartine unui grup usor identificabil a fost privita, cel putin de Aristotel, cao conditie fireasca din partea fiintelor umane: familiile, clanurile, triburile, clasele, ordinele sociale, organizatiile religioase, partidele politice si, in cele din urma, natiunile si statele 561‘erau forme istorice de indeplinire a acestei nevoi mane de baz’. Nici ‘ forma particulara nu a fost, poate, atat de necesara existentei umane ce nevoia de hrana sau de adapost, de securitate sau procreatie, dar ‘© anume forma a ei a fost indispensabild si diverse teorii au fost emise pentru a explica progresiunea istorica a acestor forme, de la Platon si Polibiut la Machiavelli, Bossuet, Vico, Turgot, Herder, Saint-Simon, Hegel, Comte, Marx si succesorii lui moderni. Obarsia comund, lim- bajul comun, obiceiurile, traditile, amintirile, ocuparea continua a aceluiasi teritoriu pentru o perioada indelungata de vreme au fost con- siderate a constitui 0 societate. Acest tip de omogenitate a accentu- at deosebirile dintre un grup si vecinii sai, existenta solidaritatii tribale ‘sau nationale si, o data cu ea, a unui sentiment al diferentei, insotit adesea de o antipatie activa sau dispret fata de grupuri cu obiceiuri ~ sf ew origini diferite; reale sau mitice; si, astfel, a fost acceptata ca explicand si justificénd suveranitatea nationala. Popoarele britanic, francez, spaniol, portughez si scandinav au realizat aceasta cu mult inainte de secolul XEX, popoarele german, italian si polonez, ca si cele baltice si balcanice, nti, Elvetienii au ajuns la 0 solutie proprie unica. Coincidenta teritoriului eu statul si natiunea a fost considerata, in general, ca dezirabila, in afara de suporteriiimperitlor multinationale, dinastice, ale Rusiei, Austriei, Turciei sau de catre imperialist, soci listiinternationalist, anarhisti si poate de unii catolici ultramontani Majoritatea ganditorilor politic, fe 8-1 aprobau sau mu, acceptau acest lucru ca o fazd inevitabila a organizarit sociale. Unii sperau sau se temeau ca va fi urmata de alte forme de structuri politice; unit pareau sil considere ca ,.natural* si permanent. Nationalismul ~ ridicarea Intereselor unitatii $1 autodeterminarii natiunii la statutul de valoare suprema in fata careia toate celelalte consideratii trebuie. dact e nece- sar, sa cedeze Tntotdeauna, o ideologie spre care pareau a fi deosebit de inelinati ginditorii germani gi italieni — a fost privit de observa- tori mai liberali ca 0 faz trecatoare datorata exacerbarii constiintei nationale inibusita si reprimata cu forta de catre conducatori despo- tici ajutati de Biserici servile. Pe la mijlocul secolului XIX, aspiratile cdtre unitatea politica si auto- conducerea germanilor $i italienilor pareau a fi pe cale de implinire. Curind aceasta tendinta dominanta avea si elibereze si popoarele opri- tmate ale imperiilor multinationale. Dupa aceasta, aga se credea, natio~ nalismul ~ care era o inflamare patologica 2 unei constiinte nationale ranite -, se va potolis era pricinuit de opresiune si avea s& dispara 0 Gata cu ea. Acest fenomen a parut s& intarzie mai mult decét antici- pau optimistii, dar prin 1919 principiul de baza al dreptului la guver- hare autonationala parea sa fie acceptat in mod universal. Tratatul 562 de ja Versailles, recunoscind dreptul la independenta nationala, orice va fi reusit sd realizeze, avea s& rezolve in orice caz asa-numita ches- tiune national’. Exista, desigur, problema drepturilor variatelor minoritaji najionale din noile state nationale, dar acestea puteau fi ¢garantate de citre noua Liga a Natiunilor ~ fara indoiala daca era ceva ce aceste state ar fi fost de asteptat s8 inteleagi, fie si numai din pro- ria lor experienta nationala, era nevoia de a satisface aspiratia de autonomies grupurilor etnice sau culturale din granitele lor. Alte pro- bleme ar putea inca sa chinuie omenirea ~ exploatarea colonial, inega- Iitatea sociala i politica, ignoranta, séracia, nedreptatea, foamea, bolile, coruptia, privilegiile; dar liberalii cei mai luminati si, intr-adevar, so ialistii, au presupus cd nationalismul va declina, intrucat ranile cele mai profunde facute natiunilor erau pe cale de a fi vindecate. sevens Marxistii si alti socialisti radicali au mers mai departe. Pentru ei sentimentul national era o forma de falsa constiinté, o ideologie gene- rata, constient sau nu, de dominatia economica a unei anumite clase, burghezia in alianti cu ceea ce rimasese din vechea aristocratic, folo- sit ca arma in pistrarea si promovarea controlului de clas al so- cietatii, care, 1a randul ei, se baza pe exploatarea puterii de munca a proletariatului. Cu timpul, muneitorii pe care procesul de productie insusi avea si-i organizeze intr-o forta disciplinati, cu o constiinta politic& si putere mereu mai mare, vor rastuma pe opresorii lor capi- talisti,siabiti cum vor fi de competitia ucigas dintre ei insigi, care ya submina capacitatea lor de rezistenta organizata. Expropriatorii vor fi expropriati, dangatul de moarte al capitalismului va suna $i, ‘odatd cu el, al intregii ideologii in care sentimentul national, religia si democratia parlamentara erau tot atatea aspecte particulare. Dife- renjele nationale ar putea ramine, dar vor fi, asemeni caracteristici- lor locale si etnice, neimportante in comparaie cu solidaritatea mondiala 4 muneitorilor, producatori asociati, care vor coopera liber intru std PAnirea fortelor naturii in interesul intregii umanitati Ce aveau in comun aceste puncte de vedere era convingerea ci nationalismul era produsul efemer al frustrarii aspiratiilor oamenilor Catre autodeterminare, un stadiu al progresului uman datorat actiu~ nit fortelor impersonale si a ideologiilor generate astfel de ele. Teore- ticienii nu erau de acord asupra naturii acestor forte, dar in cea mai ‘mare parte presupuneau c& fenomenul najionalismului va dispare o dati cu cauzele Iui, care, Ia randul lor, vor fi nimicite de inaintares irezistibila a ilumindeii, conceputa fie in termenii morali, fie in terme- hii tehnologici ~ victoria ratiunii sau a progresului material, sau amandurora ~ si identificata cu schimbarile in fortele si relajiile de productic sau cu lupta pentru egalitate sociala, pentru democratie econo ‘mica $i politica si pentru justa distribujic a roadelor pamantului: cu 563distrugerea barierelor nationale prin comertul mondial sau prin tr- umful stiintei si al unei moralitati bazate pe principii rationale spre deplina realizare a potentialitatilor umane, care mai devreme sau mat tarziu va fi instaurata pretutindeni. {in fata acestor lucruri, pretentiile si idealurile grupurilor nationale vor tinde s3-si piarda importanta si se vor alitura altor relicve ale imaturitatii umane in muzeele etnologice. Cat priveste nationalist din popoarcle care gi-au cisigat independenta $i autoguverarea, ei vor 1 indepana ca rationalist, cazur de regresiune sade dezval re opriti - $i 0 data cu nietzscheenii, sorelienii, ‘ Hilar eam, A devenit mai dificil s8 se ignore nationalism ascendent dupa ce a fost realizata unitatea nationata ~ de exemplu, sovinismul german de dupa 1871, sau integralismul francez, sau acel sacro ego- ismo italian, sau cresterea teoriilor rasiale gi alte anticipari ale fascis- mului, Nici una din acestea, oricAt de justificate, nu au fost, pe cite Stiu, considerate de futurologii de la sfarsitul veacului XIX sau ai pri~ milor ani ai secolului nostru ca vestitoare ale unei noi faze a istoriei lumane; si aceasta, se pare, e valabil si pentru conservatori, liberali sau marxisti. Epoca acelor Krisen, Kriege, Katastrophen, pe care, de ‘exemplu, a prezis-o Karl Kautsky’ el 0 atribuia unor cauze si o descria in termeni, in care najionalismul, dacd apare cumva, figureaza numai ca un efect secundar, un element al ,suprastructurii*. Nimeni, dupa cite stiu, nu a sugerat mcar c& nationalismul ar putea domina ulti- ma treime a secolului nostru intr-o asemenca masura, incat putine migcari sau revolutii urmau si aiba vreo sansa de sueces doar in cazul in care ar fi mers mana in mina cu ¢! sau in orice caz nu in opozitie cu cl, Aceasta curioasa lipsi de viziune din partea unor asemenes ‘inditon social patrunzatori mi se pare a fi un fapt care cere 0 expli- catie, sau, ca si spun doar atat, o mai larga discutie decat s-a facut pana acum. Nu sunt nici istoric, nici psiholog social, si nu ofer vreo Explicatie a acestui fapt: as vrea doar si emit o sugestie care ar putea arunca © oarecare lumina asupra acestui fenomen ciudat. uu inainte de a face aga ceva, as vrea st ma refer in treacat la origi- nile nationalismului european ca stare de spirit, Nu infeleg prin aceas ta sentimentul national ca atare — care poate fi regasit probabil in ‘sentimentul tribal din cele mai vechi perioade ale istoriei scrise. Ma refer la erijarea lui intr-o doctrina constienta, produs totodata, articu- lare si i, a starilor de constiinta, care a fost recunoscuta de obser- 1909), mai ales cap. 9 3. KARL KAUTSKY, Der We sur Mach (Bet 564 vatorii sociali ca o forta si ca o arma. in acest sens, nationalismul nu pare sa existe in lumea antic’, nici in Evul Mediu crestin, Romani puteau si-i fi dispretuit pe greci, Cicero si Apian au spus lucruri defaimatoare despre evrei, si luvenal despre orientali in general; dar aceasta e doar xenofobie. Exista un patriotism pasionat Ia Machiavelli sau la Shakespeare ~ gio lunga traditie a lui inaintea lor, Nu intelee prin nationalism doar mandria stramosilor ~ stuntem cu totii fii lui Cadmus, toti ne tragem din Troia, coborim din oamenii care au facut © injelegere cu Domnul, ne avem obirgia intr-o rasa de oameni, fran- ci sau vikingi, si domnim peste urmasii galo-romanilor sau ai sclavi- lor celtici prin dreptul de cucerire Prin nationalism inteleg ceva mai definit, important din punct de vedere ideologic si primejdios: gi anume convingerea, in primul rand een cdoamenii ‘apartin'unui grup"uman particular si cA" modul de al gruputui se deosebeste de cel al altora; ca indivizii care compun grupul au caracterele formate de, si nu pot fi intelese in afard de cei din grup, si sunt definite in termenii unui teritoriu, obiceiuri, legi, ‘memorii, credinte, limbaj artistic si expresie religioasa, institutii so- ciale, moduri de viata comune, carora unii le adauga ereditatea, rude- ia, caracteristici rasiale; si cd acesti factori modeleazs fiinfele mane, scopurile gi valorile lor. in al doilea rand, ct modelul de viata al unei societati este simi- lar eu acela al unui organism; ca acest organism are nevoie de pro- pria sa dezvoltare, pe care cei mai sensibili la natura sao formuleaza in cuvinte sau imagini, sau in alte forme ale expresiei umane si care constituie telurile lui comune; ca aceste teluri sunt supreme: in cazuri de conflict cu alte valori, care nu decurg din telurile specifice ale unui specific organism" ~ intelectual sau religios, sau moral, personal sau. universal ~ aceste valori supreme trebuie si prevaleze, deoarece numai ‘asa decadenta si distrugerea natiunii pot fi evitate. Mai departe, a numi aceste modele de viata organice inseamna a spune ca nui pot fi fitu- rite in chip artificial de catre indivizi sau de eatre grupuri, oricat de dominante ar fi pozitiile lor, numai in eazul in care sunt patrunse de acele moduri de actionare, gandire si simtire care se dezvolta istoric, caci aceste moduri de a trai mental, emotional si fizic, de a face fata realitati, si mai ales modurile in care fiintele umane au de-a face unele cualtele, determina tot restul gi constituie organismul national ~ natit- nea ~ fie cf ia forma unui stat, fie cd nu. De unde urmeaza ci unita- tea esential umana inlauntrul careia natura omului este pe deplin realizati nu este individul, sau 0 asociatic voluntara care poate fi dizol- vati, schimbatd sau abandonata dupa vointa, ci natiunea; ca vietile uunitatilor subordonate — familia, tribul, clanul, regiunea ~trebuie, daca sunt pe deplin ele insele, sa fie directionate spre crearea si mentinerea 565‘natiunii; caci natura si scopul lor, ceea ce se numeste adesea sensul Jor, deriva din natura si din scopurile ei, iar acestea sunt revelate nu prin analiza rational, ci printr-o constiinta special, care nici nu este hecesar sa fie pe deplin constienta, a relatiei unice care leaga fiintele ‘umane individuale intr-un intreg indisolubil si neanalizabil. Burke J-a identificat en socictatea, Rousseau cu poporul, Hegel cu statul, dar el este pentru nafionalisti, si poate fi numai natiunea, fie ca struc- ura sociala, fie ca forma de guvernare. inal treilea rand, aceasta viziune presupune idea cA una din cele mai obligatorii ratiuni, poate cea mai obligatorie, de a avea o convin- gere aparte, de a urma 0 politica aparte, de a servi un tel aparte, dea {rai o viata anume, este cd aceste teluri, convingeri, politici, vieti sunt ale noastre. Aceasta inseamna a spune cA astfel de reguli, doctrine ‘sau principii ar rebui sa fie urmate nu fiindcd duc la virtute, la ferici- re, sau la libertate, sau cA sunt prescrise de Dummezeu sau de Biseric3, de Print sau de Parlament, sau de vreo alti autoritate universal recu- oscuta, sau cd sunt bune sau juste in sine gi, asadar, valabile ca atare, in chip universal, pentru toti oamenii intr-o situatic data; mai degraba, cle trebuie si fie urmate, deoarece aceste valori sunt acelea ale grupu- Jui meu — pentru nationalist, ale natiunii mele. Aceste ginduri, senti- mente, acest tip de actiune sunt bune sau juste, si eu Voi ajunge s8 ma implinesc sau si fiu fericit identificdndu-ma cu cle, fiindea ele sunt cererile unei forme particulare de viata sociala in care m-am nascut, de care sunt legat prin miile de fire ale lui Burke, care duc la trecu- tul si viitorul natiunii mele. Departe de ea sunt, ca s& schimb metafo- ra, o frunza, 0 rimurea, rupta din copacul care singur poate si-i dea viata; asa ca, daca sunt despartit de el printr-o imprejurare sau din propria mea vointa, voi fi fiir rost, ma voi vesteji, ramanand, in cel ‘mai bun caz, cu amintiri nostalgice a ceea ce a fost odata cu adevarat viu, activ si, indeplinind aceasta functie in modelul vietii nationale, 2 carui infelegere dadea sens gi valoare la tot ce eram si ficeam. Proza incarcata gi emotionala de acest gen a fost folosita de Herder, Burke, Fichte, Michelet, iar dupa ei de diversi desteptatori ai sufletelor nationale ale popoarelor adormite din provinciile slave ale imperii- lor austriae $i turc, sau ale natiunilor primate (ca gi a dominantei ms joritati a populatiei) conduse de tar; gi apoi in intreaga lume, Exista © distanta intre afirmatia lui Burke cd individul poate fi nesdbuit, dar cA specia ¢ infeleapta, si declaratia lui Fichte, mai veche cu vreo duzi nna de ani, cit individul trebuie sa dispara, trebuie s& fic absorbit, subli- ‘mat in specie. Totusi, directia generala e aceeasi. Acest tip de limbaj Incarcat de valoare poate uneor' sa ia forma descriptiva, aspirind doar la Kimurirea conceptului de nationalitate sau de dezvoltare istorii Dar influenta sa asupra comportarii a fost — si a fost preconizata de 566 acei care il folosese — tot atat de mare ca aceea a limbajului leat natu: rale sau al drepturilor omului, sau al luptei de clasi sau a oricare alte idei care a modelat lumea noastra. in ultimul rind, printr-o dezvoltare care nu e deloc surprinzatoare. nationalismul deplin @ ajuns la situatia ca, daca satisfacerea nevoilor organismului de care apartin se dovedeste a fi incompatibilz, cu inde- plinirea scopurilor altor grupuri, eu, sau societatea eareia ii apartin in chip indisolubil, nu avem alta cale decat sa le obligam sa cedeze. daca este necesar prin forta. Daca grupul meu ~ sa-] numim natiune = trebuie sa-si realizeze liber adevirata sa natura, aceasta presupune sa inlature obstacolele din calea sa, Nimic din ce impiedica ccea ce consider a fi supremul meu scop —adica al natiunii mele ~ nu poate avea aceeasi valoare. Nu exist un criteriu suprem sau vreun standard ~--~w:in temenii carora diversele valori ale vietilor, atributelor, aspiratiilor ‘unor grupuri nationale diferite pot fi randuite, caci un asemenea stan- dard ar fi supranational, nu imanent, el insugi o parte integranta intr-un ‘organism social dat, dar trégandu-si valabilitatea din vreo sursa din afara vie(ii unei societati particulare — un standard universal, aga cu sunt concepute legea sau justitia naturala de catre cei ce cred in ele. Dar intrucat, din acest punct de vedere, toate valorile si standardele trebuic in chip necesar sa fie acelea care sunt intrinsece unei socie- {ati specifice, unui organism national si istoriei sale unice, in termenit cércia numai individul (ca si alte asociatii sau grupuri de care apartine). dact se intelege pe sine, concepe toate valorile 1 scopurile, asemenea apeluri la universalitate se bazeaza pe o falsa viziune a naturii omu- lui sia istoriei, Aceasta este ideologia organismului, loialitatii, Volk-ului, ca adevaratul purtator al valorilor nationale, integralismului, ricicinilor istorice, la terre eides morts, a vointei nationale: ea este indreptata impotriva fortelor descompunerii si decaderii categorisite in termeni peiorativi pentru a deserie aplicarea metodelor stiintelor naturii in problemele umane ~ ca ratiune ,analitica", critica, intelect ,rece", distructiv, individualism ,atomizant™, mecanism lipsit de suflet, influc cena straina, empirism superficial, cosmopolitism fara radacini, noti- uni abstracte ale naturii si drepturilor omului, care ignora diferentele dintre culturi si traditii— pe scurtintreaga tipologie si catalogul dusma- ‘nului, care incene in paginile lui Hamann si Burke, culmineaza la Fichte si urmasii sai romantic, e sistematizat de catre Maistre gi Bonald gi atinge noi inaltim’ in secolul nostru cu scrierile propagandiste ale Pri- miului si ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, si cu anatemele scrii- torilor irationalisti si fascisti, indreptate impoiriva Iuminismului si a tuturor efectelor sale. Limbajul si gindirea de dincolo de ele, incircate de emotie asa cum tind sa fie, sunt rareor total impezi sau coerente. Profetit rationa- 567lismului vorbese uneori de parca cerinfele superioare, chiar supre- me, ale natiunii fala de individ se bazeaza pe faptul ci numai viata, telurile si istoria ei dau viata gi sens la tot ce este el si face. Dar accas- ta pare si implice c@ alti oameni sunt intr-o relatie similara ct: natiu- nile lor, supusi unor cereri la fel de valabile gi nu mai putin absolute si c& acestea pot fi in conflict cu deplina realizare a telurilor sau .mi- siunii™ alteia, de pilda, propria natiune a unui individ, si aceasta, la rindul sau, pare si duca la relativism cultural in teorie, ceea ce nu corespunde cu absolutismul premisei, chiar daci nu 0 contrazice in mod formal; deschizind, de asemeni, perspectiva razboiului tuturor ‘impotriva tuturor. " Exista nationalisti care cauta sa evite aceasta concluzie, silindu-se si demonstreze ci 6 natiune sau o rasa data, si zicem germanii, este intrinsec superioara altor popoare; ca scopurile ei le transcend pe ale Jor, sau ca in cultura ei aparte se dezvolta fiinte prin care adevaratele {cluri ale oamenilor ca atare se apropie de deplina implinire mai curdnd decit in cazul oamenilor din afara acestei culturi, masurate dupa standarde obiective, transnationale. Asa vorbeste Fichte in serierile sale trzii (si aceeasi tezi poate fi gasita gi la Arndt si la alti nationa- listi germani din aceasta perioada). Urmeaza ideca rolului jucat numai de natiunile istorice, fiecare la vremea gi la locul ei, care se gaseste in gandirea lui Hegel. Nu poti fi total sigur niciodata daca acesti scri- itori nationalisti Tauda propria lor natiune pentru cd este ceea ce este, sau pentru ea valorile ei se apropie de un oarecare obiectiv sau stan- dard ideal, pe care, ex hypothest, numai acci indeajuns de norocosi ca sa fie calduziti de ele pot chiar sa Ig inteleaga, in timp ce alte soci- titi riman oarbe fata de ele, si pot ramane asa intotdeauna, si, prin ‘urmare, sunt inferioare in chip obiectiv. Linia dintre aceste doua con- ceptii este adeseori neclara; dar amandoua duc la 0 autoproslavire colectiva, a cirei puternica expresie tinde sa fie nationalismul euro- ean sau poate cel american. viri. Um limbaj similar si 0 retorica similara au fost folosite istoric pemru identificarea adevaratelor interese ale individului cu acclea ale Biserici sale, ale culturii sale, ale castei sale, ale clasei sale, ale par- tidului sau; uneori, acestea s-au suprapus sau s-au contopit inti-un ideal comur, alteori au intrat in conflict. Dar cel mai puternic ape! al tuturor acestor centre de devotiune gi de autoidentificare a fost istoriceste statulnatiune. Revelatia atractici lui asupra cetatenilor sai in 1914, cand s-a dovedit mult mai putemic decat solidaritaten de clasa a migcdrii internationale a clasei muncitoare, a aratat acest ade- var intr-un mod deosebit de distrugator si de tragic. 508 Nationalismul a juat multe forme de la nasterea lui in secolul XVIII, mai ales de cand a furnizat cu étatisme-ul, doctrina suprematie: statului in toate sferele, in special a statului-natiune, si dupa alianta lui eu fortele care se orientau spre industrializare si modemizare, cand va dusmanii lui jurati, Dar, mi se pare, ci in toate infatisarile sale, pastreaza cele patru caracteristici pe care am incercat si le schitez mai sus: credinta in nevoia suprema de a apartine unei natiuni; in relatia otganica a tuturor elementelor care constituie o natiune; in valoarea a ceea ce ¢ al nostru pur si simplu pentru ca este al nostru: 5, in cele din urma, confruntat cu pretendenti rivali la autoritate gi loialitate, in suprematia cerintelor sale. Aceste elemente in grade si proportii diferite se gasesc in toate ideologiile nationaliste, crescdnd rapid si proliferdnd in prezent pe Pamant. v Poate fi adevarat ca nationalismul, spre deosebire de simpla con- stiinté nationala ~ sentimentul apartenentei la o natiune ~ este in primul and o reactie la atitudinea condescendenta si umilitoare fata de val rile traditionale ale unei societati, rezultatul mandriei ranite si sen ‘mentul umilirii la membrii cei mai constienti socialmente, ceea ce cu timpul produce manie si autoafirmare. Aceast idee pare si fie spri- Jinita de cariera modelului nationalismului modern al reactiuni ger- ‘mane ~ de la apararea constienta a culturii germane din patriotismul Iiterar relativ benign al lui Thomasius si Lessing, precum sal inain- tasilor lor din secolu! XVII, la afirmares autonomies culturale de catre Herder, ajungand la o izbucnire de sovinism agresiv la Amdt, Jahn, KOtner, Gérres, in timpul si dupa invazia napoleoniana. Dar povestea nu chiar atat de simpla, Continuitatea limbii, obiceiurile, ocupa- rea teritoriului au existat din timpuri imemoriale. Agresiunea externa, ‘nu doar impotriva triburilor sau popoarelor, ci impotriva unor mari societati“unificate prin religie sau obedienta fata de o singura autori- tate constituita s-a petrecut indeajuns de des in toate partite globului Totus, nici in Europa, nici in Asia, nici in Antichitate sau in Evul Mediu, hu a dus la 0 reactie specific nationalista: nu acesta a fost raspunsul la infrangerea grecilor de catre persani, sau a grecilor de ctre romani, saua musulmanilor infranti de budisti, sau a civilizatiei greco-romane dnd a fost cotropita de catre huni sau de cdtre turcii otomani, ca si ‘nu mai vorbim despre nenumaratele razboaie mai mici si de distnigerile institutiilor autohtone de catre cuceritori pe ambele continente, Pare si fie clar, chiar si pentru mine care nu sunt istoric sau socio- log, ci in vreme ce rinirea provocati sentimentului colectiv al unei societati sau cel putin conducatorilor ei spirituali poate fi 0 conditie 569necesara pentru nasterea nationalismului, nu este una suficienta; soci- etatea trebuiie, cel putin in mod potential, sa cuprinda in simul ei un ‘arup sau o clas de persoane care sunt in céiutarea unui centru de loiali- tate si de autoidentificare, sau poate a unei baze de putere, care nu mai este furnizata de vechile forte de coeziune — tribale, religioase, feu- dale, dinastice, sau militare ~. asa cur a fost furnizata de politicile centtalizatoare ale Frantei sau Spaniei, si nu a fost furnizaté de condu- cAtorii statelor germane. in unele cazun este conditii sunt create de ivirea unor noi clase sociale care cauta controlul societatii impotri- va vechilor conduciitori, laici sau clericali. Daca acestuia i se adauga rana cuceririi sau chiar batjocoririi culturale venite din afara, a unei societati care are, in orice caz, inceputuri de culturé nationala, terenul pentru ascensiuea nationalismului poate fi pregitit. ‘Totusi, se pare ca mai este necesara inca o condhitie: pentru ca nationa- lismul s& se dezvolte in sanul ei, 0 societate trebuie, cel putin in mintile celor mai sensibili membri, si aiba o imagine a sa ca natiune, macar in embrion, in virtutea unui factor sau a unor factori generali unifi catori: limba, originea etnica, o istorie comuns (real sau imaginar’) ~ idei gi sentimente care sunt relativ formulate in mintile celor mai bine educati si mai inclinati si aiba un punet de vedere social si istoric, si mult mai putin clar formulate in, chiar absente din, constiinta majoritajii populatiei. Aceasta imagine nationala, care pare si-i faci pe acei la care exist, capabili de resentimente, daca este ignorata sau insultata, i uneste, de asemeni, pe unii dintre ci intr-un grup sau migcare constienta din punct de vedere ideologic, mai ales daca sunt confrun- tati cu vreun duisman comun, fic in interiorul statului fie din afara lui —o Biserica, un guvern sau niste detractori straini. Acestia sunt oa- meni care vorbesc sau scriu poporului si cauta si-I faca sa fie con- stient de greselile sale ca popor — poeti gi romancieri, istorici ¢icritici, teologi, filozofi si altii asemeni lor. Astfel rezistenta impotriva hege- moniei franceze in toate sferele vietii a inceput intr-o zona aparent jindepartata a esteticii si criticii (nu vreau sa intru aici in discutia a ce anume a stimulat reactia originara impotriva neoclasicismului francez in Anglia, sau in Elvetia). in statele germane a devenit o fort sociala si politica, un teren fertil pentru nationalism. Printre germani 4 luat forma unui efort deliberat al scriitorilor de a se elibera ei insisi ~ sipe alti ~ de ceea ce simteau c& sunt niste conditii asfixiante — la inceput de dogmele despotice ale legislatorilor estetici francezi, care inabuseau libera dezvoltare a spiritului. Dar pe lénga francezii aroganti, existau tirani interni, sociali nu doar estetici. Marea izbucnire a indignarii individuale impotriva regu- lilor g1 reglementatilor unei societati oprimant filistine, care este denu~ mita Sturm und Drang, avea ca obiective directe doborarea tuturor 570 Zidutilor si barierelor vieti soci i lor vieti sociale, a slugamiciei si servilismului de 40s, a brutal, arbitrarul, arogantet si preside rem aon Siuntlor sia .famiciei si baiguieliloripocriziei™, cum le mumeste Purke le Fleare nivel. Ceea ee a inceput ase pune la indoiala a fost Natiditateaoricitorlegi —regulile, presupus prescrise de Dumnezeu ‘aw de Natura, sa de Prin, care confereau autoritate si care pretindeat obedients universala, Era cert liberateaautoexprimri, libra exp ina gaimle!eatoare in forma sa cea mai pura si mai putemicd ist, dar prezenta la toti oamenii. Pentru Herder, aceasta ene vitala era i careior lopen- ual ra intrpat in ceatilegeniuli colectiv al popoarelo: legen: ste noezia eroied, mituri, leg, obiceiur, edntece, dansuri, simbolis. Tegehgios sac, temple, catedrale,actiunirtuale~toate era forme de expresie si de comunicare create nu de autor’ individual sau de care grupuriidentificabile, ei de imaginaia si voinia colectiva Personal inregii comunitai actinsind la dferitenivelur ale Pabilenwiratea cor 0 soley eee se nine mpal- clirora o societate se dezvolta ca un tot a csuna fcutailor ereatoar,acionind deopatva tnd $i in cadrul societati, a inlocuit notiunea de adeviruri obiective sin cau i. notiunea de adevaruri obiective cteme, sau de regal si modele inalterabile, pe care, urmandut-le, on. neni ajung la fercie, virtue, sau justtie sau la orice adevrathim- Plinire # naturii lor. De aici s-a vit o noua viziune asupra camentl Si societal, caresublina vtatatea,migearea,schimbmca tn pry, difereau mai curand decat seminat, ci os un punet {de vedere care concepea lumen cao gridind in eae fiecare copa, fe. scare floare crestes in felul siu si incorpora acele aspiratit pe care imprejuarile i propria sa natura le-au genera, gi care nu putea fy Racal Judecate potrivit unor modele si scopuri ae altorofganisme, Ac inlaturat dominatia acelei philosophia perennis, 2 in generalitat,universalitate,valaitatea unr legis repli oboe tive i eteme, care se aplica pretutinden, orcdnd,tuturor oamenilor i cturios cbror versiune naturalist era propagaté de cond {on Tuminismulu francez, inspiayi de triumfulstigelor natu! si al matematicii, fn termeni Carora cultura germana,religioash. litera Ra eriorizata ncinaté spre misticismn,ingust provincial iin el io fara vigoare pe zs bn az mit igoare pe cea occidentala, facea 0 impre- ta Tu dotese si sugerez e@ acest contrast crucial era, in orice caz, eput, mai degraba o viziune a unui mic grup de poet) si ena 40 ct ¢p. 263, sypra nota 14), 154 571germani. Dar acesti scritori, foarte probabil, s-au simtit puternic dati la o parte de transformarea sociala prin care trecea Germania, 51 in special Prusia, datoriti reformelor occidentalizante ale lui Frederic cel Mare. Lipsiti de orice putere real, neputind sa se incadreze in organizarea birocratica ce era impusi modului traditional de viata, deosebit de sensibili la incompatibilitatea viziunii lor de baza crestina, protestant’, moralisti cu caracterul stiintifie al Huminismului fran- ez, hartuiti de despotismul marunt al celor trei sute de printi, cei mai talentati independenti dintre ei au reactionat la subminarea lumii lor, care incepuse cu umilinjele aduse bunicilor lor de armatele lui Ludovic al XIV-lea, printr-o crescdnda revolta. Ei au aratat contrastul dintre profunzimea poeticei traditii germane, cu capacitatea ei de a emite capricioase, dar autentice intuitii asupra inepuizabilei, inex- primabilei viet spiritului si materialismol superficial, uilitarismul ~ si jocul de umbre dezumanizate ale ganditorilor francezi. Aceasta viziu- he este unul din izvoarele migcarii romantice, care in Germania, in orice caz, a celebrat vointa colectiva, nestingherita de reguli pe care oamenii ar putea sa le descopere prin metode rationale, viata spirituala a poporului la activitates cdruia —sau la voinja impersona- Jaa caruia — indivizii creatori ar putea participa, dar pe care n-ar putea si o observe sau s o descrie. Conceptia viel politice a natiunii ca expresie a acestei vieti colective este esenta romantismului politic — adica nationalismut Sé repet inca o data c@, indiferent daca nationalismul mi se pare in primul rnd a fi o reactie le o rand pricinuiti-unei societati, aceas- ta, desi este o necesari, nu e si 0 suficienta cauza a autoafirmani natio- nale. Ranile pricinuite unei societati de o alta, din timpuri imemoriale, nu au dus in toate cazurile la o réactie nationala, Pentru aga ceva € nevoie de mai mult ~ $i anume de o noua viziune a vietii cu care so- cietatea ranita, sau clasele sau grupurile care au fost date la 0 parte de schimbarea politica si sociala, sA se poata identifica, si in jurul cd- reia si se poatd grup2 si sa incerce sa restaureze viata lor colectiva, ‘Astfel, atat migcarile slavofile, ct si populiste din Rusia, ca $i nationa- lismul german pot fi intelese numai daca iti dai seama de efectul trau- matic al modemizarii violente i rapide impuse poporului sau de Petru cel Mare, 5i pe © scara mai mica, de Frederic cel Mare in Prusia—adic& reactia impotriva efectului revolutiilor tehnologice sau dezvoltarea unor noi piete si deciderea celor vechi, ruptura consecutiva interve- wregi clase, imposibilitatea folosirii talentelor lor de catre oamenii educati, nepotriviti din punct de vedere psihologic de a intra in noua birocratie, si, in cele din urma, in cazul Germaniet ‘ocupatia sau domnia coloniala a unui puternice dugman strain, care S72 a distrus modurile de viata traditionale si i-a lsat pe oameni, in spe- ial pe cei mai sensibili $i autoconstienti dintre ei — artist, gindi torii, indiferent de profesiunile lor ~ fara o pozitie stabil’, nesiguri xi incurcati. Exista atunci un efort de a crea‘o nou sintezh, © nous 'Meologie, att penis » explica,precum sia justificarezstem fa de fertele care Iuereaza impotiva convingeilor lor si a modurior Jor de vit, dea noua directie si,de a oferi un nou centru Acesta este un fenomen indeajuns de familiar in vremea noas- tr, care nua lipsit in revoluile sociale gi eeonomice, Acolo unde legaturile etnice si experienta comund istorica nu sunt suficient de puternice ca 88 fi creat un sentiment de nationalitate, acest nou cen. {ru poate fi 0 clasa sociala sau un partid politic, sau 0 Biseriea, sau, ~ foarte adesea; centrul de putere gi de autoritate ~ statul insusi, fie ca este sau nu multinational ~ ce ridica stindardul sub care toti cei ale ror moduri de viata au fost incdleate ~ tarani fard pamant, mosieri ‘uinati sau pravaliasi, intelectuali someri, profesionisti firk succes in variate sfere se pot aduna si'regrupa. Dar nimic din toate aces. tea nu s-a dovedit, de fapt, atit de putemic, fie ca simbol, fic ca rea litate, atat de eapabil de a actiona ca o forta unificatoare si dinamica a natiunea; gi, cfind natiunea este una eu alte centre de devotiune — rast eligi, elas — apelul el este incomparabil de puter. imi nationalisti adevarati~ germanii ~ sunt un exemplu de ma aeration eager it un cep en ingerarea rinii si sé creeze un centru interior de rezistenta. Mai intii tun mic grup de educati francofobi nemultumiti, apoi sub influenta dezastrelor savargite de armatele franceze si de Gleichschaluung-ul Jui Napoleon, o vasta miscare populara, prima mare izbucnire a pasi- unit nationaliste, cu sovinismul siu studentese dezlantuit, cu arderi- le de cart si cu procesele secrete ale tiditorilor, asemeni unui ucenic vrajitor care a scapat de sub control, ce au provocat dezgustul unor calmi ginditori ca Goethe si Hegel. Alte natiumi au urmat, in parte sub infuentaretorc germane in pare deaarece imprejrae i cre se aflau erau suficient de asemanatoare pentru a crea o malaise simi- lara si pentru a genera acelasi remediu primejdios. Dupa Germania. Italia, Polonia si Rusia, si la vremea cuvenita, nationalititile balcanice, baltice si Irland, si, dupa prabusire, cea de-a Treia Republied franceca $H tot aga pana in zilele noastre, revoltele nationaliste ale grupurilor regionale si etnice din Belgia, Corsica, Canada, Spania, Cipnt, chiar Sin Frans, Anglia gi cine mai sti de unde : ci unul dintre profetii secolului XIX, pe ct pot s ct anticipat un fenomen de acest gen, Daca lar i sugerat emeva, ac 8 373fost privit ca prea improbabil ca sa i se acorde vreo atentie. Care este motivul pentru a trece cu vederea posibilitatea acestui eveniment car- dinal din zilele noastre? v Printse presupunerile ganditorilor rationali de tip liberal din seco- lul XIX si vreme de cteva decenii din secolul XX erau gi acestea: democratia liberala era cea mai satisfacatoare — sau cel putin cea mai ulin nesatisfacdtoare ~ forma de organizare umana; statul-natiune era, sau cel putin devenise din punct de vedere istoric, unitatea nor- mala de societate umana. independent, autoguvernata; si, in cele din urma, o data ce imperiile multinationale (pe care Herder le denun- psihologice care sa inlocuiasca legaturile culturale, politice, reli- Bioase pierdute care serveau la mentinerea vechii ordini. Socialist credeau ci solidaritaiea de clasa, fratemitatea celor exploatati si per- spectiva unei societiti drepte si rationale, cireia revolutia Hi va da nastere, va fumiza acest climat social; si, intr-adevar, a $i facut-o intr-o ‘oarecare masuri. Mai mult, unii dintre cei sarmani, strimutaii, cei fara mijloace, au emigrat in Lumea'Noua. Darpentru majoritate, vacu- umul n-a fost umplut nici de partidele politice, nici de miturile revo- lutionare pe care a cautat Sorel si le ofere, ci de vechile, traditionalcle legaturi ~ limba, glia, amintirile istorice reale si imaginare— gi prin ‘Institut sau condueatori functiondind ca incamare a conc&ptiilor oame- nilor despre ei insisi ca 0 comunitate, 0 Gemeinschaft ~ s:mboluri 1 organisme care s-au dovedit cu mult mai puternice decit doreau tase ca fiind niste monstruozitati politice nepotriyite) fuseserd diZ0l pneu. $0 creada socialistii sau liberalii luminati. Idea, investit uncori vate in partile lor constituente, dorinta de uniune a oamenilor cu timba, obiceiuri, memorii, viziuni comune, va fi in cele din urm satis cut gi 0 societate de state nationale eliberate, autodeterminate ~ tanara Ralie a lui Mazzini, tanara Germanic, tanara Polonie, tania Rusie — vor exista, gi, inspirate de un patriotism nepatat de nationa- lismul agresiv (el insusi un simptom al conditiei patologice provocate de opresiune), vor trai in pace si in armonie intre ele, neimpiedicate de persistenta irational’ a unui trecut servil. Faptul ¢@ un reprezen- tant al migcdrii lui Mazzini a fost invitat gi a luat parte la adunarea primei Asocia{ii Internationale a Oamenilor Muncii, orieét de putin se poate s8-i fi plicut lui Marx, e semnificativ in aceasta privinta. ‘Aceasta convingere a fost impartasita de fondatorii liberali si demo- ‘crati ai statelor de dupa Primul Razboi Mondial si a fost incorporata in Constitutia Ligii Natiunilor. Cat priveste pe marxisti, chiar si ei nu au cerut abolirea totali a frontierelor nationale; in cazul in care exploatarea de clasa avea si fie inlaturata prin revolutia socialist se afirma ca societatile nationale libere pot exista una Langa alta chiar si dupa disparitia statului, conceput ca un instrument al dominatiei de clasa Nici una din aceste ideologii nu a anticipat cresterea sentimen- tului national si, mai mult dec&t acest lucru, a nationalismului agre- siv. Ce s-a ignorat, cred eu, a fost faptul pe care doar Durkheim la injetes clar, si anume ca distrugerea ierathiilor $i ordinii traditionale ale vietii sociale, ~ in care erau profund implicate loialitatea oame- nilor, prin ,rationalizarea* birocratica si prin centralizarea cerute $i generate de progresul industrial — lipsea un mare numar de oameni de securitatea sociala si emotional, producea faimoasele fenomene ale alienarii, lipsa spirituala a unui cimin si o anomie crescanda impu- nnd crearca, prints-o politica sociald deliberatd, a unor echivalente 374 cu 0 fervoare mistica sau mesianic’, a natiunii ca suprema autori- tate, ludnd locul Bisericii sau Printului, sau domniei legii, sau al altor surse de valori finale, a inliturat durerea rinii pricinuite congtiintei de grup, oricine va fi ficut-o — un dusman strain sau niste capitalist autohtoni, sau niste exploatatori imperialisti, sau 0 birocratie fara inima, impusa in mod artificial ss Acest sentiment era, fara indoiala, exploatat de partide gi de politi- cieni, dar era acolo ca s& fie exploatat, nu era inventat de cei care-! foloseau pentn alte scopuri de-ale lor. Era acolo gi avea o forta inde- pendenta a sa, care putea fi combinata cu alte forte si, cel mai efica- ce, cu puterea unui stat inclinat cdtre modemizare, ca o aparare impotriva altor puteri vzute ca find strane sau ostile, sau a unor grupuri par- ticulare, clase gi migedri interme, religioase, politice si economice, cu care majoritatea societatii nu se identifica in mod instinetiv. S-a dezvol- tat sia putut fi folosit, in multe directii diferite, ca o arma a secula- rismului industrializarii, a modemnizari, a folosirii rationale a resurselor, sau cao chemare a unui trecut real sau imaginar, a unui Paradis pagin sau neomedieval, a unei viziuni a unei vieti mai simple, mai curajoa- wu cao chemare a sngelui, sai a unei vechi credin- {c, impotriva strainilor sau cosmopolitilor or, sofistilor, economistilor si calculatorilor“* care nu intelegeau adevaratul suflet al poporuli din care izvora nationalismul gi care le rapeau mostenirea lui. Consider ca aceia care, oricét de patrunzatori in alte privinte, au ignorat puterea exploziva generat de combinatia ranilor mentale nevindecate, oricum ar fi fost ele pricinuite, cu imaginea natiuinii ca © societate a celor vii $i morti gi a celor inca nenascuti (oricat de si- 5. Loe. cit (p. 263 supra, note 14), 575nistra s-ar fi dovedit aceasta idee cénd ajungea la exacerbare pato- logica), au dovedit o insuficienta percepere a realitatii sociale. Acest fenomen mi se pare a fi adevarat atat pentru prezent, et si pentru ultimele doua sute de ani. Nationalismul modem s-a nascut intr-ade- vvar pe pimant german, dar s-a dezvoltat oriunde conditile s-au asema- nat suficient cu efectul modernizarii asupra socictitii traditionale germane. Nu as vrea sa spun c& aceasta ideologie a fost inevitabila; S-ar fi putut sa nu se fi nascut deloc. Nimeni nu 2 demonstrat inca in ‘mod convingator ca imaginatia umana asculta de legi ce pot fi desco- pperite, sau cd e in stare sa prezica migcares ideilor. Daca aceasta gru- pare de idei nu s-ar fi nascut, istoria ar fi putut lua o alté directie. Ranile pricinuite germanilor ar fi existat, dar balsamul pe care !-au ‘generat, pe care Raymond Aron (care-! aplica marxismului) |-a nuit opiumul intelectualilor, ar-fi putut fi diferit ~ si, daca aceasta s-ar fi intimplat, lucrurile ar fi fost altele. Dar idea s-a ndscut: si conse- cintele au fost cele care au fost, si mi se pare a arata o anume obstina- tie ideologica in a nu recunoaste natura si importanta lor. De ce acest lucru nu a fost, in general, observat? In parte datorita interpretarii Whig", atat de mult raspandita de istoricii liberali (si Socialisti) luminati. Tabloul este familiar: pe de o pane, puterile intu- nericului: Biserica, traditia, capitalismul, autoritatea, ierathia, exploa- tarea, privilegiul; pe de alta, les lumiéres, lupta pentru ratiune, pentru cunoasterea 51 distrugerea barierelor dintre oameni, drepturile omu- lui (in special acelea ale maselor muncitoare) la libertate sociala si individuala, reducerea mizeriei, a opresiunii, a brutalitatii, accentul pus pe ceca ce au oamenii in comun, nu pe deosebirile dint ei. Totusi, in formularea cea mai simpla, deosebirile nu erau mai putin reale decat identitatea generica, decat ,specia fina, a lui Feuerbach sia lui Marx. ‘Sentimental national, care izvora din ele, era in ambele parti ale aces- tei diviziuni dintre lumina si intuneric, progres si reactiune, tot asa cum e in lagarul comunist din zilele noastre; deosebirile ignorate se afirma ele insele si pana la urma se ridicé impotriva eforturilor de a le eluda in favoarea unei presupuse, sau dorite uniformitati. Idealu! unui singur sistem mondial organizat stiintific, cérmuit de ratiune a fost in centrul programului luminismului. Cand Immanuel Kant, care zu poate fi acuzat de vreo inclinatie spre irationalism, a declarat: Din trunchiul risucit al umanitatii nu s-a facut vreodata ceva drept™, ce a spus nu a fost absurd Mai urn 0 sugestie. Consider ci gandirea din secolul XIX si de Ja inceputul secolului XX, a fost uimitor de europocentrista. Cand cei mai imaginativi si mai radicali ganditori politici ai acelor tim- 6, Loe. cit (p. AS supra, nota 3) 576 puri au vorbit de locuitorii din Africa sau din Asia, exista, de regu- 1a, ceva curios de indepartat si de abstract in ideile lor. Ei gandeau despre asiatici si despre africani aproape in mod exclusiv in termenii tratamentului apiicat lor de europeni, Fie ed erau imperialist fie pater- nalisti binevoitori, sau liberali sau socialisti indignati de cuceriri $i exploatare, popoarele Africii si Asiei erau discutate fie ca ocrotite, fie ca victime ale europenilor, dar rareori, ca ele insele, ca popoare cu istorii si cultun propri lor; cu un trecut, prezent si viitor, care tre~ buie sa fie intelese in termenii propriului lor caracter si ai impreju- rarilor lor reale; sau, daca existenta unor asemenea culturi indigene era recunoscuta, ca in cazul, s& zicem, al Indiei sau al Persiei, Chinei sau Japoniei, se tindea ca ele si fie in mare masura ignorate cdind se discutau nevoile acestor societati in viitor. Ca urmare, ideea ca un nationalism ascendent s-ar putea dezvolta pe aceste continente nu era luata in serios. Chiar Lenin parea sa creada despre migcérile nationale de pe aceste continente ca erau doar niste arme impotriva imperialis- mului european; si despre sprijinirea lor ca fiind capabila sa accele- Feze Sau sa intarzie margul catre revolutie in Europa, Acest lucru este perfect inteligibil, intrucit el si tovardsii lui revolutionari credeau ca aici era locul unde se afla centrul puterii mondiale, ca revolutia pro- lctara din Europa va elibera in mod automat muncitorii de pretutin- deni, ca regimurile coloniale sau semicoloniale asiatice sau africane vor fi in acest mod inlaturate si supusii lor integrati in noua ordine mondiala intermationala emancipata din punct de vedere social. In consecinté, pe Lenin nul interesa viata diferitelor comunitati ca atare, urmandu-! in aceasta privinta pe Marx, ale cirui pagini. de pilda, des- pre India si China, sau Trianda nu prezinté nici o lectie specifica referi- toare la viitorul lor ‘Aces europocentrism aproape universal poate, int-o masura, cel putin, si explice faptul ca uriasa explozie nu numai a antiimperialis- ‘mului, ¢i si a nationalismului pe aceste constinente a ramas nepreva~ ‘zuta in mare masura, Pan la enormul efect al victoriei japoneze asupra Rusiei in 1904. nici un popor noneuropean nu se prezenta in ochii teoreticienilor sociali sau politict occidental ca o natiune veritabile ale carei caracter intrinsec, istorie, probleme, potenjialitaqi de viitor constituiau un domeniu de studi de o‘importanta primordiala pen- tru cercetatorii problemelor publice, ale istoriei si ale dezvoltarii umane in general. Acest Iucru, ca si orice altceva ar putea explica aceasta stranie lacuna in futurologia din trecut. E instructiv sa tinem seama a, intimp ce Revolutia rusa a fost cu adevarat libera de orice clement nationalist, chiar daca dupa interventia aliata — intr-adevar ar fi corect sii o descriu ea avand un caracter total antinationalist ~ aceasta nu a ‘mai durat, Concesitle pe care Stalin a trebuit sa le facd sentimentu. 377jonal inainte si dupa invazia Rusiei de catre Hitler si apoi cel- iontbs Funan orgie lone Risa tla gral e Sere obs lizarea acestui sentiment a fost ceruta de promovarea telurilor statulti sovietic. $i acest fenomen nu e mai putin valabil pentru marea majori- tate a statelor care s-au nascut dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi dial rN a cri nga Aap of nil w rear poll de ari, in orice caz in afara lumii occidentale, n-ar avea sanse de succes, daca n-ar fi insotita de un sentiment national. Trebuie sa repet cd nu sunt istorie sau om de stiinta politic si de aceea nu pretind c& ofer 0 explicatie a acestui fenomen. Dorese numai sa ridic o problema $i si subiiniez necesitatea nei mai mari atentit acordate acestei mladite aparte a revoltei romantice, care a afectat in mod decisiv Iumea noastra Sm Winston Churchill in 1940 1 - In acum indepartatul an 1928, un eminent poet gi critic englez a publicat o carte despre arta scrierii prozei engleze!. Scriind intr-o vreme de amara deziluzie fata de falsele splendori ale epocii eduar- diene, si inca si mai mult fata de propaganda si de vorbaria iscatd de Primul Rézboi Mondial, criticul lauda virrutile simplitatii. Daca proza simpla era adesea seaca si plati, era cel putin cimstitd. Daca €ra uneori stangace, informa si incolora, transmitea cel putin un senti- ment al adevarului. Si mai mult decdt atit, evita cea mai rea dintre tentatii—stilul bombastic, dramatismul, construirea de fragile fatade. fie ingelator de netede, fie acoperite de elaborate amanunte baroce, care ascundeau 0 teribila gaunosenie interioara. ‘Timpal si spiritul sunt indeajuns de cunoscute: era nu prea departe de vremea in care Lytton Strachey crease o now moda prin metoda demascarit ipoeriziei si confuziei eminenjilor victorieni, dupa ce Ber trand Russel demascase pe mari metafizicieni din secolul XIX ca autori ai unei monstruoase inselatorii fiicute pe seama unei genera- tii doritoare sa fie ingelate, dupa ce Keynes condamnase cu succes nebuniile si vieiile oamenilor de stat aliati de la Versailles. Aceasta era epoca in care retorica, si mai ales, elocventa erau folosite ca si calomnieze si s4 camufieze niste Pecksniffi literari si morali, garla- tani lipsiti de scrupule, care corupeau gustul artistic gi discreditau cauiza adevarului si ratiuni, si in cel mai rau caz incitau la rau $i duceau 0 lume eredula spre dezastru, In acest climat literar, critieul amint ‘cu mut talent si putere de discernamant, a explicat de ce pretuia ulti. mele cuvinte inregistrate $i rostite in fata judecitorului Thayer de citre sarmanul negustor de peste Vanzetti? ~ franturi de vorbe migedtoare, | HERBERT READ, English Prove Site (Londra, 1928. 2 Ihde, p. 165, 579