Expertiza accidentelor de trafic rutier1

Printre problemele pe care expertul criminalist le poate elucida în

cadrul expertizei criminalistice auto, enumerăm:

1. Determinarea dinamicii accidentului după urmele create în

câmpul infracţional, ce presupune o prezentare a derulării
evenimentului rutier, aşa cum rezultă din interpretarea tuturor
probelor administrate în cauză;

2. Stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculului după urmele

de frânare, derapare, răsturnare respectiv după amplitudinea
deformaţiilor sau distanţa de proiectare a pietonului sau a altor
repere şi obiecte; astfel, în funcţie de derularea evenimentului rutier
şi consumurile energetice care se regăsesc se face o determinare
analitică a valorii vitezei de deplasare în momentele premergătoare
declanşării strii de pericol sau în cel al impactului;

3. Direcţia sau direcţiile de deplasare ale autovehiculelor după

urmele lăsate pe segmentul de drum respectiv; având în vedere
aspectul şi poziţia urmelor, interpretate pe baza imaginilor foto şi a
schitei locului faptei, se pot stabili atât direcţiile cât şi traiectoriile
urmate de vehicule atât înainte cât şi după impact;

4. Stabilirea locului impactului; locul impactului este materializat

de o serie de urme, dintre care enumerăm, particule de pământ,
pelicule de vopsea, cioburi de sticlă, fragmente de plastic, urme de
ulei sau lichid de răcire, modificări bruşte ale traiectoriilor urmelor
de frânare, diverse obiecte pe care victima le transporta sau obiecte
vestimentare ale sale; toate acestea oferă indicii importante cu
privire la poziţia locului în care traiectoriile celor două vehicule
respectiv vehicul-pieton s-au intersectat;

5. Stabilirea poziţiei autovehiculului (autovehiculelor) sau a

victimei în momentul impactului; analizarea formei şi dispunerii
avariilor pe autovehicul (autovehicule) cât şi a vătămărilor corporale
suferite de victimă, reţinute în actele de constatare medico-legală,

1
http://www.inec.ro/expertize.php
permit stabilirea poziţiilor reciproce dintre autovehicule respectiv
dintre autovehicul şi pieton în momentul impactului;

6. Stabilirea momentului apariţiei stării de pericol; acţiunea sau

inacţiunea unui participant la traficul rutier, efectuată cu încălcarea
unor norme legale, conduc la generarea unei stări de pericol pentru
ceilalti participanţi, care sunt nevoiţi să iniţieze manevrele de
evitare; momentul generării stării de pericol este dependent de o
multitudine de factori dintre care enumerăm, caracteristicile
sectorului de drum, condiţiile meteo-rutiere şi de trafic, vârsta
pietonului etc.

7. Stabilirea spaţiului parcurs de victimă respectiv autovehicul

din momentul aparitiei stării de pericol până în cel al coliziunii; după
stabilirea locului impactului şi a momentului generării stării de
pericol, coroborate cu valorile vitezelor de deplasare, se poate
determina analitic spaţiul parcurs de pieton respectiv autovehicul
între aceste două momente;

8. Stabilirea relaţiilor de timp în care s-au derulat anumite

secvenţe ale accidentului; presupune calculul timpului funcţie de
spaţiile parcurse de autovehicule respectiv pietoni şi a vitezelor de
deplasare ale acestora;

9. Stabilirea posibilităţilor de evitare a accidentului; aceasta

analiza reprezintă elementul principal, pe baza căruia, alături de
celelalte mijloace de probă, organul judiciar stabileşte vinovăţia;
prezintă două etape, prima este analiza posibilităţilor de evitare, care
se încadrează între momentul declanşării starii de pericol şi cel al
impactului, respectiv a doua, cea a posibilităţilor de prevenire a
accidentului, care cuprinde analiza evenimentului în funcţie de
obligaţiile legale pe care le avea conducătorul auto respectiv
pietonul, anterior declanşării stării de pericol;

10. Examinarea pneurilor şi jantelor deteriorate; presupune o

analiză a avariilor pe care acestea le prezintă coroborată cu evaluarea
traseologică a urmelor constatate atât pe suprafaţa anvelopei,
respectiv a jantei, cât şi la locul faptei, pentru a se stabilii cauza
depresurizării pneului şi implicit a momentului în care a avut loc
acest proces, în raport cu cel al impactului ( analiza raportului cauză-
efect);

11. Examinarea criminalistică a diferitelor repere din sistemele

de siguranţă ale autovehiculului găsite rupte sau deformate;
aceasta analiză are ca scop determinarea relaţiei cauzale între
avarierea reperului respectiv şi producerea evenimentului rutier,
respectiv a faptului dacă aceasta reprezintă cauza sau efectul
accidentului;

12. Identificarea generică sau individuală a obiectului creator al

urmelor de pneuri sau a genului de autovehicul în cazul
evenimentelor rutiere cu fugă de locul faptei; tipul de autovehicul
care a lăsat urmele relevate la locul faptei poate fi stabilit prin
anumite elemente caracteristice anvelopelor cu care acesta este
echipat : amprenta benzii de rulare a pneului şi lăţimea urmei pot
furniza informaţii privind tipul şi marca anvelopelor, prezenţa unor
defecte sau uzuri ale profilurilor sub formă de rupturi, tăieturi,
pierderi de substanţă permit stabilirea caracteristicilor individuale,
iar determinarea ecartamentului autovehiculului (distanţa dintre
roţile aceleiaşi punţi) poate indica genul şi tipul de autovehicul care
le-a lăsat;

13. Identificarea individuală a autovehiculului în cazul

evenimentelor rutiere cu fugă de locul faptei prin examinarea
comparativă a peliculelor de vopsea, reconstituirea întregului din
părţi şi examinarea structurală comparată a fragmentelor şi
cioburilor găsite la locul faptei.

Atât multidisciplinaritatea cât şi problematica examinărilor transced

uneori aspectele pur tehnice auto. Pe lânga acestea, expertiza
criminalistică poate viza şi aspecte traseologice (urme), fizico-
chimice (în cazul prelevărilor de substanţe organice şi anorganice),
la care se adaugă coroborarea cu aspectele medico-legale. La
efectuarea expertizelor, la INEC, se utilizează metode şi programe
specifice pentru stabilirea dinamicii accidentelor şi reconstituirea
evenimentului.