Sunteți pe pagina 1din 23

CURSUL 3

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND


TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI SI PERSOANE

ORDONANTA 27 DIN 31 AUGUST 2011 PRIVIND TRANSPORTURILE


RUTIERE - rezumat -
Dispoziţiile ordonanţei constituie cadrul general pentru organizarea şi
efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul României,
precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu
respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi
nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurător, a
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru
satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi a nevoilor de apărare ale ţării.
Transportul public local efectuat în interiorul unei localităţi, precum şi serviciul
public de transport persoane se reglementează prin legi speciale.
În sensul ordonanţei, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
- activitate conexă transportului rutier - activitate care se desfăşoară în legătură cu
transportul rutier;
- autobuz - autovehicul cu cel puţin 4 roti şi o viteză maximă constructivă mai mare
de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane pe scaune şi în
picioare, care are mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
- autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune, destinat şi echipat numai
pentru transportul de persoane aşezate pe scaune, având spaţii speciale pentru
transportul bagajelor pe distanţe mari, amenajat şi dotat pentru a asigura confortul
persoanelor transportate, având interdicţia de a transporta persoane în picioare;
- autorizaţie de transport internaţional - document care dă dreptul unui operator de
transport rutier să efectueze în anumite condiţii una sau mai multe operaţiuni de
transport internaţional pe teritoriul unui stat, pe perioada sa de valabilitate;
- capăt de traseu - staţia de plecare sau staţia de destinaţie a unui traseu, utilizată
pentru urcarea/coborârea, după caz, a persoanelor transportate prin servicii regulate de
transport contra cost de persoane;
- certificat de competenţă profesională - document care atestă pregătirea
profesională a unei persoane în domeniul transporturilor rutiere;
- certificat de transport în cont propriu - document care permite exercitarea ocupaţiei
de întreprindere de transport rutier în cont propriu;
- copie conformă a certificatului de transport în cont propriu - document în baza
căruia se efectuează transport rutier în cont propriu, eliberat de autoritatea competentă
pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la
transportul rutier în cont propriu;
- copie conformă a licenţei comunitare - document în baza căruia se efectuează
transport rutier contra cost, eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre

1
autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier contra
cost;
- cursa - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între capetele de traseu, în
cadrul aceluiaşi serviciu regulat de transport de persoane;
- document de transport - document care se află la bordul autovehiculului rutier pe
toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care
efectuează transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau
persoanele transportate, după caz, şi care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei
şi a tipului de transport rutier efectuat;
- grafic de circulaţie - document care conţine denumirea traseului, capetele de
traseu, autogările, staţiile publice aflate pe traseu, distanţele dintre acestea, orele de
plecare/sosire din capetele de traseu şi din staţiile publice/autogările aflate pe traseu,
zilele în care se efectuează serviciul regulat şi serviciul regulat special, după caz;
- licenţa comunitară - document care permite accesul operatorului de transport
autorizat la piaţa transportului rutier;
- licenţa de traseu - document pe baza căruia operatorul de transport rutier
efectuează transport rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate sau
servicii regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport;
- operator de transport rutier - întreprindere care desfăşoară activitatea de transport
rutier de mărfuri şi/sau persoane, contra cost;
- operaţiune de cabotaj - reprezintă prestarea de servicii de către operatorii de
transport rutier de mărfuri într-un stat membru în care nu sunt stabiliţi şi nu ar trebui
să fie interzise atât timp cât se desfăşoară într-un mod care să nu dea naştere unei
activităţi permanente sau continue într-un stat membru gazdă;
- manager de transport - persoană fizică angajată a unei întreprinderi sau, în cazul în
care respectiva întreprindere este persoană fizică, chiar persoana în cauză sau, în cazul
în care se prevede în mod expres, o altă persoană fizică desemnată de întreprinderea
respectivă prin contract şi care conduce permanent şi efectiv activităţile de transport
ale întreprinderii respective;
- program de transport - program întocmit şi aprobat de autoritatea competentă, prin
care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numărul autovehiculelor necesare,
precum şi capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier
contra cost de persoane prin servicii regulate. Capacitatea de transport a
autovehiculului este dată de numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de
clasificare pe stele sau categorii;
- serviciu regulat - serviciile care asigură transportul de persoane la intervale
stabilite pe trasee stabilite, persoanele fiind îmbarcate şi debarcate la puncte de oprire
prestabilite;
- serviciu regulat special - serviciile regulate, indiferent de cine sunt organizate, care
asigură transportul unor categorii precizate de persoane cu excluderea altor persoane;
- serviciu ocazional - serviciile care nu corespund definiţiei de servicii regulate,
inclusiv serviciile regulate speciale, şi a căror caracteristică principală este faptul că
transportă grupuri de persoane constituite la iniţiativa clienţilor sau chiar a
operatorului de transport;

2
- traseu - parcurs care asigură legătura dintre capatul de traseu de plecare şi capătul
de traseu de destinaţie, pe care se efectuează servicii regulate sau servicii regulate
speciale. În funcţie de amplasarea capetelor de traseu şi de parcursul dintre acestea,
traseele pot fi judeţene, interjudeţene şi internaţionale; traseele dintr-o asociaţie de
dezvoltare intercomunitară având ca obiect transportul rutier public de persoane prin
servicii regulate sunt considerate trasee locale.
Transporturile rutiere se clasifică pe categorii şi tipuri după cum urmează:
I. categorii de transport rutier:
1. clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfăşurare:
a) transport rutier naţional;
b) transport rutier internaţional;
2. clasificarea din punctul de vedere al caracterului comercial al activităţii:
a) transport rutier contra cost;
b) transport rutier în cont propriu;
II. tipuri de transport rutier:
1. transport rutier de mărfuri:
a) transport rutier de mărfuri generale;
b) transport rutier de mărfuri perisabile;
c) transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;
d) transport rutier de deşeuri;
e) transport rutier de animale vii;
f) transport rutier agabaritic;
2. transport rutier de persoane:
a) transport rutier prin servicii regulate;
b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
c) transport rutier prin servicii ocazionale.
Activităţile conexe transporturilor rutiere se clasifică după cum urmează:
a) activitate de autogară;
b) activitate de intermediere în transportul contra cost de mărfuri sau în transportul
contra cost de persoane efectuat prin servicii ocazionale.
Autorizarea întreprinderilor în vederea accesului la ocupaţia de operator de
transport rutier se face prin înregistrarea acestora în Registrul electronic naţional al
operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea competentă.
Prevederile privind accesul la ocupaţia de operator de transport nu se aplică
întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport rutier naţional:
a) transporturi poştale efectuate în cadrul unui serviciu universal;
b) transportul necomercial de vehicule defecte sau care sunt avariate;
c) transportul de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată,
inclusiv cea a remorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
d) transportul de mărfuri în regim de taxi;
e) transportul de medicamente, aparate şi echipamente medicale şi al altor articole
necesare în cazul situaţiilor de urgenţă specifice catastrofelor naturale;
f) transporturi funerare;
g) deplasări efectuate cu vehicule istorice;

3
h) transporturi efectuate cu vehicule rutiere special destinate serviciilor medicale de
urgenţă;
i) transporturi efectuate cu vehicule rutiere utilizate de serviciile forţelor armate, de
serviciile protecţiei civile, de pompieri şi structurile responsabile cu menţinerea şi
restabilirea ordinii şi siguranţei publice sau închiriate de acestea fără conducător auto,
atunci când transportul intră în atribuţiile proprii ale acestor servicii şi se efectuează
sub controlul acestora;
j) transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă autorizată nu
depăşeşte 40 km/h;
k) transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercări pentru îmbunătăţirea
tehnologică;
l) transporturi efectuate cu tractoare agricole sau forestiere;
m) transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice, cu vehicule
rutiere deţinute de acestea, indiferent de capacitate;
n) transporturi efectuate cu autovehicule construite şi echipate pentru transportul a
cel mult 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, şi destinate acestui scop;
o) transporturi necomerciale de lapte şi stupi de albine.
Întreprinderea care exercită ocupaţia de operator de transport rutier
desemnează un manager de transport.
Cerinţa privind buna reputaţie trebuie îndeplinită de către întreprindere şi de
către managerul de transport al întreprinderii.
Certificatul de competenţă profesională a managerului de transport se obţine în
baza pregătirii profesionale iniţiale, urmată de o examinare, în condiţiile stabilite de
către autoritatea competentă prin norme.
Deţinătorii de certificate de competenţă profesională au obligaţia de a urma
cursuri pentru pregătirea profesională periodică la intervale de cel mult 10 ani, care se
finalizează printr-o evaluare privind actualizarea cunoştinţelor, în condiţiile stabilite
de către autoritatea competentă prin norme.
Deţinătorii de certificate de competenţă profesională care nu au mai condus o
întreprindere de transport rutier de marfă sau o întreprindere de transport rutier de
persoane în ultimii 5 ani au obligaţia de a urma cursuri de pregătire profesională
periodică, care se finalizează printr-o evaluare privind actualizarea cunoştinţelor, în
condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.
În vederea actualizării cunoştinţelor pe care le deţin, managerii de transport au
obligaţia să urmeze cursuri pentru pregătirea profesională continuă, care se finalizează
printr-o evaluare privind actualizarea cunoştinţelor, în condiţiile stabilite de către
autoritatea competentă prin norme.
Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu se aplică
întreprinderilor care efectuează operaţiuni de transport rutier în cont propriu cu
vehicule rutiere a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca/semiremorca,
depăşeşte 3,5 tone şi/sau cu vehicule rutiere destinate transportului a mai mult de 9
persoane, inclusiv conducătorul auto, sau întreprinderilor care efectuează operaţiuni
de transport rutier în cont propriu cu vehicule rutiere care se deplasează fără
încărcătură.

4
Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu nu se aplică
întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport rutier naţional:
a) transportul de vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate;
b) transportul de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată,
inclusiv cea a remorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
c) transportul de medicamente, aparate şi echipamente medicale şi al altor articole
necesare în cazul situaţiilor de urgenţă specifice catastrofelor naturale;
d) transporturi funerare;
e) deplasări efectuate cu vehicule istorice;
f) transporturi efectuate cu vehicule rutiere special destinate serviciilor medicale de
urgenţă;
g) transporturi efectuate cu vehicule rutiere utilizate de serviciile forţelor armate, de
serviciile protecţiei civile, de pompieri şi structurile responsabile cu menţinerea şi
restabilirea ordinii şi siguranţei publice sau închiriate de acestea fără conducător auto,
atunci când transportul intră în atribuţiile proprii ale acestor servicii şi se efectuează
sub controlul acestora;
h) transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă autorizată nu
depăşeşte 40 km/h;
i) transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercări pentru îmbunătăţirea
tehnologică;
j) transporturi efectuate cu tractoare agricole sau forestiere;
k) transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice, cu vehicule
deţinute de acestea, indiferent de capacitate;
l) transporturi efectuate cu autovehicule construite şi echipate pentru transportul a
cel mult 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, şi destinate acestui scop;
m) transporturi necomerciale de lapte şi stupi de albine.
Pentru a efectua transport rutier în cont propriu, întreprinderile trebuie să fie
înregistrate în Registrul electronic naţional al întreprinderilor care efectuează transport
rutier în cont propriu, ţinut de autoritatea competentă.
Certificatul de transport în cont propriu se acordă de către autoritatea
competentă în urma îndeplinirii condiţiilor de bună reputaţie şi de competenţă
profesională.
Întreprinderea care efectuează transport rutier în cont propriu desemnează
un manager de transport.
Accesul la piaţa transportului rutier contra cost de mărfuri şi persoane se face
liber şi nediscriminatoriu, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, calitatea
serviciilor de transport, interesul publicului călător şi siguranţa rutieră fiind prioritare.
Transportul rutier contra cost de mărfuri şi persoane se efectuează de către
operatorii de transport rutier în baza licenţei comunitare numai cu autovehicule la
bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenţei
comunitare, documentul de transport, precum şi celelalte documente specifice
tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementările în vigoare.
Licenţa comunitară este eliberată de autoritatea competentă cu o valabilitate de
10 ani şi se pastrează la sediul întreprinderii.

5
Perioada de valabilitate a copiilor conforme ale licenţei comunitare eliberate de
autoritatea competentă este de minimum un an, fără a depăşi perioada de valabilitate a
licenţei comunitare.
Copiile conforme ale licenţei comunitare nu sunt transmisibile şi sunt
personalizate de către emitent cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru
care au fost emise.
Transportul rutier naţional contra cost se poate efectua numai cu vehicule
rutiere înmatriculate în România, deţinute şi utilizate în condiţiile prezentei ordonanţe.
Transportul rutier internaţional contra cost se poate efectua numai cu
autovehicule rutiere înmatriculate în România, deţinute şi utilizate în condiţiile
prezentei ordonanţe.
Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara spaţiului Uniunii
Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condiţiile în care semiremorca/remorca
este înmatriculată în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor
internaţionale la care România este parte.
În cazul efectuării transportului rutier internaţional contra cost, operatorii de
transport rutier români utilizează autovehicule conduse de cetăţeni români, de cetăţeni
ai Uniunii Europene sau de cetăţeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept de
muncă în România, angajaţi sau puşi la dispoziţia acestora, titulari ai unui certificat de
competenţă profesională obţinut în condiţiile prevăzute de reglementările naţionale şi
ale Uniunii Europene.
În cazul efectuării transportului rutier naţional contra cost, operatorii de
transport rutier români utilizează autovehicule conduse de cetăţeni români, de cetăţeni
ai Uniunii Europene sau de cetăţeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept de
muncă în România, angajaţi ai acestora, titulari ai unui certificat de competenţă
profesională obţinut în condiţiile prevăzute de reglementările naţionale şi ale Uniunii
Europene.
Operatorii de transport rutier pot efectua transport rutier în cont propriu pe
baza licenţei comunitare şi a copiilor conforme ale acesteia, fără a deţine certificat
de transport în cont propriu.
Operaţiunile de transport rutier de mărfuri contra cost în regim de cabotaj
efectuate de către operatorii de transport din ţările din afara Uniunii Europene sunt
interzise dacă acordurile şi convenţiile bilaterale sau internaţionale din domeniul
transporturilor rutiere la care România este parte nu prevăd altfel.
Transportul rutier internaţional contra cost de mărfuri între România şi statele
din afara Uniunii Europene se efectuează conform prevederilor prezentei ordonanţe,
celorlalte reglementări naţionale în domeniu, precum şi acordurilor şi convenţiilor
internaţionale la care România este parte.
Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către operatorii
de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata
transportului, o copie conforma a licenţei comunitare, precum şi licenţa de traseu
însoţită de graficul de circulaţie sau documentul de transport corespunzător
serviciilor ocazionale, după caz.
Transportul rutier contra cost de persoane cu autobuze se poate realiza prin:
a) servicii regulate;

6
b) servicii regulate speciale;
c) servicii ocazionale.
Serviciile regulate contra cost de transport rutier de persoane pe un traseu
naţional se pot efectua de către operatorii de transport rutier numai în baza
programelor de transport şi a licenţei de traseu eliberate de autoritatea competentă.
Licenţa de traseu pentru transportul rutier interjudeţean contra cost se eliberează
pentru fiecare cursă, iar pentru transportul rutier judeţean, pentru fiecare traseu.
Programele de transport rutier de persoane se întocmesc şi se aprobă de către
autoritatea competentă, acestea fiind armonizate cu programele de transport de
persoane aferente celorlalte moduri de transport.
La efectuarea transportului rutier judeţean, interjudeţean sau internaţional
contra cost de persoane prin servicii regulate se interzice transportul mai multor
persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare al
autovehiculului.
Transportul rutier naţional de persoane contra cost prin servicii regulate se
efectuează numai cu autobuze dotate cu aparat de marcat electronic fiscal şi cititor de
carduri cu posibilitatea de a transmite date on-line.
Serviciile regulate de transport de persoane se execută pe baza de legitimaţii
de călătorie individuale, care sunt documente cu regim special, respectiv bilete,
abonamente şi legitimaţii speciale.
Transportul copiilor sub 5 ani se realizează gratuit, în condiţiile în care aceştia
nu ocupă locuri separate.
Serviciile ocazionale contra cost de transport rutier de persoane se pot
efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza documentului de
transport eliberat de autoritatea competentă.
Serviciile regulate şi serviciile regulate speciale contra cost de transport
rutier de persoane pe un traseu internaţional între România şi un stat din afara
Uniunii Europene se efectuează de către operatorii de transport rutier numai pe baza
autorizaţiilor de transport internaţional şi a graficului de circulaţie conţinut în
acestea, eliberate de autorităţile competente ale statelor unde sunt situate capetele de
traseu, precum şi a autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de autorităţile
competente ale statelor tranzitate, după caz.
Serviciile regulate contra cost de transport rutier de persoane pe un traseu
internaţional între România şi un stat din afara Uniunii Europene se pot efectua
şi de către mai mulţi operatori de transport rutier români, în comun, conform
autorizaţiei de transport internaţional eliberate de autoritatea competentă.
Pentru statele nesemnatare ale Acordului INTERBUS, transportul rutier
internaţional de persoane prin servicii ocazionale contra cost se efectuează numai pe
baza documentului de transport convenit între autoritatea competentă şi autorităţile
competente din statele pe teritoriul cărora se derulează transportul.
În cadrul transportului rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii
regulate efectuat de către operatorul de transport rutier român pe baza autorizaţiei de
transport internaţional este interzisă îmbarcarea persoanelor în vederea transportului
acestora între două localităţi de pe teritoriul României, ca serviciu internaţional de
transport persoane.

7
Transportul rutier în cont propriu se efectuează de către întreprinderile de
transport rutier în cont propriu pe baza certificatului de transport în cont propriu
numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o
copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, documentul din care
să rezulte faptul că transportul efectuat este în cont propriu, precum şi documentele
specifice acestui tip de transport, stabilite prin reglementările în vigoare.
Certificatul de transport în cont propriu se eliberează întreprinderii de transport
rutier în cont propriu de către autoritatea competentă, având o valabilitate de 10 ani, şi
se păstrează la sediul acesteia.
Pentru fiecare dintre autovehiculele rutiere deţinute de întreprinderea de
transport rutier în cont propriu în condiţiile prezentei ordonanţe şi utilizate la
operaţiuni de transport rutier în cont propriu, autoritatea competentă eliberează, la
cerere, copii conforme ale certificatului de transport în cont propriu cu valabilitate de
minimum un an, fără a depăşi perioada de valabilitate a certificatului de transport în
cont propriu.
Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu nu sunt
transmisibile şi sunt personalizate de către emitent cu numerele de înmatriculare ale
autovehiculelor pentru care au fost emise.
Operaţiunile de transport rutier în cont propriu se pot efectua în afara spaţiului
Uniunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condiţiile în care
semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile acordurilor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Transportul rutier internaţional în cont propriu de persoane între România
şi un stat din afara Uniunii Europene se poate efectua numai pe baza documentului
de transport eliberat şi convenit de autoritatea competentă cu autorităţile competente
din statele pe teritoriul cărora se derulează transportul.
Persoanele cu funcţii care concură la siguranţa rutieră sunt: conducătorul auto,
persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier a
întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activităţi conexe
transportului rutier, consilierul de siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor
periculoase şi instructorul de conducere auto.
Persoanele cu funcţii care concură la siguranţa rutieră trebuie să facă dovada că
sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru ocuparea şi menţinerea în
funcţie.
Avizul medical şi avizul psihologic se obţin în urma unei examinări, iniţiale şi
periodice, efectuată în unităţi specializate din reţeaua sanitară proprie a Ministerului
Transporturilor şi Infrastructurii sau agreate de acesta.
Periodicitatea efectuării examinării medicale şi/sau psihologice, precum şi
cazurile pentru care se impune efectuarea examinării medicale şi/sau psihologice se
stabilesc de către autoritatea competentă prin norme, în speţă, este de 1 an pentru
examinarea medicală, respectiv 3 ani pentru examinarea psihologică.
Pentru prevenirea evenimentelor rutiere, întreprinderile/operatorii de
transport/operatorii pentru activităţi conexe transportului rutier au obligaţia de a
asigura pregătirea profesională continuă şi periodică a personalului cu funcţii care
concură la siguranţa rutieră.

8
Pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din
domeniul transporturilor rutiere se realizează în centrele de pregătire şi perfecţionare
autorizate de către autoritatea competentă, în condiţiile stabilite de aceasta prin norme.
Conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere corespunzătoare pentru
categoriile D1, D1E, D sau DE care efectuează operaţiuni de transport rutier ce fac
obiectul prezentei ordonanţe au obligaţia de a deţine şi un certificat de calificare
profesională iniţială (CPI) sau un certificat de calificare profesională continuă (CPC),
după caz.
Conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere corespunzătoare pentru
categoriile C1, C1E, C sau CE care efectuează operaţiuni de transport rutier ce fac
obiectul prezentei ordonanţe au obligaţia de a deţine şi un certificat de calificare
profesională iniţiala (CPI) sau un certificat de calificare profesională continuă (CPC),
după caz.
Echiparea cu tahografe şi limitatoare de viteză este obligatorie pentru
autovehiculele ori ansamblurile de vehicule rutiere destinate transportului rutier de
mărfuri a căror masă totală maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone şi pentru
autovehiculele destinate transportului rutier de persoane având mai mult de 9 locuri pe
scaune, inclusiv locul conducătorului auto, în conformitate cu prevederile
reglementărilor naţionale şi ale Uniunii Europene.

CONVENŢIE REFERITOARE LA CONTRACTUL DE TRANSPORT


INTERNAŢIONAL DE MĂRFURI PE ŞOSELE (CMR) - rezumat -
România a aderat la această convenţie prin Decretul nr. 401 din 20 martie 1972.
Această convenţie se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe şosele,
cu titlu oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii şi locul prevăzut pentru
eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt situate în două ţări diferite, dintre
care cel puţin una este ţara contractantă, independent de domiciliul şi de naţionalitatea
participanţilor la contract.
Convenţia se aplică chiar dacă transporturile intrând în domeniul ei de aplicare
sunt efectuate de către state sau de către instituţii ori organizaţii guvernamentale.
Convenţia nu se aplică pentru:
a) transporturile efectuate pe baza convenţiilor poştale internaţionale;
b) transporturile funerare;
c) transporturile efectuate de strămutare.
Proba contractului de transport de face prin scrisoare de trăsură. Absenţa,
neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăură nu afectează nici existenţa, nici
valabilitatea contractului de transport, care rămâne supus dispoziţiilor acestei
convenţii.
Scrisoarea de trăsură este întocmită în trei exemplare originale, semnate de
expeditor şi de transportator, aceste semnături putând să fie imprimate sau înlocuite
prin ştampilele expeditorului şi transportatorului, dacă legislaţia ţării în care este
întocmită scrisoarea de trăsură o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al
doilea însoţeşte marfa, iar al treilea se reţine de transportator.
Scrisoarea de trăsură trebuie să conţină următoarele date:
a) locul şi data întocmirii sale;

9
b) numele şi adresa expeditorului;
c) numele şi adresa transportatorului;
d) locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia;
e) numele şi adresa destinatarului;
f) denumirea curentă a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile
periculoase, denumirea lor general recunoscută;
g) numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor;
h) greutatea brută sau cantitatea astfel exprimată a mărfii;
i) cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli accesorii, taxe
de vamă şi alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului şi pâna la eliberare);
j) instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vamă şi altele;
k) indicaţia că transportul este supus regimului stabilit prin prezenta convenţie
şi nici unei alte clauze contrare.
Dacă este cazul, scrisoare de trăsură trebuie să conţină şi indicaţiile următoare:
a) interzicerea transbordării;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;
d) valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă interesul special la
eliberare;
e) instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;
f) termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
La primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice:
a) exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de
colete, cât şi la marcajul şi la numerele lor;
b) starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.
Scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrarie, a condiţiilor
contractului şi a primirii mărfii de către transportator.
În absenţa înscrierii în scrisoarea de trăsură a rezervelor motivate ale
transportatorului, există prezumţia că marfa şi ambalajul ei erau în stare aparentă bună
în momentul primirii de către transportator şi că numărul de colete, cât şi marcajele şi
numerele lor erau conforme cu menţiunile din scrisoarea de trăsură.
Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru daunele pricinuite
persoanelor, materialului sau alte mărfuri, precum şi pentru cheltuielile cauzate de
defectuozitatea ambalajului mărfii, afară de cazul când defectuozitatea, fiind aparentă
sau cunoscută transportatorului în momentul primirii mărfii, transportatorul nu a făcut
rezerve cu privire la aceasta.
Expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii, în special să ceară
transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevăzut pentru eliberare
sau să elibereze marfa unui alt destinatar decât cel indicat în scrisoarea de trăsură.
Acest drept se stinge în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este
remis destinatarului; din acel moment, transportatorul trebuie să se conformeze
ordinelor destinatarului.

10
Dreptul de dispoziţie aparţine totuşi destinatarului din momentul întocmirii
scrisorii de trăsură, dacă expeditorul face o menţiune în acest sens pe această
scrisoare.
Exerciţiul dreptului de dispoziţie este supus următoarelor condiţii:
a) expeditorul sau destinatarul, care vrea să exercite acest drept, trebuie să
prezinte primul exemplar al scrisorii de trăsură, pe care trebuie să fie înscrise noile
instrucţiuni date transportatorului şi să despăgubească pe transportator pentru
cheltuielile şi prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor instrucţiuni;
b) executarea acestor instrucţiuni trebuie să fie posibilă în momentul în care
instrucţiunile parvin persoanei care trebuie să le execute şi nu trebuie nici să împiedice
exploatarea normală a întreprinderii transportatorului, nici să aducă prejudicii
expeditorilor sau destinatarilor altor transporturi;
c) instrucţiunile nu trebuie niciodată să aibă ca efect divizarea transportului.
Transportatorul care nu execută instructiunile date în conditiile prevăzute
anterior sau care s-a conformat acestor instrucţiuni fără să fi cerut prezentarea
primului exemplar al scrisorii de trăsură va fi răspunzător faţă de cel care are dreptul
să ceară acoperirea prejudiciului cauzat de acest fapt.
În cazul în care după sosirea mărfii la locul de destinaţie se ivesc impedimente
la eliberare, transportatorul cere instrucţiuni de la expeditor. Dacă destinatarul refuză
marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta, fără a prezenta primul
exemplar al scrisorii de trăsură.
Chiar dacă a refuzat marfa, destinatarul poate oricând să ceară eliberarea ei atât
timp cât transportatorul nu a primit instrucţiuni contrarii de la expeditor.
Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de
instrucţiuni sau cele determinate de executarea instrucţiunilor primite, cu condiţia ca
aceste cheltuieli să nu fie consecinţa culpei sale.
Transportatorul poate să procedeze la vânzarea mărfii fără să aştepte
instrucţiuni de la persoana care are dreptul să dispună, când natura perisabilă a mărfii
sau starea ei o justifică sau când cheltuielile pentru păstrare sunt disproporţionate faţă
de valoarea mărfii. În celelalte cazuri el poate, de asemenea, proceda la vânzarea
mărfii, dacă, într-un termen rezonabil, el nu a primit din partea persoanei care are
dreptul să dispună de marfă instrucţiuni contrarii a căror executare îi poate fi cerută în
mod echitabil.
Dacă marfa a fost vândută în baza dispoziţiilor prezentului articol, suma
obţinută din vânzare trebuie pusă la dispoziţia persoanei care are dreptul de a dispune
de marfă, minus cheltuielile care grevează marfa. Dacă aceste cheltuieli sunt mai mari
decât suma obţinută din vânzare, transportatorul are dreptul la diferenţă.
Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru
avariere, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi
pentru întârzierea în eliberare.
Transportatorul este exonerat de această răspundere dacă pierderea, avaria sau
întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă,
un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a transportatorului, un viciu propriu al
mărfii sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror
consecinţe nu le putea preveni.

11
Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici
defecţiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa
persoanei de la care a inchiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.
Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezultă
din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre următoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă această folosire a fost
convenită într-un mod expres şi menţionată în scrisoarea de trăsură;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la
stricăciuni sau avariere, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt rău ambalate;
c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor
sau destinatar sau de către persoane care acţionează în contul expeditorului sau al
destinatarului;
d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente înseşi naturii lor, fie la
pierdere totală sau parţială, fie la avarie în special prin spargere, rugină, deteriorare
internă şi spontană, uscare, curgere, pierdere normală sau prin acţiunea insectelor sau
a rozătoarelor;
e) insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
f) transportul de animale vii.
Se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberată în
termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă
a transportului depăşeşte timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator
diligent, ţinându-se cont de circumstanţe şi, printre altele, în cazul unei încărcări
parţiale, de timpul necesar pentru asamblarea unei încărcături complete în condiţii
normale.
Cel în drept poate să considere marfa pierdută, fără a prezenta alte dovezi, când
aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 zile de la expirarea termenului convenit sau,
dacă nu a fost convenit un asemenea termen, în termen de 60 zile de la la primirea
mărfii de către transportator.
Dacă marfa este eliberată destinatarului fără încasarea sumei ramburs care ar fi
trebuit să fie percepută de către transportator în virtutea dispoziţiilor contractului de
transport, transportatorul este obligat să despăgubească pe expeditor cu suma ramburs,
fără a fi prejudiciat în dreptul său în regres împotriva destinatarului.
Dacă expeditorul predă transportatorului mărfuri periculoase, el îi semnalează
acestuia natura exactă a pericolului pe care mărfurile îl prezintă şi îi indică eventual
precauţiile care trebuie luate. În cazul când această semnalare nu a fost consemnată în
scrisoarea de trăsură, sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, că transportatorul a
avut cunoştinţă de natura exactă a pericolului pe care îl prezintă transportul mărfurilor
sus-menţionate revine expeditorului sau destinatarului.
Mărfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de către transportator
pot fi, în orice moment şi în orice loc, descărcate, distruse sau făcute inofensive de
către transportator, fără nici o despăgubire; expeditorul este în plus răspunzător pentru
toate cheltuielile şi daunele rezultând din predarea la transport a acestor mărfuri sau
pentru transportul lor.

12
Când este pusă în sarcina transportatorului o despăgubire pentru pierderea totală
sau parţială a mărfii, această despăgubire este calculată după valoarea mărfii la locul şi
în momentul primirii acesteia pentru transport.
În caz de avarie, transportatorul plăteşte contravaloarea deprecierii mărfii iar
despăgubirea nu poate să depăşească:
a) dacă totalul expediţiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit
plătită în caz de pierdere totală;
b) dacă numai o parte a expediţiei a fost depreciată prin avarie, suma care ar
trebui plătită în caz de pierdere a părţii depreciate.
Acţiunile derivând din transporturile supuse acestei convenţii se prescriu în
termen de un an. Termenul de prescripţie curge:
a) în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere, din ziua în care marfa
a fost eliberată;
b) în caz de pierdere totală, începând de la a treizecea zi după expirarea
termenului convenit sau, dacă nu a fost convenit nici un termen, începând de la a
şaizecea zi de la primirea mărfii de către transportator;
c) în toate celelalte cazuri, începând de la expirarea unui termen de 3 luni de la
data încheierii contractului de transport.
O reclamaţie scrisă suspendă prescripţia până în ziua în care transportatorul
respinge reclamaţia în scris şi restituie documentele care erau anexate. În caz de
acceptare parţiala a reclamaţiei, prescripţia nu-şi reia cursul sau decât pentru partea
din reclamaţie, care rămâne litigioasă.
Dacă un transport care face obiectul unui contract unic este executat în mod
succesiv de către mai mulţi transportatori rutieri, fiecare dintre aceştia îşi asumă
răspunderea executării transportului total, transportatorul al doilea şi fiecare dintre
transportatorii următori devenind, prin primirea de către ei a mărfii şi a scrisorii de
trăsură, părţi la contract, în condiţiile prevăzute în scrisoarea de trăsură.
Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent îi remite
acestuia o confirmare de primire datată şi semnată. El trebuie să-şi înscrie numele şi
adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trăsură. Dacă este cazul, el completează
pe acest exemplar, cât şi pe confirmarea de primire, rezervele sale.
Transportatorul care a plătit despăgubiri, în conformitate cu dispoziţiile
prezentei convenţii, are dreptul de regres, pentru suma plătită, împreună cu dobânzile
şi cheltuielile suportate, contra transportatorilor care au participat la executarea
contractului de transport conform dispoziţiilor următoare:
a) transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba trebuie să suporte singur
despăgubirea plătită de el sau de un alt transportator;
b) dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi transportatori, fiecare
dintre ei trebuie să plătească o sumă proporţională cu partea sa de răspundere; dacă
evaluarea părţilor de răspundere este imposibilă, fiecare dintre ei este răspunzător
proporţional cu partea de remunerare a transportului care îi revine;
c) dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru pagubă,
despăgubirea se repartizează între toţi transportatorii.

13
Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire care îi
incumbă şi pe care nu a plătit-o se repartizează între toţi ceilalţi transportatori,
proporţional cu remunerarea lor.

CONVENŢIA VAMALĂ RELATIVĂ LA TRANSPORTUL


INTERNAŢIONAL AL MĂRFURILOR SUB ACOPERIREA CARNETELOR
T.I.R. (CONVENŢIA T.I.R.) - rezumat -
Întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975.
România a aderat la convenţie prin Decretul 420/1979 la data 10 dec 1979.
Prin operaţiune T.I.R., se înţelege transportul mărfurilor de la un birou vamal de
plecare la un birou vamal de destinaţie, sub regimul denumit regim T.I.R..
Prin "începutul unei operaţiuni TIR" se înţelege că vehiculul rutier, ansamblul
de vehicule sau containerul au fost prezentate în vederea controlului la biroul vamal
de plecare sau de intrare (de trecere), împreună cu încărcătura şi carnetul TIR aferente
şi, de asemenea, carnetul TIR a fost acceptat de biroul vamal.
Prin "încheierea unei operaţiuni TIR" se înţelege că vehiculul rutier, ansamblul
de vehicule sau containerul au fost prezentate în vederea controlului la biroul vamal
de destinaţie sau de ieşire (de trecere) împreună cu încărcătura şi carnetul TIR
aferente.
Prin "descărcarea unei operaţiuni TIR" se întelege certificarea de către
autorităţile vamale a faptului ca operaţiunea TIR a fost încheiată corect pe teritoriul
unei părţi contractante. Aceasta se stabileşte de autorităţile vamale pe baza comparării
datelor sau informaţiilor disponibile la biroul vamal de destinaţie sau de ieşire (de
trecere) cu cele disponibile la biroul vamal de plecare sau de intrare (de trecere).
Prin asociaţie garantă se înţelege o asociaţie agreată de autorităţile vamale ale
unei părţi contractante să garanteze pentru persoanele care utilizează regimul T.I.R..
Prin container se înţelege un mijloc de transport (cadru, cisternă amovibilă sau
alt mijloc analog):
- constituind un compartiment, în întregime sau parţial închis, destinat să
conţină mărfuri;
- având un caracter permanent şi fiind astfel suficient de rezistent pentru a
permite folosirea sa repetată;
- special conceput pentru a facilita transportul mărfurilor, fără descărcare şi
reîncărcare, prin unul sau mai multe moduri de transport;
- conceput astfel încât să poată fi uşor de manipulat, îndeosebi în timpul
transbordării sale dintr-un mijloc de transport în altul;
- conceput astfel încât să fie uşor de încărcat şi de descărcat;
- cu un volum interior de cel puţin un metru cub.
Caroseriile amoviabile sunt asimilate containerelor.
Prin mărfuri grele sau voluminoase se înţelege orice produse grele sau
voluminoase care, datorită greutăţii, dimensiunilor sau naturii lor, nu sunt în gerenal
transportate nici într-un vehicul rutier închis, nici într-un container închis.
Mărfurile transportate sub regim T.I.R. nu vor fi supuse la plata sau la
consemnarea drepturilor şi taxelor de import sau de export la birourile vamale de
trecere.

14
Mărfurile transportate sub regim T.I.R. în vehicule rutiere, în ansamble de
vehicule sau în containere sigilate nu vor fi, de regulă, supuse controlului vamal la
birourile de trecere.
Totuşi, în vederea evitării abuzurilor, autorităţile vamale vor putea să procedeze
în mod excepţional şi, în special, în cazul unor suspiciuni, la controlul mărfurilor la
aceste birouri.
Atunci când un transport T.I.R. va fi efectuat de un vehicul rutier sau de un
ansamblu de vehicule, o placă dreptunghiulară purtând inscripţia "T.I.R." se va fixa în
faţa şi în spatele vehiculului sau a ansamblului de vehicule. Aceste plăci vor fi dispuse
astfel încât să fie foarte vizibile şi vor fi detaşabile.
Se va întocmi un singur carnet T.I.R. pentru fiecare vehicul rutier sau container.
Se va putea întocmi totuşi un singur carnet T.I.R. pentru un ansamblu de vehiucle sau
pentru mai multe containere încărcate într-un singur vehicul rutier sau într-un
ansamblu de vehicule. În acest caz, manifestul mărfurilor din carnet va trebui să
cuprindă separat conţinutul fiecărui vehicul făcând parte dintr-un ansamblu de
vehicule sau al fiecărui container.
Carnetul TIR va fi valabil pentru o singură călătorie. El va conţine cel puţin
numărul de volete detaşabile care sunt necesare pentru transportul TIR în cauză.
Un transport TIR va putea implica mai multe birouri vamale de plecare şi de
destinaţie dar, cu excepţia cazurilor autorizate de partea contractantă sau de părţile
contractante interesate;
a) birourile vamale de plecare vor trebui să fie situate într-o singură ţară;
b) birourile vamale de destinaţie nu vor putea fi situate în mai mult de două ţări;
c) numărul total de birouri vamale de plecare şi de destinaţie nu va putea depăşi
patru.
Carnetul T.I.R va putea fi prezentat birourilor vamale de destinaţie doar dacă
toate birourile vamale de plecare au acceptat carnetul T.I.R.
Mărfurile şi vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul vor fi
prezentate împreună cu carnetul T.I.R. la biroul vamal de plecare. Autorităţile vamale
ale ţării de plecare vor lua măsurile necesare pentru a se asigura de exactitatea
manifestului mărfurilor şi pentru aplicarea sigiliilor vamale sau pentru controlul
sigiliilor vamale aplicate sub responsabilitatea acestor autorităţi vamale, de către
persoane legal autorizate.
La fiecare birou vamal de trecere, ca şi la birourile vamale de destinaţie,
vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul vor fi prezentate autorităţilor
vamale pentru controlul cu încărcătura şi carnetul T.I.R. aferent.
Dacă, în timpul transportului sau la un birou vamal de trecere, autorităţile
vamale procedează la controlul încărcăturii unui vehicul rutier, a unui ansamblu de
vehicule sau a unui container, ele vor face menţiune pe volele carnetului T.I.R., utilizat
în ţara lor, pe cotoarele corespunzătoare şi pe voletele care rămân în carnetul T.I.R.,
despre noile sigilii aplicate ca şi despre natura controlului efectuat.
Dacă, în timpul transportului, un sigiliu vamal este rupt în alte cazuri decât în
cazul controlului autorităţilor vamale, sau dacă mărfurile au pierit sau au suferit
stricăciuni fără ca un astfel de sigiliu sa fie rupt, va fi aplicată procedura constând în
adresarea imediată autorităţilor vamale, dacă acestea se găsesc în apropiere, sau, în

15
lipsă, altor autorităţi competente ale ţării în care se găseşte, care vor întocmi în cel mai
scurt timp procesul-verbal de constatare cuprins în carnetul T.I.R. , fără a prejudicia
aplicarea eventuală a legislaţiilor naţionale şi vor întocmi procesul-verbal de control.
Atunci când transportul efectuat sub acoperirea carnetului T.I.R. tranversează,
pe o porţiune din traseu, teritoriul unui stat care nu este parte contractantă la
convenţie, transportul TIR va fi suspendat pe timpul tranversării. În acest caz
autorităţile vamale ale părţii contractante al cărui teritoriu este în continuare traversat,
vor accepta carnetul T.I.R. pentru reluarea transportului T.I.R., sub rezerva ca sigiliile
vamale şi/sau mărcile de identificare să fi rămas intacte.
Dispozitiile relative la transportul mărfurilor grele sau voluminoase nu vor fi
aplicabile decât dacă, după părerea autorităţilor biroului vamal de plecare, este
disponibil să se identifice fără dificultate mărfurile grele sau voluminoase transportate
în baza descrierii făcute, precum şi, dacă este cazul, accesoriille transportate în acelaşi
timp, sau dacă acestor mărfuri li se pot aplica sigilii vamale şi/sau mărci.
Orice abatare de la dispoziţiile prezentei convenţii va expune pe contravenient,
în ţara în care abatarea a fost comisă, sancţiunilor prevăzute de legislaţia acestei ţări.
Atunci când nu este posibil să se determine teritoriul pe care o abatere a fost
comisă, ea este considerată ca fiind comisă pe teritoriul părţii contractante unde ea a
fost constatată.
Ori de câte ori este posibil, părţile contractante vor facilita la birourile vamale
operaţiunile vamale privind mărfurile perisabile.
Carnetul T.I.R. este imprimat în limba franceză, cu excepţia paginei 1 a coperţii,
ale cărei rubrici sunt imprimate şi în limba engleză; "Regulile referitoare la utilizarea
carnetului T.I.R." sunt reproduse în versiunea engleză la pagina 3 a coperţii amintite.
Carnetul T.I.R. va fi emis în ţara de plecare sau în ţara în care titularul este
stabilit sau domiciliat.
Carnetul T.I.R. rămâne valabil până la terminarea transportului T.I.R. la biroul
vamal de destinaţie, în măsura în care a fost luat în evidenţă la biroul vamal de plecare
în termenul stabilit de asociaţia emitentă (rubrica 1 de la pagina 1 a copertei şi rubrica
4 a voletului).
Dacă transportul comportă un singur birou vamal de plecare şi un singur birou
vamal de destinaţie, carnetul T.I.R. va trebui să aibă cel puţin 2 file pentru ţara de
destinaţie, apoi 2 file pentru fiecare altă ţară al cărui teritoriu este străbătut. Pentru
fiecare birou vamal de plecare (sau de destinaţie) suplimentar, vor fi necesare alte 2
file.
Carnetul T.I.R. va fi prezentat cu vehiculul rutier, ansamblu de vehicule,
containerul sau containerele la fiecare din birourile vamale de plecare, de trecere şi de
destinaţie. La ultimul birou vamal de plecare semnătura agentului şi ştampila cu dată a
biroului vamal trebuie să fie aplicate în partea de jos a manifestului tuturor voletelor
care vor fi utilizate pentru continuarea transportului.
Carnetul T.I.R. nu va prezenta nici ştersături şi nici scrieri suprapuse. Orice
rectificare va trebui să fie efectuată prin tăierea indiciilor eronate şi prin adăugarea,
dacă este cazul, a indicaţiilor dorite. Orice modificare va trebui să fie aprobată (de cel
care o face) şi vizată de autorităţile vamale.

16
Când dispoziţiile naţionale nu prevăd înmatricularea remorcilor şi
semiremorcilor se va indica, în locul numărului de înmatriculare, numărul de
identificare sau de fabricaţie.
Manifestul va fi completat în limba ţării de plecare, cu excepţia cazului în care
autorităţile vamale ar autoriza utilizarea unei alte limbi. Autorităţile vamale al altor
ţări străbătute îşi rezervă dreptul să pretindă o traducere în limba lor. În vederea
evitării întârzierilor care ar putea rezulta din această exigenţă, se recomandă
transportatorului să posede traducerile necesare.
Pot fi ataşate voletelor foi anexă, de acelaşi model cu manifestul sau sub formă
de documente comerciale conţinând indicaţiile manifestului. În acest caz, toate
voletele vor trebui să poarte indicaţiile manifestului. În acest caz, toate voletele vor
trebui să poarte indicaţiile următoare:
- numărul foilor anexe;
- numărul şi natura coletelor sau obiectelor, ca şi greutatea brută totală a
mărfurilor enumerate pe aceste foi anexe.
Când pentru identificarea mărfurilor grele sau voluminoase, autorităţile vamale
pretind ca liste specificative de colete, fotografii, planuri, etc. să fie anexate carnetului
T.I.R., acestea vor fi vizate de autorităţile vamale şi ataşate la pagina 2 a copertei
carnetului, în plus, o menţiune despre aceste documente va fi făcută în rubrica 10 a
tuturor voletelor.
În cazul unui accident care impune transbordarea pe un alt vehicul sau într-un
alt container această transbordare nu se poate efectua decât în prezenţa unei autorităţi
vamale sau, în lipsă, a altor autorităţi competente ale ţării în care se găseşte.
Autoritatea respectivă va întocmi procesul- verbal de constatare.
În cazul în care există un pericol iminent care impune descărcarea imediată,
parţială sau totală, transportatorul poate lua cu de la sine putere măsurile necesare,
fără să mai ceară sau să mai aştepte intervenţia autorităţilor abilitate. În acest caz, el
va trebui să dovedească că a fost nevoit să acţioneze astfel în interesul vehiculului,
containerului sau încărcăturii transportate.
Imediat după luarea măsurilor preventive de primă urgenţă, transportatorul va
informa una din autorităţile menţionate pentru a face constatarea faptelor, pentru a
verifica încărcătura, pentru a sigila vehiculul sau containerului şi pentru a întocmi
procesul-verbal de constatare. Procesul-verbal de constatare va rămâne anexat
carnetului T.I.R. până la biroul vamal de destinaţie.
Vor putea fi agreate pentru transportul internaţional de mărfuri sub sigiliu vamal
numai vehiculele al căror compartiment destinat încărcăturii este constituit şi amenajat
astfel ca:
a) nicio marfă să nu poată fi scoasă sau introdusă din partea sigilată a
vehiculelor fără a lăsa urme vizibile de efracţie sau prin ruperea
sigiliului vamal;
b) sigiliul vamal să poată fi aplicat într-un mod simplu şi eficace;
c) să nu aibă nici un spaţiu ascuns care să permită dosirea mărfurilor;
d) toate spaţiile susceptibile de a conţine mărfuri să fie uşor accesibile
pentru controlul vamal.

17
Prelata va fi confecţionată fie din ţesături rezistente, fie din ţesătură acoperită cu
material plastic sau cauciucat, neextensibil şi suficient de rezistent.
Vor fi utilizate ca mijloace de închidere:
a) cabluri din oţel cu diametrul de cel puţin 3 mm, sau
b) cordoane din cânepă sau din sisal cu un diametru de cel puţin 8 mm.,
îmbrăcat într-un înveliş de material plastic transparent neextensibil, sau
c) cabluri formate dintr-un anumit număr de fibre optice încorporate într-un
înveliş din oţel torsadat, el însuşi îmbrăcat într-un înveliş din material plastic
transparent, neextensibil, sau
d) cabluri formate dintr-un mijloc din material textil înconjurat de cel puţin
patru toroane formate numai din fire de oţel şi acoperind în întregime
mijlocul, cu condiţia ca diametrul acestor cabluri să fie de cel puţin 3 mm
(fără a se ţine seama de învelişul transparent, dacă acesta există).
Fiecare tip de cablu sau cordon va trebui să fie dintr-o singură bucată şi
prevăzut cu un corp metalic dur la fiecare extremitate. Dispozitivul de fixare a fiecărui
corp metalic al cablului trebuie să comporte un nit gol traversând cablul sau cordonul
şi permiţând trecerea legăturii sigiliului vamal. Cablul sau cordonul va trebui să
rămână vizibil de o parte şi de alta a nitului gol, astfel încât să fie posibil să se
constate că acest cablu sau cordon este într-adevăr dintr-o singură bucată.
Distanţa orizontală între inelele, folosite în scop vamal, pe părţile solide ale
vehiculului nu va depăşi 200 mm. Spaţiul poate fi mai mare, fără a depăşi însă 300
mm între inele pe ambele părţi verticale dacă construcţia vehiculului şi a prelatelor
este de natură să prevină orice acces la compartimentul de marfă. Distanţa dintre
chingile de întindere nu va depăşi 600 mm. Deschiderea orizontală dintre prelată şi
părţile solide ale compartimentului de marfă nu poate depăşi 10 mm măsurat
perpendicular pe axa longitudinală a vehiculului, după închiderea şi sigilarea pentru
vamă a compartimentului de marfă.
Vehiculele rutiere pot fi agreate după una din următoarele proceduri:
a) fie individual
b) fie pe tip de construcţie (o serie de vehicule rutiere).
După agreare se va elibera un certificat de agreare. Acest certificat va fi
imprimat în limba ţării unde a fost eliberat şi în limba franceză sau în limba engleză.
El va fi însoţit, atunci când autoritatea care a eliberat certificatul de agreare va
considera util, de fotografii sau desene autentificate de această autoritate. Certificatul
va trebui să se găsească la bordul vehiculului rutier.
Vehiculele rutiere vor fi prezentate la fiecare 2 ani, în scopul verificării şi
eventualei prelungiri a agreării, autorităţilor competente din ţara în care vehiculul este
înmatriculat sau, în cazul vehiculelor neînmatriculate, autorităţilor competente din ţara
în care domiciliază proprietarul sau utilizatorul.
Când vehiculele rutiere sunt fabricate în serie după acelaşi tip de construcţie,
constructorul va putea cere autorităţii competente din ţara de fabricaţie agrearea pe tip
de construcţie.
Când vehiculul agreat, care transportă mărfuri sub acoperirea carnetului T.I.R.,
prezintă defecte de importanţă majoră, autorităţile competente ale părţilor contractante
vor putea fie să refuze fie să accepte autorizarea autovehiculului de a-şi continua

18
drumul sub acoperirea carnetului T.I.R. pe propriul lor teritoriu, luând măsurile de
control corespunzătoare. În fiecare din cele două cazuri, autorităţile vamale vor face
menţiunea corespunzătoare în rubrica 10 a certificatului de agreare a vehiculului.
Vehiculul repus în starea care să justifice agrearea va fi prezentat autorităţilor
competente ale unei părţi contractante care vor valida din nou certificatul, adăugând în
rubrica 11 o menţiune care anulează adnotările precedente.
Plăcile T.I.R vor avea dimensiunile 250 x 400 mm. Literele T.I.R. vor fi cu
caractere latine, cu majuscule, vor avea o înălţime de 200 mm şi o grosime de cel
puţin 20 mm. Ele vor fi de culoare albă pe un fond albastru.
Prin caroserie amovibilă se înţelege un compartiment de încărcare care nu este
dotat cu nici un mijloc de locomoţie şi care este conceput special pentru a fi
transportat pe un vehicul rutier, şasiul şi cadrul inferior al caroseriei fiind special
adaptate în acest scop. Acest termen desemnează de asemenea o casetă mobilă care
reprezintă un compartiment de încărcare destinat special pentru transportul combinat
rutier – cale ferată.
Certificarea de încheiere a operaţiunii T.I.R. este considerată ca fiind abuzivă
sau frauduloasă când operaţiunea T.I.R. a fost efectuată folosindu-se compartimente
de încărcare modificate fraudulos sau atunci când au fost constatate fapte cum ar fi:
întrebuinţarea de documente false sau inexacte, substituirea de mărfuri, manipularea
sigiliilor vamale, etc., sau când descărcarea a fost obţinută prin alte mijloace ilicite.
Dacă transportatorul poate face dovada autorităţilor competente că, în ciuda
diferenţelor conţinutului fiecărui vehicul din ansamblul de vehicule sau al fiecărui
container că toate mărfurile indicate în manifest corespund totalului mărfurilor
indicate în ansamblul de vehicule sau în containerele acoperite de carnetul T.I.R. , nu
va trebui, în principiu, să se considere că a avut loc o încălcare a reglementărilor
vamale.
Mărfurile trebuie să fie încărcate în aşa fel încât lotul de mărfuri destinat a fi
descărcat la primul loc de descărcare să poată fi scos din vehicul sau din container fără
a fi necesar să se descarce următorul lot sau următoarele loturi de mărfuri destinate a
fi descărcate în alte locuri de descărcare.
În cazul unui transport care comportă descărcarea la mai multe birouri, este
necesar ca, îndată ce o descărcare parţială a avut loc, să se facă menţiunea despre
aceasta în coloana 12 pe toate manifestele rămase la carnetul T.I.R. şi să menţioneze,
în acelaşi timp, pe voletele rămase şi pe coloanele corespunzătoare că s-au aplicat noii
sigilii.
Dacă, după operaţiunile de control, autorităţile vamale prelevă mostre de
mărfuri, pe manifestul mărfurilor din carnetul T.I.R. organele vamale trebuie să facă o
adnotare conţinând toate precizările utile referitoare la mărfurile prelevate.
Nu se cere certificat de agreare pentru vehiculele rutiere sau containerele
transportând mărfuri grele sau voluminoase.
Dispozitivul care permite aplicarea sigiliului vamal trebuie să fie:
- fixat prin sudură sau cu ajutorul a cel puţin două dispozitive de asamblare;
- conceput astfel ca să nu poată fi înlăturat, după ce compartimentul rezervat
încărcăturii a fost închis şi sigilat, fără a se lăsa urme vizibile;

19
- prevăzut cu găuri cu un diametru de 11 mm sau cu deschideri de 11 mm
lungime şi 3 mm lăţime;
- să prezinte aceeaşi siguranţă indiferent de tipul de sigiliu utilizat.
În cazul în care sunt necesare mai multe sigilii vamale pentru sigilarea vamală,
numărul acestor sigilii va fi indicat în certificatul de agreare la rubrica 5. Se va ataşa o
schiţă sau o fotografie a vehiculului rutier la certificatul de agreare, indicând situaţia
exactă a sigiliilor vamale.
Dimendiunile maxime a deschiderilor pentru ventilaţie nu vor trebui, în
principiu, să depăşescă 400 mm. Dispozitivul de aerisire nu trebuie să poată fi înlocuit
acţionând dintr-o singură parte a prelatei. Dimensiunile maxime ale deschiderii de
scurgere nu vor trebui să depăşească, în principiu, 35 mm.
Pentru anularea unei menţiuni relative la o defecţiune, atunci când vehiculul va
fi repus într-o stare corespunzătoare, va fi suficient să se facă la rubrica 11 prevăzută
în acest scop, menţiunea “Defecţiuni remediate”, numele, semnătura şi ştampila
autorităţii competente interesate.
Pot fi agreate pentru transportul internaţional al bunurilor sub sigiliu vamal
numai containerele construite şi echipate în aşa fel încât:
a) nici un bun să nu poată fi scos sau introdus în partea sigilată a
containerului fără a lăsa urme vizibile de efracţie sau de violare a
sigiliului vamal;
b) sigiliile vamale să poată fi uşor şi eficient aplicate;
c) să nu conţină spaţii în care bunurile ar putea fi ascunse;
d) toate spaţiile în care se pot introduce bunuri să poată fi uşor accesibile
controlului vamal.
Prelata va acoperi elementele solide din partea de sus a containerului cu cel
puţin o pătrime din distanţa efectivă dintre chingile de întindere. Prelata va acoperi
părţile solide ale părţii de jos a containerului cu cel puţin 50 mm. Deschiderea
orizontală între prelată şi părţile solide ale containerului nu poate depăşi 10 mm
perpendicular pe axa longitudinală a containerului, după închiderea şi sigilarea
acestuia pentru vamă.
Containerele pot fi agreate pentru transportul de bunuri sub sigiliu vamal:
a) fie în stadiul de fabricaţie, pe tip de construcţie (procedura de agreare
în stadiul de fabricaţie);
b) fie în stadiul următor fabricării, individual pentru un anumit număr de
containere de acelaşi tip (procedura de agreare în stadiul următor
fabricării).
Beneficiarul agreării va fixa o placă de agreare pe containerul sau containerele
agreate înainte de a fi date în folosinţă pentru transportul bunurilor sub sigiliu vamal.
Placa de agreare va fi fixată în mod permanent şi într-un loc foarte vizibil, alături cu
orice altă placă de agreare eliberată în scopuri oficiale.
Placa de agreare va fi o placă de metal nu mai mică de 20 cm x 70 cm.
Următoarele date vor fi gravate sau imprimate în relief, sau indicate pe orice mijloc,
ca să poată fi vizibile în permanenţă pe suprafaţa plăcii, cel puţin în limba franceză
sau engleză:
a) cuvintele: agreat pentru transportul sub sigiliu vamal;

20
b) o indicare a ţării în care s-a emis agrearea, fie prin indicarea numelui, fie a
semnului distinctiv folosit pentru indicarea ţării de înmatriculare a
autovehiculelor în traficul rutier intrenaţional, numărul (cifre, litere, etc.)
certificatului de agreare şi anul agreării (de ex.: NL/26/73 înseamnă: Olanda,
certificat de agreare nr. 26 eliberat în anul 1973);
c) numărul de serie dat containerului la fabricare (număr de fabricaţie);
d) dacă containerul a fost agreat pe tip de construcţie, numerele sau literele
tipului containerului, pentru identificare.
Comitetul executiv T.I.R. supervizează tipărirea şi distribuirea centralizată către
asociaţii a carnetelor T.I.R. care pot fi realizate de o organizaţie internaţională.
Condiţiile şi cerinţele minimale, care trebuie îndeplinite de persoane care
solicită accesul la regimul T.I.R. sunt:
a) să facă dovada experienţei sau, cel puţin, a capacităţii de a efectua cu
regularitate transporturi internaţionale (deţinătorul unei licenţe de transport
internaţional, etc.);
b) bonitate financiară;
c) să facă dovada cunoaşterii modului în care se aplică convenţia T.I.R.;
d) lipsa unor abateri grave sau repetate de la legislaţia vamală sau fiscală;
e) un angajament asumat printr-o declaraţie scrisă către asociaţia garantă, prin
care persoana:
- va îndeplini toate formalităţile vamale instituite prin convenţie la birourile
vamale de plecare, de trecere şi de destinaţie;
- va plăti sumele datorate dacă acest lucru i se solicită de către autorităţile
competente în conformitate cu prevederile convenţiei;
- va permite asociaţiilor garante să verifice veridicitatea informaţiilor privind
condiţiile şi cerinţele minimale cerute, atâta timp cât legislaţia naţională
permite.
Autorităţile competente vor transmite Comitetului executiv T.I.R., în termen de
o săptămână de la data autorizării sau retragerii autorizării de a folosi carnete T.I.R.
precizări privind fiecare persoană.
Autorizarea la carnetul T.I.R. a societăţilor comerciale cu sediul în România se
efectuează de direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale.
Autoritatea Naţională a Vămilor gestionează datele de identificare ale
societăţilor comerciale autorizate la regimul T.I.R.
Direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale eliberează autorizaţii
pentru utilizarea carnetelor T.I.R. numai societăţilor comerciale care au sediul social
în raza de competenţă a acestora.
Accesul la regimul T.I.R. se acordă în baza dosarului de autorizare depus la
sediul direcţiei regionale competente de asociaţia garantă a cărei membră este
societatea comercială. Dosarul de autorizare trebuie să cuprindă următoarele
documente:
a) cererea asociaţiei garante prin care solicită eliberarea autorizaţiei
pentru societatea comercială;
b) cererea societăţii comerciale prin care solicită autorităţii vamale
accesul la regimul T.I.R.;

21
c) formularul tip de autorizare, în 3 exemplare, al cărei model este
prevăzut în convenţie;
d) certificatul de atestare fiscală în original;
e) statutul societăţii comerciale în copie;
f) contractul de asociere, în copie, dacă este cazul;
g) certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului, în copie;
h) copii ale ultimelor acte adiţionale, însoţite de certificatele de
înregistrare de menţiuni, de la oficiul registrului comerţului, în situaţia
în care există modificări privind denumirea societăţii comerciale,
forma juridică, sediul social şi/sau reprezentantul/reprezentanţii legali
ai societăţii comerciale;
i) licenţa de transport sau, după caz, certificatul de transport în cont
propriu, în situaţia în care societatea deţine vehicule a căror masă
totală maximă autorizată depăşeşte 3,5 tone.
j) declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al societăţii
comerciale, însoţită de dovada experienţei în domeniul transportului
(de ex.: situaţia operaţiunilor de transport efectuate în anul precedent
sau copiile scrisorilor de trăsură CMR aferente acestora, copiile
comenzilor de transport, etc.) sau, după caz, dovada capacităţii de a
efectua cu regularitate transporturi internaţionale (de ex.: o estimare a
operaţiunilor de transport pentru anul viitor) în situaţia în care
societatea deţine numai vehicule a căror masă totală maximă
autorizată nu depăşeşte 3,5 tone.
k) o declaraţie de angajament (formular tip eliberat de asociaţia garantă),
în copie;
l) datele societăţii comerciale (bancă, nr. cont, etc.);
m) dovezi care să ateste capacitatea financiară suficientă pentru a-şi
îndeplini obligaţiile instituite prin convenţia vamală relativă la
transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R.
– Convenţia T.I.R., respectiv o scrisoare de bonitate emisă de un
garant cu sediul în România.
După înregistrarea dosarului se efectuează verificări privind:
a) certificatul de atestare fiscală este prezentat în termenul de valabilitate şi
reflectă lipsa unor abateri de la legislaţia fiscală;
b) asociaţia garantă a înscris pe formularul tip de autorizare numărul de
identificare individual şi unic atribuit fiecărei societăţi comerciale de forma:
- ROU/050/xx…x – pentru membrii Uniunii Naţionale a Transportatorilor
Rutieri din România (UNTRR);
- ROU/052/xx…x – pentru membrii Asociaţiei Române pentru Transporturi
Rutiere Internaţionale (ARTRI).
c) datele de identificare ale societăţii comerciale înscrise în formularul tip de
autorizare sunt aceleaşi cu datele înscrise în certificatul de înregistrare,
actele constitutive (statutul) şi actele adiţionale prezentate.
d) societatea are în obiectul de activitate transporturile rutiere de mărfuri;

22
e) declaraţia de angajament este completată cu datele societăţii comerciale şi
este semnată şi ştampilată de către reprezentantul legal al acesteia;
f) licenţa de transport sau, după caz, certificatul de transport în cont propriu
este emisă/emis pe numele societăţii şi este prezentată/prezentat în termenul
de valabilitate.
Direcţia regională poate revoca autorizaţia pentru utilizarea carnetelor T.I.R.
atunci când:
a) emiterea ei s-a facut pe baza unor date incorecte, iar societatea
comercială/asociaţia garantă avea cunoştinţă ori trebuia să aibă cunoştinţă de
acest fapt;
b) una sau mai multe dintre condiţiile şi cerinţele minimale prevăzute în anexa
la Convenţia T.I.R. vor înceta să mai fie respectate;
c) societatea comercială nu foloseşte în mod regulat regimul T.I.R. (asociaţia sa
garantă nu i-a eliberat carnete T.I.R. în ultimele 12 luni);
d) societatea comercială solicită retragerea accesului la regimul T.I.R.;
e) societatea comercială solicită accesul la regimul T.I.R. prin intermediul altei
asociaţii garante.
La începutul fiecărui an calendaristic, asociaţiile garante transmit Autorităţii
Naţionale a Vămilor o listă actualizată la data de 31 decembrie, cuprinzând societăţile
comerciale autorizate şi societăţile comerciale a căror autorizaţie a fost revocată.
Pentru fiecare societate comercială autorizată se comunică şi ultima dată la care au
eliberat carnete T.I.R..
Excluderea temporară sau cu titlu definitiv de la beneficiul Convenţiei T.I.R. se
efectuează de către Autoritatea Naţională a Vămilor care informează apoi asociaţiile
garante, Comisia Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite – Comisia Economică
pentru Europa – Secretariatul T.I.R. şi Uniunea Internaţională a Transporturilor
Rutiere (IRU).

23