George Bacovia Poema �n oglinda

�n salonul plin de vise,

�n oglinda larg-ovala �ncadrata �n argint,
Bate toamna,
Si gradina cangrenata,
�n oglinda larg-ovala �ncadrata �n argint.
�n fotoliu, ostenita, �n largi falduri de matase,
Pe c�nd cade violetul,
Tu citesti nazaliz�nd
O poema decadenta, cadaveric parfumata,
Monotona.
Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...
Dar pierduta, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, �mprejurul din salonul parfumat.
Si privirea-ti cade vaga peste apa larg-ovala,
Pe gradina cangrenata,
Peste toamna din oglinda -
Adormind...
Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...
�nsa pal ma duc acuma �n gradina devastata
Si pe masa parasita - alba marmura sculptata -
�n vesmintele-mi funebre,
Ma �ntind ca si un mort,
Peste mine pun�nd roze, flori palite,-nt�rziate
Ca si noi...
Zi, finala melodie din clavirul prafuit,
Or ajunge pl�nsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violeta,
Catafalcul,
Si gradina cangrenata,
�n oglinda larg-ovala �ncadrata �n argint...