Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Art-Emis - Ro-Sarea Pe Rană Şi Piperul Polonez
Art-Emis - Ro-Sarea Pe Rană Şi Piperul Polonez
www.art-emis.ro/editoriale/4646.html
Ion Maldarescu
Chiar de la începutul anilor '90 s-a declanşat sabotarea, apoi distrugerea mineritului în România.
Minerilor li s-a schimbat meseria: au fost folosiţi fie pentru „lupte de stradă", fie pe post de Bau-Bau, au
fost trădaţi, sacrificaţi şi asasinaţi precum teroriştii (dar asta nu se spune) jertfiţi de puternicii vremii pe
altarul haosului şi al jafului. Matusalemul de la B.N.R. a primit ordin de la C.F.R. (a nu se confunda cu
defunctele Căi Ferate Române) pe care l-a executat prompt. B.N.R. nu a mai cumpărat aur de la
minele româneşti, accesul în mine fiind rând pe rând, blocat - la propriu - cu blocuri din beton. Tezaurul
post-ceauşist şi post-decembrist al României a fost aşezat pe covorul fermecat şi... dus a fost.
Istoria fantomaticului Tezaur Românesc adăpostit de Moscova pe vremea ultimului ţar al Rusiei -
despre care măscăricii Înaltei Porţi spun că dacă-l vrem înapoi, ne costă chiria găzduirii (nu se mai ştie
precis unde) mai mult decât valoarea lui - se repetă, dar altfel. Cică cel din anii '90 ar fi mai sigur în
seifurile britanice ale lui Rotschild. Şi uite-aşa, nu mai scoatem aur românesc, nu mai avem drept la
marcaj, nu mai avem putere de schimb... îl extrag alţii „discret", pentru ei şi-l duc „peste mări şi ţări", la
ei acasă.
1/3
Ce a însemnat postdecembrismul? Fabrici falimentate, uzine închise, mari combinate scoase din
funcţiune, lăsate în paragină, apoi vândute pe doi bani. „Grămada de fiare vechi" a lui Petre Roman a
dat roade bogate, dar nu pentru ţară, ci pentru buzunarele nesăţioase ale „investitorilor strategici".
Milioane de români au ajuns şomeri, li s-a pierdut numărul şi au ajuns la mâna arendaşilor cocoţaţi în
fotolii parlamentare, guvernamentale sau cotroceniste. Nu mai este un secret pentru nimeni. Cei ce
conduc partidele parazite şi guvernele sunt fie incompetenţii algoritmului politic, fie hoţii şi jefuitorii
autohtoni, cu toţii dependenţi de aşa numiţii investitori strategici, în fapt mafioţii globalismului agresiv.
Printre milioanele de expatriaţi ai anilor democraţiei U.E.-iste s-au numărat şi minerii români lăsaţi pe
drumuri, ajunşi - de nevoie - în minele Africii de Sud. Acolo au fost folosiţi, pe drept, ca specialişti, dar
nu şi cu lefuri pe măsură. Alţii s-au dus încotro au văzut cu ochii, până hăt, la capătul pământului, în
America de Sud, Australia. În anii următori încă trei milioane de români vor pleca din ţară. Spre bucuria
conducătorilor handicapaţi de la Bruxelles şi a „multiculturalismului", a cărui roade criminale se văd
zilnic în Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Suedia, Norvegia...
Printre cele necesare pregătirii hranei zilnice se numără şi tâlcul basmului lui Ispirescu „Sarea în
bucate". Poate că cei, „născuţi mai devreme" - acum Ispirescu nu mai are loc în curicula şcolară - îşi
mai amintesc; începea aşa: „Un împărat, rămas văduv, își creștea singur cele trei copile și în
momentul în care vrea să afle cât de mult este iubit de la fiecare dintre ele a primit trei răspunsuri
diferite: cea mare îl iubea că mierea, iar cea mijlocie ca zahărul. Doar mezina i-a răspuns că îl iubește
ca sarea în bucate, ceea ce l-a supărat tare pe împărat". Abia târziu, împăratul a înţeles şi preţuit
înţelepciunea fiicei sale.
României poate alimenta cu sare întreaga planetă timp de sute de ani. Zona saliferă cuprinde toată
zona subcarpatică a Munteniei, Moldovei şi Bucovinei, cu saline, unele încă în exploatare, altele
închise: Ocnele Mari Doftana, Slanic Prahova, Targu Ocna, Cacica. In Transilvania, Praid, Ocna
Dejului, Ocnele Romane, Turda, Ocna Mureşului şi Ocna Sibiului. În Maramureş, lacurile sărate:
Techirghiol, Ocnele Mari, Amara, Telega, Sovata.Sarea românească a fost totdeauna de calitatea
excepţională şi foarte căutată pentru puritatea sa. Cândva, comerţul cu sare a fost în România cam ce
este astăzi comerţul cu petrol în lume. Extracţia sării nu solicită eforturi deosebite şi probabil Păstorel a
intuit ce se va întâmpla în postdecembrismul demolator în care trăim, când a scris: „Din Banat până la
Iaşi/ Se resimte lipsa sării,/ Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârma ţării". De ce toată această
pledoarie ? Intraţi, vă rog într-un magazin alimentar din România. Căutaţi şi cereţi sare. Veţi rămâne
uimiţi când vă veţi convinge că în magazinele din România găseşti astăzi doar: „Sare de Himalaya",
„Sare din Turcia", „Sare de mare", „Sare recristalizată"...
Stăm pe un pămînt rodnic aşa cum puţine ţări au şi cumpărăm roşii şi castraveţi din Grecia, prune şi
pepeni „de Dăbuleni" din Turcia, mere şi pere din China, peşte, de te miri unde, toate, la preţuri
pipărate. Stăm pe munţi de sare şi cumpărăm sare din ţări aflate la mii de kilometri. Deja asta nu mai
este prostie, este sabotaj!
De la sare, la piper: Polonia, o ţară care respectă adevărul istoric şi demnitatea naţională
-------------------------------------------
[1] http://www.gandul.info/stiri/peste-3-milioane-de-romani-vor-disparea-din-statistici-in-urmatorii-30-
de-ani-datele-oficiale-care-confirma-o-tendinta-ingrijoratoare-pentru-romania-raport-16951564
[2] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/presedintele-poloniei-va-promulga-legea-privind-holocaustul-
873531 https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/02/06/update-polonia-presedintele-andrzej-
duda-afirma-ca-va-promulga-legea-privind-holocaustul--50060 accesate la 07.02.2018
2/3
3/3