Digestia este una dintre cele mai complexe funcţii ale organismului uman.

Aparatul digestiv are

rolul de a transforma alimentele în substanţe nutritive, adică în compuşi uşor de absorbit ce
către organism. Bila survine în emulsionarea şi absorbţia lipidelor.

Aparatul digestiv este format din: tubul digestiv – cavitatea

bucală, esofag, stomac, intestin subţire şi colon, plus glande anexe: glandele salivare,
pancreasul şi ficatul. Fenomenele digestive se produc independent de voinţa umană după
ce alimentele ajung în esofag. Recăpătăm controlul voluntar al digestiei doar în momentul
expulsiei anale.

Bila este produsul de secreţie al hepatocitelor din ficat şi intervine în procesele de

emulsionare şi absorbţie a lipidelor. În 24 de ore ficatul secretă aproximativ 1.200 de ml
de bilă care este depozitată în vezica biliară. Capacitatea maximă de depozitare a vezicii
biliare este de 70 de ml – ceea ce înseamnă că bila suferă procese intense de concentrare
în vezica biliară (apa din bilă este absorbită).

Structura vezicii biliare

Vezica biliară este formată dintr-un strat de celule musculare (ţesut muscular neted). Din
interiorul ficatului porneşte canalul hepatic comun ce se continuă cu canalul cistic, care
ajunge în vezica biliară. Din canalul cistic porneşte canalul biliar comun ce se deschide în
duoden. Bila formată în interiorul ficatului este captată de canalul hepatic comun şi se
varsă în vezica biliară prin canalul cistic. După ce este concentrată şi digestia alimentelor
a început, vezica biliară se contractă şi bila ajunge din canalul cistic în canalul biliar comun.
În acest mod bila ajunge în duoden, unde poate să-şi îndeplinească rolurile.

Sistemul digestiv
Ce se întâmplă cu hrana odată introdusă în cavitatea bucală? Care
este structura sistemului digestiv şi care este rolul acestuia? În ce fel
intervin ficatul şi pancreasul în digestie? Care este rolul intestinelor?
Cât din ceea ce mâncăm este eliminat de către organism?

Compoziţia bilei

Bila este secretată încontinuu de către ficat, dar este eliberată doar în perioadele
digestive. Bila este un lichid a cărui culoare şi compoziţie diferă, în funcţie de locul unde
se găseşte – ficat sau vezică biliară. Bila hepatică este galben-aurie şi limpede. pH-ul este
alcalin, de 8 – 8,6. Bila veziculară este verde-brun, tulbure şi cu un pH-ul de 7 – 7,6. În
vezica biliară este absorbită apa şi bila se concentrează de 8-10 ori.

Compoziţia bilei este reprezentată de săruri biliare, pigmenţi biliari, colesterol, lecitină,
acizi graşi şi mucină. Se mai găsesc şi cloruri de Na, K sau Ca, bicarbonaţi şi fosfaţi. Bila nu
este un suc digestiv propriu-zis, deoarece nu conţine enzime digestive.

Sărurile biliare – au acţiune de tip detergent, adică scad tensiunea superficială a

particulelor mari (de grăsime) şi favorizează fracţionarea acestora pentru emulsionare. Un
alt rol al sărurilor biliare este de a transporta acizii graşi din interiorul lumenului până la
peretele intestinal de unde vor fi absorbite.

Pigmenţii biliari – bilirubina şi biliverdina (sunt produse prin distrugerea hematiilor) sunt
excretate prin bilă. După ce sunt eliminate, ajung în intestin şi se transformă în
urobilinogen (dă culoare urinei) şi stearcobilinogen (dă culoare materiilor fecale).

Colesterolul – se găseşte sub formă liberă în bilă. Provine atât din alimentaţie, cât şi din
sinteza hepatică. După ce ajunge în intestin, colesterolul este reabsorbit sau eliminat prin
materiile fecale.

Rolurile bilei

Rolul principal al bilei este de a interveni indirect în digestia şi absorbţia grăsimilor prin
emulsionarea acestora şi activarea lipazei pancreatice (o enzima secretată de pancreas cu
acţiune lipolitică puternică). Odată cu absorbţia grăsimilor, se absorb vitaminele
liposolubile – A, D, E şi K, colesterolul şi fierul. Bila favorizează peristaltismul intestinal
(poate produce efecte laxative) şi neutralizează aciditatea sucului gastric când ajunge în
intestin.

Reglarea secreţiei biliare

Reglarea secreţiei de bila se face pe cale nervoasă şi pe cale umorală. Reglarea nervoasă
este asigurată prin influenţa vagului. Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic
inhibă secreţia biliară.

Reglarea umorală este asigurată chiar de către bilă, în principal în timpul digestie, când
bila ajunge în intestin şi este absorbită de sânge. Prin vena portă se va reîntoarce la ficat şi
va determina creşterea secreţiei de bilă (mecanism de feedback pozitiv). Secreţia biliară
mai creşte şi prin mecanisme endocrine – secretină, gastrină, colecistokinină, glucagonul
şi histamină (aceste substanţe cresc producţia biliară).

Bibliografie
Fiziologie umană Ed III , I. Hăulică
Imagini: McMINN Atlas de anatomie a omului, ed IV, Abrahams, Hutchings, Marks Jr.