Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articol 2
Articol 2
1. Generalităţi
1
Popescu R. I. - Teza de doctorat „Rolul managementului urban în competiţia dintre oraşe”.
Bucureşti, Academia de Studii Economice, Facultatea de Management, Specializarea Management, 2005
*
Ionel Alin MOCIOI este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, instructor militar
principal I-doctorand
**
Ștefan Nicolae TRACHE este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, lector universitar
doctor, Decanul Facultății de Pompieri
parte. Evoluţia societăţii umane a demonstrat că oraşul şi amenajările sale
urbanistice, joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi
social-culturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării
acestora. Însă, această evoluţie a avut drept consecință mărirea frecvenţa de
apariţie a unor evenimente generatoare de situaţii de urgenţă, a adus în mediul
urban şi noi factori de risc, a crescut şi nivelul gravităţii efectelor negative
rezultate în urma situaţiilor de urgenţă şi a creat şi obstacole pentru serviciile
de intervenţie în situaţii de urgenţă.
Metropola este o formă superioară de dezvoltare urbană caracterizată, în
primul rând, printr-un număr mare de locuitori (de regulă de peste 1 milion),
printr-o întindere considerabilă pe orizontală, creând aşa-numitele arii sau zone
metropolitane, formate din nuclee de tip satelit.
Înmulţirea metropolelor este un fenomen care se accelerează: existau 16
aglomerări cu peste 1 milion de locuitori în lume în 1900, 49 în 1950, 99 în
1960, 250 în anul 2000; 550 de aglomerări vor avea peste un milion de locuitori
în 2020 (fig. 1.1.). Astăzi, peste 25 de metropole au depăşit deja 10 milioane de
locuitori.
2. Situaţia actuală
*
Ionel Alin MOCIOI este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, instructor militar
principal I-doctorand
**
Ștefan Nicolae TRACHE este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, lector universitar
doctor, Decanul Facultății de Pompieri
În prezent, Sistemul de management al situaţiilor de urgenţă în
Municipiul Bucureşti și în Județul Ilfov este asigurat prin Inspectoratul
pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov (ISUBIF).
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov
(ISUBIF) funcţionează în temeiul Ordonanţei de Guvern nr. 88/2001, aprobată
prin Legea nr. 363/2002, privind înființarea, organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă şi al Hotărârii nr.
1492/2004 (actualizată 2016), privind principiile de organizare, funcţionarea şi
atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.
Obiectivul fundamental al activităţii desfăşurate la nivelul ISUBIF este
îmbunătăţirea calităţii acţiunilor de prevenire şi intervenţie în domeniul
managementului situaţiilor de urgenţă, în scopul alinierii la standardele impuse
de statutul de ţară membră a Uniunii Europene.
Îndeplinirea obiectivului fundamental înseamnă desfăşurarea unor acţiuni
susţinute, în colaborare cu membrii Comitetului Municipiului Bucureşti pentru
Situaţii de Urgenţă și ai Comitetului Județului Ilfov pentru Situații de Urgență,
cât şi cu toate componentele Sistemului Naţional pentru Managementul
Situaţiilor de Urgenţă.
ISUBIF este condus de către inspectorul şef, în subordinea căruia sunt
prim-adjunctul şi adjunctul acestuia. Prim-adjuntul are responsabilităţi în
domeniul intervenţiei în situaţii de urgenţă (coordonează Centrul Operaţional
pe lângă alte structuri legate de răspunsul în situaţii de urgenţă), iar adjunctul
coordonează activităţile de prevenire pentru situaţii de urgenţă, cea de avizare-
autorizare, cea de formare şi educaţie preventivă a populaţiei și activitatea
serviciilor voluntare și private.
În structura de intervenţie de răspuns în situaţii de urgenţă a ISUBIF sunt
incluse cinci Grupuri de intervenţie în situaţii de urgenţă, Grupul Special de
Salvatori şi Centrul de Pregătire al Pompierilor.
Până în prezent nu au fost identificate disfuncționalități ale acestui sistem
de intervenție, cuplat pentru Municipiul București și Județul Ilfov. Însă, în
condițiile ipotetice ale apariției unui dezastru de amplitudine și intensitate mari
– un cutremur de Pământ major, de exemplu – structurile actuale de intervenție
vor întâmpina dificultăți majore în acțiunile de intervenție.
Prima problemă identificată este aceea a structurii construcțiilor care
adăpostesc subunitățile de intervenție, deoarece o mare parte a acestora sunt
*
Ionel Alin MOCIOI este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, instructor militar
principal I-doctorand
**
Ștefan Nicolae TRACHE este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, lector universitar
doctor, Decanul Facultății de Pompieri
repertoriate ca având risc seismic major. În consecință, o mare parte a
capacității de intervenție poate dispărea.
O a doua problemă majoră este aceea a infrastructurii rutiere a zonei
metropolitane bucureștene, care nu face față, în condiții normale, numărului de
autovehicule și care se poate bloca în totalitate în condițiile unui cutremur
major.
Alte dificultăți ar apărea în urma blocării Sistemului de apel de urgență
112 și a sistemelor de telecomunicații. Astfel, ar deveni dificilă localizarea
situațiilor de urgență apărute drept consecință a unui cutremur major de
Pământ.
*
Ionel Alin MOCIOI este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, instructor militar
principal I-doctorand
**
Ștefan Nicolae TRACHE este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, lector universitar
doctor, Decanul Facultății de Pompieri
Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (inclusiv agenţii
sau instituţii ale administraţiei publice locale sau centrale, ONG-uri etc.).
Pe lângă SIC, SIMB trebuie să includă şi un Sistem de Management al
Resurselor de Intervenţie (SIMRI), având în vedere faptul că numărul şi
diversitatea acestora este foarte mare, ele aparţinând mai multor localităţi
interconectate.
Sistemul ar trebui să aibă incluse şi un Sistem de Monitorizare a
Riscurilor (SMR) şi un Sistem de Prevenire a Situaţiilor de Urgenţă.
SIMB ar trebui să aibă incorporate şi unităţi/echipe de coordonare a
intervenţiei mobile, care se pot deplasa în teren, stabilind puncte de comandă
de nivel tactic ce vor face legătura cu punctele de comandă de nivel
operaţional. Aceste puncte de comandă mobile trebuie încadrate cu personal
specializat, în funcţie de tipul situaţiei de urgenţă şi dotate cu aparatură
avansată informatică şi de comunicaţii (sisteme GIS, GPS etc.) compatibilă,
atât cu cea a SIC de la punctul de comandă de bază, cât şi cu cea de comunicaţii
a punctelor de comandă operaţionale.
SIMB va coordona, de asemenea, evacuarea populaţiei din zonele
afectate, din cele vulnerabile şi din zonele cu risc ridicat de a fi afectate. De
asemenea, sistemul va coordona organizarea, realizarea şi întreţinerea taberelor
de sinistraţi.
Ca o noutate pentru astfel de tipuri de sisteme, SIMB va coordona şi
activitatea de suport pentru reconstrucţia rapidă a sistemelor de infrastructură
critică: căi de comunicaţie (drumuri, poduri, pasaje, tuneluri etc.), sisteme de
transport în comun, alimentare cu energie electrică, alimentare cu apă, sisteme
de comunicare (antene, cabluri etc.) şi alte diverse amenajări sau instalaţii.
Această operaţiune, mai puţin obişnuită pentru forţele de intervenţie, va asigura
reintrarea în normal, mult mai rapid, a vieţii socio-economice din sistemul
urban metropolitan, reducând drastic numărul de potenţiale victime sau apariţia
unor epidemii de amploare, care ar putea genera un număr mai mare de victime
decât acela creat de situaţia de urgenţă, în sine.
4. Concluzii
Bibliografie
*
Ionel Alin MOCIOI este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, instructor militar
principal I-doctorand
**
Ștefan Nicolae TRACHE este ofițer de pompieri în cadrul Facultății de Pompieri, lector universitar
doctor, Decanul Facultății de Pompieri