Evaluarea Riscului de Incendiu Si A Sigurantei La Foc A Unui Centru Comercial

TRACHE STEFAN NICOLAE EVALUAREA RISCULUI DE INCEDIU ŞI A SIGURANŢEI
LA FOC A UNUI CENTRU COMERCIAL
Evaluarea riscului de incendiu şi a

siguranţei la foc a unui centru comercial
Lect. univ. dr. ing

Ștefan TRACHE
Bucureşti
2016
-1-
CUPRINS
INTRODUCERE ......................................................................................................................... - 11 -
ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA INCENDIILE IZBUCNITE ÎN CENTRE COMERCIALE ............................................ - 11 -
OBIECTIVELE LUCRĂRII .......................................................................................................................................... - 13 -
CAPITOLUL 1 MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU ....................................... - 14 -
1.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT ....................................................................................................................... - 14 -

1.1.1 Definirea termenului de ,,management” ....................................................................................................... - 14 -
1.1.2 Funcţii ale managementului ........................................................................................................................... - 15 -
1.2 TERMENUL DE RISC ......................................................................................................................................... - 15 -

1.2.1 Definirea termenilor: ,,risc”, ,,pericol”, ,,hazard”........................................................................................... - 15 -
1.2.2 Noțiuni care se raportează la risc ................................................................................................................... - 17 -
1.3 MANAGEMENTUL RISCULUI ............................................................................................................................ - 19 -
1.4 RISCUL DE INCENDIU ....................................................................................................................................... - 19 -
1.5 MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU ....................................................................................................... - 20 -

1.5.1 Definiție .......................................................................................................................................................... - 20 -
1.5.2 Obiectivele managementului riscului de incendiu ......................................................................................... - 20 -
CAPITOLUL 2 ETAPELE MANAGEMENTULUI RISCULUI DE INCENDIU ............... - 21 -
2.1 STABILIREA SISTEMULUI SAU PROCESULUI SUPUS EVALUĂRII ......................................................................... - 21 -
2.2 STABILIREA NIVELULUI DE ACCEPTABILITATE A RISCULUI ................................................................................ - 21 -
2.3 ALEGEREA METODEI ȘI A INSTRUMENTELOR DE LUCRU .................................................................................. - 22 -
2.4 IDENTIFICAREA PERICOLELOR DE INCENDIU .................................................................................................... - 22 -
2.5 IDENTIFICAREA RISCULUI DE INCENDIU ........................................................................................................... - 22 -
2.6 ESTIMAREA ȘI CUANTIFICAREA RISCURILOR .................................................................................................... - 23 -
2.7 EVALUAREA RISCULUI...................................................................................................................................... - 24 -
-2-
2.8 CONTROLUL RISCULUI ..................................................................................................................................... - 26 -
2.9 MONITORIZAREA RISCULUI ............................................................................................................................. - 26 -
2.10 DOCUMENTAȚIA REZULTATĂ ÎN URMA PROCESULUI DE IDENTIFICARE, EVALUARE ȘI CONTROL A RISCULUI DE

INCENDIU .............................................................................................................................................................. - 27 -
CAPITOLUL 3 EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU ȘI A SIGURANȚEI LA FOC

PRIN METODA MATEMATICĂ „SIA” ................................................................................. - 28 -
3.1 PREZENTARE METODA SIA............................................................................................................................... - 28 -

3.1.1 Prezentarea conceptului metodei matematice .............................................................................................. - 28 -
3.2 EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU ŞI A SIGURANŢEI LA FOC A CENTRULUI COMERCIAL „MALL”, CU AJUTORUL
METODEI MATEMATICE SIA .................................................................................................................................. - 34 -
CONCLUZII ..................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
ANEXE .............................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... - 60 -
-3-
TABLE OF CONTENTS
INTRODUCTION ............................................................................................................................14
GENERAL ASPECTS CONCERNING FIRE IGNITIONS IN SHOPPING CENTERS ................................................................ 14
OBJECTIVES OF THE WORK ........................................................................................................................................ 16
CHAPTER 1 FIRE RISK MANAGEMENT ............. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.17
1.1 MANAGEMENT CONCEPT ................................................................................................................................... 17

1.1.1 The definition of ,,management” ................................................................................................................. 17
1.1.2 Functions of management ........................................................................................................................... 18
1.2 THE TERMS OF RISK ............................................................................................................................................. 18

1.2.1 Definition of terms: ,,risk”, ,,danger”, ,,hazard” ........................................................................................... 18
1.2.2 Getting it relates to risk ............................................................................................................................... 20
1.3 RISK MANAGEMENT ............................................................................................................................................ 22
1.4 RISK OF FIRE .............................................................................................................. Error! Bookmark not defined.
1.5 FIRE RISK MANAGEMENT .................................................................................................................................... 23

1.5.1 Definition ........................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
1.5.2 Fire risk management objectives ................................................................................................................. 23
CHAPTER 2 THE STEPS OF FIRE RISK MANAGEMENT....... ERROR! BOOKMARK NOT

DEFINED.
2.1 DETERMINING THE SYSTEM OR PROCESS UNDER ASSESSMENT ............................... Error! Bookmark not defined.
2.2 ESTABLISHMENT OF RISK ACCEPTABILITY ..............................................................Error! Bookmark not defined.24
2.3 CHOICE METHODS AND WORKING INSTRUMENTS .............................................................................................. 25
2.4 FIRE HAZARDS IDENTIFICATION ................................................................................. Error! Bookmark not defined.
2.5 FIRE RISK IDENTIFICATION ......................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2.6 ESTIMATION AND RISK QUANTIFICATION ................................................................. Error! Bookmark not defined.
-4-
2.7 RISK ASSESSEMENT ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2.8 RISK CONTROL ........................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2.9 RISK MONITORING .................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2.10 DOCUMENTATION FROM THE PROCESS OF IDENTIFICATION, EVALUATION AND CONTROL OF FIRE RISK .... Error!
Bookmark not defined.
CHAPTER 3 EVALUATION RISK OF FIRE AND SAFETY WITH THE „SIA”

MATHEMATICAL METHOD ...................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
3.1 SIA Method presentation ......................................................................................... Error! Bookmark not defined.

3.1.1 Presentation of concept mathematical method ................................................. Error! Bookmark not defined.
3.2 EVALUATION OF FIRE RISK AND SAFETY FOR „MALL” SHOPPING CENTER, USING „SIA” MATHEMATICAL
METHOD ......................................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
CONCLUSIONS............................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
ANNEX .............................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
REFERENCES ................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
-5-
LISTA FIGURILOR
Figura 2.1 Linie curbă de delimitare a zonelor de risc
Figura 2.2 Grila/scara de probabilitate – gravitate
LISTA TABELELOR
Tabel 3.1 Factorul c în funcţie de periculozitatea materialelor şi substanţelor din spaţiul evaluat
Tabel 3.3 Factorul c în raport cu gradele de combustibilitate sau de inflamabilitate ale materialelor şi
substanţelor (solide, lichide şi gazoase)
Tabel 3.4 Factorul de pericol de fum (opacitate)
Tabel 3.5 Factorul k în funcție de pericolul de toxicitate a fumului şi a gazelor produse de incendiu
asupra utilizatorilor
Tabel 3.6 Factorul i privind combustibilitatea elementelor de construcţii structurale, de faţadă şi ale
acoperişului
Tabel 3.7 Factorul i funcţie de clasele de reacţie la foc a elementelor structurii portante, faţadei şi
acoperişului
Tabel 3.8 Factorul e în funcţie de nivelurile supraterane ale clădirii etajate
Tabel 3.9 Factorul e pentru construcţii cu niveluri subterane
Tabel 3.10 Factorul de amploare g privind raportul lungime/lăţime al compartimentului de incendiu
şi suprafaţa acestuia
Tabel 3.11 Factorul f 11 - stabilitatea (rezistenţa) la foc a construcţiei în funcţie de elementele
structurale principale
Tabel 3.12 Diferenţele privind condiţiile R, E sau I pentru o parte din elementele de construcţie cu rol
structural
Tabel 3.13 Factorul f 12 - privind corelarea normativă între: nivelul de stabilitatea la foc, destinaţia şi
capacitatea, aria construită, numărel de niveluri şi amplasare
Tabel 3.14 Factorul f 13 privind separarea spaţiului cu public faţă de restul construcţiei cu alte
destinaţii
Tabel 3.15 Factorul f 14 privind separarea încăperilor cu risc mare şi mijlociu de incendiu faţă de
spaţiile cu public
Tabel 3.16 Factorul f 15 privind separările în interiorul spaţiilor cu public
Tabel 3.17 Factorul f 21 privind desfumarea spaţiilor cu public
Tabel 3.18 Factorul f 22 privind desfumarea circulaţiilor comune şi a caselor de scări
Tabel 3.19 Factorul f 23 privind desfumarea spaţiilor de depozitare a materialelor combustibile
Tabel 3.20 Factorul f 24 privind combustibilitatea finisajelor interioare
-6-
Tabel 3.21 Factorul f 25 privind combustibilitatea plafoanelor suspendate
Tabel 3.22Factorul f 31 privind numărul căilor de evacuare
Tabel 3.23 Factorul f 32 privind gabaritul căilor de evacuare
Tabel 3.24 Factorul f 33 privind alcătuirea constructivă a coridoarelor, uşilor şi scărilor de evacuare
Tabel 3.25 Factorul f 34 privind asigurarea căilor de evacuare în interiorul spaţiului cu public
Tabel 3.26Factorul f 35 privind timpul (lungimea) căilor de evacuare
Tabel 3.27 Factorul f 36 privind marcarea, semnalizarea şi iluminarea căilor de evacuare
Tabel 3.28 Factorul f 37 privind accesul din drumurile publice
Tabel 3.29 Factorul E 1 privind observarea, semnalizarea și alertarea în caz de incediu
Tabel 3.30 Factorul E 2 privind echiparea cu instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor
Tabel 3.31 Factorul E 3 privind asigurarea alimentării cu apă pentru stingerea incendiilor
Tabel 3.32 Factorul E 4 privind siguranţa în alimentare cu energie a consumatorilor cu rol de siguranţă
la foc
Tabel 3.33 Factorul privind starea de operaţionalitate a instalaţiilor de stingere cu spumă sau alt
agent stingător E 5
Tabel 3.34 Factorul D 1 privind dotarea cu mijloace de primă intervenţie (stingătoare de incendiu)
Tabel 3.35 Factorul D 2 privind organizarea intervenţiei personalului în caz de incendiu şi calitatea
acesteia
Tabel 3.36 Factorul D 3 privind existenţa persoanelor pentru punerea în aplicare a măsurilor cuprinse
în organizarea intervenţiei pe locul de munca şi nivelul de instruire al acestora
Tabel 3.37 Factorul I 1 privind capacitatea de intervenţie sau categoria serviciului pentru situaţii de
urgenţă propriu sau a serviciului extern care funcţionează în incintă ori pe platformă, cu care s-a
încheiat convenţie în acest sens
Tabel 3.38 Factorul I 2 privind capacitatea de intervenţie sau nivelul subunităţii specializate de
intervenţie a inspectoratului pentru situaţii de urgenţă care intervine în caz de incendiu
Tabel 3.39 Factorul I 3 privind timpul de răspuns T 4 al echipajelor de intervenție în cazul izbucnirii
unei situații de urgență
Tabel 3.40 Coeficientul de gravitate G privind consecinţele probabile în caz de incendiu
Tabel 3.41 Nivele de gravitate în caz de incendiu şi valori orientative ale coeficientului de gravitate G
pentru clădiri civile
Tabel 3.42 Coeficientul de ierarhizare c i în raport cu nivelul stării de expunere a persoanelor şi
bunurilor la riscul de incendiu
-7-
GLOSAR (termeni utilizaţi)
• Apărarea împotriva incendiilor - ansamblu integrat de măsuri tehnice şi organizatorice precum şi
de activităţi specifice, planificate şi realizate în scopul de a asigura identificarea, evaluarea,
controlul şi combaterea riscurilor de incendiu, informarea cetăţenilor asupra acestora, precum şi
intervenţia operativă pentru salvarea şi acordarea ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerea
incendiilor şi limitarea efectelor acestora.
• Arderea - reacţia exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant, însoţită în general de
emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum.
• Cauza incendiului - suma factorilor care concură la inițierea incendiului, care constă, de regulă,
în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum și
împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia.
• Căi de evacuare - circulaţii libere care, îndeplinind condiţiile stabilite prin normativul de
siguranţă la foc a construcţiilor, asigură evacuarea utilizatorilor prin uşi, coridoare, degajamente,
holuri sau vestibuluri la nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile.
• Clase de reacţie la foc - expresii cantitative formulate în termeni de performanţă pentru modul de
comportare a produselor la acţiunea focului, în condiţii de utilizare finală, structurate într-o serie de
niveluri de performanţă.
• Combustibilitatea materialelor și a elementelor de construcții - capacitatea acestora de a se
aprinde și arde în continuare, contribuind la creșterea cantității de căldură dezvoltată de incendiu.
• Combustia - reacție chimică rapidă de combinare a unei substanțe cu oxigenul din aer, însoțită de
degajare de căldură și lumină.
• Combustibil - produs care poate arde sau care este capabil să ardă, în condiţii specificate;
• Compartiment de incendiu - construcție independentă (instalație), precum și construcții comasate
sau grupate, amplasate la distanțele normate față de vecinătăți, sau volum construit compartimentat
prin pereți antifoc față de construcțiile (instalațiile) adiacente.
• Comportarea la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un
material, produs sau ansamblu este supus acţiunilor unui incendiu standard.
• Construcții - obiecte construite supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) sau subterane,
având diferite destinații și funcțiuni.
• Densitatea de sarcină termică - potențialul calorific total al unui spațiu, încăpere, etc., raportat la
aria pardoselii luată în considerare (J/m2).
• Efluenţi de ardere – produse ale arderii constituite din particule fine în stare solidă sau lichidă
precum și resturi ale combustiei antrenate de gazele arse.
-8-
• Flacără - zonă de ardere, în faza gazoasă, cu emisie de lumină.
• Foc - ardere autoîntreţinută, organizată, cu producere de efecte utile şi a cărei propagare, în timp
şi spaţiu, este limitată (controlată).
• Fum – ansamblu vizibil de particule solide şi/sau lichide, în suspensie în atmosferă, rezultate
dintr-o ardere sau piroliză.
• Grad de rezistență la foc - capacitatea globală a construcției sau a compartimentului de incendiu
de a răspunde la acțiunea unui incendiu standard, indiferent de destinația sau funcțiunea acestuia.
• Ignifugare - operaţie de tratare a unui material combustibil (lemn, textile, materiale plastice) cu
ignifuganţi în scopul modificării capacităţii de aprindere, a arderii independente şi a vitezei.de
propagare a flăcării.
• Incendiul - proces de ardere, cu evoluţie aleatoare în timp şi spaţiu, care include o multitudine de
fenomene (reacţii fizico-chimice, formarea flăcărilor, emanarea efluenţilor, transferul de căldură,
modificări structurale) datorate prezenţei substanţelor combustibile şi surselor de aprindere şi care
impune intervenţia organizată pentru stingere.
• Incombustibil - produs incapabil de a arde, în condiţii specificate;
• Inflamabil - produs capabil să ardă cu flacără, în condiţii specificate;
• Împrejurare preliminată - situaţia în care se poate găsi la un moment dat un ansamblu de
elemente materiale, cu sau fără participarea factorului uman, care poate genera şi/sau favoriza
iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
• Încăpere tampon - încăpere de protecţie a golurilor din pereţi, conformată, alcătuită şi realizată
încât să corespundă prevederilor normativului de siguranţă la foc.
• Limitarea propagării incendiilor - ansamblul măsurilor constructive și de instalații care
împiedică, pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de
incendiu sau în afara acestuia.
• Manual de securitate la incendiu - document care detaliază procedurile de management a
securităţii la incendiu care trebuie aplicate în mod continuu.
• Neinflamabil - produs incapabil să ardă cu flacără, în condiţii specificate;
• Nivel de performanţă la foc - expresie cantitativă a modului de comportare a produselor la
acţiunea focului, în condiţiile de utilizare finală, care se pot referi la produs în întregul său, sau la
caracteristici individuale sau combinaţii de caracteristici ale acestuia.
• Pereți portanți - elemente de construcție verticale portante ale construcției, caracterizate prin
clasa de combustibilitate și rezistența la foc, pentru stabilirea gradului de rezistență la foc al clădirii
sau compartimentului de incendiu.
-9-
• Pereți neportanți (autoportanți) - idem pereți portanți, dar fără îndeplinirea unui rol structural.
• Performanță la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu supus unui incendiu, în
raport cu utilizarea lui.
• Rezistență la foc - aptitudinea unor părți sau elemente de construcție de a-și păstra, într-un timp
determinat, capacitatea portantă, izolarea termică și etanșeitatea, stabilite prin încercări
standardizate.
• Risc de incendiu - produsul dintre probabilitatea de iniţiere a unui incendiu într-un proces
tehnologic sau într-o situaţie tehnică dată şi importanţa estimată a pagubelor sau a consecinţelor lor
la apariţia incendiului.
• Risc acceptat - nivelul limită maxim al riscului de incendiu considerat acceptabil din punct de
vedere al gravităţii consecinţelor incendiului, corelat cu probabilitatea de iniţiere a evenimentului
respectiv.
• Sarcina termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor
materialelor din spațiul considerat.
• Scară de evacuare - circulație verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensionată și
protejată pentru a asigura condiții de evacuare utilizatorilor în caz de incendiu.
• Scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evoluția unui incendiu în
timp, identificând evenimentele-cheie care îl caracterizează și îl diferențiază de alte incendii
posibile într-o incintă.
• Securitate la incendiu - stare a unui produs, proces sau serviciu în care riscul de a pune în pericol
persoanele sau de a provoca pagube, printr-un incendiu, este limitat la un nivel acceptabil.
• Sursa de aprindere - sursa de energie care produce o ardere, aceasta putând fi un fenomen fizic,
chimic sau de altă natură, care generează o cantitate de energie capabilă de a iniţia aprinderea unui
material sau mediu combustibil.
• Stingerea incendiilor - totalitatea acțiunilor de limitare și întrerupere a procesului de ardere prin
utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice.
• Uși de evacuare - elemente mobile de închidere a golurilor de circulație și evacuare din pereții
care delimitează diferite spații construite.
• Utilizator - persoana fizică sau juridică ce folosește un bun, cu orice titlu, în interesul său, al
altuia sau în interes public.
- 10 -
INTRODUCERE
ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA INCENDIILE IZBUCNITE ÎN CENTRE

COMERCIALE
Incendiul reprezintă un proces de combustie cu o variaţie aleatoare, constituind de la

iniţierea acestuia până la faza de regresie, prin formele sale de manifestare, un permanent pericol
pentru oameni, bunurile acestora cât şi pentru mediul înconjurător. De asemenea, incendiul este un
proces complex de ardere, cu o evoluţie necontrolată în timp şi spaţiu, datorată prezenţei
materialelor combustibile, surselor de aprindere şi a împrejurărilor determinante, a cărei apariţie şi
dezvoltare are efecte negative, prin producerea pierderilor de vieţi omeneşti, pagube materiale sau
alte consecinţe şi pentru care este nevoie de o intervenţie organizată în vederea stingerii. În
structuri, incendiul este considerat în cele mai multe cazuri un accident.
Incendiile au ca efect pierderi de vieţi omeneşti (10-20 persoane la fiecare milion, în fiecare
an), iar costurile efectelor incendiilor includ pierderi şi măsuri de protecţie care în ţările aflate în
curs de dezvoltare sunt în jur de 1 % din produsul intern brut, în fiecare an.
Consecinţele unui incendiu în cazul centrelor comerciale sunt amplificate de numărul mare
şi de categoriile diferite de utilizatori care se află la un moment dat în spaţiile respective,
caracteristicile constructive (înălţimea clădirii, numărul şi dimensiunile spaţiilor), diversitatea
spaţiilor cu diverse funcţiuni (parcaje, spaţii de depozitare, ascensoare, birouri, spaţii comerciale,
săli de conferinţe, restaurante, cazinouri, baruri, spaţii tehnice, anexe ş.a.), de modalitatea de
întreţinere şi nivelul calităţii dotărilor construcţiilor din punct de vedere al mijloacelor de apărare
împotriva incendiilor.
Indiferent de reglementările existente, este responsabilitatea morală a administraţiei unui
centru comercial să îşi protejeze clienţii, personalul şi investiţia de apariţia unor evenimente
nedorite cum ar fi şi incendiul. Totodată de succesul prevenirii apariţiei unui incendiu ţine şi
reputaţia unităţii respective. Este necesară apariţia unui singur eveniment nedorit pentru ca reputaţia
să fie stricată, acest lucru fiind foarte greu de refăcut ulterior, motiv pentru care protecţia la
incendiu a clădirilor trebuie tratată cu maximă atenţie iar incendiul să fie stins încă din faza de
iniţiere. Acest lucru se poate obţine atât printr-o evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la
foc, în vederea dotării cu sisteme şi instalaţii moderne pentru detectarea şi stingerea rapidă a
incendiilor, cât şi prin comportamentul ocupanţilor clădirii în timpul producerii unor astfel de
evenimente.
- 11 -
Cerinţa esenţială de ,,Securitate la incendiu” din cadrul centrelor comerciale ridică
numeroase probleme atât tehnice cât şi economice, cu implicaţii sociale, deoarece de existenţa
acesteia este interesată întreaga populaţie, mai ales persoanele care utilizează frecvent aceste tipuri
de servicii. Securitatea la incendiu impune anumite condiţii (amplasarea clădirilor, performanţe de
comportare la foc a structurilor, instalaţii aferente clădirilor şi sisteme de protecţie împotriva
incendiilor) şi se realizeză prin menţinerea riscului de apariţie a unui incendiu în limitele admise,
limitarea propagării incendiului pe o perioadă normată de timp, echiparea cu sisteme şi instalaţii de
detecţie, semnalizare şi stingere dimensionate corect şi cât mai complexe, precum şi asigurarea
posibilităţilor de evacuare în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a bunurilor materiale.
Pentru asigurarea unei securităţi la incendiu optime, în cazul centrelor comerciale, trebuie să
fie analizate toate elementele care intră în componenţa sistemului unitar de apărare împotriva
incendiilor (elementele structurale ale construcţiei, dotarea construcţiilor cu instalaţii utilitare,
echiparea şi dotarea construcţiilor cu sisteme şi instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor,
rolul factorului uman în funcţionarea şi întreţinerea instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor)
şi studiate în vederea optimizării interacţiunii elementelor care alcătuiesc sistemul respectiv.
- 12 -
OBIECTIVELE LUCRĂRII
Am ales ca temă de studiu „Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc a unui centru
comercial” deoarece consecinţele unui incendiu, în cazul centrelor comerciale, sunt amplificate de
numărul mare şi de categoriile diferite de utilizatori care se află la un moment dat în spaţiile
respective, caracteristicile constructive ale construcţiilor (înălţimea clădirii, numărul şi dimensiunile
spaţiilor), diversitatea spaţiilor (parcaje, spaţii de depozitare, ascensoare, birouri, spaţii comerciale,
săli de conferinţe, restaurante, cazinouri, baruri, spaţii tehnice, anexe ş.a.), de modalitatea de
întreţinere şi de nivelul calităţii dotărilor construcţiilor din punct de vedere al mijloacelor de apărare
împotriva incendiilor. În partea practic-aplicativă a lucrării mi-am propus să prezint o evaluare a
riscului de incendiu şi a siguranţei la foc a unui centru comercial.
În conceperea și redactarea acestei lucrări am pornit de la tema de studiu și în funcție de
aceasta am formulat obiective care să răspundă problemelor ridicate în scopul cunoaşterii:
 Cunoașterea cu exactitate a expresiei “managementul riscului de incendiu”, prin explicarea şi
detalierea fiecărui termen în parte si abordarea acestor termeni din punctul de vedere a mai multor
domenii de muncă;
 Prezentarea conceptului de “management al riscului de incendiu”, un domeniu de mare
perspectivă de dezvoltare la nivel naţional şi internaţional, prin faptul că se îmbunătăţeşte
permanent si se extinde în mod continuu;
 Explicarea etapelor prin care se poate realiza un management al riscului de incendiu eficient,
într-un timp scurt şi cu costuri cât mai reduse;
 Studierea legislatiei naționale și europene cu privirea la managementul riscului de incendiu;
 Realizarea unei evaluări a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru un centru comercial,
conform legislaţiei în vigoare, utilizând metoda matematică “SIA”, metodă agreată în
reglementările naţionale.
- 13 -
Capitolul 1 MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU
1.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT
1.1.1 Definirea termenului de ,,management”
Noţiunea de management este utilizată în literatura occidentală anglosaxonă, pentru a defini

conceptul de conducere, ca teorie şi activitate practică sau proces, cu semnificaţia de ”a ţine în
mână”, “a conduce în mod eficace”.
În dicţionarul englez-român cuvântul manage are semnificaţia de „a conduce”; „a fi capabil”
„a administra”; „a rezolva”; „a izbuti”; „a se descurca”; iar cuvântul manager are semnificaţia de
„director”; „conducător”; „administrator”; „gospodar”.
În dicţionarul enciclopedic, managementul are mai multe semnificaţii cum ar fi: „activitatea
şi arta de a conduce”; „ansamblul activităţilor de organizare şi conducere în scopul adaptării optime
în proiectarea şi reglarea proceselor microeconomice” sau „ştiinţa organizării şi conducerii
întreprinderii”.
Managementul ca activitate practică poate fi definit ca „un tip special de muncă intelectuală,
prin care o persoană (managerul, liderul, conducătorul) determină alte persoane (subordonaţii) să
desfăşoare anumite activităţi în vederea realizării unuia sau mai multor obiective”.
Managementul ca un centru de decizie este reprezentat de „persoana sau grupul de persoane
investite cu o autoritate formală, în virtutea căreia iau decizii prin care vor influenţa activitatea
şi/sau comportamentul altor persoane”.
Managementul ca disciplină ştiinţifică reprezintă „explicarea naturii şi trăsăturilor
procesului de management, conturarea unui ansamblu organizat de cunoştinţe specifice formării
managerilor şi orientării activităţii lor”.
Managementul ca ştiinţă reprezintă „studierea procesului de management în vederea
sistematizării şi generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme,
metode şi tehnici de management care să conducă la creşterea eficienţei activităţilor desfăşurate
pentru realizarea unor obiective .”
Arta managementului constă deci în „folosirea talentului conducătorului în desfăşurarea
procesului de management”.
Se consideră că procesul tipic de management constă în „ansamblul fazelor prin care se
determină obiectivele, se organizează activităţile, se coordonează eforturile şi acţiunile, se
antrenează personalul pentru a participa la realizarea obiectivelor, se controlează modul de
desfăşurare a activităţilor şi se reglează funcţionarea sistemului condus”.
- 14 -
1.1.2 Funcţii ale managementului
Funcţia de prevedere constă în ansamblul proceselor, prin intermediul cărora se determină

obiectivele organizaţiei şi a componentelor acesteia.
Funcţia de organizare constă în stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi
intelectuală, a componentelor acestora (operaţii, timpi, mişcări), precum şi gruparea acestora pe
posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor
criterii economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiţii a obiectivelor
stabilite prin prevedere.
Coordonarea ca funcţie a managementului constă în ansamblul proceselor prin care se
armonizează deciziile şi acţiunile personalului organizaţiei şi a subsistemelor componente, în cadrul
obiectivelor stabilite prin prevedere şi a sistemului organizatoric creat.
Antrenarea ca funcţie a managementului, cuprinde ansamblul proceselor prin care se
determină personalul organizaţiei să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite, pe baza luării în
considerare a factorilor motivaţionali.
Funcţia de control-reglare constă în ansamblul proceselor prin care performanţele
organizaţiei şi componentelor acesteia sunt comparate cu obiectivele, cu scopul depistărilor
abaterilor, a cauzelor care le-au generat şi luării unor decizii pentru eliminarea deficienţelor
constatate.
Cea mai importantă semnificaţie a managementului este cea de activitate practică sau
proces, care pentru a se desfăşura în bune condiţii trebuie să se bazeze pe o serie de cunoştinţe
ştiinţifice puse la dispoziţia managerilor de către ştiinţa managementului. În acelaşi timp însă
eficacitatea activităţii desfăşurate de către manageri depinde de măsura în care aceştia aplică
rezultatele cercetărilor din domeniul managementului, adică de măsura în care practică un
management ştiinţific.
1.2 TERMENUL DE RISC
1.2.1 Definirea termenilor: ,,risc”, ,,pericol”, ,,hazard”
Termenul de risc este utilizat în prezent în cele mai diverse domenii: financiar, economic,
tehnic, social, politic, militar, etc. În funcţie de obiectivul urmărit riscul poate avea atât semnificaţii
cât şi modalităţi de calcul distincte.
- 15 -
Activităţile desfăşurate de om, indiferent de natura acestora, sunt însoţite de anumite riscuri
care, atunci când sunt întrunite anumite condiţii favorizante, se pot produce cu o probabilitate mai
mare sau mai mică.
De asemenea chiar şi în funcţionarea normală a aparatelor, instalaţiilor şi sistemelor tehnice
sunt frecvente cazurile în care se înregistrează pierderi materiale şi umane cu consecinţe grave sau
mai puţin grave.
La fel, fenomenele naturale cum sunt cutremure, inundaţii, alunecări de teren, avalanşe,
trăsnete, tornade, etc. constituie sau pot constitui evenimente generatoare de risc.
Noţiunea de risc implică o potenţială pierdere, pentru o entitate, care poate fi: omul (individ,
grup, societate), proprietatea (bunuri materiale şi intelectuale) şi mediul.
Noţiunile de risc şi pericol sunt frecvent utilizate ca sinonime. Este foarte important să se
facă distincţie între aceşti doi termeni.
Pericolul reprezintă un eveniment sau o situaţie susceptibilă de a produce pierderi unei
entităţi. După unii autori entitatea supusă pierderii este formată doar din om. Alţi autori includ în
aceasta şi mediul, iar alţii consideră că entitatea supusă la pierdere este formată şi din proprietate, în
accepţiunea largă a acestui termen.
Riscul sau expunerea la pericol constă dintr-un set de circumstanţe (condiţii) care prezintă
posibilitatea, fie a realizării, fie a nerealizării, pierderii pentru o anume entitate. De exemplu,
pericolului de avalanşă îi poate corespunde accidentarea persoanei dacă este surprinsă de avalanşă
şi neaccidentarea acesteia în caz contrar. Sau, pentru acelaşi exemplu, se poate ca o persoană aflată
pe culoarul de propagare a avalanşei să fie accidentată în timp ce pentru un conducător auto, aflat pe
un tronson de drum situat tot pe culoarul avalanşei dar la o distanţă mai mare decât în prima
situaţie, să nu se producă accidentul.
Astfel, pentru cei doi termeni în discuţie, se poate aprecia că riscul reprezintă dimensiunea
pericolului sau altfel spus o măsură a consecinţelor produse de pericol asupra unei entităţi.
Referitor la probabilitatea evenimentului generator de pierderi, sunt necesare unele
observaţii. Producerea pericolului nu antrenează pierderi umane de fiecare dată când se realizează
dar cauzează pierderi materiale de fiecare dată când aceste evenimente au loc. Sunt situaţii când
pericolul poate declanşa un proces de recuperare care va permite evitarea producerii pierderilor. De
exemplu, dacă scăpările de gaze toxice produse de o instalaţie tehnologică defectă sunt detectate şi
semnalizate corespunzător astfel încât accesul persoanelor în zona respectivă nu este posibil, atunci
accidentul nu se va produce.
Hazardul reprezintă o împrejurare sau un concurs de împrejurări, favorabile sau
nefavorabile, a căror cauză rămâne în general necunoscută. Hazardul este utilizat frecvent ca având
- 16 -
semnificaţia de risc. De asemenea, în accepţiunea multora, hazardul reprezintă o condiţie care poate
creşte probabilitatea şi/sau mărimea pierderii produse de un anumit pericol.
1.2.2 Noțiuni care se raportează la risc
În activităţile curente, dar şi în literatura de specialitate, noţiunea de ,,risc” este utilizată ca

având diverse semnificaţii. În afara semnificaţiei de pericol (cum s-a arătat până în prezent), mai
întâlnim: posibilitatea pierderii, probabilitatea producerii pierderii, hazard, pierderi potenţiale, etc.
Posibilitatea sau starea unei entităţi de a fi expusă la pierdere, cum ar fi: posibilitatea de
pierderi la incendiu, explozie, alunecări de teren, inundaţii, etc. este denumită ca fiind un risc. Când
se foloseşte această definiţie riscul nu se poate măsura, el există sau nu există.
Posibilitatea producerii pierderii pentru o entitate reprezintă o măsură a "şansei" ca acest
eveniment să aibă loc. Dacă, de exemplu, un incendiu are o probabilitate de producere de 0,2 anual,
atunci în medie, este posibilă o pierdere cauzată de incendiu o dată la cinci ani. În această
accepţiune riscul este măsurabil, după cum se constată şi are valori cuprinse între zero şi unu.
Pierderile potenţiale la care o entitate este supusă sunt şi ele riscuri. Astfel, putem utiliza
expresia de risc de proprietate pentru pierderile care afectează proprietatea, expresia de risc de
afaceri pentru pierderile intervenite în afaceri, expresia de risc de sănătate pentru atingerile aduse
sănătăţii omului, etc.
Risc realizat: reprezintă producerea efectivă de pierderi pentru o entitate. Ceea ce se
realizează nu este riscul ci evenimentul generator de pierderi.
Risc potenţial: prin definiţie un risc este totdeauna potenţial. Când sunt întrunite condiţiile
de producere a riscului acesta devine din risc potenţial un risc realizat.
Risc curent (diurn, difuz): reprezintă riscurile care sunt caracteristice activităţilor umane,
prezintă o probabilitate de apariţie suficient de importantă pentru a necesita o analiză şi sunt uşor de
determinat. Aceste riscuri se studiază statistic. Ele sunt repartizate în timp şi spaţiu (au un caracter
difuz) şi sunt proporţionale cu numărul populaţiei.
Risc deosebit: reprezintă riscurile care prezintă o probabilitate mică de apariţie, dar cu
pierderi majore sau catastrofale. Aceste riscuri se studiază pentru fiecare caz în parte.
Riscul ocupaţional (profesional): reprezintă riscul asociat persoanelor în activităţile
profesionale desfăşurate de aceştia.
Risc public: prezintă riscul care poate cauza pierderi unui număr mare de persoane.
Exemple: contaminarea radioactivă ca urmare a unui accident nuclear, îmbolnăviri în masă datorate
consumului de alimente alterate, etc.
- 17 -
Risc social: reprezintă riscul asociat colectivităţilor specificate de persoane. Exemple: lipsa
apei, energiei electrice, căldura, etc. într-o colectivitate (cartier, bloc, spital, oraş, etc.).
Risc rezidual: reprezintă riscurile care sunt rezidente într-o firmă. Aceste riscuri nu sunt
eliminate sau transferate. Ele se monitorizează permanent pentru a putea fi menţinute în limite
acceptabile.
Risc specific: reprezintă riscul asociat colectivităţilor, instalaţiilor, echipamentelor,
aparatelor, etc. De exemplu riscul de deces asociat căderilor de la înălţime, riscul de explozie
asociat recipientelor sub presiune de un anumit tip.
Risc apropiat/îndepărtat: reprezintă riscul asociat depărtării temporale sau spaţiale
(apropiere sau îndepărtare) dintre factorii de risc şi momentul sau distanţa faţă de realizarea
pierderii. Exemplu: riscul de contaminare radioactivă în caz de incendiu la o centrală nucleară
electrică este apropiat (în spaţiu şi timp) pentru populaţia din imediata apropiere (vecinătate) şi
depărtat (în timp şi spaţiu) pentru populaţia aflată la distanţe mari faţă de locul evenimentului.
Risc asumat (voluntar): reprezintă riscul asumat în mod voluntar de entitate. Exemplu:
lucrul într-un mediu periculos (exploziv, toxic, etc.)
Risc obligat (impus): reprezintă riscul suferit de entitate ca urmare a obligării acesteia de a-l
suporta.
Risc cu acţiune imediată: reprezintă riscul ale cărei consecinţe sunt imediate faţă de
momentul realizării factorului de risc. Exemplu: explozia unui recipient în care sunt stocate gaze
toxice, ca urmare a suprapresiunii, produce victime imediat ce gazele toxice sunt împrăştiate în
mediu.
Risc cu acţiune retardă: reprezintă riscul ale cărui consecinţe se manifestă după o anumită
durată de expunere la factorul de risc.
Risc acceptabil: reprezintă riscul al cărui nivel maxim nu depăşeşte nivelul maxim stabilit
fie prin reglementări, fie prin negocieri, încadrarea unui anume tip de risc în acceptabil sau
neacceptabil se face, de regulă, pe baza nivelelor de risc din matricile de risc.
Risc acceptat: reprezintă riscul al cărui nivel depăşeşte valorile maxime acceptabile. Ele sunt
totuşi acceptate deoarece activităţile cărora le sunt asociate prezintă o importantă utilitate socială,
economică, strategică, etc. la care nu se poate renunţa.
- 18 -
1.3 MANAGEMENTUL RISCULUI
Managementul riscului reprezintă fundamentarea şi elaborarea unei strategii plurivalente şi
coerente de prevenire, limitare şi/sau combatere a efectelor avariilor majore (sau accidentelor
tehnice cu consecinţe foarte grave).
Managementul riscului este un proces complex, care utilizează atât resurse fizice cât şi
resurse umane pentru atingerea anumitor obiective care vizează reducerea expunerii la pierderi.
Managementul riscului reprezintă o abordare ştiinţifică a tratării riscurilor pure. Această abordare
presupune anticiparea posibilelor pierderi accidentale privind proiectarea şi exploatarea sistemului
şi alegerea, implementarea şi urmărirea procedurilor care reduc şansele de realizare şi/sau impactul
financiar al pierderilor.
Obiectivele care trebuie atinse, în procesul de management al riscului, pot fi împărţite în
două mari categorii şi anume obiective pre- şi post- eveniment. Obiectivele din prima categorie
(înainte de producerea pierderii) vizează, în principal, costurile şi economiile legate de tratarea
expunerii la risc. Obiectivele din a doua categorie (după producerea pierderii) vizează, în principal,
continuitatea funcţionării sistemului.
De regulă, în cazul expunerii la risc a unui sistem, nu este afectat numai proprietarul, ci şi
salariaţii şi familiile acestora, cumpărătorii şi clienţii beneficiari ai produselor şi serviciilor prestate
de sistem şi chiar populaţia din zonă. Din aceste considerente, obiectivele care vizează
„responsabilitatea socială” trebuie să aparţină atât obiectivelor pre- cât şi obiectivelor post-
eveniment.
1.4 RISCUL DE INCENDIU

Riscul de incendiu a fost menţionat, pentru prima dată, într-o reglementare românească în
anul 1994, cu prilejul intrării în vigoare a Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor,
aprobate cu Ordinul comun al miniştrilor de interne şi lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr.
381/1219, ca fiind principalul element care determină performanţele privind protecţia antiincendiu
(în literatura de specialitate „securitate la incendiu”) ce trebuie asigurate pe întreaga durată de
utilizare a construcţiilor.
Riscul de incendiu este definit ca produsul dintre probabilitatea inițierii unui incendiu într-o
situație dată și importanța estimată a pagubelor produse de incendiu.
Potrivit anexei nr.1 la „Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor”, factorii de
determinare ai riscului de incendiu sunt: densitatea sarcinii termice; clasele de combustibilitate sau
de periculozitate a materialelor şi substanţelor existente; sursele de aprindere existente; condiţiile
- 19 -
(împrejurările) preliminare care pot determina sau favoriza aprinderea; măsurile stabilite pentru
reducerea sau eliminarea factorilor determinanţi.
În conformitate cu normativul P 118/1999 riscul de incendiu poate fi:
- risc foarte ridicat (foarte mare) de incendiu (categoriile A şi B de pericol de incendiu /
explozie);
- risc ridicat (mare) de incendiu, când densitatea sarcinii termice este mai mare de 840
MJ/m2 (categoria C de pericol de incendiu);
-risc mediu (mijlociu) de incendiu, când densitatea sarcinii termice este cuprinsă între 420 şi
840 MJ/m2. (categoria D de pericol de incendiu);
-risc redus (mic) de incendiu, când densitatea sarcinii termice este mai mică decât 420
MJ/m2 (categoria E de pericol de incendiu);
Prin risc de incendiu se înţelege criteriul de performanţă care reprezintă conexiunea dintre
probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, determinată de interacţiunea proprietăţilor
specifice materialelor şi substanţelor combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite
împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu şi consecinţele producerii acestora.
1.5 MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU
1.5.1 Definiție
Managementul riscului de incendiu reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate şi

procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile publice abilitate pentru
identificarea şi monitorizarea surselor de risc de incendiu, evaluarea, analizarea şi cuantificarea
acestora, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi monitorizarea privind
reducerea riscului de incendiu.
1.5.2 Obiectivele managementului riscului de incendiu
Principalele obiective ale managementul riscului de incendiu, conform standardelor

internaționale în domeniu, sunt:
- Asigurarea securității utilizatorilor și a echipelor de intervenție;
- Protejarea proprietății;
- Asigurarea continuității activităților operatorilor economici;
- Protejarea mediului;
- Protejarea patrimoniului (monumente istorice, de arhitectură sau alte valori culturale).
- 20 -
Capitolul 2 ETAPELE MANAGEMENTULUI RISCULUI DE
INCENDIU
Managementul riscurilor de incendiu, potrivit metodologiilor în vigoare, presupune
următoarele etape:
- Stabilirea sistemului sau procesului supus evaluării;
- Stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului;
- Alegerea metodei și a instrumentelor de lucru;
- Identificarea pericolelor de incendiu;
- Identificarea riscurilor;
- Estimarea și cuantificarea riscurilor;
- Evaluarea riscului;
- Controlul riscului;
- Monitorizarea riscului;
- Documentația rezultată în urma procesului de identificare, evaluare și control a riscurilor de
incendiu.
2.1 STABILIREA SISTEMULUI SAU PROCESULUI SUPUS EVALUĂRII

Stabilirea sistemului sau procesului supus evaluării constă în nominalizarea obiectivului
care va fi supus evaluării și după caz, a compartimentelor de incendiu din cadrul obiectivului
respectiv. Acest sistem, în documentația de evaluare, se descrie din punct de vedere constructiv în
corelație cu destinația și natura activităților desfășurate, precum și cu performanțele constructive
privind securitatea la incendiu.
2.2 STABILIREA NIVELULUI DE ACCEPTABILITATE A RISCULUI

Nivelul de acceptabilitate a riscului se stabilește în baza:
- Prevederilor reglementării tehnice generale (normative, standarde, directive etc.);
- Prevederilor reglementării specifice domeniului obiectivului studiat;
- Prevederilor ghidurilor tehnice de evaluare a riscului de incendiu specifice destinației sau
naturii activităților.
Nivelul de acceptabilitate al riscului poate fi stabilit în unele cazuri și pe baza:
- Deciziei pe propria răspundere a factorului responsabil abilitat pentru sistemul evaluat și în
limitele admise de lege;
- Nivelelor prevăzute în documentațiile tehnice de execuție a clădirii;
- Concluziilor din studiile tehnice sau documente operative existente.
- 21 -
2.3 ALEGEREA METODEI ȘI A INSTRUMENTELOR DE LUCRU
Alegerea metodei de evaluare a riscului de incendiu și a instrumentelor de lucru se face în
funcție de caracteristicile obiectivului, activităților desfășurate, destinațiile încăperilor și scopurile
evaluării.
Un exemplu de metodă de evaluare a riscului de incendiu este prezentat în Capitolul 3 al
prezentei lucrări.
Evaluarea riscului de incendiu poate fi făcută de către:
- Colective de lucru sau specialiștii proprii organizației, autorizați;
- Proiectantul abilitat;
- Persoane juridice, terțe autorizate;
- Experți tehnici atestați în domeniul securității la incendiu;
- Evaluatori de risc de incendiu autorizați.
2.4 IDENTIFICAREA PERICOLELOR DE INCENDIU

Prin pericol de incendiu, se înţelege, o stare normală de existenţă a unui mediu, sau de
funcţionare a unui sistem tehnic, care poate permite întrunirea condiţiilor necesare iniţierii arderii
materialelor combustibile din zona respectivă.
Una dintre cele mai importante etape a procesului de management al riscului de incendiu,
constă în identificarea pericolelor potenţiale care există într-un sistem.
Activitatea de identificare a pericolelor nu este doar un proces deosebit de complex, el este
totodată şi un proces dificil având în vedere că expunerea la pierderi nu rămâne constantă, ci se
modifică o dată cu trecerea timpului. Din aceste considerente, se impune ca procesul de identificare
a pericolelor să fie sistematic şi continuu.
Identificarea pericolelor de incendiu se poate face și din documente tehnice de specialitate și
din vizita de documentare, control și evaluare în obiectiv. Principalii factori care caracterizează
pericolul de incendiu sunt combustibilitatea și periculozitatea materialelor și a substanțelor, precum
și periculozitatea activităților din compartimentul de incendiu evaluat. Activitatea de identificare a
pericolelor depinde atât de tipul de sistem cât şi de complexitatea activităţilor specifice care se
desfăşoară în acesta.
2.5 IDENTIFICAREA RISCULUI DE INCENDIU

Identificarea riscului de incendiu reprezintă procesul de apreciere şi stabilire a nivelului de
pericol de incendiu, în anumite împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu. Sursa de risc de incendiu
- 22 -
esențială și indispensabilă este sursa de aprindere care are potențialul intrinsec pentru a declanșa un
incendiu. Sursa de aprindere poate fi tangibilă sau intangibilă.
Identificarea factorilor de risc este un proces complex de a cărui acurateţe vor depinde
eventualele expuneri la pierderi. Activitatea de identificare a pericolelor trebuie să se finalizeze cu
depistarea, dacă este posibil, a tuturor factorilor de risc existenţi. Identificarea factorilor de risc are
avantajul că permite, pe de o parte, tratarea acestora într-un mod eficient, deoarece sunt cunoscuţi şi
pe de altă parte, de a se stabili riscurile latente.
Tot în faza de identificare a riscului, trebuie să se determine și potenţialele entităţi şi
condiţiile în care acestea sunt supuse pierderilor. Pentru sistematizarea activităţii de identificare, pot
fi utilizate mai multe metode de lucru cum sunt, de exemplu: chestionare sau liste cu întrebări;
cataloage sau liste cu pericole; tehnici speciale de identificare a pericolelor prin metode de analiză
cantitative şi calitative.
Principala problemă în identificarea riscurilor o constituie, de obicei, numărul mare de
riscuri posibile, faza de identificare fiind o componentă importantă tocmai pentru că trebuie găsite
toate riscurile semnificative. Este vorba de riscurile privind sistemul, utilizatorii, mediul etc.
Identificarea riscurilor potenţiale de incendiu, din mulţimea tuturor riscurilor de incendiu, necesită,
în primul rând, evaluarea tuturor consecinţelor posibile ale incendiilor. O dată cunoscute, acestea
urmează a fi ierarhizate, potrivit unor criterii de evaluare/apreciere a gravităţii lor. În această fază de
identificare a riscului de incendiu se descoperă sistematic cauzele concrete care pot genera incendii.
Este foarte important ca riscurile de incendiu identificate să se descrie cât mai detaliat.
2.6 ESTIMAREA ȘI CUANTIFICAREA RISCURILOR

Aprecierea gravităţii consecinţelor se face pe baza nivelurilor de gravitate, care sunt stabilite
în mod diferit în funcţie de metodele de evaluare de risc utilizate. Astfel, prin metoda
MADS/MOSAR, aplicată şi în ţara noastră, preponderent la evaluarea riscurilor tehnice şi
tehnologice, sunt definite următoarele niveluri de gravitate a consecinţelor:
a. nivelul 1 (consecinţe minore);
b. nivelul 2 (consecinţe semnificative);
c. nivelul 3 (consecinţe grave);
d. nivelul 4 (consecinţe foarte grave);
e. nivelul 5 (consecinţe catastrofale).
Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu presupun folosirea sistemului de
coordonate probabilitate (P) – gravitate (G), în care sunt determinate zonele acceptabile şi
- 23 -
inacceptabile. Limita acestor zone poate fi determinată de o curbă conform fig. 2.1 sau lineară în
trepte fig. 2.2.
Metodologia de evaluare de risc de incendiu din reglementările naţionale actuale face
trimitere la această clasificare. O astfel de abordare este extrem de largă, cuantificarea consecinţelor
rămânând la nivel calitativ. Este de dorit ca, pentru fiecare domeniu de activitate sau tip de sistem în
parte, să fie stabilite şi domenii de valori care să descrie nivelul. Acest lucru este extrem de dificil
dacă se ia în considerare, spre exemplificare, doar afectarea factorului uman ca urmare a unui
incendiu.
Într-o primă analiză, chiar la nivel de individ, cuantificarea valorică a consecinţelor este deja
dificilă. Se poate aprecia nivelul de gravitate a consecinţelor în funcţie de gradul de afectare al
sănătăţii (arsuri, intoxicaţii cu diferite produse ale arderii, răniri survenite pe durata evacuării sau
intervenţiei etc.). Cuantificarea se poate face în funcţie de numărul de zile de spitalizare necesare
sau primelor de asigurare primite, dar apar diferenţieri sensibile între nivelurile de importanţă
socială ale diferitelor persoane implicate în evenimente. O ilustrare a acestor diferenţieri o
constituie modul de abordare al protecţiei antiincendiu la hoteluri. Între două hoteluri de aceeaşi
capacitate, în locaţii similare, măsurile de protecţie antiincendiu sunt sensibil diferite în funcţie de
numărul de stele atribuite, adică de nivelul de importanţă acordat utilizatorilor (şi al preţurilor
plătite, în consecinţă de aceştia).
La nivel de comunităţi umane sau ţări, “preţul vieţii sau numărul de morţi” au valori diferite
în funcţie de mediul cultural, economic sau social. Spre exemplu, în ţări nedezvoltate economic,
producerea unor incendii cu un număr mare de morţi nu are aceleaşi impact sau implicaţii ca în
ţările aflate, spre exemplu în Vestul Europei. De fapt, gravitatea consecinţelor este apreciată în mod
diferit chiar în aceeaşi ţară, în momente diferite ale dezvoltării sale istorice.
2.7 EVALUAREA RISCULUI

Procesul de evaluare a riscului de incendiu vizează determinarea nivelului de risc din spațiul
examinat și analiza comparativă a riscului efectiv cu riscul acceptabil în vederea determinării
nivelului securității la incendiu.
Evaluarea riscului de incendiu se utilizează pentru a determina dacă riscul efectiv și/sau
amploarea sa se încadrează în limitele acceptabile sau tolerabile. Pe baza criteriilor de evaluare a
gravității consecințelor incendiului, coroborate cu impunerea unor limite de acceptabilitate a
acestora, prezintă interes în evaluarea două zone (intervale) caracteristice ale riscului de incendiu:
- Zona riscului acceptabil, aferentă incendiilor minore dar care sunt frecvente, cu probabilitate
ridicată de producere; incendiile majore, cu consecințe de gravitate ridicată, rare și foarte rare;
- 24 -
- Zona riscului inacceptabil, aferentă incendiilor majore (de proporții) cu frecvențe de producere
rare dar care datorită impactului major, nu pot fi neglijate.
Zonele de risc sunt delimitate grafic printr-o linie curbă sau o linie frântă, în trepte, conform
figurilor de mai jos:
Figura 2.1 Linie curbă de delimitare a zonelor de risc
Figura 2.2 Grila/scara de probabilitate – gravitate
- 25 -
În situațiile în care nivelul riscului de incendiu se înscrie în zona acceptabilă, procesul de
evaluare se consideră încheiat. În cazul în care se observă că se depăşesc limitele de acceptabilitate,
se impune derularea procesului de tratare a riscului efectiv de incendiu prin măsuri de prevenire
(reducerea factorilor de risc, respectiv a probabilităţii de producere a incendiului) sau prin măsuri de
limitare, localizare şi lichidare a incendiului (deci reducerea nivelului de gravitate a consecinţelor).
2.8 CONTROLUL RISCULUI

Controlul riscului reprezintă ansamblul măsurilor tehnice și organizatorice proiectate și
realizate, destinate menținerii sau reducerii riscurilor în limite de acceptabilitate. Controlul efectiv
al riscului de incendiu se asigură prin stabilirea priorităților de acțiune, implementarea măsurilor de
control și gestionarea riscului.
Aceste măsuri se realizează prin:
- examinări periodice şi calificate a factorilor determinanţi de risc;
- stabilirea responsabilităţilor, sarcinilor, regulilor, instrucţiunilor şi măsurilor privind apărarea
împotriva incendiilor şi aducerea acestora la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor şi persoanelor
interesate;
- stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare şi supraveghere a măsurilor de
apărare împotriva incendiilor;
- asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului necesar
intervenţiei şi a condiţiilor de pregătire a acestuia;
- reluarea etapelor de identificare şi evaluare a riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor ce au
stat la baza primei evaluări.
În vederea reducerii riscului de incendiu într-un sistem tehnic se acționează pentru reducerea
pericolului gravității și/sau reducerea probabilității producerii evenimentului respectiv.
2.9 MONITORIZAREA RISCULUI

Monitorizarea riscului reprezintă ansamblul activităților de fundamentare, elaborare și
implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare și combatere a riscurilor de
incendiu.
Monitorizarea riscului de incendiu se asigură în toate etapele procesului de management, de
gestionare ori de control a riscului de incendiu.
Tehnicile utilizate în tratarea expunerii la pierderi se pot împărţi în două mari categorii:
tehnici de monitorizare şi tehnici de finanţare. În timp ce tehnicile de monitorizare a riscului sunt
- 26 -
proiectate pentru a minimaliza posturile aferente acelor riscuri la care sistemul este expus, tehnicile
de finanţare sunt orientate către identificarea de fonduri pentru a face faţă la pierderi.
2.10 DOCUMENTAȚIA REZULTATĂ ÎN URMA PROCESULUI DE

IDENTIFICARE, EVALUARE ȘI CONTROL A RISCULUI DE INCENDIU
Documentația rezultată în urma procesului de identificare, evaluare și control a riscurilor de
incendiu are în principiu următoarea structură-cadru:
- Scopul evaluării;
- Sistemul supus evaluării;
- Identificarea pericolelor de incendiu, natura și descrierea acestora;
- Stabilirea limtelor de acceptabilitate a riscului de incendiu;
- Metoda de evaluarea utilizată;
- Banca de date utilizată;
- Evaluarea riscului de incendiu și stabilirea nivelului de securitate la incendiu a clădirii;
- Concluzii:
- Măsuri și recomandări pentru reducerea riscului de incendiu sau menținerea acestuia la nivelul
stabilit;
- Anexe: ex calculul densității sarcinii termice.
- 27 -
Capitolul 3 EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU ȘI A
SIGURANȚEI LA FOC PRIN METODA MATEMATICĂ „SIA”
3.1 PREZENTARE METODA SIA

Evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc prin metode matematice, pe baza
cuantificării factorilor şi a criteriilor de risc specifice, permite obţinerea unor rezultate sintetice care
pot fi uşor de apreciat, de susţinut şi de comparat, fiind fundamentate ştiinţific şi calculate cu o
precizie acceptabilă.
Metoda matematică de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc prezentată în
continuare, denumită metoda SIA 1, este o metodă de evaluare cantitativă. Metoda este agreată în
reglementările naţionale şi a fost preluată şi adaptată la specificul construcţiilor cu săli aglomerate,
pentru spitale, cămine de bătrâni sau pentru persoane cu dizabilităţi, în ghiduri tehnice 2 de evaluare
a riscului de incendiu.
Metoda matematică, de evaluare a riscului de incendiu SIA se utilizează la clădiri civile
(publice), la construcţii de producţie şi/sau depozitare, definite conform Normativului P 118-99.
Metoda se aplică la fiecare compartiment de incendiu sau ansamblu de clădiri, dacă
construcţia respectivă constituie un singur compartiment de incendiu. Metoda nu conţine relaţii
matematice de evaluare globală, pe clădire, a riscului de incendiu din două sau mai multe
compartimente de incendiu ale acesteia.
Compartimentele de incendiu din aceeaşi clădire trebuie să fie separate prin elemente de
construcţii (pereţi, planşee etc.) cu o rezistenţă la foc de minim 90 minute. Nivelele de risc de
incendiu şi siguranţa la foc a compartimentelor de incendiu din acceaşi construcţie se tratează
separat.
3.1.1 Prezentarea conceptului metodei matematice
Conceptul metodei este fundamentat pe relaţia matematică de bază a riscului de incendiu R i

:
1
Metoda a fost elaborată în anul 1960 de către ing. dipl. Max Gretener – fost director al Serviciul de Prevenire a
Incendiilor (SPI) , devenit ulterior Institut de Securitate, perfecţionată succesiv în colaborare cu alţi specialişti din
Asociaţia Stabilimentelor Cantonale de Asigurări la Incendiu (AECAI) şi Societatea Inginerilor şi Arhitecţilor (SIA)
din Elveţia. A fost publicată prima dată în 1973 ca documentaţie SIA şi ca fişă de securitate a Institutului de
Securitate. Metoda SIA a stat la baza dezvoltării metodei FRAME de către specialistul belgian Erik de Smet.
2
GT 030-01, GT 049-02, GT 050-02;
- 28 -
Ri = f ( P, C )
(1)
P – probabilitatea iniţierii incendiului;
C – consecinţele (importanţa pagubelor) produse de incendiu.
În metoda matematică SIA, de evaluare a riscului de incendiu, formula de bază este:

Ri = B × A
(2)
R = factorul de risc de incendiu pentru riscul efectiv;
B = factorul de punere în pericol;
A = factor pentru pericolele de activare (depinde de stare).
În cadrul metodei matematice prezentate în continuare, formula generală cu caracter
abstract, pentru determinarea riscului de incendiu, s-a concretizat în următoarea relaţie matematică:
P
Ref = × A×G
M (3)
R ef = riscul de incendiu efectiv (existent);
P = factor sintetic pentru pericolul potenţial de incendiu generat de factorii de risc specifici
existenţi;
M = factor sintetic pentru măsurile de securitate la incendiu asigurate;
A = coeficientul care exprimă probabilitatea de activare a factorilor de risc;
G = coeficient privind gravitatea consecinţelor posibile ale incendiului.
Condiţia de acceptabilitate pentru orice situaţie analizată, a riscului de incendiu efectiv R ef,
constă în situarea acestuia în domeniul riscului acceptabil (admis) R a , adică:
Ref ≤ Ra
(4)
R ef = riscul de incendiu efectiv;
R a = riscul de incendiu acceptat sau admis pentru tipul de obiectiv luat în analiză.
Riscul de incendiu acceptat R a este valoarea limită admisibilă a riscului de incendiu şi se
determină cu relaţia:
Ra = c i × Rm
(5)
c i = coeficient de ierarhizare sau de corecţie a riscului;
R m = riscul de incendiu minim admis.
Securitatea la incendiu S i , reprezintă un indicator abstract asociat riscului de incendiu a
cărui valoare se raportează la cifra 1. Securitatea la incendiu este asigurată în toate situaţiile în care
se îndeplinesc condiţiile din una dintre relaţiile matematice de mai jos:
- 29 -
Ra
Si = ≥1
Ref (6)
Ref
Si = ≤1
Ra (7)
Factorul sintetic privind ansamblul pericolelor potenţiale P este determinat de factorul de

pericol P 1 care cuantifică factorii de pericol de incendiu specifici conţinutului volumului construit
(materiale şi substanţe combustibile utilizate) şi factorii de pericol de incendiu care provin din
concepţia aplicată în realizarea construcţiei (sarcina termică a elementelor de construcţie, mărimea
şi numărul de nivele, geometria spaţiilor). Relaţia de calcul este:
P = P1 × P2
(8)
P 1 = pericolul potenţial rezultat din conţinutul construcţiei;
P 2 = pericolul potenţial rezultat din concepţia constructivă privind securitatea la incendiu a clădirii.
Factorul de pericol rezultat din conţinutul construcţiei P 1 , se determină cu ajutorul a 4
factori specifici, prin relaţia:
P1 = q × c × r × k
(9)
q = factor de sarcină termică mobilă a materialelor şi substanţelor utilizate în construcţie;
c = factor de combustibilitate (reacţie la foc);
r = factor de pericol de fum (opacitate);
k = factor de coroziune a fumului sau pericolul de toxicitate.
Factorul de pericol rezultat din concepţia constructivă privind protecţia la incendiu P 2 , se
determină cu ajutorul a 3 factori specifici, prin relaţia:
P2 = i × e × g
(10)
i = factor de sarcină termică fixă din structura construcţiei, dată de natura materialelor combustibile;
e = factor de înălţime a construcţiei, diferenţiat pentru construcţii parter, construcţii subterane şi
numărul de nivele;
g = factor de suprafaţă a compartimentului de incendiu.
Factorul de punere în pericol B reprezintă raportul dintre factorul sintetic pentru pericolul
potenţial de incendiu P şi factorul sintetic pentru măsurile de securitate la incendiu asigurate M,
adică:
P
B=
M (11)
P = factorul de punere în pericol;
- 30 -
M = factorul pentru măsurile de securitate la incendiu.
Factorul sintetic pentru măsurile de securitate la incendiu asigurate M reprezintă produsul
factorilor specifici măsurilor luate pentru protecţia pasivă şi activă împotriva incendiilor. Valoarea
cuantificată a factorului sintetic M rezultă din produsul valorilor a 4 factori specifici 3:
M = F × E× D× I
(12)
F = factor specific măsurilor constructive de securitate la incendiu;
E = factor specific echipării construcţiei cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor;
D = factor specific asigurării intervenţiei la locul de muncă în caz de incendiu;
I = factor privind eficacitatea intervenţiei serviciului voluntar, privat sau profesionist pentru situaţii
de urgenţă.
Factorul specific care ia în considerare principalele măsuri de siguranţă la foc cuprinse în
reglementările tehnice de specialitate F, rezultă din produsul valorilor cuantificate ale următorilor
factori caracteristici:
F = F1 × F × 2 F3
(13)
F 1 = nivelul de stabilitate (gradul de rezistenţă) la foc, corelaţia între tipul şi destinaţia clădirii,
numărul de niveluri admis, compartimentarea antifoc şi separarea diferitelor spaţii;
F 2 = combustibilitatea finisajelor şi desfumarea;
F 3 = asigurarea evacuării persoanelor.
Fiecare factor caracteristic se compune din mai mulţi factori particulari, astfel:
F1 = f11 × f12 × f13 × f14 × f15
(14)
f 11 = nivelul de stabilitate (gradul de rezistenţă) la foc al construcţiei;
f 12 = corelaţia între tipul şi destinaţia clădirii, numărul de niveluri admis şi nivelul de stabilitate la
foc (gradul de rezistenţă la foc);
f 13 = separarea spaţiului cu public (aglomerări de persoane) faţă de restul construcţiei cu alte
destinaţii;
f 14 = separarea încăperilor cu risc mare şi mijlociu de incendiu faţă de spaţiile cu public;
f 15 = separările în interiorul spaţiilor cu public.
F2 = f 21 × f 22 × f 23 × f 24
(15)
f 21 = desfumarea spaţiilor cu public;
f 22 = desfumarea circulaţiilor comune şi a caselor de scări;
f 23 = combustibilitatea finisajelor interioare;
3
Această formulă este utilizată în ghidurile tehnice GT 030-01, GT 049-02, GT 050-02;
- 31 -
f 24 = combustibilitatea plafoanelor suspendate.
F3 = f 31 × f 32 × f 33 × f 34 × f 35 × f 36 × f 37
(16)
f 31 = numărul căilor de evacuare;
f 32 = gabaritul căilor de evacuare;
f 33 = alcătuirea constructivă a coridoarelor, uşilor şi a scărilor de evacuare;
f 34 = asigurarea căilor de evacuare în interiorul spaţiului cu public;
f 35 = timpul (lungimea) căilor de evacuare;
f 36 = marcarea, semnalizarea şi iluminarea căilor de evacuare;
f 37 = accesul din drumurile publice.
Factorul specific care ia în considerare echiparea construcţiei cu instalaţii de semnalizare și
stingere a incendiilor E rezultă din produsul următorilor factori particulari:
E = E1 × E 2 × E3 × E 4 × E5
(17)
E 1 = observarea, semnalizarea, alarmarea şi alertarea în caz de incendiu;
E 2 = echiparea cu instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor;
E 3 = asigurarea alimentării cu apă pentru stingerea incendiilor;
E 4 = siguranţa în alimentare cu energie a consumatorilor cu rol de siguranţă la foc;
E 5 = nivelul de performanţă şi starea de operaţionalitate a instalaţiilor cu care este echipată
construcţia.
Factorul specific care ia în considerare intervenţia pe locul de muncă D, din spaţiul supus
analizei, rezultă din produsul următorilor factori particulari:
D = D1 × D2 × D3
(18)
D 1 = dotarea cu mijloace de primă intervenţie;
D 2 = organizarea intervenţiei personalului în caz de incendiu şi calitatea acesteia;
D 3 = existenţa persoanelor (salariaţilor) desemnate pentru punerea în aplicare a măsurilor cuprinse
în organizarea intervenţiei la locul de munca şi nivelul de instruire al acestora.
Factorul care ia în considerare capacitatea de intervenţie pentru stingerea incendiilor I a
serviciului de pompieri civili şi a pompierilor militari, rezultă din produsul următorilor factori
particulari:
I = I1 × I 2 × I 3
(19)
I 1 = categoria serviciului de pompieri civili propriu sau a serviciului cu care s-a încheiat o
convenţie;
I 2 = categoria serviciului de pompieri militari care intervine în caz de incendiu;
- 32 -
I 3 = timpul de începere a intervenţiei serviciului de pompieri civili sau militari.
Coeficientul pericolului de activare A cuantifică probabilitatea de apariţie a incendiului în
funcţie de pericolul estimat. De regulă, pentru clădirile civile (publice) coeficientul este mic sau
normal.
Coeficientul pericolului de activare A, pentru clădiri civile în principiu poate fi:
a) pentru pericol mic A < 1,00;
b) pentru pericol normal A = 1,00;
c) pentru pericol mediu 1,00 < A < 1,20 ;
În lipsa unor date referitoare la probabilitatea de apariţie a unui incendiu, pentru
determinarea coeficientului A se pot lua în considerare:
a) prezenţa materialelor/substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere tehnice;
b) condiţiile tehnice de prevenire aplicate mijloacelor purtătoare de surse de energie pentru a nu
favoriza aprinderea şi performanţele acestor mijloace;
c) sursele de pericol generate de factorul uman: ordinea, disciplina, întreţinerea, exploatarea,
cultura de securitate.
Determinarea coeficientului de gravitate G presupune aprecierea nivelurilor de gravitate în
caz de incendiu având în vedere consecinţele negative posibile. Acest coeficient introduce în
valoarea cuantificată a riscului efectiv R ef influenţa consecinţelor negative prezumate ale unui
posibil incendiu..
Un parametru de apreciere al coeficientului de gravitate G la clădiri civile poate fi
capacitatea de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, rezultată în principal din estimarea
numărului de fluxuri de evacuare sau de unităţi de trecere ţinând seama de nivelul construcţiei sau
cota faţă de teren a spaţiului la care se află persoanele respective.
Riscul de incendiu efectiv R ef se calculează astfel :
Ref = B × G × A
(20)
P
B=
M (21)
P = P1 × P2
(22)
M = F × E× D× I
(23)
P
Ref = ×G× A
F × E× D× I (24)
- 33 -
Riscul de incendiu acceptat R a reprezintă valoarea limită admisibilă a riscului de incendiu şi
se determină cu relaţia :
Ra = c i × Rm
(25)
c i = coeficient de ierarhizare;
R m = riscul de incendiu mic (sau redus);
Potrivit prevederilor Normelor generale de apărare împotriva incendilor, riscul de incendiu
efectiv R ef nu trebuie să fie mai mare decât riscul de incendiu acceptat R a . Pe cale de consecinţă,
nivelul cuantificat de securitate la incendiu S i rezultat din relaţia:
Ra
Si =
Ref (26)
se interpretează astfel:
a) dacă raportul R a /R ef este mai mare decât 1,00, nivelul cuantificat de securitate la incendiu S i
este în limite acceptabile;
b) dacă raportul R a /R ef este mai mic decât 1,00, nivelul cuantificat de securitate la incendiu S i este
inacceptabil. În acest caz este necesară tratarea riscului de incendiu conform normelor specifice în
vigoare;
c) dacă raportul R a /R ef este egal cu 1,00, nivelul cuantificat de securitate la incendiu S i se situează
la limita admisibilităţii.
3.2 EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU ŞI A SIGURANŢEI LA FOC A

CENTRULUI COMERCIAL „MALL”, CU AJUTORUL METODEI
MATEMATICE SIA
Precizări:
 factorii şi coeficienţii cuantificaţi pentru clădiri civile se prezintă în continuare în ordinea
utilizării în cadrul metodei matematice SIA;
 factorii cuantificaţi utilizaţi în cadrul metodei pot fi clasificaţi (ierarhizaţi) în funcţie de sfera de
cuprindere, de natura parametrilor şi condiţiilor de securitate la incendiu reflectate, astfel:
- factori sintetici sau globali, exemple: punere în pericol B, risc de incendiu R i, ;
- factori sectoriali, exemple: de pericol de incendiu P; de măsuri de securitate la incendiu
M; de corelare sau de conformare la foc a mai multor parametrii P 1, P 2 ;
- factori de parametrii de securitate la incendiu, exemple: densitatea sarcinii termice –q,
gradul de rezistenţă la foc, periculozitatea sau combustibilitatea c;
- factori de condiţii sau de stare, denumiţi şi subfactori.
- 34 -
 pentru unii factori şi coeficienţi sunt întocmite tabele alternative, în funcţie de terminologia
specifică utilizată în vechile şi actualele reglementări tehnice, inclusiv în unele ţări europene;
 factorii pentru situaţii normale sau conforme au, de regulă, valoarea de reper 1,00;
 măsurile de securitate la incendiu se prezumă a fi realizate conform normelor prevăzute în
reglementările tehnice de specialitate;
 deficienţele constatate în procesul de evaluare a riscului de incendiu se sancţionează;
 se consideră că precizia de calcul este suficientă dacă se operează cu minim două zecimale;
 în calcul se iau în considerare rezultatele obţinute din cuantificarea celor mai defavorabile
valori în raport cu nivelul riscului de incendiu; pentru factorii de pericol se utilizează valorile mari,
iar pentru măsuri de protecţie împotriva incendiilor se folosesc valorile mici;
 în cazul unor valori intermediare faţă de intervalele întabelate, pentru cuantificare se poate
apela la interpolarea liniară.
Determinarea factorului de sarcină termică mobilă a materialelor şi substanţelor utilizate în

construcţie
Potrivit prevederilor art. 2.1.2. din Normativul P 118-99, mărimea riscului de incendiu
se apreciază în funcţie de densitatea sarcinii termice de incendiu q i , astfel:
q i < 420 MJ/m2 risc mic
q i = 420 -840 MJ /m2 risc mijlociu
q i > 840 MJ /m2 risc mare
În proiectul noului Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor, care va înlocui
Normativul P 118 -99, pentru clădiri civile şi compartimente de incendiu ale acestora, se propun
următoarele niveluri ale riscului de incendiu:
- risc mic: atunci când în spaţiul respectiv se utilizează, prelucrează sau depozitează materiale ori
substanţe incombustibile sau combustibile şi când densitatea sarcinii termice este sub 420 MJ/m²;
- risc mediu: atunci când se utilizează foc deschis sub orice formă ori densitatea sarcinii termice a
substanţelor existente, utilizate, prelucrate sau depozitate, este cuprinsă între 421 şi 840 MJ/ m²;
- risc mare: atunci când în spaţiul respectiv se utilizează, prelucrează ori depozitează materiale ori
substanţe combustibile şi când densitatea sarcinii termice este cuprinsă între 841 şi 1680 MJ/ m²;
-
risc foarte mare: atunci cand în spatiul respectiv se utilizează ori depozitează materiale sau
substanţe solide, lichide sau gazoase combustibile a căror aprindere spontană (autoaprindere) şi/sau
explozie poate să aibă loc în amestec cu aerul, cu apa sau cu alte materiale ori substanţe şi sunt în
cantităţi (precizate în normativ) care pot iniţia un incendiu sau o explozie volumetrică, precum şi în
toate cazurile în care densitatea sarcinii termice este mai mare de 1680 MJ/ m².
- 35 -
Conform Normativului P118, spaţiile centrelor comerciale sunt considerate cu risc mare de
incendiu, iar atunci când sunt prevăzute cu instalaţii automate de stingere cu apă, sunt considerate
cu risc mijlociu de incendiu. Având în vedere aceste aspecte, estimez valoarea densităţii de sarcină
termică la 600 MJ/ m².
Densitatea sarcinii termice q m [MJ/m2] Factor q
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului q =

Determinarea factorului de combustibilitate (reacţie la foc) „c”
În spaţiile comerciale din interiorul centrului comercial „MALL” găsim, de regulă, în cele
mai multe magazine materiale sau mărfuri mediu şi dificil combustibile. Se mai găsesc materiale
practic incombustibile şi incombustibile.
Nivelul de periculozitate Clasa de periculozitate Factor c
- 36 -
Tabel 3.3 Factorul c în raport cu gradele de combustibilitate sau de inflamabilitate ale
materialelor şi substanţelor (solide, lichide şi gazoase)
Grade de combustibilitate sau de inflamabilitate ale

Factor c
materialelor şi substanţelor
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului c =
Determinarea factorului de pericol de fum (opacitate) „r”

Opacitatea reprezintă absorbţia fluxului luminos pe timpul incendiului şi se determină
procentual. Stabilirea nivelului pericolului procentual de opacitate a fumului se face, de regulă,
ţinând seama de exemplele de materiale din tabelul 3.4 sau prin asimilare.
Efluenţi ai focului pot fi gaze şi/sau aerosoli, inclusiv particule arzând în suspensie.
Pericolul de fum mediu şi mai ales mare, poate constitui în spaţii cu public, un factor care să crească
substanţial numărul victimelor şi de asemenea poate deveni şi declanşator de panică. Pentru
materialele de construcţii combustibile, pericolul dat de fum este marcat cu s 1 , s 2 sau s 3 , notificare
adăugată la clasa de reacţie la foc, cu semnificaţiile:
-s 3 – nici o limitare pentru emisia de fum;
-s 2 – emisia totală de fum şi viteza de emisie a fumului este limitată;
-s 1 – exigenţe mai severe decât cele pentru s 2 .
Materialul cu cea mai mare valoare r constituie valoarea decisivă luată în considerare. Acest
material trebuie să reprezinte cel puţin 10 % din încărcarea termică conţinută în compartimentul de
incendiu. În prezenţa materialelor care degajă mult fum, ce reprezintă mai puţin de 10 % din sarcina
termică, se fixează pentru r valoarea .>>>>>
Tabel 3.4 Factorul de pericol de fum (opacitate)
Gradul de pericol Opacitate

Factor r Exemple de materiale
dat de fum %
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului r = 1,10.
- 37 -
Determinarea factorului de coroziune a fumului sau pericolul de toxicitate „k”
Pericolul de intoxicare a persoanelor şi a animalelor este, de regulă, primul pericol la care

sunt expuse fiinţele vii în cazul producerii unui incendiu şi care le periclitează sănătatea şi viaţa,
mai ales datorită arderii maselor plastice şi a materialelor sintetice.
În reglementările în vigoare sunt unele interdicţii sau limitări privind folosirea produselor de
construcţii, care prin arderea lor degajă efluenţi toxici. Este necesară o reglementare care să
stabilească anumite limite în acest sens, în special în cazul clădirilor publice.
În metoda originală factorul k cuantifică pericolul de coroziune la care s-a renunţat.
Coroziunea este un proces de durată şi întâlnit foarte rar, îndeosebi la construcţii cu structuri
metalice amplasate în atmosfere corozive.
În cazul unui incendiu în care ard cantităţi semnificative de materiale din PVC, asupra
elementelor de construcţie metalice (inclusiv armătură de beton armat), poate apărea coroziunea ca
efect ulterior, datorită acţiunii acidului clorhidric care se produce în urma combustiei clorului cu
apa folosită la stingere.
Tabel 3.5 Factorul k în funcție de pericolul de toxicitate a fumului şi a gazelor produse de

incendiu asupra utilizatorilor
Gradul de pericol de
toxicitate al fumului şi
Factor k Exemple de materiale
gazelor produse de
incendiu
Lemnul, hârtia, textilele din fibre naturale, zahărul,
Mic 1,00 tutunul și altele asemenea, nerezultând combinații
ale oxigenului cu alte elemente ori particule grele
Articole din cauciuc, anumite vopsele, fibre
sintetice poliesterice şi altele care prin ardere dau
Mediu 1,10 bioxid de carbon, vapori de apă şi alţi produşi
secundari toxici, dar în limite acceptabile, cum sunt
funinginea, aerosoli etc.
Carton asfaltat, poliuretan, polistiren, fibre sintetice
poliamidice, PVC, bachelita, vopsele tip cloropren
şi altele care prin ardere dau, pe lângă bioxid de
Mare 1,20
carbon şi vapori de apă, produşi secundari toxici, în
care apar combinaţii cu clorul, sulful, azotul, cianul
etc.
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului k = >>>>>
- 38 -
Determinarea factorului de sarcină termică fixă din structura construcţiei „i”
Structura portantă poate fi constituită din elemente de construcţii:
- rezistente la foc cu rezistenţă mecanică (R şi/sau, REI), cum sunt: stâlpi, grinzi, ferme, pereţi,
diafragme, structuri speciale de acoperiş (cupole, piramide, elemente curbe spaţiale), şarpanta
acoperişului, pane, contravântuiri orizontale şi verticale, panouri de învelitoare şi suportul continuu
al acesteia;
- rezistente la explozie, verticale, orizontale sau înclinate;
- antiex, care prin lovire nu produc scântei.
Elementele faţadei şi/sau acoperişului pot fi :
- incombustibile: metal, beton, piatră, cărămidă, ţiglă, ceramică etc.
- combustibile protejate: plăci şi panouri termoizolante multistrat (sandwich) cu tablă metalică la
exterior, cu izolaţia ignifugată sau neignifugată; plăci de policarbonat ignifugate, lemn ignifugat etc.
- combustibile neprotejate: lemn neprotejat, plăci din mase plastice neignifugate, stuf, carton
asfaltat etc.
Protecţia la foc a elementelor de construcţie se poate realiza prin:
- aplicare de tratamente cu vopsele intumescente sau termospumante;
- ignifugare în masă ori de suprafaţă;
- aplicarea pe element de tencuieli, pe metal prin torcretare;
- placarea cu plăci rezistente la foc;
- circulaţia apei în canalele din masa elementului metalic;
- perdele de apă pe faţade şi acoperiş.
Sistemul de termoizolare a anvelopei clădirilor cu materiale combustibile (ex.polistiren)
influenţează comportarea la foc a clădirii, mai pronunţat pe timpul execuţiei.
Tabel 3.6 Factorul i privind combustibilitatea elementelor de construcţii structurale, de faţadă şi ale
acoperişului
Factor i
Elementele faţadei şi acoperişului

Structura portantă
Incombustibile Combustibile Combustibile
protejate neprotejate
CO C1 –C2 C3 -C4
- 39 -
Tabel 3.7 Factorul i funcţie de clasele de reacţie la foc a elementelor structurii portante, faţadei şi
acoperişului
Factor i
Structura portantă
Faţade şi/sau acoperişuri
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului i = >>>>>
Determinarea factorului de înălţime a construcţiei „e”
Pentru clădirea „MALL” regimul de înălţime este S-1, parter+2 Etaje. În tabel s-a considerat
înălţimea fiecărui nivel egală cu 3,00 m.
Tabel 3.8 Factorul e în funcţie de nivelurile supraterane ale clădirii etajate
Număr de Înălţimea construcției

Factor e
niveluri [m]
Tabel 3.9 Factorul e pentru construcţii cu niveluri subterane
Număr de nivele Cota pardoselii

Factor e
subterane [ m]
Valoarea factorului e pentru niveluri subterane este mai mare decât cea pentru niveluri
supraterane, datorită expunerii la pericole suplimentare legate de evacuare şi intervenţie, iluminare
(exclusiv artificială) sau desfumare. Spaţiul comercial are inclusiv nivel subteran S-1 dar care are
valoare mai mică decât valoarea dată de tabelul 3.8.
- 40 -
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului e=>>>>>
Determinarea factorului de amploare privind raportul lungime/lăţime al compartimentului
de incendiu şi suprafaţa acestuia „g”
Aria construită a „MALL” este 17.199,58 m2 iar raportul lungime/lăţime este de peste 6:1.
Factorul g, ia în considerare suprafaţa care poate fi cuprinsă de incendiu precum şi forma suprafeţei
respective. Acţiunea de limitare a propagării incendiilor este cu atât mai uşoară, cu cât raportul
lungime/ lăţime este mai mare.
Factorul g este influenţat de tipul construcţiei (forma şi mărimea spaţială a compartimentării
la foc) raportat la posibilităţile de propagare a incendiului.
Tabel 3.10 Factorul de amploare g privind raportul lungime/lăţime al compartimentului de incendiu
şi suprafaţa acestuia
Raportul L/l şi suprafaţa compartimentului

Factor
de incendiu [m2]
g
6:1 5:1 4:1 3:1 2:1 1:1
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului g=>>>>>>
- 41 -
Calcularea factorului sintetic privind ansamblul pericolelor potenţiale „P”
Cu ajutorul formulelor (8), (9) şi (10) obţinem valoarea factorului P=>>>>>>.
Determinarea factorului „f 11 ”
În relaţia de calcul a riscului de incendiu, factorul f 11 cuantifică nivelul stabilităţii la foc sau
nivelul rezistenţei la foc a structurii portante a construcţiei în faza de proiect aprobat sau în
momentul evaluării construcţiei existente, în raport cu condiţiile normative minime de încadrare
(R,E, I) ale tipurilor de elemente de construcţii aplicabile acestui parametru principal de securitate
la incendiu. Valoarea cuantificată a acestuia nu este influenţată de destinaţie, sarcină termică, arie
construită, amplasare sau regim de înălţime.
Tabel 3.11 Factorul f 11 - stabilitatea (rezistenţa) la foc a construcţiei în funcţie de elementele
structurale principale
Nivelul de stabilitate la foc, sau

Factor f 11
gradul de rezistenţă la foc
Construcţia „MALL” este de gradul II RF, deci f 11 =>>>>>

În normele româneşti se utilizează parametrul „gradul de rezistenţă la foc”, iar în proiectul
noului normativ P 118/1 -2013 s-a înlocuit denumirea acestui parametru cu nivelul de stabilitate la
foc, modificându-se unele condiţii. Condiţiile pentru elementele principale din structura portantă
pot fi comparate din tabelul următor:
Tabel 3.12 Diferenţele privind condiţiile R, E sau I pentru o parte din elementele de construcţie cu rol
structural
Grad de rezistenţă la foc Pereţi, Grinzi ,

Stâlpi Planşee
Nivel de stabilitate la foc diafragme ferme
- 42 -
Din tabelul de mai sus rezultă diferenţe semnificative privind condiţiile R, E sau I pentru o
parte din elementele de construcţie cu rol structural.
În cazul în care gradul de rezistenţă/nivelul de stabilitate la foc (I, II sau III) s-a stabilit
apelând la duratele de rezistenţă (R) menţionate în parantezele tabelului 2.1.9. din Normativul
P118-99, sau duratele de rezistenţă, etanşeitate şi/sau izolare (R,E,I) propuse în proiectul P118/1-
2013, întrucât densitatea sarcinii termice este sub 840 MJ/m2, valoarea factorului f 11 luată în calcul
se diminuează cu 0,05. În aceste conditii f 11 =>>>>>
Factorul f 12 este important în procesul de evaluare a riscului de incendiu întrucât estimează
influenţa cumulată a 5 parametrii principali privind securitatea la incendiu specifici clădirilor civile.
Corelarea celor 5 parametrii de securitate la incendiu în raport cu prevederile normative generale
(Normativul P118) şi cu condiţiile din normativele specifice unor categorii de clădiri reprezintă
normalitatea şi se cuantifică cu valoarea 1,00. Se presupune că fiecare din cei 5 parametrii
nominalizaţi în tabelul 3.13 are aceeaşi influenţă în factorul f 12 .
Tabel 3.13 Factorul f 12 - privind corelarea normativă între: nivelul de stabilitatea la foc, destinaţia şi
capacitatea, aria construită, numărel de niveluri şi amplasare
Situaţii posibile de corelare

Parametrii specifici Factor
normativă între parametrii
clădirilor civile supuşi corelării f 12
specifici
În „MALL” există corelare între 4 parametrii din 5 și anume: nivelul de stabilitate la foc sau
gradul de rezistenţă la foc (GRD II RF), destinaţia (spaţiu comercial), capacitatea maximă (numărul
de persoane nu este restrictiv ), număr maxim de niveluri, amplasarea faţă de clădirile vecine
(distanţe minime de siguranţă de 15 m) dar nu şi cu aria maximă construită (peste 17.000 m2, faţă
de 5000 m2 cât este maxim admis pentr GRD II RF cu instalaţii de tip sprinkler).
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului f 12 = >>>>>
- 43 -
În incinta „MALL” prin spaţii cu public se înţeleg spaţiile cu aglomerări de persoane dar,
care nu sunt clasificate ca săli aglomerate și care sunt separate de compartimentul de incendiu vecin
(parcaj subteran) prin pereţi cu REI 180 min şi planşeu REI 90 min.
Tabel 3.14 Factorul f 13 privind separarea spaţiului cu public faţă de restul construcţiei cu alte
destinaţii
Elemente de separare a spaţiilor

Factor f 13
şi situaţii posibile
În clădirea supraterană „MALL” nu există spaţii cu risc mare de incendiu. Spaţiile cu risc
mijlociu de incendiu (centrala termică, bucătării) sunt separate între ele prin planşee din plăci tip
dală groasă (cel puţin 25-28 cm) din beton armat, clasa A1, minim REI 90 şi pereţi interiori cu rol
de limitare a propagării incendiilor, din zidărie clasa A1 rezistente la foc minim EI 60.
Tabel 3.15 Factorul f 14 privind separarea încăperilor cu risc mare şi mijlociu de incendiu faţă de
spaţiile cu public
Factor f 14
Risc
şi situaţii posibile Risc mare
mijlociu
- 44 -
În clădirea supraterană „MALL” spaţiile cu risc mijlociu de incendiu (majoritatea spaţii
comerciale şi de alimentaţie publică) sunt separate între ele prin planşee din plăci tip dală groasă
(cel puţin 25 -28 cm) din beton armat, clasa A1, minim REI 90 şi pereţi interiori cu rol de limitare a
propagării incendiilor, din zidărie clasa A1 rezistenţi la foc minim EI 30.
Tabel 3.16 Factorul f 15 privind separările în interiorul spaţiilor cu public

Factor f 15
şi situaţii posibile
Spaţiile (încăperile de comerţ) se desfumează mecanic asigurându-se o gură de evacuare
pentru 320 m2 de încăpere şi un debit de evacuare de 1,5 m3/sec pentru fiecare gură de evacuare.
La suprateran aerul de compensare se asigură din promenadă prin uşile de acces deschise
(uşile de legătură cu promenada) tip rulou cu grilaj sau prin grile prevăzute în pereţii de separare
faţă de promenadă, aerul proaspăt fiind preluat din exterior prin trapele de desfumare aferente
compartimentului de incendiu.
Tabel 3.17 Factorul f 21 privind desfumarea spaţiilor cu public
Factor
Situaţii posibile
f 21
La casele de scări şi încăperile tampon aparţinând compartimentului suprateran (casele de
scări supraterane cu rampe care duc în parcaj) se asigură suprapresiune de aer de minim 50 Pa, în
condiţiile în care toate uşile scării sunt închise, respectiv 10 Pa când uşa de ieșire este deschisă. Se
asigură desfumarea pentru atriumuri cu scări rulante, a coridoarelor de evacuare protejate şi case de
scări supraterane fără lumină naturală.
- 45 -
Tabel 3.18 Factorul f 22 privind desfumarea circulaţiilor comune şi a caselor de scări
Situaţii posibile Factor f 22
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului f 22 = >>>>>>
La depozitele de nivel se asigură desfumarea mecanică. Aerul de compensare se asigură prin
gura de transfer echipata cu volet EI 60, dimensionată astfel încât să nu se depăşească 80 Pa pe faţa
interioară a uşilor depozitului cu deschidere spre exteriorul încăperii. Depozitele se desfumează prin
spaţiul comercial aferent, indiferent de suprafaţă, fiind asigurate grile de transfer sau suprafeţe
libere în peretele de separare faţă de spaţiul comercial.
Tabel 3.19 Factorul f 23 privind desfumarea spaţiilor de depozitare a materialelor combustibile
Finisajele fiind incombustibile nu permit propagarea cu uşurinţă sau rapidă a incendiilor.
Distanţa dintre finisaje şi perete este sub 15 cm. Nu sunt utilizate, în spaţiile accesibile copiilor sau
a altor persoane care nu se pot autoevacua, finisaje care degajă fum şi gaze toxice în caz de
incendiu, cum sunt masele plastice.
Tabel 3.20 Factorul f 24 privind combustibilitatea finisajelor interioare
Clasa de
Clasa de combustibilitate Factor f 24
reacţie la foc
- 46 -
Plafoanele sunt confecţionate din materiale incombustibile (plăci de gipscarton). La
plafoane sunt utilizate elemente de susţinere incombustibile, rezistente la foc. Diafragmele dintre
planşeu şi plafon sunt rezistente la foc şi sunt situate pe două direcţii perpendiculare, la distanţe
normate.
Tabel 3.21 Factorul f 25 privind combustibilitatea plafoanelor suspendate
Clasa de
Clasa de combustibilitate reacţie la Factor f 25
foc
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului f 25 =…….
Există un număr de şapte scări de evacuare închise, care asigură 24 fluxuri de evacuare (s-au
luat în considerare scările închise şi o scară rulantă amplasată într-un spaţiu comercial delimitat).
Tabel 3.22Factorul f 31 privind numărul căilor de evacuare
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului f 31 = ……

În cadrul compartimentului de incediu studiat există:
- 4 scări cu lăţime de 1,60 m (4 x 3 fluxuri) = 12 fluxuri;
- 1 scară cu lăţime de 2,10 m (1 x 4 fluxuri) = 4 fluxuri;
- 2 scări cu lăţime de 2,45 m (2 x 4 fluxuri) = 8 fluxuri.
Tabel 3.23 Factorul f 32 privind gabaritul căilor de evacuare
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului f 32 = …….
Alcătuirea constructivă a căilor de evacuare în spaţiul comercial „MALL” :
- scări din beton armat, clasa A1, EI 60;
- coridoare protejate având pereţi EI 60 şi uşi EI 60-c şi suprapresiune de aer;
- 47 -
- scările sunt interioare închise;
- rampele sunt drepte.
Tabel 3.24 Factorul f 33 privind alcătuirea constructivă a coridoarelor, uşilor şi scărilor de evacuare
Sunt în total un număr de 24 de fluxuri care asigură, la capacitatea unui flux de 70 persoane,
evacuarea în siguranță a 1680 persoane.
Tabel 3.25 Factorul f 34 privind asigurarea căilor de evacuare în interiorul spaţiului cu public
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului f 34 = ……

În încăperile de comerţ în care lungimea traseelor de evacuare este mai mică de 21,00 m,
acestea se măsoară de la uşa spaţiului comercial până la o scară sau degajament protejat, iar în cele
în care lungimea traseelor de evacuare depăşeşte 21,00 m (maxim 42,00 m) acestea se măsoară de la
locul de plecare până la o scară de evacuare sau coridor protejat şi se asigură obligatoriu evacuarea
în două direcţii.
Tabel 3.26 Factorul f 35 privind timpul (lungimea) căilor de evacuare
Marcarea căilor de evacuare este în conformitate cu STAS 297/2-80.
Tabel 3.27 Factorul f 36 privind marcarea, semnalizarea şi iluminarea căilor de evacuare
- 48 -
Accesul la „MALL” se realizează pe două artere principale a Municipiului Bucureşti: din
str. Barbu Văcărescu respectiv Calea Floreasca. Există trei căi de acces având minim 3,80 m lățime.
Tabel 3.28 Factorul f 37 privind accesul din drumurile publice
Determinarea factorului specific măsurilor constructive de securitate la incendiu „F”
Din relaţiile (14), (15), (16) determinăm:
F 1 = ......
F 2 =……
F 3 = ……
Cu ajutorul relaţiei (13) calculăm factorul F = 2,344.
Determinarea factorului privind observarea, semnalizarea şi alertarea în caz de incendiu

„E 1 ”
Clădirea „MALL” este prevăzută cu instalaţie automată de detectare şi semnalizare a
incendiilor şi cu instalaţie automată de stingere tip sprinkler, adică are dublă protecţie. Având în
vedere aceste aspecte factorul E 1 creşte de la 1,40 la 1,50. Existenţa camerelor video de
monitorizare produce creşterea valorii factorului E 1 la 1,60.
Tabel 3.29 Factorul E 1 privind observarea, semnalizarea și alertarea în caz de incediu
Situaţii posibile Factor E 1
- 49 -
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului E 1 = ……
Determinarea factorului privind echiparea cu instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor

„E 2 ”
În centrul comercial „MALL” pentru stingerea incendiilor sunt prevăzute două tipuri de
instalaţii. Din valorile prevăzute în tabelul 3.30 se ia în considerare valoarea cea mai mare a
factorului E 2 , în raport cu performanţa (eficacitatea) de stingere, la care se adaugă o bonificaţie de
0,05 pentru fiecare instalaţie cu acţionare manuală (hidrant).
Tabel 3.30 Factorul E 2 privind echiparea cu instalaţii de limitare şi stingere a incendiilor

Determinarea factorului privind asigurarea alimentării cu apă pentru stingerea incendiilor
„E 3 ”
Se asigură necesarul de apă prin 2 rezervoare cu o capacitate de aproximativ 2 x 328 m3
(rezervă dublă). Se asigură numărul de jeturi simultane pentru hidranţii interiori la un debit de 2,5
l/sec.
Tabel 3.31 Factorul E 3 privind asigurarea alimentării cu apă pentru stingerea incendiilor
- 50 -

Determinarea factorului privind siguranţa în alimentare cu energie a consumatorilor cu rol
de siguranţă la foc „E 4 ”
Tablourile de distribuţie ale consumatorilor de securitate la incendiu (pentru instalaţia tip
sprinkler, pompe, desfumare) se alimentează din două surse:
− sursa de bază: sistem electroenergetic prin 4 transformatoare.
− sursa de intervenţie (de rezervă): cu două grupuri electrogene (unul pentru consumatorii vitali ai
imobilului şi unul pentru spaţiul comercial de tip supermarket) dintre care unul prevăzut cu cabluri
rezistente la foc EF 180, ambele fiind dispuse în încăperi distincte.
Tabel 3.32 Factorul E 4 privind siguranţa în alimentare cu energie a consumatorilor cu rol de siguranţă
la foc
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului E 4 =……
Determinarea factorului privind starea de operaţionalitate a instalaţiilor de stingere cu
spumă sau alt agent stingător „E 5 ”
Toate instalaţiile prevăzute pentru stingerea incendiilor sunt noi şi în perfectă stare de
funcţionare.
Tabel 3.33 Factorul privind starea de operaţionalitate a instalaţiilor de stingere cu spumă sau alt
agent stingător E 5

Determinarea factorului privind echiparea construcţiei cu instalaţii de semnalizare şi stingere
a incendiilor
Cu ajutorul relaţiei (17) calculăm factorul E =……
Determinarea factorului privind dotarea cu mijloace de primă intervenţie „D 1 ”
Dotarea cu stingătoare de incendiu este conform normelor în vigoare şi anume un stingător
cu pulberi P6 pentru 250 m2 suprafață desfășurată (minim două pe nivel), iar pentru încăperile
electrice, două stingătoare cu pulberi tip P6 dispuse în coridorul comun.
- 51 -
Tabel 3.34 Factorul D 1 privind dotarea cu mijloace de primă intervenţie (stingătoare de incendiu)
Situaţii posibile Factor D 1
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului D 1 = ……

Determinarea factorului privind organizarea intervenţiei personalului în caz de incendiu şi
calitatea acesteia „D 2 ”
Instruirea personalului propriu pentru organizarea intervenției se execută periodic de către
un cadru tehnic p.s.i și de către șeful serviciului pentru situații de urgență. Intervenția se asigură
prin centrala de semnalizarea și alarmare de către personalul SPSU aflat în rond, ori de personalul
societății.
Tabel 3.35 Factorul D 2 privind organizarea intervenţiei personalului în caz de incendiu şi
calitatea acesteia

Determinarea factorului privind existenţa persoanelor responsabile pentru punerea în
aplicare a măsurilor cuprinse în organizarea întervenţiei pe locul de muncă şi nivelul de
instruire al acestora „D 3 ”
În obiectiv aplicarea măsurilor cuprinse în organizarea intervenţiei în caz de incendiu se
asigură, prin personal instruit pentru intervenţie (personal de intreţinere şi pompieri în rond).
Asigurarea personalului de intervenţie se face în permanență 24h/24h, fiind obligatorie în
cazul clădirilor civile echipate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu acţionare manuală, având în
vedere că pentru intervenţia de la hidranţii interiori cu două jeturi simultane, sunt necesare cel puţin
două persoane, inclusiv în afara programului de lucru.
Tabel 3.36 Factorul D 3 privind existenţa persoanelor pentru punerea în aplicare a măsurilor cuprinse
în organizarea intervenţiei pe locul de munca şi nivelul de instruire al acestora
- 52 -

Determinarea factorului specific care ia în considerare intervenţia pe locul de muncă „D”
Utilizând formula (18) calculăm D= ……
Determinarea factorului privind capacitatea de intervenţie sau categoria serviciului pentru
situaţii de urgenţă „I 1 ”
În cadrul obiectivului este constituit serviciu pentru situaţii de urgenţă. Având în vedere
capacitatea maximă simultană, care depăşeşte 500 persoane, construcţia cu funcţiuni mixte civile
(publice) şi aria desfăşurată de peste 15.000 m2, s-a constituit serviciu pentru situaţii de urgenţă,
conform Normativului P 118-99.
Clădirea este echipată cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor,
serviciul pentru situații de urgenţă asigură supravegherea şi acţionarea instalaţiilor specifice.
Tabel 3.37 Factorul I 1 privind capacitatea de intervenţie sau categoria serviciului pentru situaţii de
urgenţă propriu sau a serviciului extern care funcţionează în incintă ori pe platformă, cu care s-a
încheiat convenţie în acest sens
Situaţii posibile
Categorie Factor I 1
Dotare
serviciu
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului I 1 = ……

Determinarea factorului privind capacitatea de intervenţie sau nivelul subunităţii specializate
care intervine în cazul situaţiilor de incendiu „I 2 ”
Obiectivul studiat se află în raionul de intervenţie al Detaşamentului de Pompieri Băneasa.
La primirea apelului de urgenţă, transmis de către Dispeceratul 112, se alertează subunitatea, care
va acţiona la locul situaţiei de urgenţă produse; concentrarea altor forţe la locul intervenţiei se face
eşalonat, în funcţie de amploarea situaţiei de urgenţă.
În cadrul Detaşamentului de Pompieri Băneasa sunt încadrate un echipaj SMURD şi o
autospecială de lucru şi salvare de la înălţime, motiv pentru care la valoarea factorului I 2 se adaugă
o bonificaţie de 0,05 pentru fiecare dintre aceste două mijloace de intervenţie.
- 53 -
Tabel 3.38 Factorul I 2 privind capacitatea de intervenţie sau nivelul subunităţii specializate de
intervenţie a inspectoratului pentru situaţii de urgenţă care intervine în caz de incendiu
Situaţii posibile
Dotarea subunităţii cu autospeciale de Factor I 2
Nivel subunitate
intervenţie cu apă şi spumă
Conform tabelului 3.38 factorul I 2 = ……

Determinarea factorului privind timpul de răspuns al echipajelor serviciului pentru situaţii
de urgenţă profesioniste „I 3 ”
Timpul de răspuns T 4 , conform Anexei nr. 8 la ordinul IGSU nr.1146/I.G. din 28.10.2008,
se calculează cu relaţia:
T4 = T1 + T2 + T3
(27)
- T 1 = timpul de alertare – intervalul cuprins între momentul primirii apelului de urgenţă şi cel al
constituirii formaţiei de intervenţie, în vederea deplasării la locul evenimentului;
- T 2 = timpul de deplasare – intervalul cuprins între momentul constituirii formaţiei de intervenţie
şi sosirea primului echipaj la locul intervenţiei;
- T 3 = timpul de intrare în acţiune a forţelor de intervenţie – intervalul cuprins între sosirea
primului echipaj la locul intervenţiei şi momentul finalizării dispozitivului de intervenţie de către
toate echipajele de la faţa locului;
- T 4 = timpul de răspuns – intervalul cuprins între momentul primirii apelului de urgenţă şi cel al
finalizării dispozitivului de intervenţie de către toate echipajele deplasate la locul evenimentului.
Statistic, viteza medie de deplasare a autospecialelor de intervenţie pe drumuri publice este
de circa 750 m/minut. În evaluarea riscului de incendiu, pentru stabilirea timpului de răspuns, se iau
în considerare, de regulă, primele 1-2 autospeciale de intervenţie ale subunităţii de raion, în funcţie
de distanţa de parcurs a acestora până la obiectivul examinat; pentru celelalte autospeciale din
dotarea subunităţii de raion, timpul de răspuns poate fi mai mare întrucât concentrarea acestora se
face eşalonat.
Tabel 3.39 Factorul I 3 privind timpul de răspuns T 4 al echipajelor de intervenție în cazul izbucnirii
unei situații de urgență
- 54 -
Situaţii posibile privind timpul de răspuns T 4
Factor I 3
Timp T 4 Distanţa până la locul intervenţiei
Determinarea factorului privind capacitatea de intervenţie pentru stingerea incendiilor

Utilizând formula (19) calculăm I= ……
Determinarea factorului pentru măsurile de securitate la incendiu „M”

Utilizând formula (12) calculăm M=……
Determinarea coeficientului pericolului de activare „A”

În general, pericolul de activare a incendiului, poate fi clasificat pe următoarele nivele:
- pericol de activare mic (slab) A < 1,00
- pericol de activare normal A = 1,00
- pericol de activare mediu 1,00 < A < 1,30
- pericol de activare mare (ridicat) 1,30 < A < 1,60
- pericol de activare foarte mare (foarte ridicat) 1,60 < A < 1,80
La clădirile civile pericolul de activare este, de regulă, mic sau normal (A ≤ 1,00), însă
pentru unele spaţii periculoase din clădiri acesta intră parţial şi în intervalul pericolului mediu
(A max =1,20).
Se ia în considerare, de regulă, spaţiul cuantificat cu valoarea cea mai mare a coeficientului

A din clădire sau compartimentul de incendiu, dacă aceasta vizează o suprafaţă utilă de cel puţin
10% din aria clădirii sau a compartimentului de incendiu.
Coeficientul A poate avea valori mai mari atunci când evaluatorul constată existenţa unor
stări de pericol sau cauze potenţiale de incendiu, persistente în timp, relevate în statistica
incendiilor, aspecte ce nu pot fi soluţionate operativ.
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului A = 1,00.
- 55 -
Determinarea coeficientului de gravitate privind consecinţele probabile în caz de incendiu
„G”
Coeficientul G reflectă consecinţele posibile în caz de incendiu asupra persoanelor, acestea

fiind previzionate în raport cu numărul maxim de fluxuri de evacuare F, determinat conform
Normativului P 118-99 (numărul maxim de unităţi de trecere U t determinat potrivit proiectului
noului Normativ P 118/1-2013) şi nivelul clădirii civile la care este situat spaţiul evaluat.
S-a optat pentru utilizarea parametrului de evacuare a persoanelor (număr de fluxuri F sau
de unităţi de trecere U t ) întrucât în determinarea acestuia, pe lângă numărul de utilizatori, se ţine
seama şi de capabilitatea de evacuare a persoanelor respective în caz de incendiu, precum şi de
destinaţia clădirii.
La clădirile civile aflate în exploatare, coeficientul de gravitate G este influenţat şi de stadiul
organizării apărării împotriva incendiilor în obiectiv. La stabilirea valorilor coeficientului G din
tabel s-a plecat de la premiza că organizarea apărării împotriva incendiilor în obiectiv este realizată
conform normelor 4; opinăm că în situaţia constatării pe timpul evaluării a unor deficienţe
semnificative (lipsa planului de evacuare a persoanelor, lipsa planului de intervenţie, neconstituirea
serviciului propriu pentru situaţii de urgenţă etc.), nivelul de gravitate este mai mare şi ca urmare la
valorile coeficientului G prevăzute în tabelul 3.40 se pot aplica adaosuri stabilite de evaluator,
cuprinse în principiu între 1% şi 10%.
Tabel 3.40 Coeficientul de gravitate G privind consecinţele probabile în caz de incendiu
Coeficient de gravitate G
Nivelul Numărul maxim de fluxuri de evacuare F sau de unităţi de trecere U t
clădirii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
4
Norme generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin ordinul MAI nr.163/2007;
- 56 -
O clasificare a nivelului de gravitate în caz de incendiu este prezentată şi în tabelul de mai jos:
Tabel 3.41 Nivele de gravitate în caz de incendiu şi valori orientative ale coeficientului de
gravitate G pentru clădiri civile
Nivel de Coeficient
Consecinţe Descrierea consecinţelor
gravitate G
1 Minore
2 Semnificative
3 Grave
4 Foarte grave
5 Deosebit de grave
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea factorului G = ……
Determinarea coeficientului de ierarhizare în raport cu nivelul stării de expunere a

persoanelor şi a bunurilor materiale la riscul de incendiu „c i ”
Coeficientul de ierarhizare c i cuantifică nivelul stării de expunere la riscul de incendiu a

persoanelor şi bunurilor materiale şi se determină de evaluator. Valorile acestui coeficient sunt
cuprinse între 1,10 şi 1,30.
Pentru determinarea coeficientului de corecţie c i , în raport cu nivelul de expunere a
persoanelor la riscul de incendiu se au în vedere intervalele de valori din tabelul 3.42 şi se ţine
seama de elementele specifice, care în situaţii de urgenţă influenţează siguranţa vieţii persoanelor
din clădiri, cum sunt:
- numărul de persoane şi densitatea publicului din spaţiul examinat;
- capacitatea de autoevacuare a persoanelor în situaţii de urgenţă sau lipsa ori diminuarea acestei
capacităţi;
- configuraţia clădirii.
- 57 -
Este necesar ca la stabilirea valorii coeficientului de ierarhizare c i să se aibă în vedere şi
importanţa vitală, social economică şi culturală a clădirii civile, reflectată în categoria de importanţă
a construcţiei precizată de poiectant în documentaţia tehnică, conform regulamentului aprobat prin
HG nr.766/1997.
Coeficientul de ierarhizare c i a pericolului pentru bunuri din clădiri civile, are de regulă
valoarea 1,30. Această valoare se utilizează în cazul în care prezenţa oamenilor în clădire apare
întâmplător şi numărul lor este de maxim 5 persoane capabile să se autoevacueze în situaţii de
urgenţă.
Cu cât probabilitatea ameninţării şi sensibilitatea opiniei publice la pierderile cauzate de
incendii dintr-un obiectiv este mai mare, cu atât valoarea coeficientului c i este mai mică şi implicit,
riscul de incendiu accepat R a şi nivelul securităţii la incendiu S i sunt mai mici.
Între coeficientul de ierarhizare c i şi coeficientul de gravitate G există elemente de
complementaritate şi unele elemente de suprapunere.
Tabel 3.42 Coeficientul de ierarhizare c i în raport cu nivelul stării de expunere a persoanelor

şi bunurilor la riscul de incendiu
Nivelul stării de Exemple orientative de destinaţii ale

Coeficient de
expunere a persoanelor clădirilor civile
ierarhizare c i
la riscul de incendiu
1,25 -1,30
1. Foarte mic
2 .Mic 1,20 -1,25
3 .Mediu 1,15– 1,20
4 .Ridicat 1,10 -1,15
Având în vedere datele menţionate mai sus, alegem valoarea coeficientului c i = ……
Determinarea riscului de incediu efectiv „R ef ”
- 58 -
Utilizând formula (24) calculăm R ef = 0,941.
Determinarea riscului de incediu acceptat „R a ”

Utilizând formula (25) calculăm R a = 1,20.
Determinarea securităţii la incediu „S i ”

Utilizând formula (25) calculăm S i = 1,275.
Având în vedere faptul că valoarea S i este mai mare decât 1 rezultă că nivelul
cuantificat de securitate la incendiu S i este în limite acceptabile.
- 59 -
BIBLIOGRAFIE
[1] Hotărârea Guvernului României nr. 1739 din 6 decembrie 2006 pentru aprobarea categoriilor de
construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu
[2] Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor.
[3] Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor normativului de
siguranţă la foc a construcțiilor P118, indicativ MP 008–2000.
[4] Normativ pentru proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice aferente clădirilor,
indicativ I7-2011.
[5] Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a
sistemelor de alarmare împotriva efracţiei din clădiri, Indicativ I18/2-2002.
[6] Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiului,
indicativ NP 086/2005.
[7] Normativ de securitate la incendiu a parcajelor subterane pentru autoturisme, indicativ NP 127-
2009.
[8] Normativ de siguranță la foc a construcțiilor, indicativ P118 -1999.
[9] OMAI Nr. 118/1709 din 20 mai 2010: aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva
incendiilor la structuri de primire turistice, unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de agrement
[10] O.M.A.I. nr.130/2007: aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la
incendiu.
[11] O.M.A.I. Nr.163 din 28.02.2007: aprobarea Normelor generale de apărare împotriva
incendiilor.
[12] O.M.A.I. Nr. 712 din 23.06.2005: aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea
salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, modifica şi completat cu Ordinul M.A.I. nr 756 /
2005.
[13] Ordinul comun nr. 1822/394/2004 al M.T.C.T. şi M.A.I. pentru aprobarea Regulamentului
privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de
comportare la foc, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 90/27.01.2005.
[14] SR EN 54-2008 : Sisteme de detectare si alarmare la incendiu
[15] STAS 10903/2 Determinarea sarcinii termice în construcţii.
[16] SR EN 12101 – Sisteme pentru controlul fumului și gazelor fierbinți
[17] HG nr.766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii
- 60 -
[18] Ordinul IGSU nr.1146/I.G. din 28.10.2008 pentru aprobarea Dispoziţiei tehnice de elaborare a
documentelor de pregătire, organizare, conducere, desfăşurare, evidenţă, analiză, evaluare şi
raportare a acţiunilor de intervenţie ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă
[19] GT 030-01 Ghid de evacuare a riscului de incendiu si a sigurantei la foc la sali aglomerate
[20] GT 049-02 Ghid de evaluare a riscului de incendiu și a siguranței la foc pentru clădiri din
domeniul sănătății.
[21] GT 050-02 Ghid de evaluare a riscului de incendiu și a siguranței la foc pentru cămine de
bătrâni și persoane cu handicap
[22] D. Popescu, A. Pavel – Risc tehnic/tehnologic – inginerie şi management. Metoda MADS-
MOSAR, Bucureşti, Editura Briliant, 1998.
[23] T. Şerbu – Managementul riscului – elemente de teorie şi calcul, Bucureşti, Ministerul de
Interne, 2002.
[24] Patrick G. Cox – Fire Risk Assessment in the Determination of Fire Safety and Fire Prevention
Previsions for the Built Environment, C.T.I.F. Braşov, 2004.
[25] J. Holland – Risk Based Approach to Railway Incidents, Revista „Fire”, nr. din august 1996.
[26] Ordonanţa nr.60/1997, privind apărarea împotriva incendiilor,
modificată şi aprobată cu Legea 212/1997 şi O.G. 114/2000
[27] Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor emise cu Ordinul M.I. nr.775/1998
[28] Fiabilitatea şi riscul instalaţiilor-elemente de teorie şi calcul -autor: Traian Şerban-Buc 2000
[29] Stabilirea şi prevenirea cauzelor de incendii - G-ral de divizie dr.ing. Ionel Crăciun, Lt.col.ing.
Sorin Calotă, Col. ing. Victor Lencu
[30] Instalaţii automate de detectare a incendiilor Şerban T, Matea I
[31] Colecţia revistei „Buletinul Pompierilor" 1990 - 1998
[32] Fiabilitatea instalaţiilor electrice - V.I.Nitu, C.D.Ionescu Ed.tehnică 1978
[33] Cauzele tehnice aie incendiilor şi prevenirea lor - P. Bălulescu Ed. tehnică 1971
[34] Elemente de teoria modernă a arderii S. Calotă Ed. MI 1990
[35] O nouă abordare teoretică a clasificării cauzelor de incendii -S. Calotă (Buletinul Pompierilor
/1/1991)
[36] Burdus E. ,Căprărescu G. – Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Economică,
Bucureşti, 1999
- 61 -

Evaluarea Riscului de Incendiu Si A Sigurantei La Foc A Unui Centru Comercial

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluarea Riscului de Incendiu Si A Sigurantei La Foc A Unui Centru Comercial

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TRACHE STEFAN NICOLAE EVALUAREA RISCULUI DE INCEDIU ŞI A SIGURANŢEI

LA FOC A UNUI CENTRU COMERCIAL

Evaluarea riscului de incendiu şi a

Lect. univ. dr. ing

ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA INCENDIILE IZBUCNITE ÎN CENTRE COMERCIALE ............................................ - 11 -

OBIECTIVELE LUCRĂRII .......................................................................................................................................... - 13 -

CAPITOLUL 1 MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU ....................................... - 14 -

1.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT ....................................................................................................................... - 14 -

1.2 TERMENUL DE RISC ......................................................................................................................................... - 15 -

1.3 MANAGEMENTUL RISCULUI ............................................................................................................................ - 19 -

1.4 RISCUL DE INCENDIU ....................................................................................................................................... - 19 -

1.5 MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU ....................................................................................................... - 20 -

CAPITOLUL 2 ETAPELE MANAGEMENTULUI RISCULUI DE INCENDIU ............... - 21 -

2.1 STABILIREA SISTEMULUI SAU PROCESULUI SUPUS EVALUĂRII ......................................................................... - 21 -

2.2 STABILIREA NIVELULUI DE ACCEPTABILITATE A RISCULUI ................................................................................ - 21 -

2.3 ALEGEREA METODEI ȘI A INSTRUMENTELOR DE LUCRU .................................................................................. - 22 -

2.4 IDENTIFICAREA PERICOLELOR DE INCENDIU .................................................................................................... - 22 -

2.5 IDENTIFICAREA RISCULUI DE INCENDIU ........................................................................................................... - 22 -

2.6 ESTIMAREA ȘI CUANTIFICAREA RISCURILOR .................................................................................................... - 23 -

2.7 EVALUAREA RISCULUI...................................................................................................................................... - 24 -

2.9 MONITORIZAREA RISCULUI ............................................................................................................................. - 26 -

2.10 DOCUMENTAȚIA REZULTATĂ ÎN URMA PROCESULUI DE IDENTIFICARE, EVALUARE ȘI CONTROL A RISCULUI DE

CAPITOLUL 3 EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU ȘI A SIGURANȚEI LA FOC

3.1 PREZENTARE METODA SIA............................................................................................................................... - 28 -

CONCLUZII ..................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

ANEXE .............................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

GENERAL ASPECTS CONCERNING FIRE IGNITIONS IN SHOPPING CENTERS ................................................................ 14

OBJECTIVES OF THE WORK ........................................................................................................................................ 16

CHAPTER 1 FIRE RISK MANAGEMENT ............. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.17

1.1 MANAGEMENT CONCEPT ................................................................................................................................... 17

1.2 THE TERMS OF RISK ............................................................................................................................................. 18

1.3 RISK MANAGEMENT ............................................................................................................................................ 22

1.4 RISK OF FIRE .............................................................................................................. Error! Bookmark not defined.

1.5 FIRE RISK MANAGEMENT .................................................................................................................................... 23

CHAPTER 2 THE STEPS OF FIRE RISK MANAGEMENT....... ERROR! BOOKMARK NOT

2.2 ESTABLISHMENT OF RISK ACCEPTABILITY ..............................................................Error! Bookmark not defined.24

2.3 CHOICE METHODS AND WORKING INSTRUMENTS .............................................................................................. 25

2.4 FIRE HAZARDS IDENTIFICATION ................................................................................. Error! Bookmark not defined.

2.5 FIRE RISK IDENTIFICATION ......................................................................................... Error! Bookmark not defined.

2.8 RISK CONTROL ........................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

2.9 RISK MONITORING .................................................................................................... Error! Bookmark not defined.

CHAPTER 3 EVALUATION RISK OF FIRE AND SAFETY WITH THE „SIA”

3.1 SIA Method presentation ......................................................................................... Error! Bookmark not defined.

CONCLUSIONS............................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

ANNEX .............................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

REFERENCES ................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA INCENDIILE IZBUCNITE ÎN CENTRE

Incendiul reprezintă un proces de combustie cu o variaţie aleatoare, constituind de la

1.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT

1.1.1 Definirea termenului de ,,management”

Noţiunea de management este utilizată în literatura occidentală anglosaxonă, pentru a defini

Funcţia de prevedere constă în ansamblul proceselor, prin intermediul cărora se determină

1.2 TERMENUL DE RISC

1.2.1 Definirea termenilor: ,,risc”, ,,pericol”, ,,hazard”

1.2.2 Noțiuni care se raportează la risc

În activităţile curente, dar şi în literatura de specialitate, noţiunea de ,,risc” este utilizată ca

1.4 RISCUL DE INCENDIU

1.5 MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU

Managementul riscului de incendiu reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate şi

1.5.2 Obiectivele managementului riscului de incendiu

Principalele obiective ale managementul riscului de incendiu, conform standardelor

2.1 STABILIREA SISTEMULUI SAU PROCESULUI SUPUS EVALUĂRII

2.2 STABILIREA NIVELULUI DE ACCEPTABILITATE A RISCULUI