PROTECŢIA POPULAŢIEI, A

SALARIAŢILOR ŞI
BUNURILOR MATERIALE
PRIN MĂSURI SPECIFICE
ÎNŞTIINŢAREA , AVERTIZAREA
ŞI ALARMAREA
 Înştiinţarea de protecţia civilă este activitatea de
transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa
producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor
armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau
locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al
realizării măsurilor de protecţie.
 Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă
profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la
populaţie sau de la structurile care monitorizează sursele
de risc.
ÎNŞTIINŢAREA , AVERTIZAREA
ŞI ALARMAREA
 Alarmarea este activitatea de transmitere a
mesajelor şi semnalelor prin care se avertizează
populaţia despre pericolul iminent al atacurilor din
aer, contaminării radioactive, chimice, biologice,
precum şi al dezastrelor, în scopul trecerii în mod
oportun şi organizat la aplicarea măsurilor de
protecţie şi intervenţie.
 Alarmarea populaţiei se realizează de către
autorităţile administraţiei publice centrale sau
locale, după caz, prin mijloace specifice pe baza
înştiinţării primite de la structurile abilitate.
ÎNŞTIINŢAREA , AVERTIZAREA
ŞI ALARMAREA
 Avertizarea este activitatea de aducere la
cunoştinţă populaţiei a informaţiilor necesare
despre iminenţa producerii sau producerea unor
dezastre.
 Avertizarea populaţiei se realizează de către
autorităţile administraţiei publice centrale sau
locale, după caz, prin mijloace de avertizare
specifice, în baza înştiinţării primite de la
structurile abilitate.
ÎNŞTIINŢAREA , AVERTIZAREA
ŞI ALARMAREA
 Prealarmarea reprezintă transmiterea
mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi
despre probabilitatea producerii unor dezastre sau
a unui atac aerian.
 Prealarmarea se realizează de Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă sau de
serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe
baza informaţiilor primite de la Statul Major
General şi de la structurile specializate din cadrul
categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de
cooperare întocmite în acest sens.
PRINCIPIILE DE REALIZARE A ÎNŞTIINŢĂRII,
AVERTIZĂRII ŞI ALARMĂRII
 Înştiinţarea se organizează şi se realizează de către, Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste pe baza
informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care monitorizează
sursele de risc, în scopul asigurării timpului necesar alarmării, evitării
surprinderii personalului sau a populaţiei, adăpostirii efectivelor, protecţiei
bunurilor materiale şi intervenţiei imediate pentru limitarea efectelor
distructive.
 Prealarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă
corespunzătoare unui timp de zbor de 15-20 minute faţă de frontiera de stat a
României sau de limita grupurilor de judeţe.
 Alarma aeriană se transmite când ţintele aeriene se găsesc la o distanţă
corespunzătoare unui timp de zbor de 7-10 minute faţă de frontiera de stat a
României sau de limita grupurilor de judeţe.
 Încetarea alarmei aeriene se transmite când ţintele aeriene s-au depărtat de
frontiera de stat a României sau de limita grupurilor de judeţe la o distanţă
corespunzătoare unui timp de zbor de 7 -10 minute.
PRINCIPIILE DE REALIZARE A ÎNŞTIINŢĂRII,
AVERTIZĂRII ŞI ALARMĂRII

 Avertizarea populaţiei în bune condiţii se

realizează de către autorităţile administraţiei
publice centrale sau locale, după caz, prin mijloace
de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite
de la structurile abilitate.
 Alarmarea populaţiei se realizează de către
autorităţile administraţiei publice centrale sau
locale, după caz, prin mijloace specifice, pe baza
înştiinţării primite de la structurile abilitate.
ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA
ÎNŞTIINŢĂRII
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă organizează
şi execută înştiinţarea:
 comitetelor pentru situaţii de urgenţă de la ministere şi
organele de specialitate ale administraţiei publice centrale
care dispun de legături proprii;
 inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi
unităţile militare subordonate, pe zone şi grupe, ţinând
seama de organizarea teritorial-administrativă a ţării,
zonele de operaţii şi direcţii probabile operative şi tactice,
astfel încât transmiterea mesajelor să se facă în cel mai
scurt timp posibil.
ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA
ÎNŞTIINŢĂRII
 Sistemul cuprinde următoarele subsisteme de înştiinţare :
- subsistemul Inspectoratului General pentru Situaţii de
Urgenţă în care sunt incluse şi organele de specialitate ale
administraţiei publice centrale care dispun de legături
proprii, inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi
comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipii şi
oraşe precum şi unităţile militare subordonate.
- subsistemele inspectoratelor judeţene pentru situaţii de
urgenţă, în care sunt incluse comitetele pentru situaţii de
urgenţă de la municipiile, oraşele şi localităţile importante
dispuse pe teritoriul judeţelor.
 ORGANIZAREA ŞI
ASIGURAREA ALARMĂRII
 Semnalele de alarmare a populaţiei şi
angajaţilor sunt : alarmă aeriană; alarmă la
dezastre şi încetarea alarmei.
 Durata fiecărui semnal este de două minute
pentru toate mijloacele de alarmare, cu
excepţia sirenelor cu aer comprimat
(dinamice) la care durata este un minut.
 ORGANIZAREA ŞI
ASIGURAREA ALARMĂRII
 Semnalul “ALARMA AERIANĂ “ se compune
din 15 impulsuri a 4 secunde fiecare cu pauză de 4
secunde între ele.
 Semnalul “ALARMA LA DEZASTRE” se
compune din 5 impulsuri a 15 secunde fiecare cu
pauză de 15 secunde între ele.
 Semnalul “ÎNCETAREA ALARMEI“ se
compun dintr-un semnal continuu, de aceeaşi
intensitate cu durata de 2 minute.
 MIJLOACE DE ALARMARE
După principiul de construcţie şi funcţionare mijloacele de
alarmare se clasifică în : mijloace acustice şi mijloace
optice.
Mijloacele de alarmare acustice asigură:
- transmiterea de mesaje verbale în direct sau preînregistrate
prin intermediul sirenelor electronice;
- emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500 Hz prin
mijloace:
 speciale : sirene electrice de diferite puteri, sirene cu aer
comprimat, motosirene, şi sirene de mână.
 obişnuite : fluiere cu aer comprimat, clopote, sonerii,
claxoane etc.
Mijloacele de alarmare optice asigură emiterea de semnale
luminoase şi pot fi : panouri sau dispozitive luminoase.
Putere (w) Nivel acustic la distanţa de 30 m (Db)

1200 I = 111

1800 I = 112,50

2400 I = 117
 Concepţia realizării protecţiei
N.B.C.
 Conform Legii Protecţiei Civile cap. IV art. 24
„prevenirea şi protecţia populaţiei şi bunurilor
materiale împotriva efectelor armelor
convenţionale, nucleare, biologice sau ale
dezastrelor se asigură printr-un ansamblu de
măsuri constând din: înştiinţare şi alarmare,
evacuare, adăpostire, protecţie nucleară biologică
şi chimică (N.B.C.), mascare, camuflare şi alte
măsuri tehnice şi organizatorice specifice”.
 Concepţia realizării protecţiei
N.B.C.
 Forţele şi mijloacele de protecţie N.B.C. sunt
destinate: pentru executarea acţiunilor de
decontaminare a terenului, clădirilor, utilajelor,
personalului, echipamentului, mijloacelor tehnice
şi de transport, pentru executarea cercetării
chimice şi de radiaţie a zonei contaminate, pentru
protecţia populaţiei prin acţiunea de ocrotire a
cetăţenilor împotriva contaminării radioactive,
chimice sau biologice.
 Măsuri de protecţie N.B.C.
Protecţia N.B.C. a salariaţilor cuprinde:
a) înştiinţarea şi alarmarea salariaţilor.
b) Asigurarea personalului cu mijloace individuale de protecţie.
c) Asigurarea protecţiei prin adăpostire.
d) Asigurarea protecţiei prin evacuare (autoevacuare).
e) Introducerea restricţiilor de circulaţie şi acces, a unor măsuri de
pază şi ordine.
f) Organizarea cercetării chimice, a controlului şi supravegherii
contaminării.
g) Acordarea primului ajutor şi asistenţei medicale de urgenţă.
h) Aplicarea măsurilor de neutralizare şi limitare a urmărilor
accidentului chimic.
Măsuri de protecţie în cazul accidentelor majore pe căile
de comunicaţii.
 înştiinţarea şi alarmarea populaţiei şi agenţilor economici din zonă;
 cercetarea chimică a zonei;
 informarea Inspectoratului de Protecţie Civilă, Poliţiei, serviciului de
ambulanţă, dispeceratului C.F.R. (unde este cazul);
 acordarea primului ajutor, transportul la spital;
 deblocarea, descarcerarea;
 restricţii de circulaţie;
 dirijarea circulaţiei pe alte trasee;
 cercetarea cauzelor;
 evaluarea pagubelor şi numărul de victime;
 decontaminarea zonei de urmările accidentului;
 măsuri de prevenire a incendiilor;
 informarea corectă a populaţiei pentru limitarea panicii şi a zvonurilor;
 refacerea avariilor;
 reluarea circulaţiei;
 întărirea măsurilor de control, îndrumare şi supraveghere a circulaţiei;
 reactivarea instituţiilor afectate;
 evaluarea pagubelor.
 Măsuri de protecţie în caz de urgenţă radiologică
(accident nuclear).
 înştiinţarea şi alarmarea;
 monitorizarea şi delimitarea zonelor contaminate;
 adăpostirea;
 administrarea de compuşi ai iodului stabil;
 protejarea căilor respiratorii;
 evacuarea;
 decontaminarea personalului, populaţiei, salariaţilor şi echipamentului;
 controlul alimentelor şi al apei, restricţionarea şi interzicerea unor alimente;
 controlul accesului în zonă;
 restricţionarea şi protejarea hranei animalelor;
 restricţionarea sau interzicerea utilizării produselor contaminate ale biosferei;
 decontaminarea solului, clădirilor şi drumurilor;
 decontaminarea bunurilor materiale;
 decontaminarea vehiculelor şi a mijloacelor de transport în comun.
 Măsuri de protecţie biologică
 culegerea de informaţii privind locurile afectate, aprecierea
numărului de victime şi a nevoilor de prim ajutor, ajutor
medical, transport şi a capacităţii de spitalizare necesare;
 notificarea, înştiinţarea-alarmarea salariaţilor şi localităţii,
informarea Inspectoratului de Protecţie Civilă şi a comisiei
sanitare;
 înlăturarea sursei de risc, sinteze rapoarte şi cereri de
sprijin sau de colaborare;
 elaborarea propunerilor privind nevoile de cercetare
ştiinţifică;
 protecţia individuală şi familială privind pregătirea
locuinţei, reguli de comportare, restricţii;
 stabilirea condiţiilor şi a criteriilor de protecţie colectivă;
 părăsirea temporală a zonei, evacuare, relocare;
 asigurarea măsurilor de protecţie, urmărirea aplicării
măsurilor de profilaxie;
 acordarea primului ajutor medical şi a asistenţei medicale
de urgenţă;
 Măsuri de protecţie biologică
 transportul victimelor la unităţile spitaliceşti;
 instruirea, pregătirea personalului cu responsabilităţi şi a
populaţiei;
 controlul executării acţiunilor;
 asigurarea cu apă potabilă din reţeaua localităţii (nu trebuie
folosite apele de suprafaţă, dezinfectarea şi gradarea,
asigurarea de recipiente pentru transportul apei);
 asigurarea igienei alimentelor, controlul acestora după
aspect, gust, culoare, miros, distrugerea alimentelor
alterate, controlul alimentelor primite, controlul calităţii
apei în unităţile de alimentaţie publică, prepararea corectă
şi igienică a alimentelor, lupta contra rozătoarelor şi
insectelor, colectarea şi evacuarea corectă a rezidurilor,
spălarea şi dezinfecţia utilajelor şi veselei, controlul stării
de sănătate a personalului;
 lupta contra rozătoarelor, distrugere, colectarea şi
îndepărtarea igienică a gunoiului, îndepărtarea necesităţilor
fiziologice umane;
 Măsuri de protecţie biologică
 adăposturile şi cantonamentele provizorii trebuie să aibă instalaţii
sanitare şi săli de dezinfecţie şi dezinsecţie, cei infestaţi se vor grupa şi
se va proceda la dezinfectarea lor.
 Dezinfecţia include un complex de metode şi mijloace pentru
îndepărtarea sau distrugerea agenţilor biologici patogeni de pe
tegumente şi diverse elemente din mediul extern
(îmbrăcăminte, mobilier, aer, apă, sol, alimente etc.).
 Dezinsecţie reprezintă un complex de măsuri menite să prevină
dezvoltarea antropodelor şi să asigure distrugerea sau
îndepărtarea acestora care intervin în procesul epidemiologic al
unei boli infecţioase. Dintre acestea menţionăm: ţânţari,
păduchi de corp şi de cap, purici, flebotomii, căpuşele,
muştele, gândacii de bucătărie, ploşniţele etc.)
 Deratizarea reprezintă un complex de metode şi mijloace în
scopul combaterii rozătoarelor ce au importanţă
epidemiologică.
 supravegherea permanentă a dinamicii morbidităţii prin boli
transmisibile cu păstrarea evidenţei şi raportarea cazurilor conform
instrucţiunilor în vigoare.
 Mijloace de protecţie N.B.C
protecţia N.B.C. se realizează prin:
– mijloace individuale de protecţie;
– mijloace de protecţie colective.
Mijloace individuale de protecţie
1). – speciale:
 – pentru organele respiratorii:

 masca contra gazelor;

 măşti izolante;
 aparate izolante;
 – pentru protecţia pielii:

 complete de protecţie;
 complete de protecţie de unică folosinţă;
Mijloace individuale de protecţie
2). – improvizate:
 2.1. – pentru organele respiratorii:
 mască de tifon şi vată;
 prosop umezit;
 batistă;
 diferite materiale din pânză.
 2.2. – pentru protecţia pielii:
 costume de lucru din pânză cauciucată;
 pelerine de ploaie;
 pelerine şi costume din materiale plastice rezistente;
 haine din piele;
Mijloace individuale de protecţie
3). – mijloace pentru combaterea contaminării şi de decontaminare:
 truse sanitare N.B.C.;
 antidoturi;
 radioproiectori;
 puncte de măsurare a radioactivităţii mediului la agenţii economici de
profil;
 P.O. (punct de observare);
 grupe de cercetare ale agenţilor economici;
 E.M.A. (echipe mobile antiepidemice);
 P.D.I. (pachet de decontaminare individuală);
 P.D.E. (punct de decontaminare echipament);
 P.D.P. (pachet de decontaminare personal);
 P.D.M.T. (punct de decontaminare materiale şi tehnică);
CONCEPŢIA ADĂPOSTIRII
 Protecţia prin adăpostire se realizează în
scopul ocrotirii cetăţenilor împotriva
atacurilor inamicului şi a efectelor unor
dezastre şi se asigură prin lucrări special
constituite (puncte de comandă şi adăposturi
de protecţie civilă) precum şi în subsolurile
amenajate ale clădirilor şi în alte spaţii care
se amenajază în acest scop (tuneluri tehnice,
galerii edilitare, staţii de metrou etc.).
 . REGULI ŞI CRITERII DE
AMPLASARE A ADĂPOSTURILOR
La amplasarea adăposturilor de protecţie civilă se ţine seama de
următoarele condiţii:
 Să nu depăşească 300 m de locuinţă sau 5 min. de mers.
 Să fie distanţate de depozitele de materiale explozive şi inflamabile, de
rezervoarele cu substanţe toxice, astfel încât distrugerea sau avarierea
acestora să nu pună în pericol viaţa ocupanţilor.
 Se interzice amplasarea în terenuri inundabile (cu ape freatice de
suprafaţă) sau expuse pericolului de alunecări de teren, în zone cu
pericol exploziv şi de incendiu, în terenuri în care se concentrează
S.T.L. şi radioactive), în văi sau viroage etc;
 Pereţii exeriori ai adăpostului să fie cât mai mult posibil în contact
direct cu pământul;
 Adăpostul să fie situat la partea cea mai masivă a clădirii sau cea mai
rezistentă, care asigură un grad de protecţie sporit şi la lovitura directă
a bombelor explozive;
 Să se asigure realizarea ieşirii de salvarea în afara zonei de dărâmături,
reprezentând 1/3 din înălţimea construcţiei din beton sau 1/2 din
înălţimea clădirilor din cărămidă; În cazuri excepţionale sau pentru
adăposturile familiale aflate la subsolurile cu destinaţie de locuinţă,
ieşirea de salvare poate fi asigurată de un al doilea acces care să fie
dispus diametral opus accesului în adăpost.
 Nu se admit spaţii goale sub adăpost;
 Adăposturile trebuie să fie, de regulă, complet îngropate în pământ, cu
nivelul inferior al planşeului la nivelul terenului;
 Nu se admite trecerea conductelor de canalizare prin adăposturi (se
admit numai sub pardoseala adăposturilor), în cazuri deosebite, pentru
reţelele de apă şi de încălzire se admite trecerea conductelor de oţel cu
diametrul până la 70 mm, dar prevăzute la intrare şi la ieşire cu
robinete.
 La agenţii economici se va evita amenajarea adăposturilor sub secţii cu
riscuri deosebite, în apropierea depozitelor şi magaziilor cu riscuri
precum şi în apropierea conductelor ce transportă substanţe
periculoase.
ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ
DESTINAŢIE
 Adăposturile pentru protecţia civilă
reprezintă totalitatea construcţiilor special
executate sau amenajate care au
capacitatea să reducă acţiunea de
distrugere a armelor de nimicire în masă şi
să asigure protecţia persoanelor adăpostite
împotriva darâmăturilor provocate de
explozii.
ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ

CLASIFICAREA ADĂPOSTURILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ

 după sursa de finanţare:
 - adăposturi publice
 - adăposturi ale instituţiilor şi agenţilor economici
 - adăposturi ale persoanelor fizice
 după gradul de rezistenţă:
 - I P = 1,0 daN/cm2 – la clădiri în industria de apărare
 - II P = 0,5 daN/cm2 – la clădiri din municipii şi de la
agenţii economici
 - III P = 0,3 daN/cm2 – la clădiri din oraşe şi comune
 sau altfel spus
 -adăposturi de tip monolit
 -adăposturi cu strat de aer
 -adăposturi în straturi
 -adăposturi tip galerii
 după destinaţie şi modul de realizare:
 - adăposturi special construite (realizate ca lucrări
independente sau înglobate în subsolurile construcţiilor
dotate cu mijloace şi instalaţii speciale;
 - adăposturi simple (ce pot fi amenajate în timp scurt şi cu
mijloace reduse)
 după amplasarea faţă de cota „0” a terenului:
 - adăposturi subterane
 - adăposturi semiîngropate
 - adăposturi supraterane
 după modul de amplasare faţă de clădirile
din jur:
 - adăposturi în clădiri (subsolul acestora)
 - adăposturi independente în spaţii libere
 după materialele din care sunt executate:
 - adăposturi din beton armat
 - adăposturi din PBA
(prefabricate)
 - adăposturi din material lemnos
 - adăposturi din resurse locale (tip tranşee).
 COMPARTIMENTAREA ŞI
DOTAREA ADĂPOSTURILOR
Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de
protecţie civilă şi cele care au suprafaţa de
adăpostire mai mare de 100 m2 se prevăd cu:
a) sas de acces
b) încăperi de adăpostit
c) grup sanitar
d) ieşire de salvare.
Se interzice accesul din sas direct în grupurile
sanitare.
 DOTAREA ADĂPOSTURILOR
 instalaţii de ventilaţie (filtroventilaţie)
 instalaţii electrice
 insalaţii sanitare
 instalaţii de telecomunicaţii
 bănci şi scaune
 trusă de deblocare-salvare
 rezervă de apă
 mijloace de iluminat cu baterii
 afişe cu reguli de comportare
 PUNCTE DE COMANDĂ DE
PROTECŢIE CIVILĂ

DESTINAŢIE
 Punctele de comandă sunt adăposturi speciale destinate
pentru conducerea acivităţilor de protecţie civilă.
 Punctele de comandă de protecţie civilă sunt construite şi
amenajate la judeţe, municipii, oraşe şi agenţi economici.
 Spre deosebire de adăposturile pentru populaţia care pot fi
subterane, semiîngropate sau chiar supraterane, punctele de
comandă nu pot fi decât construcţii subterane.
 Gradul de protecţie pe care trebuie să-l aibă punctele de
comandă (suprasarcina de calcul) este de 1 kgf/cm2 sau 2
kgf/cm2 în funcţie de categoria localităţii în care sunt
amenajate.
 COMPARTIMENTAREA
 - sas de acces
 - punct de decontamiare personal
 - camera şefului protecţiei civile
 - camera de opeaţii
 - încăperea (încăperile) pentru şefii de comisii
 - camera pentru centrala de alarmare şi centrala telefonică
 - camera D.S.
 - centrala de filtroventilaţie
 - camera pentru acumulatori
 - încăperea grupului electrogen
 - camera pentru alimente
 - camera pentru odihnă
 - grupuri sanitare
 - încăpere pentru rezerva de apă
 - magazie de materiale
 - ieşire (ieşiri) de salvare
 DOTAREA
 Compartimentul de comandă:
• harta de protecţie civilă
• planul de protecţie civilă
• tabel cu mijloace fir şi radio
• interfon
• telefoane
• aparat radio
 DOTAREA
 Compartimentul operaţii:
• harta judeţului (municipiului, oraşului,
agentului economic)
• tabel cu forţe şi mijloace de intervenţie
• planşă cu situaţia meteo
• tabel cu principalele activităţi
• instrumente pentru lucru de stat major
 DOTAREA
 Instalaţiile din punctul de comandă sunt de
următoarele tipuri:
• instalaţii de filtroventilaţie
• instalaţii sanitare
• instalaţii electrice
• instalaţii de transmisiuni (comunicaţii şi
informatică)
• instalaţii de încălzire
• instalaţii pentru controlul infectării
radioactive
GRADUL DE PROTECŢIE A ADĂPOSTURILOR
PE CATEGORII DE LOCALITĂŢI
Gradul de protecţie a adăposturilor în daN/cm2
Adăposturi pentru Adăposturi pentru Adăposturi
puncte de salariaţii din pentru salariaţii
Localităţi comandă la nităţile economice din unităţile
(Municipii) şi oraşe ministere, categorisite din economice
departamente, punct de vedere al necategorisite şi
celelalte organe protecţiei civile. pentru populaţie.
centrale şi locale.

1 2 3 4
Categoria I-a 3 1 1
Categoria a II-a 2 1 0,5

Categoria a III-a 1 0,5 0,3

 VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIE !