Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poezii de ION PRIBEAGU - Pps
Poezii de ION PRIBEAGU - Pps
IMPERTINENTE
Materialul din prezentarea de fata este
preluat din site-ul :
http://www.eugenkarban.de/rom/literat/index.htm?pribeag/about.htm
Mai 1975
Louis Gallian
Cuprins
AUTOPORTRET
PANDELE
S-a speriat grozav Pandele
Bunicuţa lui Pandele Şi ofta cu-nfrigurare
De pe strada Ghica Tei Când gândea că o să-i crească
A băgat discret de seamă Tot aşa o burtă mare.
Cum că nepoţelul ei Dar primind cadou o tobă
Când nu-i observat de nimeni Şi un cerc şi-o muzicuţă
Nici de Ţonc, nici de Rodica De atuncea niciodată
Se cam joacă cu puţica. N-a mai pus mâna pe puţă.
Deodată puica-ncântătoare
În glas cu-argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
-Vai, Nicule, tu eşti ovrei?
NAUFRAGIUL
Trei luni s-au hrănit cu ierburi Da-ntr-o zi, pe-un rest de barcă
Şi cu peşti găsiţi pe mal Ce-a rămas numai crâmpeie
Îşi făcură şi-o colibă Peste malu-abrupt deodată
Şi trăiau original. Fu zvârlită o femeie.
20
Una singură şi goală
Şi frumoasă, o ispită,
Care se-ndrepta, în soare
Spre colibă, fericită.
Ea văzându-se-n pericol
Ridică un braţ în sus
Şi c-un gest de curtezană
Marinarilor le-a spus:
După ce-au trecut prin vraja Mai-n spre vale-n iarba verde
Dulce-a lunilor de miere, Având martoră-o căpiţă
Petrecute-n seri de doruri, Ţapul îşi vedea de treabă
Voluptate şi plăcere, Cu o gingaşă căpriţă.
-Mama? 37 poartă!
Iară dascălul Albert
Mai întreabă:-Dar tăticul?
-Tata? 41. Cert!
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară Tanţa-mi spune:-Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!
Mămiţica-i indispusă
Vocea parcă i-se-ngroaşă
Nu ştiu pentru ce, dar tanti
A trimis să vie-o moaşe.
O cocoană tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispite,
Toată plină de păcat...
Se ştia-n Constanţa toată Dar şi vila-o plăcere -Orice prunc care se naşte,
Că artiştii, toată clica Un miraj, un colţ de vise, Moşteneşte-n timpul "dramei"
De tenori, soprane, comici Cu prea multe maniere Cele de pe urmă mofturi
Trag la vila "Bombonica" Şi prea multe uşi închise. Şi capricii ale mamei.
E adevărat că vila Soţul ei, domnul Popescu, N-o să crezi, dar Bombonica
Este cea mai arătoasă Filozof de meserie, Când mi-a dăruit feciorul
Dar şi doamna Bombonica Mai îndeplinea o slujbă: Pe Socrat,-fă-ţi cruce Ioane!-
Tare-i dulce şi frumoasă.. Arhivar la Primărie. Seamănă leit cu tenorul!
Naltă, trupeşă, vioaie, El punea la acte timbre, Ba mai mult: are şi voce.
Chipul bun de pus în ramă, Vize toată ziulica, Toată ziua se zmuceşte
Ochii adânci şi o privire, Pe când treburile vilei Şi tot cântă: "Zi, ţigane",
Ce te-ndeamnă şi te cheamă! Le-aranja doar Bombonica. "Cine-n lume nu iubeşte"!
Veselă şi primitoare -Ştii, mi-a spus el într-o seară, Altă probă! Vremea zboară,
Şi cu sânii rotofei... Când şedeam sub un umbrar Anii trec vreo cinci sau şase
Mulţumea vizitatorii Şi vorbeam aşa-ntr-o doară, Şi-ntr-o vară vine-n vilă
Ce trăgeau la vila ei. Un pahar de Murfatlar. Nici n-ai să gândeşti: Tănase!
54
Ei, să-l vezi cum zice snoave -Ce faci nene? Unde-mi umbli? Să mai pui la îndoială
Şi cuplete savuroase, Că te caut pe la ziare- Crezul şi principiul meu!
Să te strâmbi de râs, nu alta, Zice şi mă-mbrăţişează- -Ba de loc, domnu Popescu,
Mot-a mot, leit Tănase! Să-ţi aduc o veste mare! Totu-i de la Dumnezeu!
Ca să vezi că am dreptate, Ţi-am vorbit eu, într-o seară, Când m-am despărţit de dânsul,
Când susţin că-n timp de ani Ţi-aminteşti? La nişte şpriţuri... Mă-ntrebai şi eu ca proasta:
Pruncul moşteneşte tocmai Că copilul moşteneşte -Ce amestec poate s-aibe
Din afecţiunile mamei! Ale măsii mici capricii? Dumnezeu în treaba asta?
Să-mi depărtez din gând melancolia Şi cum sălta din umeri, ştrengăreşte
Setos de noutăţi ca orice om, Şi îmi zâmbea, m-am lămurit ;
Mi-am scos cu politeţe, pălăria Ea nu ştia o boabă româneşte
Şi i-am spus şoptit, surâzător: Shalom! Eu nu ştiam nici un cuvânt ivrit.
-Mamă-mi vine să-mi iau viaţa -Ia pe care vrei din ele
Toată lumea s-o impac, Şi nici n-o să-ţi pară rău,
Dă-mi mămico o povaţă Fiindcă am să-ţi spun o taină:
Şi mă-nvaţă ce să fac? Natan nu e tatăl tău!
NU MAI SFORĂIE DE LOC
61
Şi s-a întâmplat deodată Baba Safta c-o privire, Şi venea sărmanul Sandu
Sandu să se-mbolnăvească, I-a spus verde, fără teamă: După sfatul bătrânicăi
Nu de tuse-obişnuită, -Tusea o să-ţi treacă, numai Să se vindece cu leacul
Ci de tuse măgărească. Dacă bei lapte de mamă! De la pieptul Frusinicăi.
Şi-a pus prişniţi la picioare Şi-a găsit în Copşa Mică -A, ba da! Răspunde Sandu
Şi la baba Safta dus-s-a Pe Frusina lui Tărâţă Cu un aer mulţumit;
Poate că-i prepară dânsa Pieptoasă şi voinică Dac-aş şti că nu te superi,
Vreun leac să-i treacă tusea. Şi c-un copilaş de ţâţă. Aş dori ş-un biscuit!
AMINTIRI
64
-E surprinzător! îngână
Doctorul cu nostalgie...
Dar ce face doamna până
La o oră aşa târzie?
Doctoru-l examinează
Ş-apoi îl întreabă trist :
-Cu ce te ocupi matale?
-Muzicant instrumentist!
Drept e, nu pot cu ministrul N-am râvnit să fiu vreodată Dar mi-am încrustat cu aur
Pe acelaşi plan să stau Nici ministru, nici adjunct Numele pe-un piedestal
El ia fără să semneze, Şi pe adversari, cu-o poantă Plin de cronici şi de snoave
Eu semnez fără să iau 1 Rând pe rând i-am pus la punct. Şi-ăsta-i punctul principal!
Deşi mic de stat şi-adesea Dacă n-am fost punct de reazem, Chiar de-ntâmpin spini în cale
Mulţi cu spirite mă-mpung, Cum e foarte greu să fii, Cu răbdare îi suport
Niciodată n-am pus scara Reuşeam câteodată Şi-i înlătur fulger, fiindcă
Unde trebuia s-ajung. Ca să pun punctul pe I. N-am ajuns la punctul mort.
Dacă n-am celebritatea Foarte multe Messaline Astfel sunt şi voi rămâne
Lui Picasso sau Chagal Mi-au pus laurii pe frunte Până când voi fi defunct
Am însă o calitate : Şi ca omul, câteodată, Şi fiindcă vorbim pe puncte,
Totdeauna-s punctual. Mă gândeam la...puncte-puncte! Daţi-mi voie să pun punct.
88
SCHIMB DE TELEGRAME
Pe blajinul Natan Berec, Când, cu cine, cum şi unde, Trece-un domn cu haina frescă,
Om cu cinste şi morală, Într-o vilă sau bordei, 'Nalt, frumos, mustaţa brună,
Îl cam chinuia idea Tot ce află-n legătură Şi fredonând o melodie
Că nevastă-sa-l înşeală. Cu vreo aventura-a ei. Cu mult elan la uşă sună.
L-a chemat, i-a spus povestea, -Ieri, la trei şi cinci minute, M-am oprit la un Kolnok
Condiţionând aportul : Stau în Fordul meu agale După colţ, clădirea-a patra
Discreţiune absolută Şi priveam cu ochii ţintă Ca să vadă "Kuni Lemel"
Şi amănunţit raportul. Spre balconul dumitale. Sau James Bond, sau Cleopatra.
94
La vestitul doctor Costea Peste-un timp, aproape-o lună -Ia să-mi spui, domnule dragă,
Vine Ion de la Copou Vine-amicul Ion din nou. Care vii de la Copou,
-Bună ziua, dom'le doctor -Uite, domnule doctor, iarăşi Cum se-ntâmplă că într-una
Mi-a intrat o ţeapă-n...ou. Mi-a intrat o ţeapă-n...ou. Îţi tot intr-o ţeapă-n ou?
Ia luneta Ia luneta
O fixează O fixează
Ia penseta Ia penseta
O flambează O flambează
Scoate ţeapa Scoate ţeapa
Pensulează, Pensulează,
Pune vată Pune vată
Bandajează, Bandajează,
Pune feşe Pune feşe
Şi-l pansează, Şi-l pansează,
Scoală omul Scoală omul
Şi-l aşează Şi-l aşează
99
LA MASA FALIMENTARĂ
Fi-vor amândoi la fel
Din senin, Gross şi el.
O nenorocire mare Declaraţi într-un moment
A căzut vijelios În stare de faliment.
Peste vechiul magazin -Nu-nţelegi de loc momentul
"Chic Berbin" Bate-n uşă falimentul,
Herrman Weise David Gross. Ne'ndoios
Au venit toţi creditorii, (Zice Herrman Weiss lui Gross)
Procurorii, Eu mă zbucium ca să scap
Mărfurile-au răscolit, Şi îmi zmulg părul din cap,
Catifele şi dantele Şi tu stai ca un baron
Şi diverse cifre grele, Şi cu mâinile băgate-n buzunar
În registre au găsit. În pantalon.
Weisse se plimbă agitat -Îţi smulgi părul? Zice el,
Şi din cap îşi smulge părul Dar de unde ştii matale
Când constată adevărul În acest moment de jale
Că-n curând, imediat, Că nu fac şi eu la fel?
100
Domnu-Avram, om în vârstă
Şi cu maniere fine, Fii pe pace, n-ai nimic!
Deşi e cărunt la tâmple -Totuşi, doctore, adesea,
Dar se ţine încă bine, Iartă că-ndrăznesc a spune,
Foarte-ades îl vezi c-o brună, Simt aşa, ca o sfârşeală,
Sau c-o blondă ce-I zâmbeşte. Nu ştiu cum, o slăbiciune ;
Într-o zi vine la doctor Primul merge suportabil
Cam ţinându-se de şale : Nici prea-prea, dar parcă-parcă,
-Doctore, se-ngroaşă gluma, La al doilea însă gâfâi,
Am slăbit la balamale! La al treilea sunt ud leoarcă.
-Ia dezbracă-te! Îi spune Doctorul îl întrerupe :
Doctorul prieteneşte, -Văd că nu respecţi regimul,
Şi-am să-ţi spun eu într-o clipă Dar la vârsta dumitale
Ce te doare, ce-ţi lipseşte! De ce nu te opreşti la primul?
Domnu' Avrami se dezbracă, -M-aş opri cu drag la primul,
Doctoru-l consult-un pic Zice-Avrami cu curaj,
Şi îi spune :-Cumpătare, Dar eu am garsonieră la al patrulea etaj!
-S
F
A
R
S
I
T-