Sunteți pe pagina 1din 1

Palate

Sunt trist ca ma indepartez de esenta mea, precum lacrima care paraseste obrazul….

Ca orice zugraveala poate sa acopere gaurile superficiale, dar sa poti sa construiesti cea nou este
desavarsire. Sa darami totul sau sa lasi in urma si sa contruiesti ceva nou. Intrebarea este poti sa cladesti
la nesfarsit sau la un moment dat , poate din cauza oboselii de a mai incerca, incepi sa consolidezi si sa
ajustezi ultima constructie?

Oare poti sa te intorci la o constructie mai veche si s-o continui pe aceea? Oare exista aceea cale prin
care te opresti a mai cladi? Sa constientizezi ca nu mai e nevoie sa construiesti ci doar sa accepti ceea ce
e, oare este posibil? De unde atatea intrebari? Probabil din fremantarile mintii. Ce sunt acelea
framantari? Acest joc al intrebarilor putem sa-l continuam pana la infinit si probabil ne ramane benzina
si sa ne intoarcem de acolo. Poate oare ar fi mai bine fara framantari si sa ramai prins in mirajul vietii
sociale?

De cand ne nastem ne construim un mic palat, o mica lume care defapt este doar in mintea noastra.
Aceste palate pot fi mari, mici, gigantice sau minuscule. Defapt nu este importanta marimea lor ci
continutul. Aparent are importata, dar coborand sau urcand un nivel, depinde de perspectiva din care
privesti lucrurile, este important constientizarea acestuia, doar asa vom putea scapa de temnitele de la
subsolul si de printesele inchise in turnuri.

Si ce se intampla daca scapam de ele? Probabil vom capata o alta perspectiva asupra vietii si probabil
aceasta apropriere ne va schimba perceptia asupra ei.

Ar putea spune unii ca e greu daca fortoreata mea are 7 etaje, 3 santuri cu apa si sute de arcasi in turele.
Nu este nicio diferenta comparand cu un castel de nisip cu un singur etaj. Va fi de prisos si probabil
batalia va fi castigata tot de fortareata. Acestea vor fi intelese si spulberate identic cand vom
constientiza prezenta lor si le vom accepta si nu vom incerca sa le daramam cu ciocane din aceeasi lume.
Trebuie sa le integram in noi, caci ele sunt noi. Constientizand ca ele exista si observandule le vom putea
intelege si atunci acestea se vor contopi in noi.

S-ar putea să vă placă și