Iona de Marin Sorescu

Marin Sorescu a fost un scriitor romana membru titular

al academiei Romane . Marin sorescu a fost un poet
dramaturg si traducator . Operele sale au fost traduse in mai
mult de 20 de tari inclusiv Romania .
Iona este o parabola dramatica cu un singur fir personaj
scrisa de dramaturgul si poetul roman Marin sorescu si a fost
publicata pentru prima oara in „Luceafarul „ in 1968 . Drama
a fost numita de catre autorul insusi drept o tragedie in 4
tablouri si face parte alaturi de alte doua opere ale sale
numite „Matca” si „Paracliserul „ dintr-o trilogie dramatica
intitulata „ Setea muntelui de sare „.
Tragedia este o specie a genului dramatig in care un
personaj sau mai multe se confrunta cu propriul destin sau cu
propriile sentimente confruntarea solutionandu-se cu
moartea personajului.
Titlul operei „ Iona” de Marin Sorescu face referire la
mitul biblic al proorocului „Iona „ din Vechiul Testament care
este trimis de catre Dumnezeu la cetatea Ninive spre a
imparti credinta . Acesta merge pe calea gresita si nu il
asculta pe Dumnezeu si pleaca pe mare . Aflandu-se pe vas o
furtuna mare se naste iar toti marinarii isi dau seama ca
singurul care putea provoca o asa furtuna este Iona asa ca il
arunca de pe vas in apa . Acesta se caieste timp de 3 zile
Dumnezeu iertandu-l vazand ca Iona chiar regreta fapta
desavarsita .
In cazul lui Iona din aceasta parabola dramatica acesta nu
are aceeasi soarta .
Tema parabolei dramatice este singuratatea si
framantarea omului in efortul de a se gasi pe sine si ezitarea
asumarii propriului destin .
Chiar daca existenta unui singur personaj poate parea
surprinzatoare aceasta nu este neaparat caci autorul modern
Marin Sorescu nu respecta „regulile „ dramaturgiei in dorinta
de a se evidentia fata de ceilalti dramaturgi folosind in opera
sa doar un singur personaj care sa se dubleze si sa se plieze
dupa interiorul sau facandu-l sa se comporte de parca in
scena sunt 2 personaje . prin nerespectarea acestor „reguli”
apar si anumite consecinte ca pierderea conflictului si a
deznodamantului .
Marin Sorescu analizeaza momentul in care Iona isi pierde
ecoul si striga „ Io-na” dar nu se mai auzea decat „Io” care
insemna „eu” si „na” care insemna „nu „ rezultand „eu nu „ .
In primul tablou scena este impartita in doua parti , prima
parte reprezinta o gura imensa a unui peste . Iona sta in gura
imensa a pestelui pescuind cu spatele la ea adica cu spatele la
pericolul iminent . Micul acvariu care se afla langa el si pe
care il ignorase reprezenta un avertisment despre
inconstienta cu care se comporta omul in fata iminentei
producerii unui necaz . Iona singurul personaj al acestei
parabole dramatice este inghitit decatre gura pestelui urias
pe care il ignorase atata timp iar atunci cand aude scartaind
falcile pestelui gestul sau disperat de a striga „ ajutooor „ este
unul intarziat .
In cel de al doilea tablou Iona isi pune o serie de intrebari
despre iubire , despre moarte si despre conflictele dintre
generatii si isi da seama ca este captiv si incercand sa scape
Iona spinteca burta pestelui urias in care se afla si ajunge in
burta unui peste mai mare ca primul . Acesta repeta gestul
de a spinteca burtile pestilor dar rezultatul este acelasi .
In cel de al treilea tablou apare moara de vant in cea de-a
doua burta de peste de care se simte atras dar totodata ii
este si frica sa nu ajunga in dreptul ei .
Aceasta reprezinta un avertisment al pericolului cel il urmarea
. Desii acesta se simte atras de moara de vant in acelasi timp
acesta se teme de ea deorece nu voia sa ajunga in dreptul ei
dar nici nu facea singurul lucru normal de a muta moara de
vant pentru a nu mai reprezenta un pericol ci doar urmarea
sa se adapteze .
In cel de al patrulea tablou este reprezentata o gura de
grota spartura ultimului peste spintecat de Iona . Barba lui
Iona care rasare la gura grotei si care era lunga si ascutita este
un indice de timp semnificand timpul indelungat pe care omul
il petrece incercand sa gaseasca o solutie .
Acesta isi da seama ca mergea pe un drum gresit spintecand
burtile pestilor si ca respunsul sau solutia se aflau inautrul sau
.
Gestul sinuciderii nu trebuie perceput intr-un sens propriu
ci ca un gest al regasirii pe sine .
In opinia mea ...
In concluzie...