Mi-e dor de dulcea odihnire

a gândului și-a vieții-ntregi,

să mă desprind de țărmul lumii
ca luntrea care o dezlegi...

S-alunec spre cerești limanuri

și într-un liniștit apus
să intru-n Portul Veşniciei,
iar Tu pe Țărm s-astepti, Isus ...

Și stând cu brațele întinse,

deschise larg și iubitor,
să mă primești-
un singuratic
și obosit biruitor.

Din unduirile luminii

să mă privească frații duși
recunoscându-mă din semnul
de-nsângerări și de cătuşi.

Când Ceru-ntreg o să-mi lucească

de Chipul Tău prea mult dorit,
atunci apusul meu deodată
să se prefacă Răsărit ...