1.

Esenţa şi funcţiile contabilităţi: Contabilitatea este un mijloc de culegere, sintetizare şi

prezentare a informaţiei privind activitatea întreprinderii şi rezultatele sale financiare.
Principalul motiv pentru studierea contabilităţii constă în obţinerea cunoştinţelor şiaptitudinilor
necesare pentru a participa la luarea unor decizii economice importante. Informaţiile furnizate
de contabilitate stau la baza procesului decizional atât în interiorul, cât şi în exteriorul
întreprinderii.Functiile ei sunt:
1. Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor principii şi
reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul întreprinderilor şi se pot
exprima valoric.
2. Funcţia de informare a contabilităţii rezidă în furnizarea informaţiilor privind structura şi
dinamica patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute în scopul fundamentării
deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie
de informare externă (a terţilor). Perfecţionarea acestei funcţii este condiţionată de folosirea pe
scară largă a mijloacelor de culegere şi prelucrare a datelor în vederea obţinerii unor informaţii
operative, rapide şi de calitate la toate nivelurile organizatorice.
3. Funcţia de control este legată de funcţia de informare şi constă în verificarea cu ajutorul
informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti, de
gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
4. Funcţia juridică Datele din contabilitate şi documentele primare servesc ca mijloc de probă în
justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice, pentru stabilirea răspunderii
patrimoniale pentru pagubele produse la soluţionarea unor litigii.
5. Funcţia previzională Informaţiile furnizare de contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendinţelor
viitoare ale fenomenelor şi proceselor economice.

2. Obiectul contabilităţii Ca orice disciplina stiintifica, contabilitatea reprezinta simultan o teorie

si o metoda. In calitatea sa de teorie stiintifica, contabilitatea reprezinta un sistem de principii si
cunostinte, care explica si informeaza, iar ca metoda sau tehnica, un ansamblu coerent de procedee
si instrumente prin care se observa si se inregistreaza resursele economice ale societatii, separate in
entitati patrimoniale.Obiectul de baza al contabilitatii il reprezinta patrimoniul.
PATRIMONIUL CA OBIECT AL CONTABILITATII Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor
si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile
la care acestea se refera.Se cunosc 3 conceptii in definirea si analiza patrimoniului ca obiect al
contabilitatii:
-juridica;
-economica;
-economico-juridica.
In conceptia juridica patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut economic ale
unui subiect de drept. Potrivit conceptiei economice, patrimoniul este considerat ca totalitatea
bunurilor economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce apartin unei persoane
fizice sau juridice. Prin asocierea celor 2 conceptii s-a ajuns la definirea economico-juridica a
patrimoniului, deci patrimoniul se poate defini ca totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are
subiectul de patrimoniu si bunurile la care acesta se refera. Sistemul de contabilitate reprezinta
ansamblul de norme, reguli si instrumente care stau la baza functionarii contabilitatii. Normativele
care stau la baza sunt:
-Legea contabilitatii numarul 52;
-Regulamentul de aplicare a legii contabilitatii;
-Planul de conturi general si normele de utilizare aprobate de guvern in ’93.
In proiectarea si definitivarea noului sistem contabil a fost preluat si prelucrat modelul francez dupa
ce acestaa fost adaptat la economia noastra si tinandu-se seama de directivele cuprinse in Directiva
a IV-a a C.E.E.
3. Metoda contabilităţii şi elementele acesteia. Este reprezentata de o teorie care pune in
functiune principii generale de studii a obiectului contabilitatii. Aceasta teorie est
cunoscuta sub denumirea de teoria partidei duble. Teoria partidei duble are la baza
urmatoarele principii: a.Principiul gestionar; b.Principiul periodicitatii si continuitatii;
c.Principiul dublei reprezentari; d.Principiul inregistrarii cronologice si sistematice;
e.Principiul inregistrarii sintetice si analitice. a.Are in vedere faptul ca totalitatea bunurilor,
drepturilor si obligatiilor formeaza o entitate gestionara in cadrul unitatii economice. b.Are
in vedere faptul ca activitatea desfasurata in unitatea economica poate fi decupata pe
perioade denumite exercitii financiare, perioade urmarite distinct in contabilitate. c.Are la
baza reprezentarea fiecarui element patrimodial din 2 puncte de vedere:
-din punct de vedere al continutului economic;
-din punct de vedere al sursei de acoperire sau finantare. d.Inregistrarea cronologica are in
vedere inregistrarea fenomenelor si proceselor economice in ordinea stricta de desfasurare.
Inregistrarea sistematica presupune reflectarea tuturor operatiunilor (miscarilor) in pozitii
distincte, separate patrimonial. e.Inregistrarea analitica presupune inregistrarea
operatiunilor la nivelul felurilor, sortimentelor, pozitiilor individuale ale elementelor
patrimoniale. Inregistrarea sintetica are in vedere componentele centralizatoare in cadrul
patrimoniului si in documentele financiar-contabile.
PROCEDEELE METODEI CONTABILITATIISunt:
1.Documentele sunt acte justificative care atesta operatiunile economice derulate in cursul
unei perioade de timp. Ele reprezinta de fapt suportul primar al informatiei financiar
contabile.
2.Evaluarea este procedeul metodei contabile potrivit caruia sunt comensurate in etalon
monetar fenomenele si procesele economice.
3.Calculatia este procedeul metodei contabile care comensureaza cheltuielile si veniturile
ocazionate de activitatile desfasurate, precum si rezultatele obtinute.
4.Contul este un instrument utilizat in contabilitate prin care se inregistreaza cronologic si
sistematic operatiuni care reflecta existenta si miscarea valorilor economice. Totalitatea
conturilor utilizate de contabilitate in scopul realizarii obiectului sau formeaza sistemul
conturilor. Contabilitatea dispune de un sistem de conturi in care reflectarea tuturor
operatiunilor rezultate din miscarea si transformarea elementelor patrimoniale are la baza
dubla inregistrare. Aceasta trasatura a contabilitatii face posibila cuprinderea cu ajutorul
sistemului de conturi a intregului sau obiect de studiu si mentinerea unui echilibru
permanent, necesar pentru verificarea exactitatii datelor inregistrate in conturi.
Contul furnizeaza informatii necesare pentru caracterizarea fiecarui bun economic, proces
economic, sursa de finantare, rezultat final, etc.
5.Balanta de verificare este instrumentul utilitar de contabilitate pentru a controla
respectarea dublei inregistrari a elementelor patrimoniale din cadrul unitatilor economice si
sociale, creand prin aceasta garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi.
Deasemenea, cu ajutorul balantei de verificare se centralizeaza intreaga activitate
economica a unitatii patrimoniale reflectata distinct in conturi pe parcursul intregii perioade
de gestiune. Cu ajutorul balantei de verificare se ofera conducerii fiecarei unitati
posibilitatea de a cunoaste volumul modificarilor survenite in structura patrimoniului, atat
pentru perioada curenta, cat si cumulat din perioadele precedente de gestiune, in vederea
adoptarii deciziilor ce se impun pentru conducerea activitatii unitatii pe perioade viitoare.
6.Bilantul este procedeul metodei contabile prin care se infaptuieste dubla reprezentare a
situatiei patrimoniului unitatii si a rezultatelor obtinute. Cu ajutorul bilantului se prezinta la
un momentdat in expresie valorica patrimoniul unitatii sub dublu aspect si anume:
-sub aspectul destinatiei economice pentru care contabilitatea utilizeaza notiunea de activ
patrimonial;
-sub aspectul surselor de provenienta pentru care contabilitatea utilizeaza notiunea de pasiv
patrimonial.
In acelasi timp, prin bilant se prezinta si rezultatele finale ale unitatii sub forma de profit
sau pierdere. Deoarece bilantul cuprinde situatia patrimoniului unitatii la un momentdat, el
exprima in acelasi timp rezultatul utilizarii si valorificarii acestui patrimoniu in perioada
data, deci furnizeaza informatii generale privitoare la situatia economica si financiara a
societatii si relatiile ei cu alte unitati.
 4. Metoda contabilităţii operaţiunilor economice de bază
Activele nemateriale procurate de la terţi se reflectănemijlocit în contul 111
„Active nemateriale ". La crearea în cadrul întreprinderii a activelor nemateriale (de
exemplu, a programelor informatice) consumurile se acumulează mai întâi în contul 112
„Active nemateriale în curs de execuţie", iar în cazul punerii în funcţiune a acestora se trec
în contul 111 „Active nemateriale".Procurarea şi crearea activelor materiale pe termen
lung este un proces mai complicat. De aceea valoarea de cumpărare şi toate consumurile
privind procurarea, crearea, montarea şi modernizarea acestora se reflectă în contul
121„Active materiale în curs de execuţie ".La punerea în funcţiune a obiectelor de mijloace
fixe, toate consumurile se trec din contul 121 „Active materiale în curs de execuţie" în
contul 123„Mijloace fixe". Valoarea terenurilor şi resurselor naturale procurate de
întreprindere se reflectă respectiv în conturile 122,, Terenuri" şi 125 „Resurse
naturale".Investiţiile, după cum se ştie, sunt pe termen lung şi pe termen scurt şi pot fi
alocate în părţi nelegate şi legate. în funcţie de aceste criterii pentru evidenţa investiţiilor în
planul de conturi sunt prevăzute conturile: 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate";
132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate"; 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi
nelegate"; 232 „Investiţii pe termen scurt în părţi legate ".Pentru evidenţa procurării
stocurilor de mărfuri şi materiale se utilizează următoarele conturi: 211 „Materiale ", 213„
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată ", 217 „ Mărfuri".Consumurile de transport-
aprovizionare se reflectă în conturile în care se contabilizează valoarea de procurare a valorilor
materiale procurate. Aceasta permite a determina costul efectiv al fiecărui tip de stocuri procurate.
Este necesar de remarcat că în cazul procurării mijloacelor, întreprinderea cumpărătoare plăteşte
taxa pe valoarea adăugată, însă această sumă nu se include în costul bunurilor achiziţionate şi se
reflectă în contul 534 „ Datorii privind decontările cu bugetul".Datoriile faţă de furnizori aferente
procurării mijloacelor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, se reflectă în următoarele conturi: 521
„Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale" şi 522 „Datorii pe termen scurt faţă de
părţile legate.
Dacă întreprinderea cumpărătoare acordă un avans furnizorului, această sumă se reflectă în contul
224„Avansuri pe termen scurt acordate " şi se înregistrează la calculul definitiv.
În cazul procurării bunurilor materiale prin intermediul titularilor de avans, lor li se acordă în
prealabil un avans, care se utilizează ulterior pentru cumpărarea bunurilor. Astfel de
operaţiuni se contabilizează în contul 227 „Creanţe pe termen scurt faţă de personal".
5. Clasificarea, recunoaşterea şi evaluarea activelor nemateriale
Active nemateriale – active care nu îmbracă forma materială (fizică), controlate de întreprindere şi
utilizate mai mult de un an în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi, precum şi în scopuri
administrative sau destinate predării în folosinţă (chiriei) persoanelor juridice şi fizice. Aceste active sunt
perfectate în modul cuvenit cu documente care confirmă existenţa acestor active şi drepturile exclusive
ale întreprinderii de folosire a acestora.
După conţinutul economic şi destinaţie activele nemateriale se clasifică în (şi conform paragrafului 5
din SNC 13):
 Cheltuieli de organizare – cheltuielile aferente creării
întreprinderii(pregătirea documentelor pentru înregistrare; executarea ştampilelor; taxele de stat; plata
serviciilor prestate de consultanţi, a acţiunilor de reclamă etc.);
 Goodwill-ul (fond comercial) – depăşirea valorii de procurare a
 întreprinderii în ansamblu asupra valorii de piaţă a tuturor activelor, dacă acestea ar fi fost
procurate separat, diminuată cu suma datoriilor (caracteristicile vânzării întreprinderilor la un preţ
mai mare: prestigiul pe piaţa externă şi internă; îndestularea cu produse; nivelul înalt al eficienţei
de produse; relaţii adecvate între membrii colectivului; situaţia de monopol al întreprinderii;
nivelul calificat înalt a cadrelor);
 Brevetele – drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă, pentru fabricarea unui fel
de produse, utilizarea sau vânzarea unui produs specific(invenţii, noi soiuri de plante);
 Emblemele comerciale şi mărcile de deservire – simboluri(denumiri) înregistrate, protejate de
stat, cu drept exclusiv de utilizare a lor pentru identificarea mărfurilor, serviciilor unor persoane
juridice şi fizice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane juridice şi fizice;
  Licenţele – drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate;
 Know-how-urile – sunt cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, tehnologice, comerciale, financiare,
organizaţionale, de management, biotehnice şi de altă natură cumulate de către întreprindere, care
constituie secret comercial şi aduc avantaj economic;
 Copyright – drepturi de autor garantate de stat pentru publicarea, editarea, vânzarea operelor
literare, muzicale, video şi de cinema, precum şi a altor opere de artă pe întreaga durată prevăzută
de legislaţie;
 Francizele – drepturi acordate de o întreprindere altei persoane juridice şi fizice pentru utilizarea
unei anumite formule a produsului sau tehnologii a procesului de producţie pentru un comision
stabilit;
 Programele informatice – set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de
programe pentru sisteme de prelucrare a informaţiei;
 Desenele şi mostrele industriale – un nou tip de articol înregistrat cu funcţie utilitară care acordă
deţinătorului titlului de protecţie dreptul exclusiv de utilizare a articolului;
 Drepturile de utilizare a ativelor materiale pe termen lung – sunt drepturile de utilizare a
terenurilor, mijloacelor fixe, resurse naturale investite de fondator sub formă de aport în capitalul
statutar al întreprinderii;
 Drepturile care rezultă din brevete, certificate şi alte titluri de protecţie – includ: brevetele,
mărcile, desenele şi mostrele industriale, know-how-urile care aparţin posesorului de drepturi.
După gradul de finisare se deosebesc:
 Active nemateriale finite care pot fi utilizate după destinaţie;
 Active nemateriale în curs de execuţie – cheltuielile aferente creării activelor nemateriale
(invenţiilor, diverselor formule, soluţiilor tehnice, elaborărilor de tehnologii noi, mostrelor
industriale etc.) de însăşi întreprindere în decursul unei perioade mai mare de un an.
 Nu se consideră active nemateriale: Licenţele, procurate pe o perioadă de până la un an şi
programele informatice, elaborate în decursul unei perioade, copiate pentru vânzare in decursul a
mai multe perioade de contabilizare în componenţa produselor în conformitate cu cerinţele SNC 2
„Stocuri de mărfuri şi materiale”.
Componenţa activelor nemateriale, modul de constatare şi evaluare a acestora sunt reglementate de
prevederile SNC 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”.

6. Contabilitatea intrărilor de active nemateriale

Evidenţa intrării activelor nemateriale e condiţionată de sursa de primire (intrare) a acestora:

 procurării contra plată de la alte persoane fizice şi juridice (licenţa şi document de plată);
 creării nemijlocit la întreprindere (brevetul);
 primirii cu titlu gratuit sau sub formă de subvenţii (contract de licenţă);
 depunerii de către fondatori sub forma de aport în capitalul statutar (contract de constituire şi
procesul de evaluare);
 achiziţionării prin schimb (licenţă reciprocă) etc.
 Altor operaţiuni şi evenimente (transferarea din proprietatea investişională şi cheltuieli
anticipate, majorarea valorii activelor nemateriale, înregistrarea plusurilor constatate la
inventariere)
Modul de reflectare în evidenţa contabilă a intrărilor de active nemateriale este prevăzut de S.N.C. 13
„Contabilitatea activelor nemateriale”. Evidenţa analitică se ţine pe feluri şi surse de intrarea a
activelor nemateriale. În Planul de conturi, pentru evidenţa activelor nemateriale la unităţile economice
este folosit contul 111 „Active nemateriale”. În debitul acestui cont – valoarea activelor nemateriale
intrate, iar în creditul contului – valoarea de bilanţ a activelor nemateriale ieşite şi casarea amortizării
calculate la ieşirea activelor nemateriale. Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea de intrare sau
reevaluată a activelor nemateriale la sfârşitul perioadei de gestiune.
La intrarea activelor nemateriale se întocmesc următoarele formule contabile:
Dt 111 „Active nemateriale” – la valoarea activelor nemateriale intrate, fără TVA (cu excepţia cotei în
capitalul statutar)
Ct 242 „Cont curent în valută naţională” – prin contul bancar în valută naţională; (extras bancar)
Ct 243 „Cont valutar” – prin contul bancar în valută străină; (extras bancar în valută străină)
Ct 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sau
Ct 539 „Alte datorii pe termen scurt” sau
Ct 426 „Alte datorii pe termen lung calculate” – cu achitarea ulterioară a datoriei; (factura fiscală,
factura de expediţie)
Ct 622 „Venituri din activitatea financiară” - primirea gratuită; (factura de expediţie, proces verbal de
primire predare)
Ct 423 „Finanţări şi încasări cu destinaţie specială” –primirea sub formă de subvenţii, (contractul
privind acordarea subvenţiilor, facturi de expediţie, proces verbal de primire predare)
Ct 311 Capital statutar ,Ct 313 „Capital nevărsat” – cotă în capitalul statutar; (act de constituire, facturi
fiscale, facturi de expediţie, proces verbal de evaluare a aporturilor, notă de contabilitate)
Ct 227, 532, 521 – cheltuielile de constituire achitate prin intermediul titularilor de avans sau urmeaza a fi
achitate Ct 421 „Datorii de arendă pe termen lung” – primite în arendă.
În cazul în care unele activele procurate necesită cheltuieli de creare a acestora sau care sunt
create de însăşi întreprindere iniţial sunt colectate la contul sintetic 112 „Active nemateriale în curs de
execuţie” (elaborarea programelor informatice, tehnologiilor noi, proiectelor).
La punerea în funcţiune a acestora, cheltuielile acumulate sunt decontate din creditul contului
112 „Active nemateriale în curs de execuţie” în contrapartidă cu contul 111 „ Active nemateriale”.
Operaţiile de intrare a activelor nemateriale se reflectă în registrele contabile respective reeşind din sursa
de intrare sau în maşinograme (automatizat).
7. Contabilitatea consumurilor (cheltuielilor) ulterioare
8. Contabilitatea amortizării activelor nemateriale
Amortizarea constituie repartizarea sistematică a valorii de intrare a activelor pe parcursul duratei de
exploatare utilă. Amortizarea se calculă atît în scopuri financiare căt şi fiscale. Pentru calcularea
amortizării întreprinderea trebuie să determine de sinestătător durata de exploatare utilă.
Durata de exploatare utilă a unui activ sau a unui grup de active omogene constituie:
 perioada pe parcursul căreia întreprinderea prevede utilizarea activului;
 cantitatea de unităţi de producţie, sau a volumului de servicii, pe care întreprinderea prevede
să le obţină din utilizarea acestuia.
Din momentul utilizării activelor întreprinderea stabileşte şi metoda de calculare a amortizării. În
contabilitatea financiară, conform SNC 13 „Contabilitatea activelor nemateriale” întreprinderile pot
utiliza următoarele metode de calculare a amortizării:
 liniară;
 în raport cu volumul de produse (articole) fabricate (metoda de producţie);
 soldului degresiv.
Metoda liniară. În conformitate cu această metodă, valoarea de intrarea activului va fi decontată
(repartizată) uniform pe parcursul duratei de exploatare utilă. Suma amortizării nu depinde de intensitatea
utilizării activului şi se determină prin raportul valorii de intrarea către durata de exploatare utilă.
Amortizarea = VI / DEU
Metoda în raport cu volumul de produse (piese) fabricate. Amortizarea calculată, conform
cerinţelor acestei metode, se determină ţinând cont numai de volumul de produse, articole, piese,
etc. Conform acestei metode la utilizarea activelor se calculează mai întâi amortizarea pentru o
unitate.
Amortizarea /un. = VI / CP
Respectiv amortizarea pentru perioada curentă se va calcula:
Amortizarea = Volumul de produse fabricat * Amortizarea /un
Exemplu: Întreprinderea procură dreptul de fabricare a computerilor 48000 lei, pentru o perioadă de 5 ani
. Ea planifică de a fabrica 500000 unităţi. Efectiv ea a fabricat:
1. 105000 unităţi;
2. 108000 unităţi;
3. 96000 unităţi;
4. 97000 unităţi;
5. 94000 unităţi.

Metoda soldului degresiv. Conform acestei metode, suma amortizării unor active se
calculează în baza normei de amortizare prevăzută după metoda liniară, majorată nu mai mult de
 două ori, înmulţind –se în fiecare perioadă cu valoarea de bilanţ . În ultimul an de utilizare se ia
în considerare valoarea rămasă probabilă.
Norma de amortizare = 100% / DEU
În scopuri fiscale:
 se permite deducerea amortizării fiecării unităţi de ăroprietatew nematerială cu termen de
exploatare limitat, calculînd perioada ei de exploatare prin aplicarea metodei liniare.
 Durata de utilizare a activelor nemateriale se stabileşte în conformitate cu prevederile din
Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale.
Pentru evidenţa amortizării activelor nemateriale se utilizează contul de pasiv 113 „Amortizarea
activelor nemateriale”. În creditul acestui cont se reflectă calcularea amortizării activelor nemateriale pe
parcursul duratei de exploatare utilăa acestora, iar în debit – casarea amortizării acumulate aferentă
activelor nemateriale ieşite. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma amortizării acumulate
privind activele nemateriale la sfârşitul perioadei de gestiune.
Indiferent de metoda de calculare a amortizării activelor nemateriale, se întocmeşte calculul
respectiv (în mod manual sau automatizat) lunar. Conform acestui calcul, suma amortizării calculate a
activelor nemateriale se repartizează şi se include în consumuri sau cheltuieli în funcţie de destinaţia lor:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale” – cu suma amortizării calculate activelor nemateriale ce servesc la
procesul de desfacere a produselor, mărfurilor;
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” - la suma amortizării calculate activelor nemateriale
utilizate în scopuri generale ale întreprinderii;
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” - la suma amortizării calculate activelor nemateriale acordate în
folosinţă temporară altor întreprinderi.
Dt 813 “Consumuri indirecte de producţie” - cu suma amortizării calculate activelor nemateriale
utilizate în scopurile subdiviziunilor de producţie;
Ct 113 „Amortizarea activelor nemateriale” - cu suma totală a amortizării calculate activelor
nemateriale ale întreprinderii
În debit contului 113 „Amortizarea activelor nemateriale” se reflectă casarea amortizării acumulate
aferentă activelor nemateriale ieşite.
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”Ct 111 „Active nemateriale”Aceaste formule
contabile se reflectă în registre şi în jurnalule de evidenţă precum şi în maşinogramele respective
privind contabilitatea cheltuielilor şi consumurilor.
8. Contabilitatea ieşirii activelor nemateriale. Activele nemateriale pot fi scoase din utilizare sau din
funcţiune odată cu expirarea termenului de utilizare a acestora. În acest caz se întocmeşte următoarea
înregistrare contabilă:
 casarea amortizării acumulate aferentă activelor nemateriale ieşite.
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”
Ct 111 „Active nemateriale” –
În cazul scoaterii din utilizare prematură a activelor nemateriale în afară de casarea amortizării se
înregistrează şi casarea valorii de bilanţ:
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 111 „Active nemateriale”
Exemplu: Valoare de intrare a activelor nemateriale constituie 5000 lei. Durata de exploatare 5 ani.
Metoda de calculare a amortizării – liniară. S –a utilizat activele 4 ani şi 3 luni, după care au fost scoase
din utilizare.
Casarea amortizării acumulate aferentă activelor nemateriale ieşite:
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”
Ct 111 „Active nemateriale” – 4250 lei
(5000/5=1000; 1000/12=83,3; 4*1000=4000; 3*83,3=250; 4000+250=4250)
Casarea valorii de bilanţ a activelor nemateriale:
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 111 „Active nemateriale” – 750 lei
(5000 lei - 4250 lei)
Activele nemateriale pot fi vândute altor persoane juridice şi fizice fără păstrarea dreptului de
proprietate, respectiv la un preţ mai mare, mai mic sau egal cu valoarea de bilanţ a activului nematerial
vândut. În cazul vânzării e necesar de reflectat în contabilitate: casarea amortizării acumulate, casarea
valorii de bilanţ şi venitul din vânzarea activelor. Operaţiunea de vânzare a activelor nemateriale (de
ieşire) se consideră operaţiuni ale activităţii de investiţii, respectiv cheltuielile şi veniturile vor fi
reflectate la conturile contabile: 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” şi 621 „Venituri
din activitatea de investiţii”
Exemplu: Valoarea de intrare a activului nematerial constituie – 8000 lei. Amortizarea acumulată –
3000 lei. Preţul de vânzare (fără TVA) pe bază de facturi:
5000 lei
6200 lei
4500 lei
Preţul de vânzare = Valoarea de bilanţ
Casarea amortizării acumulate aferentă activelor nemateriale vândute:
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”
Ct 111 „Active nemateriale” – 3000 lei
Casarea valorii de bilanţ a activelor nemateriale vândute:
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 111 „Active nemateriale” – 5000 lei
Constatarea venitului din vânzarea activelor nemateriale:
Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”
Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii” – 5000 lei
TVA aferentă activelor vândute:
Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 1000 lei
Preţul de vânzare > Valoarea de bilanţ
Casarea amortizării acumulate aferentă activelor nemateriale vândute:
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”
Ct 111 „Active nemateriale” – 3000 lei
Casarea valorii de bilanţ a activelor nemateriale vândute:
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 111 „Active nemateriale” – 5000 lei
Constatarea venitului din vânzarea activelor nemateriale:
Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”
Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii” – 6200 lei
TVA aferentă activelor vândute:
Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 1240 lei
Preţul de vânzare < Valoarea de bilanţ
Casarea amortizării acumulate aferentă activelor nemateriale vândute:
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”
Ct 111 „Active nemateriale” – 3000 lei
Casarea valorii de bilanţ a activelor nemateriale vândute:
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 111 „Active nemateriale” – 5000 lei
Constatarea venitului din vânzarea activelor nemateriale:
Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”
Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii” – 4500 lei
TVA aferentă activelor vândute:
Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 900 lei

În cazul transmiterii gratuite a activelor nemateriale se reflectă: casarea amortizării acumulate,

casarea valorii de bilanţ şi TVA aferentă activelor transmise:
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”
Ct 111 „Active nemateriale”
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 111 „Active nemateriale”
Dt 713 „Cheltuieli generale şi administrative”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
În cazul transmiteri gratuite a dreptului la folosirea activelor nemateriale cu păstrarea dreptului
patrimonial de câtre licenţiar (cel care predă) se întocmeşte o singură înregistrare privind TVA de la suma
dreptului transmis:
Dt 713 „Cheltuieli generale şi administrative”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Exemplu: întreprinderea transmite gratuit unei persoane juridice dreptul la folosirea brevetului de
invenţie pe o perioadă de 3 ani, cu o valoare de 25000 lei (fără TVA).
Dt 713 „Cheltuieli generale şi administrative”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 5000 lei
În cazul transmiteri gratuite a dreptului la folosirea activelor nemateriale fără păstrarea dreptului
patrimonial de câtre licenţiar (cel care predă) în afară de înregistrarea contabilă privind TVA de la suma
dreptului transmis se mai reflectă şi casarea amortizării şi valorii de bilanţ:
Dt 113 „Amortizarea activelor nemateriale”
Ct 111 „Active nemateriale”
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Ct 111 „Active nemateriale”

Dt 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Astfel de cazuri practic nu se produc. În rareori cazuri când licenţiarul va transmite dreptul pe deplin
licenţiatului .
Dreptul la folosirea activele nemateriale pot fi vândute altor persoane juridice şi fizice cu
păstrarea dreptului de proprietate. Deoarece această operaţiune nu se consideră de ieşire, nici nu putem
constata cheltuieli şi venituri ale activităţii de investiţii, ci reprezintă vânzarea altor active : contul 612
„Alte venituri operaţionale”. În acest caz e necesar de reflectat în contabilitate: venitul din vânzarea
activelor şi TVA aferentă:
Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”
Ct 612 „Alte venituri operaţionale”
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
Exemplu: Întreprinderea – licenţiar a vândut dreptul la folosirea unei tehnologii pe o perioadă de 5 ani
la suma de 120000 lei (fără TVA) cu achitarea ulterioară.

Dt 229 „ Alte creanţe pe termen scurt”- 144000 lei

Ct 612 „Alte venituri operaţionale” –120000 lei
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 24000 lei

Dreptul la folosirea activele nemateriale pot fi vândute altor persoane juridice şi fizice fără păstrarea
dreptului de proprietate. Deoarece această operaţiune se consideră de ieşire întreprinderea constată
cheltuieli şi venituri ale activităţii de investiţii. În acest caz e necesar de reflectat în contabilitate: casarea
amortizării acumulate, casarea valorii de bilanţ şi venitul din vânzarea activelor.
10. Clasificarea, recunoaşterea şi evaluarea activelor materiale pe termen lung

Activele materiale pe termen lung reprezintă activele care îmbracă o formă fizică naturală, cu
durata de funcţionare utilă mai mare de un an, care pot fi utilizate în activitatea întreprinderii pentru a
obţine un avantaj economic sau care se află în proces de creare şi nu sunt destinate vânzării.
Contabilizarea activelor materiale pe termen lung se ţine în conformitate cu S.N.C. 16 “Contabilitatea
activelor materiale pe termen lung”. După componenţă şi omogenitate activele materiale pe termen lung
se divizează în următoarele grupe:
 active materiale în curs de execuţie;
 terenuri;
 mijloace fixe;
 resurse naturale.
Activele materiale în curs de execuţie reprezintă cheltuielile privind achiziţionarea şi crearea activelor
la beneficiarul construcţiei în decursul unei perioade îndelungate (achiziţionarea utilajului ce necesită
montaj, construirea clădirilor, construcţiilor speciale, plantarea şi cultivarea plantaţiilor perene).În funcţie
de tipurile acestora activelor materiale în curs de execuţie poate fi divizate:
 în lucrări de construcţie (extindere a clădirilor existente) a clădirilor, construcţiilor speciale;
  în lucrări de montaj (asamblarea şi instalarea utilajului);
 în cheltuieli de achiziţionare a utilajelor, instrumentelor, inventarului;
 alte lucrări capitale şi servicii (de proiectare-explorare).
Terenurile prezintă un gen special de imobil, care are o durată de utilizare nelimitată în desfăşurarea
activităţii întreprinderii sau poate fi destinat închirierii. În componenţa acestei categorii intră ariile de
pământ de care dispune întreprinderea, ocupate sub clădirile şi edificiile ei, livezi, vii, câmpii etc. În
funcţie de genul acestora grupa terenurilor cuprinde:
 terenuri fără construcţii;
 terenuri ocupate cu construcţii (clădiri, construcţii speciale);
 terenuri cu zăcăminte naturale;
 terenuri arendate pe termen lung.
Terenurile şi activele materiale în curs de execuţie, deoarece au o durată de utilizare nelimitată sau se află
în proces de creare sunt numite active materiale pe termen lung neuzurabile.
Mijloacele fixe - activele materiale, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (3000 lei),
planificate pentru utilizare în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi, în prestarea serviciilor
mai mult de un an, sunt destinate închirierii sau în scopuri administrative. În raport cu componenţa
natural-substanţială, mijloacele fixe se divizează în următoarele grupe:
 clădiri - blocuri ale secţiilor de producţie, biroului întreprinderii şi altor subdiviziuni (serviciului
medical, caselor de odihnă etc.);
 construcţii speciale - sonde de petrol, gaze naturale, poduri, drumuri, terenuri asfaltate ale
întreprinderii; baraje, estacade, fântâni arteziene şi alte feluri de fântâni, îngrădituri etc.;
 instalaţii de transmisie - reţele electrice, transmisiile, conductele cu toate dispoziţiile intermediare
pentru transformarea energiei şi transmisia substanţelor lichide sau gazoase (abur, apă, aer comprimat
etc.);
 maşini şi utilaje,
care, la rândul lor, se subîmpart în:
a) maşini şi utilaje de forţă - motoare cu abur, reactoare atomice, turbine cu abur, gaze, hidraulice,
motoare cu ardere internă, motoare electrice, maşini electrice (generatoare electrice,
compensatoare sincronice), tractoare şi transformatoare de forţă etc.;
b) maşini şi utilaje de lucru - maşini şi aparate, utilaje cu ajutorul cărora se acţionează pe calea
chimică, mecanică, termică asupra materiei prime, materialelor de a le transforma în produs:
maşini şi utilaje, inclusiv cu dirijare programată, automate (utilaj de evidenţă a produselor
fabricate, controlului calităţii, produselor etc.);
c) aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaj de laborator - aparate şi instalaţii destinate
măsurării grosimii, diametrului, suprafeţei, masei, timpului, presiunii, vitezei, capacităţii, aparate
pentru încercarea materialelor, executarea experienţelor, analizelor etc.;
d) tehnică de calcul - computere, calculatoare de comandă, calculatoare şi dispozitive analogice,
calculatoare numerice (calculatoare cu tastatură) etc.;
e) alte maşini şi utilaje - maşini şi utilaje care nu intră în grupele enunţate (utilajele staţiilor
telefonice, instalaţiile televiziunii industriale, maşinile de pompieri) etc.;
 calculatoare;
 mijloace de transport - transportul auto, căii-ferate, aerian, navele (maritime şi fluviale), precum şi
magistralele de asigurare cu gaze şi apă etc.;
 unelte şi scule, inventar de producţie şi gospodăresc şi alte tipuri de mijloace fixe - obiecte cu
destinaţie de a executa unele operaţii de producţie (ambalaj de păstrare a materialelor lichide,
pulverulente, butoaie, bidoane, containere, obiecte destinate transportării produselor în cadrul
întreprinderii şi nu prezintă ambalaj), unelte de tăiat, de lovit, de presat, de îndesat, inclusiv manuale şi
mecanizate, pentru executarea lucrărilor de montaj, inventarul gospodăresc - mobilierul, safeuri,
aparate de multiplicat.
 animale de muncă - animalele de muncă (bovine şi alte animale de muncă);
 plantaţii perene - ariile de livezi, vii, alte plantaţii perene fructifere sau decorative fără valoarea
terenurilor ocupate cu acestea;
 alte mijloace fixe - fondurile de bibliotecă, investiţiile, valorile muzeale, exponatele lumii animale în
menajerii, investiţii ulterioare în mijloacele fixe arendate.
În funcţie de apartenenţă, distingem mijloace fixe proprii (care aparţin întreprinderii date ca patrimoniu)
şi închiriate (ce aparţin altei persoane juridice sau fizice, dar temporar sunt folosite de întreprinderea
dată, în conformitate cu contractul de închiriere).
Resurse naturale numim partea activelor materiale pe termen lung, care are o formă naturală concretă de
rezerve de petrol, gaze, piatră, de material lemnos etc. şi care, la rândul lor, pot fi extrase (explorate) în
cursul unei perioadei îndelungate. Resursele naturale pot fi grupate după tipuri (genuri) de resurse:
 petrol;
 gaze naturale;
 piatră de var;
 piatră de construcţie;
 prundiş;
 nisip;
 argilă;
 apă minerală, curativă etc.
Mijloacele fixe şi resursele naturale au o durată de utilizare (exploatare, extracţie) limitată, pe parcursul
căreia se calculează uzura (epuizarea), respectiv ele se consideră activele materiale pe termen lung
uzurabile.