Ion - L.

Rebreanu

1) Subiectul
2) Conflicte
3) Particularitati de compozitie
4) Personaje
5) Arta naratiunii
1) Romanul Ion - aparut in 1920 – este nu numai o incununare a activitatii de nuvelist
a lui L.R. , ci si o biruinta a prozei romanesti , in sincronizarea sa cu literatura
universala ptr ca , noteaza E.Lovinescu : ,, Formula lui Ion nu e o formula nici
actuala , nici comoda ; ea e , totusi , formula marilor constrangeri epice , pornind de
la cei vechi si ajungand la cei moderni ; formula romanului naturalist , a comediei
umane de pilda , dar , mai ales , formula operei lui Tolstoi : formula ciclica a
zugravirii , nu a unei portiuni de viata limitata la o intamplare , ci a unui vast panou
curgator de fapte invalmasite ce se perinda aproape fara inceput si fara sfarsit , fara o
finalitate , negresit , o metoda fara stralucire artistica , fara stil , cu mari primejdii ( si
cea mai amenintatoare e banalitatea ) , dar care ne da impresia vietii in toate
domeniile ei , nu izolate pe planse de studiu , ci curgatoare si naturala , formula
realizata rar in toate literaturile si ptr prima data la noi , in Ion .”
 Tema este viata sociala a Ardealului zugravita prin satul Pripas ,, de la
simplul vagabond , pana la candidatul de deputat si de la mediul
administratiei unguresti , cu o fauna bogata in exemple variate „ , cu
episoade numeroase , romanul se organizeaza in jurul unei figuri centrale ,, a
unui erou frust si voluntar „ - Ion .
 Construit intr-o simetrie perfecta devenita tehnica compozitionala – glasul
pamantului si glasul iubirii inceputul – sfarsitul - sugereaza de fapt , lupta
dintre sufletul lui Ion in fata celor doua chemari , fortele fiind inegale si
actionand succesiv .
Prin moartea sa , in finalul romanului deoarece nu poate trai fara dragoste ,
eroul se umanizeaza si face ca romanul sa depaseasca samanatorismul idilic
al lui Duiliu Zamfirescu si eticismul ardelenesc al lui Slavici .
2) Romanul este format din 13 capitole .
3) Romanul este o monografie a satului ardelean si o istorie a unei casnicii taranesti .
Evenimentele romanului incep intr-o zi de duminica in care satul e strans la hora , in
curtea Tudosiei , vaduva lui Maxim Oprea .

Intriga este simpla : Ion al Glanetasului , flacau sarac , ambitios , inteligent , chipes , o
seduce pe Ana , fiica uratica a lui V.Baciu , desi o iubeste pe Florica .Ana aduce pe lume un
copil , Ion obtine pamanturile lui V.Baciu . Ana , stalcita in bataie de tatal sau si de Ion , se
spanzura , convinsa ca Ion n-a iubit-o niciodata . Copilul moare , Ion incepe sa asculte de
glasul iubirii . Florica se casatorise cu George . Surprins intr-o noapte de George , Ion cade
rapus de sapa acestuia . George va pleca la ocna , pamanturile ptr care se zbuciumase atat
conform intelegerii dintre socru si ginere , vor deveni proprietatea bisericii .

Romanul aduce succesiv , in prim-plan si alte episoade , de exemplu cele referitoare la

invatatul Herdelea si familia sa , la preotul Belciug , la scoala si la biserica din sat , la datinile
si obiceiurile caracteristice : nastere , botez , nunta obstescul sfarsit .

4) Din punct de vedere al constructiei , E.Lovinescu o compara cu vigoarea piramidelor

faraonice . Obiectivitatea fundamentala scoate romanul din randul literaturii de lupta
, inaltandu-se pe treapta unei creatii fara cauze eficiente si finale vizibile . De aceea
aparitia lui Ion a fost considerata unanim de critici ca o data memorabila in istoria
literaturii romanesti contemporane si ca prima mare creatie obiectiva .
Personajele

Tudor Vianu remarca in 1920 faptul ca povestea destinului care sfarseste tragic nu poate
fi un fapt divers : ,, Siguranta si unitatea gestului care ii conduce viata prin posesiune la
posesiunea pamantului si la posesiunea femeii are o maretie reprezentativa ; e poate sinteza
celor doua instincte cardinale care au asigurat persistenta rasei .

In cazul acesta , Ion poate fi socotit drept adevarata poema a Ardealului .”

Romanul este social si psihologic intr-o viziune obiectiva , sintetica .