Sunteți pe pagina 1din 3

ÎNGRIJIREA COPILULUI MARE CU GASTROENTERITĂ ACUTĂ ȘI ENTEROCOLITĂ

ACUTĂ
Definiția. Se folosește termenul de gastroenterită acută dacă există asocierea de scaune diareice cu
vărsături numeroase, până la intoleranță gastrică, pentru o perioadă de timp limitată și relativ scurtă: 1
– 3 săptămâni.
Simptomatologie:
- Scaune modificate, semilichide sau lichide, uneori mucosanghinolente, în număr variabil, în funție
de gravitate.
- Vărsături absente, rare sau numeroase, în funcție de componenta gastrică.
- Apetit dispărut în majoritatea cazurilor; în formele ușoare însă, el poate fi păstrat.
- Colici abdominale, în special în enterocolite.
- Febră, uneori foarte ridicată, în funcție de germenul infecțios în cauză.
- Stare generală bună în formele ușoare; în formele grave poate fi profund alterată.
- Pierdere în greutate, după intensitatea și durata manifestărilor bolii.
- Colaps prin hipovolemie și de cauză infecțioasă în formele grave.
- Semne de deshidratare acută (mai puțin pregnante ca la sugar și copilul mic): uscăciunea
tegumentelor și a mucoaselor este intensă, oligurie.
Probe de laborator :
- Coprocultura.
- Hemoleucograma.
- Ionograma serică în formele grave, urmărind stabilirea pierderilor hidroelectrolitice și echilibrul
acido-bazic.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea copilului mare cu gastroenterită sau enterocolită acută:
1. Urmărirea evoluției manifestărilor digestive: numărul și aspectul scaunelor, vărsăturile. Durerile
abdominale și totodată modificările în starea generală a bolnavului, apariția sau scăderea febrei, etc.
Cântărirea la intervale scurte a copilului.
2. Stabilirea planului de realimentare progresivă cu alimente permise și controlarea respectării lor de
către micul bolnav și de către familia acestuia.
3. Recoltarea probelor de laborator menționate (coprocultură, hemogramă, ionogramă serică) și
înregsitrarea rezultatelor.
4. La indicația medicului, montarea unei perfuzii endovenoase de rehidratare, urmărirea ritmului în
care aceasta se desfășoară și cum este tolerată.
5. Efectuarea tratamentului și urmărirea modului cum acesta este tolerat. Eventualele reacții
secundare de semnalat.
6. Pentru o perioadă de timp variabilă, va recomanda abținerea de la alimentele „cu risc”: prune,
porumb, pepene, pere, caise verzi, ceapă, usturoi, semințe, varză, fasole uscată, salată de vinete,
conopidă, sucuri, sosuri grase, lapte bătut, înghețată, crème de cofetărie și torturi, etc.

INFECȚIILE TRACTULUI URINAR (ITU)


Pot exista infecții înalte ale tractului urinar (pielonefrita acută și cronică) și infecții joase
(pielocistite, cistite). La copil însă, cel mai adeseori tractul urinar este afectat în totalitate.
Etiologie :
Cauza determinantă: pătrunderea germenilor bacterieni pe căile urinare: Escherichia coli, bacilul
Proteus, enterococ, Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas aeruginosa (bacil piocianic).
Cauze favorizante:
- malformații congenitale ale aparatului urinar: hidronefroza congenitală, stenoza ureterală,
dedublarea pielo-ureterală, anomalii ale joncțiunii pielo-ureterale, rinichi ectopic;
- refluxul vezico-ureteral;
- sexul: sunt mai frecvente la fetițe;
- frigul, în special la membrele inferioare și în regiunea lombară;
- litiaza urinară care se poate suprainfecta;
- compresii asupra tractului urinar, produse de vreo formație tumorală de vecinătate;
- infecții intestinale repetate sau prelungite (se propagă pe cale limfatică sau sanguină).
Simptomatologie :
- Febra apare în perioadele de acutizare, putând fi ridicată și prelungită.În perioadele de latență,
copilul este afebril.
- Durerile repetate au sediul fie în regiunea lombară, fie abdominal, necaracteristic. Ele sunt
variabile ca intensitate, uneori devin colicative.
- Tulburări digestive (anorexie, vărsături, diaree) la sugari și copii mici.
- Fenomenele vezicale: usturimi la micțiune, disurie, polakiurie, tenesme vezicale.
- Urina este tulbure, uneori cu flocoane care sugerează prezența puroiului (piurie). Mai rar apare
hematurie macroscopică.
- Poate apare enurezis la copiii care până atunci aveau controlul asupra sfincterului vezical.
Investigații:
- Examenul de urină.
- Probele de numărare a elementelor figurate din urină (Addis-Hamburger și Stansfeld-Webb).
- Urocultura este proba cheie care indică germenele cauzal.
- Hemoleucograma.
- VSH.
- Echografia de rinichi și căi urinare poate pune în evidență:
- malformații congenitale;
- modificări de volum ale rinichilor și ale căilor urinare;
- modificările sistemelor pielocaliceale;
- calculii existenți în căile urinare.
- Radiografia renală simplă și urografia cu substanță de contrats (Odiston).
- Uretrocistografia micțională.
Tratament :
1. Nu este necesară nici o dietă, exceptând cazurile ajunse în stadiul de insuficiență renală cronică cu
azotermie fixă. Se recomandă multe lichide.
2. Chimioterapice și antibiotice în cure alternative, câte 10 zile, in funcție de antibiogramă.
Tratamentul se efectuează sub controlul uroculturii, pentru a i se verifica eficiența.
3. În cazul infecțiilor joase ale tractului urinar (cistite) pot fi utile și băile fierbinți de șezut, cu o
soluție slabă de permanganat de potasiu, dar numai seara, înainte de culcare, pentru a putea imediat să
se intre în pat, la căldură, riscând altfel să agraveze fenomenele.
4. Tratamentul chirurgical urologic este necesar în cazul unor malformații obstructive ale tractului
urinar; în refluxul vezico-ureteral accentuat.
5. În litiaza renală dă rezultate bune metoda neinvazivă de litotripsie extracorporeală.

GLOMERULONEFRITA ACUTĂ DIFUZĂ POSTSTREPTOCOCICĂ


Definiție.Este o afecțiune în care streptococul beta-hemolitic acționează de la distanță (dintr-un
focar de infecție, de obicei amigdalian) prin antigene și toxine asupra rinichiului, determinând leziuni
de tip glomerular.
Etiologie :
• Cauza determinantă: infecția cu streptococ beta-hemolitic; se poate produce:
- dintr-un focar cronic de infecție amigdaliană (amigdalită cronică hipertrofică):
- de la un focar de otită medie supurată cu streptococ;
- de la un erizipel (denumită streptococică circumscrisă nesupurată);
- după scarlatină;
- dupa pneumonie sau pleurezie purulentă cu streptococ;
- în cursul unei septicemii streptococice.
• Cauze favorizante:
- vârsta peste 3 ani;
- frigul;
- anginele repetate, în special cele pultacee.
Simptomatologie. Inițial există o infecție strptococică (amigdalită pultacee, impetigo etc.).
Urmează un interval liber (fără nici un simptom) de cca 2 – 3 săptămâni. Apoi brusc, debutează
glomerulonefrita acută poststrptococică:
- copilul se scoală dimineața cu edeme palpebrale și ale gambelor;
- urina are aspectul spălăturii de carne (hematurie macroscopică);
- urinează în cantitate mică și la intervale rare (oligurie);
- uneori acuză cefalee, grețuri și dureri lombare;
- controlul tensiunii arteriale arată hipertensiune, uneori mult peste valorile normale.
Investigații de laborator:
- Examenul sumar de urină;
- Numărarea elementelor figurate din urină (proba Addis-Hamburger și proba Stansfeld-Webb);
- Urocultura este sterilă. Streptococul rămâne cantonat la sediul infecției (amigdale, focar otic,
leziuni cutanate), acționând de la distanță;
- Hemoleucograma;
- VSH;
- Titrul ASLO este crescut, dovadă a infecției strptococice;
- Uneori exsudatul faringean poate pune în evidență streptococul beta-hemolitic;
- Echografia renală.
Complicații posibile:
- Insufieciența renală acută se caracterizează prin apariția anuriei, respirație acidotică Kussmaul,
tulburări digestive (anorexie, greață, vărsături, uneori și diaree) și modificări importante ale probelor de
biochimie sanguină.
- Encefalopatia hipertensivă se manifestă prin creșteri importante ale tensiunii arteriale, cefalee,
tulburări de vedere, uneori convulsii tonico-clonice.
- Edemul pulmonar acut. Apare dispnee tot mai accentuată, tuse spastică, respirație încărcată cu
secreții, spută aerată rozată în jurul gurii, cianoză, senzație de sufocație.
Tratament :
1. Repaus la pat pe toată perioada cât se mențin simptomele clinice și ureea crescută. Apoi repausul
va fi menținut în casă. Se va evita frigul.
2. Dietă de cruțare renală, desodată, cu realimentare progresivă astfel:
- primele 2 – 3 zile regim hidrozaharat (ceai, miere, dulceață), cu restricția lichidelor în caz de
hipertensiune arterială importantă;
- urmează introducerea fructelor și a zarzavaturilor: salată verde, roșii (tomate), mere, struguri,
pepene; supe de zarzavat.
- după alte 2 – 3 zile: cartofi în supă, fierți sau copți, orez bine fiert.
- după alte 2 – 3 zile: unt, produse făinoase diverse (macaroane, paste, tăiței) introduse în supă
cau consumate cu dulceață; pâine fără sare;
- o dată cu normalizarea ureei sanguine se introduc primele proteine de origine animală: brânza
de vaci;
- urmează carnea slabă, sub formă de rasol; ouă fierte; smântână;
- laptele se administrează în finalul dietei.
În convalescență se poate trece de la regimul sever desodat la un regim hiposodat, evitându-se doar
excesul de sare. Regimul alimentar se îmbogățește rapid.
3. Antibioticoterapia antistreptococică.
4. Împotriva hipertensiunii arteriale.
5. Insuficiența renală acută.
6. În encefalopatia hipertensivă: antihipertensive în mod susținut.
7. În edemul pulmonar acut: poziție semișezândă de confort respirator: punerea de garouri la
rădăcinile a trei din cele patru membre, cu rotarea lor câte 10 – 15 minute, astfel încât să nu se
prelungească lipsa de irigare a nici unuia peste ½ oră; antihipertensive; hemodializă.