MUNTI SCANDINAVIEI

Munții Scandinaviei sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde pe tot
parcursul Peninsulei Scandinave, trecând prin Norvegia și Suedia.

Lungimea lanțului muntos este de 1700 km si cu cel mai înalt vârf,

Galdhøpiggen, cu 2469 m altitudine. Partea de nord-vest a Munților
Scandinaviei este erodată masiv de Marea Norvegiei, formându-se
astfel fiordurile. Formati in orogeneza caledoniana, muntii
Scandinaviei au peste 400 de milioane de ani vechime, suferind de-a
lungul timpului atacul eroziv al apei si al vantului.In urma cu cca 2
milioane de ani, Muntii Scandinaviei s-au mai inaltat cu cateva sute
de metri, pentru ca in pleistocen(prima epoca a cuaternarului,
caracterizata prin alternante de intervale reci cu perioade calde),
ghetarii sa modeleze relieful, aducandu-l la aspectul actual.
Rocile din care sunt alcatuiti Muntii Scandinaviei sunt diverse, cele
mai raspandite fiind rocile foarte vechi, puternic metamorfozate, in
deosebisisturile cristaline(roci formate prin procesul de
metamorfismal altor roci sub actiunea presiunii), gnaise, granite,dar si
gresii.
Formele de relief variate dau un aspect pitoresc acestor munti care
nu impresioneaza prin inaltime, cat prin peisajele de basm, intalnite la
tot pasul.Cele mai caracteristice forme de relief sunt platourile
inalte(numite de locuitori "vidde"), hornurile, circurile si vaile glaciare.
Hidrografia muntilor scandinavieste formata dintr-un un număr
mare de lacuri glaciare si rauri , de dimensiuni mici, ce se varsă în
Golful Botnic. Printre râuri se pot aminti următoarele: Otra, Dal, Ume,
Pite, Lule, Kemi si lacuri precum Lacul Vanem, Lacul Siljan, Lacul
Storsjon, Lacul Inari.

Clima este temperat-oceanică, rece, caracterizată prin precipitații

destul de dese. Clima oceanică, cu un plus de umiditate datorită
circulației vestice sud-vestice asociată cu influența curentului cald al
Golfului, introduce una din importantele anomalii pozitive ale
latitudinii, încât temperaturile medii în luna ianuarie se mențin la 0 °C.
Acest fenomen face posibil, prin neînghețarea apelor, transportul
maritim chiar și în nordul Mării Norvegiei. Clima blândă a unor
fiorduri, o urmare a influenței aceluiași curent cald, influențează
favorabil producția unor pomi fructiferi. Valorile sunt moderate,
temperaturile lunii iulie netrecând de 15 °C. Munții Scandinaviei
introduc o asimetrie climatică separând vestul umed de estul din ce în
ce mai continental. În aceste condiții, în vestul și sudul paninsulei
apar ploi bogate de toamnă și iarnă.

Muntii Scandinaviei se pot detasa, prin trasaturile dinstictive pe care

le au, in trei mai sectoare :

1)Sectorul nordic- cel mai ingust, cu forma unei creste asimetrice,

puternic accidentata, are altitudini maxime de 1800-
2100m.Altitudinea cea mai mare este atinsa in varful
Kebnekajse(2117m),alte varfuri importante fiind Stora(2090m),
Sulitelma(1914m)si Burge(1703m).

2)Sectorul central-este cel mai coborat, cu altitudini ce rar trec peste

1000m. Aici se gasesc numeroase lacuri
glaciare(Kallsjon,Tunnsjo,etc.),marturie peste timp a glaciatiunii
pleistocene.
3)Sectorul sudic)-este cel mai impunator prin lungime(peste 800km)si
latime(cca. 300 km).De asemenea, aici se gasesc cele mai mari
altitudini din M-tii Scandinaviei, detasandu-se varful
Galdhopiggen(2470m),din M-tii Iotunheimen. Se remarca varfurile
Glittertind(2405m), Snohetta(2286m)si Rondane (2183m).
Chiar daca nu poate fi inclus intr-un anumit sector, tarmul norvegian
al M-tilor Scandinaviei se remarca prin spectaculozitatea sa. El este
inalt, foarte dantelat, cu numeroase fiorduri ce patrund spre interiorul
muntilor, cele mai tipice fiind Hardangerfjord(179 km lungime),
Romsdalfjord, Sognefjord (204 km lungime), Trondheimfjord, etc.
In ceea ce priveste vegetatia, sectorul nordic si cel central sunt
caracterizate de o vegetatie asemanatoare tundrei, cu numeroase
turbari in partea superioara a versantilor. In sectorul sudic, versantii
mijlocii si inferiori sunt acoperiti cu paduri de conifere precum pin si
molid, mesteacan si mai rar alte foioase. Indeosebi, sectorul
suprapus Norvegiei, se remarca printr-un potential turistic deosebit,
conditiile naturale si cele antropice impunand o activitate de "loisir"
intensa. Norvegia, denumita si "Tara Fiordurilor", "Tara cascadelor"
sau" Tara Aurorelor Boreale", are peste 90% din teritoriu suprapus
Alpilor Scandinaviei, iar lungimea tarmului(cu fiorduri si
golfuri)depaseste 25000 km.