I.B.

U
Curs 1
07.10.2014
Power Point -> laptop
Istoria Bisericească Universală -> Creștinismul apusean în mileniul II
Biserica Romano – Catolică -> denumire însușită la Conciliul de la Trident (sec. XVI)
Biserica noastră – Biserica Ortodoxă => Katholiki Ekklesia (universală)
Catolic -> universalitate d.p.d.v calitativ și cantitativ
Pliroma -> totalitatea/deplinătatea credinței
1054 – despărțirea
14 Cursuri !
Biserica Apuseană în secolele XI-XV
Context istoric
Sec XI – Bizanțul – înfloritor // Occidentul – sărac, atât economic, cât și cultural
Influențele culturii creștine – erau foarte prezente în Occident
Balanța culturii și a puterii politice s-a mutat treptat dinspre Orient, în Occident
Marile migrații de popoare se încheiaseră în Apus
Națiunile capătă conștiință de sine, iar liantul este credința creștină
Răsărit – marea invazie a popoarelor turcmene (turcii selgiucizi și otomani) -> vor distruge toată
cultura greco-ortodoxă
Biserica San Marco – Veneția – sec. X -> Efectiv ortodoxie
Europa și Islamul – sec XI
Sfântul Imperiu Romano – German – foarte maleabil (împăratul își muta reședința cum voia)
622 – fuga lui Mahomed – Hegira
Europa – înconjurată de Islam din est, sud și vest; un beneficiu -> cultura greacă a fost mijlocită
în Occident prin traduceri arabe
Sudul Spaniei – în mâinile maurilor, care au putut fi învinși definitiv și alungați din Europa de
Vest abia în 1490 (Reconquista)
Normanzii – ocupă Italia bizantină în 1041
1061 – Sicilia, aflată sub musulmani, care în 1130 întemeiază Regatul Siciliei, unde au conviețuit
mai departe culturile greacă, romană și arabă
Normanzi (nor-mer) – oamenii/bărbații nordului
Sec. IX – slavii din Kiev au cerut conducători din Scandinavia
Palatul Allambro (Granada) – construit de dinastia nasridă
Spania și sudul ei – singurul loc unde creștini profită de musulmani
Misiuni creștine în Nord
- se încreștinează în sec. XI
Misiunile lui Ansgar (Apostolul Nordului) din sec. al IX-lea sunt continuate în sec. al X-lea și al XI-
lea până la încreștinarea Islandei și a Groenlandei
Încreștinarea popoarelor din Nord (danezi, suedezi, norvegieni, polonezi, unguri)
Creștinismul în Est
- se definitivează granița dintre creștinismul bizantin și cel latin
În anul 1000, Împăratul Otto al III-lea a recunoscut independența Poloniei, precum și a Ungariei
– acestea au acceptat misionarii latini și au trecu în sfera de influență a Romei, după ce
gravitaseră în sfera creștinismului bizantin
Ungurii s-au apropiat de Roma sub Ștefan cel Sfânt (997-1038)
Polonezii s-au apropiate de Roma sub Boleslav I cel Viteaz (992-1025)
Țările baltice – încreștinate oficial abia în secolul XIV (cavalerii teutoni)
Viața creștină
Distanța mare între sintezele teologiilor și religia țăranilor simpli și neștiutori de carte
O mare evlavie era arătată Sfinților și Sfintelor Moaște
Pelerinajele la Roma și Iacob de Compostella – legate de merite și indulgențe
Epoca cruciadelor – 1096-1291 – mase întregi de oameni pleacă în Orient să apere Sfântul
Mormânt
Conciliul IV Lateran – 1215 (Denumirea – după palatul în care s-a ținut)
Hotăra următoarele:
- credincioșii să se împărtășească cel puțin o dată pe an
- Purgatoriul și transsubstanțierea
-> Biserica a fost nevoită să ia măsuri întrucât credincioșii nu se împărtășeau
Conciliile romano-catolicilor – „continuare” a Sinoadelor Ecumenice
7 – cifră sacră: 7 păcate capitale, 7 virtuți, 7 daruri ale Sfântului Duh, 7 Sfinte Taine, etc
Sfântul Ioan Casian – „8 păcate de moarte”
„Planul de foc” – Pr. Arsenie Papacioc
Cearta pentru învestitură
754 – întemeierea statului papal de către franci
962 – Otto I – Sfântul Imperiu Romano-German (de națiune germanică)
Interdependența papă-împărat – sec. XIII – apogeul puterii pontificale -> urmează decăderea în
secolele XIV-XV
Papa – episcop al orașului; șef al statului Vatican; episcop al întregii lumi
Împăratul – era încoronat de papă, dar și papa era învestit de împărat cu cârjă și inel
Era de neconceput pe acea vreme ca semnele autorității spirituale să fie primite de la un laic
Dispută teoretică – puterea spirituală și puterea temporală – care era relația dintre ele
Inelul – însemnul încrederii și al puterii (foarte important la cardinali)
În statul medieval nu puteai conduce dacă nu erai „Unsul lui Dumnezeu”
Împăratul Henric al IV-lea (1056-1105) – numește în 1075 un arhiepiscop german pe tronul
arhiepiscopiei de Milano
Papa Grigorie VII (1073-1085) – ține în 1075 un sinod, unde se hotărăște depunerea clericilor
care acceptă demnitatea bisericească de la un mirean, și excomunicarea mirenilor vinovați de
această faptă
Numele de papi -> fiecare cu semnificația sa:
a) Grigorie – reformatori
b) Ioan (Ion) – blânzi
c) Francisc – milostivi (cu săracii)
Sinod la Worms – 1076 – episcopii condamnă hoția papei, pentru că s-a legat de Unsul
Domnului
1076 – Sinod la Roma – excomunicarea lui Henric și dezlegarea supușilor săi de vasalitate =>
mari tensiuni între principii germani – aleg un nou împărat – Rudolf – care în 1080 este înfrânt
de Henric IV și moare
Henric al IV-lea ceruse iertare papei la Canossa în 1077 pentru a-și redobândi puterea, dar apoi
conflictul reizbucnește și papa a fost alungat din Roma și a murit în 1085 la Salerno
Canossa: Henric se face scăriță pentru a se urca papa pe cal (???)/ așteaptă 3 zile și 3 nopți în
genunchi, în fața porții castelului, pentru a obține o audiență cu papa
Concordatul de la Worms – 1122, aprobat de Conciliul I Lateran (1123)
- o comisie de cardinali și de principi germani preiau distincția dintre spiritualia (slujirea
spirituală) și temporalia (bunurile materiale) de la episcopul Ivo de Chartres († 1115)
Împăratul:
-> renunța la învestitura cu cârjă și inel
-> dădea libertate bisericii să-și aleagă episcopi și abați
-> restituirea bunurile confiscate bisericii
Biserica:
-> alegerile episcopilor trebuia să se facă în prezența unui delegat al împăratuluo
-> împăratul era recunoscut ca senior feudal – oferea insignele feudale și sceptrul
-> învestitura cu cârjă și inel trebuia făcută de un cleric
-> beneficia de autonomie
Captivitatea papală de la Avignon (1309-1377)
- papii au avut reședința la Avignon în această perioadă
1305 – este ales papă arhiepiscopul de Bordeaux la Perugia și învestit în Lyon, în prezența
regelui Filip IV cel Frumos al Franței – Papa Clement al V-lea
Grigorie XI (1370-1378) – ultimul francez pe tronul papal; reședința papală se va muta la Vatican
în 1377, la cererea Ecaterinei de Sienna (Palatul Apostolic Vatican)
Locuri unde au locuit papii: Basilica Sf. Maria; Basilica Santa Maria Maggiore; Palatul Apostolic
(1447 - ?)
Marea Schismă Occidentală (1378-1417)
1378 – se aleg 2 papi:
Roma – Urban VI – 1378 -1389 (recunoscut)
Avignon – Clement VII – 1378 – 1394 (antipapă)
- ambii au avut urmași pe tron, până în 1409 – Sinodul de la Pisa i-a depus pe papii Grigorie XII
(1406-1415), și Benedict XIII (1394-1409 – antipapă)
=> alegerea lui Alexandru I -> duce la schisma cu 3 capete
Inchiziția
A apărut sub Lucius III (1181-1184), aprobată la Conciliul IV Lateran (1215), de Inocențiu III
Grigorie IX (1227-1241) – instituție permanentă, încredințată dominicanilor și franciscanilor
Sunt urmăriți toți sectarii vremii: catarii, albigenzii, valdenzii, etc
Se pornea judecata fără să existe un acuzator, o mutilare a jurisprudenței clasice
Existau 6 etape:
1. Predica inchizitorului cu timp de grație 15-30 de zile
2. Interogatoriul – erau aduși cu forța; acuzați de erezii, erau puși să jure pe Evanghelie
3. Vexarea – constrângerea de a accepta erezia
4. Sentința – pronunțată public
5.Autodafe – abjurarea publică a ereziei
6. Excomunicarea și anatema pentru cei ce nu voiau, erau dați pe mâna brațului secular, arși pe
rug, confiscarea averii, închisoarea pe viață, schingiuirea