ANESTEZICE GENERALE

In aceasta grupa terapeutica se incadreaza substantele care provoaca deprimarea functiilor SNC,
manifestata, pentru dozele terapeutice, prin somn, analgezie, suprimarea reflexelor viscerale si
relaxarea musculaturii striate.
Analgezia consta in lipsa receptionarii durerii si blocarea reactiilor motorii si vegetative la stimuli
durerosi. Diminuarea activitatii reflexe si relaxarea musculaturii striate este un efect necesar pentru
majoritatea interventiilor chirurgicale.
Caracteristicile unui narcotic ideal ar fi urmatoarele:
- sa produca toate efectele de mai sus, permitand totodata o oxigenare buna a tesuturilor;

- sa fie stabil chimic;

- sa fie netoxic;

- sa fie usor administrabil;

- sa produca o inductie si o trezire rapida;
- sa nu influenteze semnificativ functiile vitale (respiratorie si cardio-vascularA).
Instalarea si dezvoltarea anesteziei generale se face printr-o succesiune de perioade si faze,
consecinte ale deprimarii combinate a unor formatiuni centrale din creier si a cailor ascendente si
descendente, cu respectarea bulbului, cand dozele nu sunt prea mari. Trezirea din anestezie se
face in general parcurgand aceleasi faze.

In functie de calea de administrare, anestezicele generale se impart in anestezice inhalatorii si

anestezice intravenoase

1.1. Anestezice generale inhalatorii

Aceste anestezice au structuri chimice diverse, sunt substate lichide usor volatile sau gazoase, care
au propeietatea comuna de a fi liposolubile, avand un coeficient mare de partitie grasimi-apa.

1.1.1. Anestezice volatile

Halotan (fluotan, narcotaN): CF3-CBrFH
Proprietati fizico-chimice: hidrocarbura pentahalogenata, lichid volatil neinflamabil, neexplozibil,
instabil; se pastreaza in sticle colorate, bine inchise, cu adaos de timol.
Proprietati farmacologice: anestezic general cu potenta medie si toxicitate relativ mica; inhalat in
concentratie de 2% induce somn anestezic superficial, relativ repede (cca 10 minute, fara
fenomene neplacutE); revenirea din anestezie este rapida, dar functiile mintale raman deprimate
cateva ore. Pentru ca analgezia este slaba si relaxarea muscularta incompleta se asociaza cu
protoxid de azot, opiacee si curarizante. Pentru evitarea reflexelor cardioinhibitorii se asociaza cu
atropina injectabila.
Se elimina pe cale respiratorie 15-20% din cantitatea administrata Se metabolizeaza in mod
normal prin oxidare la acid TFA, cu eliberare de ioni de Cl- si Br-. In conditii de hipoxie se formeaza
radicalul liber clortrifluoroetil, care poate reactiona cu unele componente din memebrana
hepatocitelor.
Reactii adverse: rareori (0,1%) icter si necroza hepatica; hipertermie maligna (crestere marcanta a
temperaturii si rigiditate musularA)- de asemenea accident rar.
Contraindicatii: aritmii ectopice si tulburari de conducere, afectiuni hepatice severe, in timpul
travaliului.
Enfluran (ethraN): (CHF2)CF2CHFCl
Proprietati fizico-chimice: hidrocarbura halogenata neinflamabila
Proprietati farmacologice: proprietati anestezice superioare halotanului, deoarece produce in plus
blocare neuro-musculara. Poate produce deprimare respiratorie, cresterea secretiilor traheo-
bronsice si deprimare cardio-vasculara proportionala cu doza. Inductia se face rapid cu excitatie
minima. Revenirea din anestezie este rapida.
Reactii adverse: excitatie motorie, in cazuri patologice, chiar convulsii.
Toxicitate: nu este hepatotoxic

Isofluran (foraN)
Izomer al enfluranului cu potenta mai mica, dar care produce o relaxare musculara mai buna, nu
deprima miocardul si nu il sensibilizeaza la actiunea catecolaminelor. Provoaca insa vasodilatatie si
hipotensiune progresiva.
Produce inductie si revenire rapida. Nu este toxic hepatic si renal.
Metoxifluran (pentraN)

Structura chimica: eter halogenat

Proprietati farmacologice: anestezic foarte activ, cu inductie de lunga durata (10-15 minutE), cu
analgezie de buna calitate. Pentru ca relaxarea musculara este incompleta, se recomanda asocierea
curarizantelor. Deprimarea respiratorie este mai puternica decat in cazul halotanului, iar pentru
evitarea deprimarii circulatorii accentuate, se foloseste in doze mici, asociat cu protoxid de azot.
Revenirea din anestezie se face lent, deoarece, fiind foarte liposolubil, se acumuleaza in tesutul
adipos. Analgezia se mentine cateva ore.
Toxicitate: nefrotoxic, probabil datorita fluorului, care se formeaza prin metabolizare
Eterul etilic (dietileteruL)
Proprietati fizico-chimice si organoleptice: lichid cu miros prunzator, iritant
Proprietati farmacologice: anestezic cu potenta relativ mica, inductia anesteziei si revenirea fiind
relativ lente si neplacute
Efecte adverse: iritatie, hipersecretie traheo-bronsica, greturi, varsaturi, stimulare
simpatoadrenergica cu suprasolicitare cardiaca.

1.1.2. Anestezice gazoase

Protoxidul de azot sau oxidul nitros(N2O)
Proprietati fizico-chimice: gaz neinflamabil si neexplozibil
Proprietati farmacologice: anestezic cu potenta mica si efect rapid. Produce analgezie rapida si
marcanta (la concentratie de 20-30% comparabila cu cea a morfineI), cu inductie si revenire foarte
rapida. Pentru ca nu provoaca relaxarea totala a musculaturii striate, se recomanda la nevoie
asocierea curarizantelor. Produce deprimare respiratorie slaba, nu irita mucoasa traheobronsica,
are actiune deprimanta miocardica directa, dar produce stimulare simpatica tranzitorie, care
mascheaza tendinta de hipotensiune. La trezire, prezinta frecvent efecte neplacute: greata, voma.
Ciclopropanul este un gaz anestezicsi putin toxic, actualmente putin folosit, datorita reactiilor
adverse si toxicitatii.

1.2. Anestezice generale intravenoase

Anestezicele generale intravenoase sunt substante care produc anestezie superficiala in general
rapid si fara efecte neplacute. Se folosesc pentru inducerea anesteziei sau pentru realizarea unei
deprimari bazale a SNC, care se completeaza prin analgezice, neuroleptice, curarizante sau
anestezice generale inhalatorii, in cadrul tehnicii de anestezie echilibrata. Ca structura chimica,
sunt fie derivati ai acidului barbituric, fie substante din variate clase de compusi chimici.
1.2.1. Anestezice generale cu structura barbiturica

Aceste anestezice au efecte usor controlabile.

Structura chimica: sunt derivati ai acidului barbituric ce contin un atom de sulf la C2 (in locul
atomului de oxigen, de unde si denumirea de tiobarbituricE).
Acidul barbituric este un compus cu nucleu pirimidinic rezultat din condensarea ureei cu acid
malonic. (Primul barbituric, veronalul, a fost folosit in 1903 de catre Fisher si von MehrinG).
Prezenta grupei carbonil in pozitia 2 permite tautomerismul lactam-lactim. Forma lactim, are
caracter acid si permite formarea de saruri solubile ce pot fi administrate parenteral. Sunt preferate
sarurile de sodiu, care sunt bine solubile in apa, fiind folosite pentru obtinerea solutiilor injectabile
intravenos.
Unii derivati si anume barbituricele N-metilate, au un radical metil la atomul de azot din pozitia 1,
ceea ce le confera o liposolubilitate mai buna dar si o stabilitate mai redusa decat a analogilor
nemetilati.